miercuri, 5 decembrie 2018

„Verdeață” Garland-iană proaspătă și abundentă


Când pe la începutul lui martie îl descopeream pe David Garland considerându-l revelația setului postării și al perioadei, reușeam să acopăr o bună parte a discografiei, minus vreo 3-4 titluri. Abia spre sfârșitul lunii respective avea însă să apară exclusiv pe format digital „4 CDul” cel nou abia acum în decembrie descoperit de mine, după ce între timp găsisem și „Conversații...” și eponimul „Lumile dragostei” (vezi mai jos), singurul material în trio cu doamnele Cinnie Cole (banjo & synthesizer) și Ikue Mori (drums, electronics)...și datorită cărora îmi face cea mai mare plăcere să le comentez și să vi le recomand azi cu suportul opiniilor unor somități în materie.
Pentru rememorare, setul din martie fusese acesta, din care se remarca tripleta „Cântecelor de control”:

* David Garland (p-no, gtr, voc, clart, flute, accordion) - Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde"
* David Garland - I Guess I Just Wasn't Made for These Times: D.G. performs Brian Wilson (MSI, 1993)
* David Garland - Togetherness (Control Songs, Vol.2) (Ergodic, 1999)
* David Garland with Brian Dewan & Will Holshouser - My Vortex Camera: Control Songs, Vol.3 (Review, 2000)
* David Garland - On the Other Side of the Window (Review, 2003)
* David Garland - Noise in You (Family Vineyard, 2007)

Ei bine, noile găselnițe confirmă, dacă mai era necesar, valoarea și originalitatea acestui artist:
David Garland – Conversations with the Cinnamon Skeleton (Self-Released, 2012)
...album despre carte nimeni altul decât Robert Wyatt (Soft Machine, etc., etc.) spunea:
„Cântece spirituale și melancolice aranjate și interpretate cu-atâta grijă și har și cu o originalitate naturală neforțată; David Garland și amicii săi au comis-o din nou!”
„Paleta de sunete, texte, instrumente și muzicieni invitați în părți variate și distincte formează coerent cântece structural nuanțate care refigurează sunetul experimental din New York etalat întro surprinzătoare accesibilitate...reflectând din partea baritonalului David Garland cunoașterea angajată atât a scenei avangardiste „underground” cât și a celei uzuale de fiecare zi, din „mainstream”-ul suprateran”, evidenția și jurnalistul englez Alex Gallacher / Folk Radio UK.





























În fișa tehnică a albumului o regăsim pe veterana Vashti Bunyan și pe membrii familiei (probabil copiii) Anne și Kenji:
„- David Garland : music, lyrics, vocals, string arrangements, 12-string guitar, drone-modified 12-string guitar, clarinet, flute, piano, Dulcitone, bass, etc.
- Vashti Bunyan : vocals on Like a Blanket, The Long View, and The Trees Agreed.
- Sean Lennon : vocals on The Long View, Maybe (We Won't Wait So Long), and Lightning Shine ; electric guitar and drums on Maybe (We Won't Wait So Long).
- Charlotte Kemp Muhl : vocals on The Long View, Maybe (We Won't Wait So Long), and Lightning Shine ; accordion on Maybe (We Won't Wait So Long).
- Osso (Rob Moose, Olivier Manchon, Marla Hansen, Maria Bella Jeffers) : string quartet on Not There Yet, What I Wanted to Say, and Forever.
- Otto Hauser : drums on Like a Blanket, What I Wanted to Say, and The Trees Agreed.
- Kenji Garland : acoustic feedback guitar on What I Wanted to Say ; inventor/builder of the drone-modified 12-string guitar.
- The Garland family chorus (Anne Garland, Kenji Garland and David Garland) : backing vocals on Splinter Heart, and The Trees Agreed.
Produced and mixed by D.G.”

The Worlds of Love (Cinnie Cole, David Garland & Ikue Mori) – S/T  (LP 1989 / CD Review, 2000)....„art rock electronic, avantgarde, experimental” 
- Cinnie Cole: Vocals, Banjo, Synthesizer
- Ikue Mori (Japan): Vocals, Electronic Drums [Hand Played], Computer [Powerbook], Percussion
- David Garland: Percussion, Performer [Vibrolute], Producer, Mixed By, Artwork
Album interesant singular ca formulă dar care prin cele 2 partenere deschide alte orizonturi sonore de explorat (vezi recomandările de la final). Coperțile sunt lucrări ale muzicianului, le-am postat pe ambele față-verso.

* David Garland – Time Out of Joint -music for modified guitar- (2014)
...este un album experimental la chitara solo modificată de fiul său Keiji. Aș zice chiar cel mai experimental, având în vedere și lipsa vocii.

Tot ce-am amintit până aici este preludiul la „Absolutely stunning!”..., părerea lui John Zorn despre noul:
* David GarlandVerdancy -4 CD- (Tall Owl Audio, 2018)
Trailer:
https://davidgarland.com/
Full album...over 4 hours of music:
https://www.youtube.com/watch?v=Tyf3LiWIlLE

- David Garland: music, lyrics, vocals, arrangements, modified 12-string guitar, clarinet, flutes, piano, bowed psaltery, etc. • Iva Bittová: vocal and violin • Yoko Ono: words and voice • Julian Lampert: double bass • Arone Dyer: vocal • Robin Dann: vocal • Steve Gorn: bansuri flute • Adam Pierce: drums • Otto Hauser: percussion • Christine Gummere: cello • Jonathan Talbott: viola • Kyle Gann: piano • Jared Samuel: vocal

Ce-ar mai putea fi adăugat la „Absolutely stunning!”-ul lui John Zorn, mai ales dacă ne-amintim și de laudele anterioare ale lui Robert Wyatt? Cred -de fapt sunt mai mult ca sigur- că nu există pe lume alt artist sau trupă care să obțină asemenea aprecieri de la 2 monștrii sacri în viață, 2 adevărate instituții muzicale fără expunere și fani în Ro pentru că n-au fost din câte știu niciodată invitați „live”!

Am mai găsit la albumul de peste 4 ore câteva opinii „scânteietoare” pe care nu le mai traduc mot-à-mot:
* “A profoundly coherent and surprising world of immersive sound…the sound of the composer acknowledging and undoing centuries of accumulated tradition and culture to get back to something close to pure music and first mind…nothing less than a new world of revelatory music.” —John Burdick, Hudson Valley One

* “Lovely, lush, beautiful…Sparkling and weird at the same time; and I love it so much!” —Irene Trudel, WFMU

* “Verdancy is a staggering, shape-shifting, four-hour journey…a deep dive that goes against everything we’ve been told about how the overwhelming digital age intake of music is supposed to work, but Garland did it anyway. It’s a bold artistic statement that’s quixotic and rewarding in equal measure.” —Jim Allen, Album of the Day, Bandcamp Daily

Vă mai recomand din creațiile expuse pe site-ul artistului, vizibil-audibile pe variate platforme digitale -alături de link-ul care permite audiția INTEGRALĂ deja amintit-, incluzând și crâmpee din perioada sa de prezentator și realizator de emisiuni la radio, unul important american cu frecvență națională în care David invita săptămânal artiști în maniera „live in studio” în care făcea emisiuni dincoace de ocean ani de zile celebrul promotor britanic, regretatul John Peel.
Pe Vimeo:
         : The Long View / directed by Takahiro Kimora, animated by Rui Miyoshi (4:08)
         : Povídej mi / with Iva Bittová , video by Alon Koppel (14:15)
         : Improv / with Sean Ono Lennon, playing guitars modified with electronics by Kenji Garland (01:22)
         : Diorama / directed, filmed & edited by Amber Benson and Adam Busch, shot on super-8 film (6:14)
         : I Am an I-Beam Girder (1985) (4:44)
Pe YouTube:
                   : Like a Blanket / with Vashti Bunyan (5:33)
                   : Straight Flight Would Be Fatal (6:08)
  - "Spinning On Air" In-studio Performances:
       : Van Dyke Parks “Heroes and Villains
       : Yoko Ono and John Zorn: Improvisation, Live in The Greene Space
      : Nature Theater of Oklahoma “Life and Times Episode 1
      : Jenny Hval “That Battle Is Over
      : Laura Marling “Walk Alone

Îmi rămân ca necunoscute 2 albume, poate mă ajută cineva în sensul ăsta:

* Reveal:  limited 300 copies edition CD, 2006
David Garland: vocals and 12-string guitar

 * Long Song:  CDR, 2007 (limited edition)
3-D blue and red anaglyph glasses included
cover art by David Garland
 - David Garland: voice, bowed psaltery, soprano and tenor recorders • Sally Swisher: voice • Larry Lewis: banjo • Paul Henle: marimba • Paul Galasso: cello
Recorded June 7, 1981, at The Kitchen, 484 Broome Street, NYC

Recomandări:
Cinnie Cole, LaDonna Smith, Davey Williams ‎– Locales for Ecstasy (Trans Museq 9, 1987)
...plus numeroase albume ale violonistei LaDonna Smith sau electronistei percusive Ikue Mori, artiste oricând „calificabile” (mai ales japoneza!) pentru postări și abordări separate cu ele în prim-plan.


luni, 26 noiembrie 2018

Ce s-a mai întâmplat sub „mulțimile pasagere de nori presați”...

Deschidere cu damele:
* Maria Pia De Vito (voc) feat. Chico Buarque – Core („Coração”) (Jando Music, 2017)
* Susie Ibarra (perc) – Perception (Decibel Music, 2017)
* Maria Faust (sax, Estonia/Denmark) – Machina (Stunt Records, 2018)
* Lynne Arriale (p-no) Trio – Give Us These Days (Challenge, 2018)
...2 recuperări care-mi scăpaseră de anul trecut și 2 noutăți cu 4 doamne aflate toate la „înălțime” fiecare la instrumentul ei, italianca Maria Pia putând să fie pusă cu „Inima” ei braziliană în acest caz la fel de bine alături de cele 3 albume de „latino jazz” grupate mai jos, în mini setul cu Chucho Valdés și Alan Pasqua





* Ant Law (guitar) - Life I Know (Edition, 2018)
* Kim Myhr (feat. Quatuor Bozzini, Caroline Bergvall & Ingar Zach) – pressing clouds passing crowds (Hubro, 2018)
După succesul anteriorului „You | Me”, „12-string guitar”-istul norvegian se menține acolo sus în liga majorilor noului jazz, acum ca autor al unui album de „poetry & jazz” inspirat de conversațiile londoneze cu Caroline Bergvall, poeta și „visual & performance artist” franco-norvegiancă și poliglotă născută la Hamburg dar stabilită la Londra care-și recită cu o voce hipnotică și incantatorie cu un timbru grav, când cu patos și emfază, când cu fragilă sensibilitate, propriile creații bine ancorate în realitățile europene complexe și complicate ale momentului, în dublul rol de participant și observator. Melodic și armonic la chitarist se distinge empatia față de muzica unor avangardiști bine asimilați ca Robert Ashley, Morton Feldman și Steve Reich, interpretarea bucurându-se și de aportul percusiv și personal al lui Ingar Zach (din trupele Huntsville și Dans les Arbres) și al unui cunoscut „string quartet” canadian din Montreal.



* Ibrahim Maalouf (trumpet) – 14.12.16: Live In Paris -2 CD- (Universal Music, 2018)
Trompetistul franco-libanez și-a marcat prin acest regal fastuos desfășurat pe marea arenă indoor pariziană AccorHotels, plină „ochi” cu peste 20.000 de spectatori și cu zeci de invitați pe scenă, cei 20 de ani de carieră profesionistă.

* Tom Arthurs (trumpet) Trio – One Year (Ozella Music, 2018)
* Oddgeir Berg Trio (Norway) – Before Dawn (Ozella, 2018)
* Jan Gunnar Hoff Group....Featuring Mike Stern (Losen Records, 2018)
2 noi apariții nordice în trio, elegante ca de obicei marca Ozella, cu un eclectic trompetist Arthurs englez de 38 ani și un claviaturist Berg și mai tânăr aflat la debut, plus un surprinzător album de „fusion” parcă croit pe calapodul chitaristului Mike Stern, de altfel chiar autor a circa unei jumătăți din material sunând ca și restul atât de „à l'américaine” încât la fel de bine ar fi putut să apară și cu titulatura inversată „Mike Stern...featuring Jan Gunnar Hoff Group”.











* Chucho Valdés (piano) – Jazz Batá 2 (Mack Avenue, 2018)
* Alan Pasqua (piano) – Soliloquy (Alan Pasqua, 2018)
* V.A. – The Complete Cuban Jam Sessions -5 CD- (Panart, 2018)
La 46 de ani distanță veteranul brazilian Chucho Valdés realizează vol. 2 al inițialului Jazz Batá iar americanul de 66 ani Alan Pasqua (ex-New Tony Williams Lifetime, Giant, Bob Dylan, Allan Holdsworth, Prism, Santana, etc) un album piano solo...în timp ce compilația cubaneză oferă aproximativ 5 ore de fundal ideal pentru Rumba, Cha Cha Cha, Tango și alte dansuri și ritmuri latino.



* Vasil Hadzimanov Band (Serbia) – Lines In Sand (MoonJune, 2018)
Un nou și foarte bun album al pianistului sârb (cu un sunet reminiscent ce amintește pe alocuri cu cel al regretatului austriac Joe Zawinul), împănat cu mulțimea de ingrediente suprapuse filonului său etnic balcanic -„rock, R&B, funk, avant garde, psychedelia, trance, electronica,” etc...- pentru a-l califica încă o dată după „Alive (featuring innovative NYC saxman, David Binney)” din 2016, la standardele reclamate de casa MoonJune și boss-ul Leonardo Pavković...căruia îi și este dedicată "Mr. MoonJune", după cum destul de evidentă mi se pare și adresabilitatea temei de final cu numele și porecla fotbalistului român, „Rege Hadzi” (!)...dar dincolo de acest plăcut aspect apropo de România și români, în afară de pianistul Gia Ionesco acum stabilit în Toronto/Canada și afiliat tangențial marii familii MoonJune Records, e trist că n-am mai găsit niciun alt nume autohton în vastul catalog al casei înființată în 2001, cercul vicios închizându-se cu reprezentarea tinzând spre zero a label-ului în colecțiile discografice ale melomanilor de la noi și de fapt în cultura muzicală în general a promotorilor de orice fel, parcă intenționat „amputate” și de producțiile înruditelor case Cuneiform și RareNoise...lacună care-mi oferă mie însă un motiv în plus pentru insistența focalizării lor pe ambele bloguri.


* Marquis Hill (trumpet) – Modern Flows Vol. 2 (Black Unlimited Music Group, 2018)
* Joseph Shabason (sax, electronics) – Anne (Western Vinyl, 2018)....„ambiental jazz”
* Atlantis QuartetHello Human (Shifting Paradigm Records, 2018)
* The Odd Dogs – Beneath the Surface (Manasus Music, 2018)
Deși se află la al 4-lea album, Atlantis 4-tet a fost acum pentru prima dată ascultat de mine, cei care cunosc mai bine trupa afirmând că americanii în frunte cu Zacc Harris (guitars) și Brandon Wozniak (t-sax) ar fi atins un vârf de potențial artistic. Totuși nimic inovator muzical, stilistic vorbind...În schimb la 5-tetul Odd Dogs vorbim de un debut la care însă principalii componenți Jeff Miley (gtr), Steve Billman (bass) și Andy Suzuki (keyb & woodwinds) implică „dincolo de suprafață” experiențe anterioare solide și lecții bine învățate de la Pink Floyd la Tool, de la Thelonius Monk la Frank Zappa (percuționistul Billy Hulting a și cântat cu Dweezil în proiectul „Zappa Plays Zappa”) sau de la Rush la Jeff Beck, anii '70 fiind foarte prezenți în peisajul acustic general.



* Zack Clarke (p-no) (feat. Chris Irvine, Charlotte Greve, Nick Dunston & Leonid Galaganov) – Mesophase (Clean Feed, 2018)
* Hamar Trio (Klaus Ellerhusen Holm, Hernâni Faustino & Nuno Morão) (Norway/Portugal) – Yesterday is Here (Clean Feed, 2018)
* Peter McEachern (trombone) Trio – Bone Code (Clean Feed, 2018)....„dedicated to the late trombonist Roswell Rudd”
Mezofaza” pianistului Zack mi se pare cea mai interesantă între cele 3 noi apariții de la Clean Feed Records: starea sinonimă cu magma -nici solidă, nici lichidă, dar cu calitățile ambelor- se aplică aici prin extensie ca reconciliere a polarităților emoționale sau ideilor conflictuale, inclusiv celor muzicale ale forțelor disparate de pe un album-sinteză de jazz academic și cameral. Un pas înainte oricum al pianistului față de debutul de la Clean Feed cu anteriorul bine poziționat în recenzii, „Random Acts of Order” (2017).



* BASta!² (Joris Vanvinckenroye & Jana Arns, ex-Aranis/Belgium) – Vertigo (Home Records, 2018)....„Instrumental Acoustic, Classical, Chamber, Progressive Rock” (conform site-ului „www.discogs.com”)
„Și cu asta...Basta!”: iată una dintre revelațiile întregului set din postarea aceasta, albumul a cărui rezultantă este, cum se mai spune, peste suma părților formate din perechea dublu-bass și flaut (+ voce) din fostul grup Aranis. Și asta pentru ambianța orchestrală creată inspirat de cei 2 într-un stil „fusion” cinematic pe cele 12 piese care vin la aproape 10 ani de la debutul basistului de pe:
* BASta! (Joris Vanvinckenroye) - Cycles (Aranis Solo Project) (2009)....pe care flautista Jana a avut atunci doar rolul mult diminuat de...fotograf. Așa încât, acel 2 matematic plasat „la pătrat/puterea a 2-a” zic eu că mai capătă în afara statisticii și valențe valorice...iar semnul exclamării (!) nu mi se pare nici el pus doar de formă sau exagerat, albumul suplinind și desființarea trupei belgiene Aranis de anul trecut odată cu anunțul viitoarelor proiecte solo ale unora dintre componenți. 



Cu-atâta material „nedefrișat” la dispoziție, mi-am permis luxul rar să-l ascult pe acest „Vertigo” de 3 ori până să scriu toate astea și totuși o să zic „basta” după încă vreo 5 titluri din jazzurile mai avansate, „Pulverizează sunetul” fiind trioul de „avant-jazz/free improv” cu albumul cel nou promovat recent la Wels „Music Unlimited” 32:

* Elliott Sharp Carbon – Transmigration at the Solar Max (rec. 2009, rel. Intakt, 2018)
* Andrew Bernstein (sax) – An Exploded View of Time (Hausu Mountain, 2018)
* Pulverize The Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Sequel (More Is More, 2018)
* Jazabu (Poland) – Lódz Kosmiczna (Audio Cave, 2017)
* Chris Corsano (drums) & Bill Orcutt (guitar) – Brace Up! (Palilalia, 2018)




marți, 13 noiembrie 2018

„Le Guess Who?”12 vs. Wels „Music Unlimited”32

Coda la Acordeon 1 & 2
Mulțumiri celor câțiva domni de la care am avut reacții transmise și pe alte căi decât sub postări la „comments”, e absolut normal ca pentru cine n-are cont pe Google Chrome să nu trebuiască să și-l facă doar pentru asta (eu însumi nu folosesc platforma decât pentru bloguri). Adi Sinescu din Deva a adăugat într-un e-mail câteva nume la prima vedere, Richard Galliano, Fernando Mihalache și Emy Dragoi cu ale sale "Nopți albe" („trebuie și cel puțin un român”, zicea el), (Sofia) Gubaidulina. Plaja stilistică intenționată de mine nu s-a dorit interferată, în măsura posibilităților de separare, cu domeniile etno și muzica clasic contemporană -sau World sau New Music, dacă preferați așa-, cum de altfel mă străduiesc și în general pe acest blog dominat de acele jazzuri pentru care unul dintre cele mai rarissime cuvinte întâlnite cred că este „swing”...
Iată și concertul propus de Adi, cu un rol totuși cam discret al acordeonului:
- Jexper Holmen „Oort Cloud” / Daqian Duo: „Figures del desdoblament” / Arts Santa Mònica, 2015:
https://www.youtube.com/watch?v=t2QiLmjh4V0
Lucrări pentru acordeon sau bayan scrise de veterana compozitoare rusă Sofia Gubaidulina sunt postate pe Internet via YouTube și interpretate de Nemanja Dražić, Sergey Naiko, Luca Pignata, etc. Iar în ceea ce privește concertina, rudă și ea apropiată mai micuță a acordeonului cum e și rusescul bayan, iată site-ul unui exponent important:
Brian Erickson Jazz Concertina Artist:
http://www.jazzconcertina.com/index.php

Frontiera dintre jazzul fie el și avangardist și alte domenii stilistice e însă uneori foarte difuză, poate chiar insesizabilă, un alt exemplu de acest gen din investigațiile acordeonistice fiind ansamblul cameral eclectic din Philadelphia „relaș” (numit astfel după piesa de teatru dadaistă omonimă în care unul dintre autorii muzicii a fost Erik Satie). Cu vechime de peste 4 decade și cândva incluzându-l pe Guy Klucevsek, anamblul a rămas fără acordeonistul/compozitor care și-a urmat spre finele anilor '80 propria carieră solo. Albumul:
* Relâche ‎– Outcome Inevitable -2 CD- (1994)
....etalează „new music” în genul grupării Bang on a Can (All-Stars), 4 teme comandate de 4 compozitori diferiți pentru interpretarea formulei de octet cu viola, saxofoane (alto, soprano și bariton), flaute, clarinet, corn englez, oboi, pian și sintetizator.
https://www.relache.org/about/





















* Deep Energy Orchestra (Jason "Mister E" Everett, Trey Gunn & V. Selvaganesh) – Playing with Fire -live- (7D Media, 2018)
"Mysterious World" from Playing With Fire by Deep Energy Orchestra:
https://www.youtube.com/watch?v=7bE9mz0J0AQ
....prezența pe acest album a unei versiuni de peste 10 min. a minunatei „Lotus Feet” a lui John McLaughlin din 1976 -“a thing of Beauty is a joy forever”, cum o numea scriitorul și biograful clasic american John Keats- spune cam totul despre orientarea de tip fuziune „Prog-Rock / Indo / Western Classic” a acestui album de debut al trioului orienat în spiritul grupului Shakti, toate compozițiile fiind semnate de basistul Jason. CD-ul audio a fost deja lansat, urmează DVD-ul acestui concert în componența:
 - Jason Everett (”Mister E”) – 7-string fretless & 6-string acoustic basses
 - V. Selvaganesh (Remember Shakti, Masters of Percussion) – kanjira & custom drum kit
 - Trey Gunn (King Crimson) – Warr Guitar
 ....with: - Radhika Iyer – 7-string electric violin
              - Anil Prasad – tabla/ Rachel Nesvig – violin/ Aleida Gehrels – viola/ Phil Hirschi – cello
https://www.indiegogo.com/projects/jason-everett-aka-mister-e-live-record-and-film#/
 - Moksha: The Elimination of All Duality, Part One:
https://www.youtube.com/watch?v=nkK3FMbWbhI&feature=youtu.be


Când din varii motive nu ajungi la festivalurile îndrăgite, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să-i asculți acasă pe protagoniști ca să realizezi cam ce s-a întâmplat acolo și ce-ai pierdut. Sigur că lipsește dimensiunea a 3-a „live” cea mai importantă, dar tot e mai mult decât nimic mai ales dacă respectivele concerte nu-s difuzate „live streaming” via Internet (ceea ce se întâmplă rar), YouTube-ul și alte platforme similare nu te prea ajută în acest sens, dar reușești să găsești totuși în compensație componențe cu materiale audio cât mai apropiate -dacă nu chiar identice- cu cele etalate acolo unde n-ai ajuns. Baș' că se mai întâmplă ca unele evenimente să se mai și suprapună, uneori cum a fost în weekend-ul trecut cu 2 festivaluri de câte 3, respectiv 4 zile, primul austriac, celălalt olandez, ambele țintind arealul comun al artiștilor surprinzători și muzicilor aventuroase...în care caz ești obligat s-o faci oricum privitor la cel de la care-ai lipsit. Având „line-up”-urile ambelor evenimente, am căutat desigur muzici de la cei pe care nu-i știam în imaginarul „meci” Olanda - Austria câștigat pentru mine anul acesta de portocalii.

                                      Le Guess Who? 12 / Utrecht, 2018:
                                                     www.leguesswho.nl

De când am ratat-o pe Annette Peacock sunt mai atent la acest festival și surprizele nu contenesc să apară, mai ales dinafara jazzului, pe cât e de posibilă delimitarea: artiști „scoși de la naftalină” cum se mai spune pe la noi, adică uitați sau puțin cunoscuți, de mult timp (auto)retrași sau neglijați, unii excentrici și spectaculoși ca înfățișare, persoane transformate în personaje între care unii foarte personali și originali prin muzica etalată. Sigur că selectarea dintre zecile de participanți girați de 3 curatori (anul trecut au fost 5!) trebuie să fie cât mai riguroasă, sunt acolo mai multe săli/scene (circa 20!) dintre cele mai neconvenționale pentru un public eterogen de vârste, gusturi și exigențe diferite și desigur concertele se mai și suprapun...dar trecând peste cei deja abordați pe-aici, unii de actualitate chiar cu ultimele lor albume, de ex. Lonnie Holley, Art Ensemble of Chicago, Sons of  Kemet (XL), Anoushka Shankar & Manu Delago, Neneh Cherry, Vashti Bunyan, Jerusalem In My Heart, Colin Stetson, Nicole Mitchell, The Heliocentrics, Kaja Draksler & Terrie "Ex" (Hessels), Maja S. K. Ratkje, etc...adică tot atâtea eliminări din listă pe care le-aș numi totuși „pozitive” (în sensul că la unii am mai completat cu ceva pe la discografii), iată-i pe cei acum descoperiți și remarcați, cu un personal top 3 al preferaților 1. Beverly (Glenn-) Copeland, 2. Paddy Steer, 3. Moor Mother:

* Moor Mother (a.k.a. Camae Ayewa / USA)....„hardcore poetry, power electronics, slaveship punk,  protest music, experimental punk rock, hip hop/rap, industrial noise music”
Despre autoproclamata „afro-futuristă”, poetă cantautoare și membră fondatoare a organizației Black Quantum Futurism Collective, am mai scris recent, plus câțiva termeni stilistici. Între timp am adăugat discografiei cu recenta curatoare de la Le Guess Who? 2018 și colaborarea:
- Moor (Mother) X (Mental) Jewelry (Steven Montenegro) – Crime Waves -EP- (Don Giovanni, 2017)....acesta urmând albumului concept visceral politic „Fetish Bones” cu „black ghost songs”, descris de autoare „un voiaj cu un fel de mașină a timpului prin revoltele rasiale din 1866 până în prezent și spre viitorul pe care ni-l construim”.
Am aflat și de „her new band” despre al cărui debut am amintit la momentul apariției anul trecut, însă foarte probabil scăpând atunci faptul că trupa o include:
* Irreversible Entanglements - S/T (International Anthem & Don Giovanni Records, 2017)
https://www.nuits-sonores.com/en/artistes/moor-mother/





















* Paddy Steer (UK) – Bifurcation Arrows Misleading Visuals (2016)...„acid avant-garde jazz, electronic space indie-rock, experimental”
P.S.: Drums, Clavinet, Instruments [Pianet], Glockenspiel, Percussion, Timpani, Banjo, Double Bass, Bassoon, Guitar, Guitar Synthesizer, Bass, Voice, Synth, Violin, Omnichord, Xylophone, producer, recorded by...
   - Paddy SteerThe Fortified Herd (2013)
   - Paddy SteerDragons Breath (2009)
....Poli-instrumentist compozitor foarte interesant acest „DIY maverick” de 52 ani britanic, adânc implicat în scena muzicală din zona Manchester (mai ales ca lider al trupei Homelife), deși la prima „vedere” ai zice că face piese synthi-pop vesele cu iz disco. Dar, cum zice și un titlu ca „Bifurcation Arrow”, sunt bifurcații pe-acolo spre jazzuri cinematice și abstractizări complexe care denotă lecții bine învățate de la iluștrii maeștri Harry Partch, Moondog ori Sun Ra, până la absurdități sonore hilare gen Spike Jones cu clavinetul și basson-ul în roluri principale. „Sună ca un ceas cu cuc elvețian făcut din cofraje de ouă și păr de cal lipite de un interpret la Moog african în magazinul unui negustor de metale vietnamez” este probabil cea mai plastică descriere, ea aparține producătorului Graham Massey. În 2013 Paddy Steer a format un „Sun Ra tribute band” numit fără economie de cuvinte Part Time Heliocentric Cosmo Drama After School Club.
http://narcmagazine.com/interview-paddy-steer/







* Rodrigo Amarante (de Castro Neves) (gtr, voc/Brazil) – 7 Days In Entebbe (Original Motion Picture Soundtrack) (2018)
   - Rodrigo Amarante (ex-Los Hermanos, Orquestra Imperial, and Little Joy) – Cavalo (2013)
* Maria Chavez (turntables / Peru) – Those Eyes of Hers (2004)
* Cüneyt Sepetçi & Orchestra Dolapdere (Turkey) – Bahriye Ciftetellisi (2013)

* Beverly Copeland (USA/Canada) – S/T (1970, 2018)
* Beverly Glenn-Copeland (USA/Canada) – S/T (1970)
* Beverly Glenn-CopelandAtLast! -EP- (1983)
* Beverly Glenn-Copeland ...Keyboard Fantasies... (1986)
„Transgender”-ul veteran de 73 de ani, fostă femeie până prin 2002 iar de atunci după operație bărbat, este un caz rar și interesant însă și ca muzician cantautor (vezi link-urile) la care nu s-au alterat cu vârsta și prin schimbarea de sex calitățile vocale. Merită atenție și (re)considerație toate albumele sale vechi și EPul de mai sus, cele 2 eponime fiind complet diferite unul față de altul și doar unul, cel fără „Glenn”, reeditat recent.
https://www.songcycles.com/
https://www.theglobeandmail.com/arts/the-singer-formerly-seen-as-she/article980339/
https://www.cbc.ca/news/canada/toronto/beverly-glenn-copeland-music-queer-songbook-orchestra-1.4169877





* The Comet Is Coming (UK) – Death To The Planet -EP- (Leaf, 2017).....„jazz, electronica, funk & psychedelic rock”
  - The Comet Is ComingProphecy -EP- (Leaf, 2015)

* Hailu Mergia (keyb & acc/Ethiopia) – Lala Belu (Awesome Tapes from Africa, 2018)
* Midori Takada (perc, Japan, ex-Mkwaju Ensemble)...„East Asian music & jazz”
* Graindelavoix Ensemble / Björn SchmelzerRequiem (2016).....„medieval”

* Éliane Radigue Occam Océan (prèmiere, ONCEIM 26.09.2015, Église Saint Merri, Paris) (2015)
* Éliane RadigueOccam Ocean 1 (Shiin, 2017)
* Senyawa (Indonesia) – Sujud -LP- (Sublime Frequencies, 2018)
Ambele concerte, atât cel al veteranei electroniste franceze de 86 ani cât și al duoului indonezian, sunt recenzate aici:

                     










            
                 
                          Wels "Music Unlimited" 32 / 2018
                                                 www.@musicunlimitedwels.at

* Pulverize the Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Pulverize the Sound (Relative Pitch, 2015)
* Kompost3 (Austria) – Ballads for Melancholy Robots (Laub, 2015)
* Angélica Castelló & Jérôme NoetingerDisturbio (Mikroton, 2018)
* Chesterfield (Burkhard Stangl & Angélica Castelló) – Consuelo (Mikroton, 2018)
* Cilantro (Angélica Castelló & Billy Roisz) – Borderland (Mikroton, 2016)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl RaAphelion (Aerophonic, 2014)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl Ra + Jim BakerPerihelion -2 CD- (Aerophonic, 2016)
* Udo Schindler & Ingrid SchmolinerBlaublatt (Creative Sources, 2017)






N-au fost anul acesta la Wels ci întro ediție trecută, dar au un album nou:
* Peter Brötzmann, Heather LeighSparrow Nights -live- (Trost, 2018)

Alte albume noi de jazz cu puține „asperități”, set încheiat de grupul condus surprinzător de...actorul Jeff Goldblum:
* Angelo Badalamenti & David LynchThought Gang (Sacred Bones, 2018)
....un album mult mai aventuros-experimental decât cinematic (!)

* Jamison Ross (voc, dr) – All For One (Concord Jazz, 2018)
    -  Jamison Ross (voc, dr) – Jamison (Concord Jazz, 2015)
* Ingrid Jensen (tr) & Steve Treseler (sax) – Invisible Sounds: For Kenny Wheeler (Whirlwind Recordings, 2018)
* David Hazeltine (p-no) (with Ron Carter & Al Foster) – The Time Is Now (Smoke Sessions Records, 2018)
* Rudy Royston (dr) – Flatbed Buggy (Greenleaf Music, 2018)
....with John Ellis: b-clar, saxes; Gary Versace: acc; Hank Roberts: cello; Joe Martin: bass
* Anthony JosephPeople of the Sun (Heavenly Sweetness, 2018)
* Marcus Strickland's Twi-LifePeople of the Sun (Blue Note, 2018)
* Jeff Goldblum & The Mildred Snitzer OrchestraThe Capitol Studios Sessions -live- (Decca, 2018)
























luni, 5 noiembrie 2018

Pledoarie pentru acordeon (2)


Provocarea „Pledoariei...(1)”, postare creată exclusiv de amicul MK din Germania la eu am adus doar mici retușări și am atașat poze, era prea mare ca să nu fie continuată, plus răspunsurile și lămuririle care mi se cereau. Ca să nu mai spun de niște nume potrivite acestui blog ce apar acolo care merită atenție și considerație, mă refer mai ales la muzicienii influenți pentru Alec K Redfearn.
Așadar, să purcedem. Andrea Parkins, amintită pentru: 
Nels Cline, Andrea Parkins, Tom Rainey – Ash and Tabula (Out Trios Volume Three) (Atavistic, 2004)
Nels Cline, Andrea Parkins, Tom Rainey – Downpour (Les Disques Victo, 2007)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackOne Great Day (hatOLOGY, 1997)
....de care amintea Marius K., mai apare în decadele anterioare pe cel puțin 8 albume în același ultim trio al saxofonistului, adică:
* Ellery Eskelin (with Andrea Parkins & Jim Black) – Jazz Trash (Songlines Recordings, 1995)
* Ellery Eskelin with Andrea Parkins Green Bermudas (Eremite Records, 1996)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackKulak 29 & 30 (hatOLOGY, 1998)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackFive Other Pieces (+2) (hatOLOGY, 1999)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackThe Secret Museum (hatOLOGY, 2000)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black12 (&1) Imaginary Views (hatOLOGY, 2002)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackArcanum Moderne (hatOLOGY, 2003)
* Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim BlackOne Great Night...Live (hatOLOGY, 2009)
(tot cu Andrea Parkins, vezi spre final și grupul Xiu Xiu)




 - Ellery Eskelin, Andrea Parkins, Jim Black - The Decider:


Legat de Carla Kihlstedt, câțiva ani la rând prezentă la festivalul Wels Music Unlimited inclusiv în postura de curator, aceasta lasă foarte rar vioara din mâini pentru alt instrument, totuși o face Rob Burger ca invitat acordeonist pe următoarele albume cu una dintre formulele Carlei: 
tin hat trio ‎– Memory Is An Elephant (1999)
tin hat trio ‎– Helium (2000)...cu Tom Waits
tin hat trio ‎– The Rodeo Eroded (2002)
tin hat trio ‎– Book of Silk 2004)
...după care-i predă instrumentul harpistei Zeena Parkins pentru contribuția la:
tin hat ‎– The Sad Machinery of Spring (2007)
...același Rob Burger revenind la butoane pentru ultima oară cu „Pălăria subțire” pentru coloana sonoră de film:
tin hat ‎– La Giusta Distanza (Original Motion Picture Soundtrack) (2007)
...după ce anterior apăruse și pe:
John Zorn, Dave Douglas, Mike Patton, Bill Laswell, Rob Burger & Ben Perowsky - The Stone: Issue One (2006)
* Rob Burger (acc) – Lost Photograph (2002)


 

 - Tin Hat Trio - Fear of the South:
https://www.youtube.com/watch?v=P6u2vqGO6_o

* Zeena Parkins mai apare la acordeon în Cosa Brava a lui Fred Frith (unde Carla e și ea prezentă la vioară), aici: 
* Cosa Brava (Fred Frith) - Ragged Atlas (Intakt, 2010)
* Cosa Brava (Fred Frith) - The Letter (Intakt, 2012)
....ceea ce face și pianista Satoko Fujii, alături de aceeași omniprezentă Carla, ambele și cu părți vocale pe interesantul album:
* Minamo  Kuroi Kawa/„Black River” -2 CD -studio/live- (2009)
...sau fără Carla dar cu soțul ei trompetist și cu un trombonist...și lăsând complet pianul obișnuit deoparte pe recentul:
* Gato Libre (Natsuki Tamura: tr, Satoko Fujii: acc & Yasuko Kaneko: tb) – Neko (Libra Records, 2017)

Alți artiști/trupe/albume care se pliază la temă urmează, chiar dacă deviem în unele cazuri de la atât de încăpătorul termen generic numit „jazz”, adică improvizația e mai discretă și orientarea e înspre rock. N-o să prea intru în detalii, mai ales că pe unele le-am amintit și descris la vremea lor, fără a focaliza atunci pe acest instrument:

* Boris Martzinovsky (acc) / KIV Orchestra (sextet cu membrii ex-Vialka & Kruzenshtern I Parohod), cu 3 albume între 2012-2013:
* KIV OrchestraLa Roue -Volume One- (2012)
* KIV Orchestra – Extension (2013)
* KIV OrchestraWhole (2013)
...B.M. mai apare titular (conform www.discogs.cm) pe dominant femininul grup:
* Charming Hostess ‎– The Bowls Project (2010)
...și ca invitat pe:
* Subterranean MasqueradeVagabond (2017)

* Martyn Jacques, „front man”-ul trioului „dark cabaret” de cult The Tiger Lillies (UK) prezent în această vară „live” la Sibiu la deschiderea Astra Film Festival, e un capitol aparte vorbind de acordeon. Pe cât de șarmant pe atât de sarcastic, Martyn e cel care apare și la pian, muzician/personaj complex „cu o copilărie fericită și o adolescență de coșmar” în vestul Londrei (cum el însuși declara), folosind permanent o voce de scenă subțiată intenționat (!?) de care-ți dai seama doar în particular, eventual la interviuri. Mi s-a întâmplat să fiu fericitul martor la așa ceva în toamna lui 2011 ca ajutor/însoțitor pentru Daika Attila, ajuns pe atunci din postura de realizator de emisiuni muzicale la Radio Transilvania/Oradea, în interviul luat la cabina actorilor dintr-un Teatru central vienez imediat după reprezentația lui „Die Weberischen” de Felix Mitterer, comedie muzicală cu muzica semnată The Tiger Lilles (trupa ne impresionase anterior pe amândoi într-un show stupefiant stilul „dark cabaret” la Budapesta în cadrul Sziget (ex-„Pepsi”) „Island” Festival. Interviul respectiv a apărut în revista Sunete.
Care albume merită mintite/selectate aici ca reprezentative pentru acordeon? E simplu: TOATE, întreaga discografie aflată „in progress”, din care o să vă pun/arăt aici totuși unul, „musical”-ul cel mai nou cu un titlu parcă luat din...sau destinat filmografiei lui Alejandro Jodorowsky:
* The Tiger Lillies ‎– Corrido de la Sangre (2018)...”Stage & Screen”...pe are Martyn Jacques compune 17 dintre cele 19 piese.





* Zero PopAll the Big Mystics (RecRec, 1988)
* Zero PopGlows in the Dark (RecRec, 1990) 
* Die Knödel  Verkochte Tiroler (RecRec, 1993)
* Die Knödel  Panorama (RecRec, 1995)
* The Jellyfish Kiss  Luna Hotel (RecRec, 1993)
* The Jellyfish Kiss  Lingo Lounge (Make Up, 1998)
* Les Reines Prochaines (Swiss), toate albumele.
Set de 4 atractive și originale trupe elvețiene și austriece, accesibile și totuși considerate necomerciale în „mainstream”, pentru care acordeonul mereu prezent a contat foarte mult în peisajul sonor!
- Les Reines Prochaines - Teil 1-2:
https://www.youtube.com/watch?v=pwkhePR5ZPM


* Sven-Åke Johansson (accordion, voice)  Die Harke Und Der Spaten (1998...Umlaut, 2012)
* Art Van Damme (acc)  Blue World (1970)....with Eberhard Weber
* Art Van Damme (acc) – Keep Going (1970)
.....Art Van Damme, acordeonist american clasic (1920-2010)

* Lars Hollmer (acc)  Viandra (2008)
* Guy Klucevsek (acc)  Manhattan Cascade (Composers Recordings Inc., 1991)
* Guy Klucevsek and The Bantam Orchestra ‎– Citrus, My Love (RecRec Music, 1995)
* Guy Klucevsek and The Bantam Orchestra – Stolen Memories (Tzadik, 1996) 
* Guy Klucevsek (acc)  Dancing on the Volcano (Tzadik, 2009)
* Guy Klucevsek (acc)  The Multiple Personality Reunion Tour (Innova, 2012)
* Guy Klucevsek (acc)  Teetering On The Verge Of Normalcy (Starkland, 2016)




Plecând de la poza insignifiantă a albumului din 1987 care se poate spune că ne-a inițiat în acordeonul experimental alături de „Flying Vegetables Of The Apocalypse” (1991), am completat cu câteva titluri la artiști remarcați și de MK în „Pledoarie...(1)”, în primul rând la „modern creativul” Guy Klucevsek -71 ani, nativ american, fiul unui imigrant sloven-, acordeonist împingând ca nimeni altul „sound”-ul și creația sa spre zone avangardiste și experimentale greu de imaginat în care inserează mereu printre altele, Polka sau muzică din Balcani.
 - "Three Tributes", composed and performed by accordionist, Guy Klucevsek:
https://www.youtube.com/watch?v=yRP7Khabx-g

În arealul ACT Music și ECM/ECM New Series, cel mai expus și promovat în România plecând de la magazinul reprezentant Andante și baza de fani creată în timp, am detectat în ultimii ani următoarele albume la care voi enumera în majoritatea cazurilor componența completă de muzicieni, poate vă ajută și în alte descoperiri:

* François Salque & Vincent Peirani  Tanguillo (Zig Zag Territoires, 2013)...„cello & accordion duo”
* Peirani & Parisien Duo Art  Belle Époque (ACT Music, 2014)
....Vincent Peirani: accordion & Emile Parisien: soprano sax

* Vincent Peirani (acc)  – Living Being (ACT Music, 2015)
* (V.A. Jazz at Berlin Philharmonic IV: Accordion Night (ACT Music, 2015)
    - Klaus Paier / accordion & Asja Valcic / cello
    - Régis Gizavo / accordion & vocals & Nguyên Lê / guitar
    - Stian Carstensen / accordion & Adam Baldych / violin
    - Vincent Peirani / accordion & Emile Parisien / soprano saxophone

* Vincent Peirani (acc) – Living Being II: Night Walker (ACT Music, 2018)
* Klaus Paier & Asja Valcic  Timeless Suite (ACT Music, 2015)
....Klaus Paier / accordion, bandoneon & Asja Valcic / cello

* Andreas Schaerer (voc & mouth perc/Swiss) – A Novel of Anomaly (ACT Music, 2018)
....with Luciano Biondini: acc, Kalle Kalima: gtr & Lucas Niggli: dr

* Diego Pinera (dr, Uruguay/Germany) – Despertando (ACT Music, 2018)
....Diego Pinera: dr, perc & steel dr, Tino Derado: p-no & acc, Omar Rodriguez Calvo: bass, Daniel Manrique-Smith: flutes, Julian Wasserfuhr: tr & flghorn

* Jean-Louis Matinier (acc) & Marco Ambrosini (harp)  Inventio (ECM, 2014)
* Frode Haltli (acc/ Norway)  Passing Images (ECM, 2007)
* Trygve Seim (sax) & Frode Haltli (acc)  Yeraz (ECM, 2008)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)

* Frode Haltli (acc/ Norway)  Vagabonde Blu {Hubro Music, 2014)
* Frode Haltli (acc/ Norway)  Avant Folk (Hubro, 2018)....„alternative folk, jazz, world”

* Ches Smith & These Arches  Hammered (Clean Feed, 2013)
....Ches Smith (drums), Tim Berne (alto sax), Tony Malaby (tenor sax), Mary Halvorson (guitar) & Andrea Parkins (accordion & electronics)

* Xiu Xiu  Nina (Graveface Records, 2013)....„A Nina Simone tribute album”
....Ches Smith: drums, Tim Berne & Tony Malaby: saxophones, Andrea Parkins: accordion, Mary Halvorson: guitar.

* Bester Quartet (Poland) – Krakoff -live at the National Philharmonic Hall, Warsaw- (FOR TUNE, 2013) 
....Jaroslaw Bester: acc, Jaroslaw Tyrala: vln, Oleg Dyyak: var. instrum., Mikolaj Pospieszalski: bass

* Kalle Kalima & K-18  Buñuel de jour (TUM, 2014)
.... Kalle Kalima: electric guitar and percussion; 
.....Mikko Innanen: alto saxophone, xaphoon and whistles, hornpipe with contact mic; 
.....Veli Kujala: quarter-tone accordion; 
.....Teppo Hauta-aho: double bass, percussion.

* Jure Tori (Accordion) & Ewald Oberleitner (Double Bass)  Reflection of Memory (Odsev Spomina) (2006)

* Steve Gadd Band 70 Strong (BFM Jazz, 2015)
....Personnel: Steve Gadd: drums; Walt Fowler: trumpet, flugelhorn; Larry Goldings: keyboards, accordion; Jimmy Johnson: bass; Michael Landau: guitars

* Luciano Biondini (accordion solo)  Senza Fine (Intakt, 2015)

* Michael Bisio (c-bass)  Accortet (Relative Pitch, 2015)
....Kirk Knuffke: cornet; Art Bailey: acc; Michael Bisio: bass; Michael Wimberly: dr

* Jöelle Léandre (c-bass), Pascal Contet (acc)  Freeway (Clean Feed, 2007)

* David Garland (p-no, gtr, voc, clart, flute, accordion) – Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde" 

* João Barradas (acc) – Directions (Inner Circle Music, 2017)

* The Hands Free  S/T (2018)...."alternative folk, classical"
....James Moore (gtr, banjo), Caroline Shaw (vln), Nathan Koci (acc) & Eleonore Oppenheim (bass)

* Motion Trio (Poland) – Accordion Stories (Akordeonus, 2018)
* Motion Trio/Acoustic Accordions  Polonium (Warner Poland, 2013)







Asta a fost bineînțeles doar o parte din contribuția acordeonului în jazzul modern, așa încât lista rămâne deschisă poate pentru un viitor episod (3) la care aștept și contribuțiile voastre, eventual la comentarii...