miercuri, 13 februarie 2019

Rymden, Daniel Carter, Angel Bat Dawid, Miho, Miki & Maki "vs" Almut Kühne, K. Gopalnath, Roberto Zorzi, integrala italiană ADN + completări cuneiformice 2018...work in progress

("vs"= versus din titlu nu-i pune pe pentru unii "contra" altora ci "față în față", l-am preferat datorită cuplului de prenume "Angel" și "Bat")

* Rymden (Bugge Wesseltoft, Dan Berglund & Magnus Öström/Norway) – Reflections & Odysseys (Jazzland, 2019)
   - Bugge Wesseltoft, Dan Berglund, Henrik Schwarz - Trialogue (Jazzland, 2014)
Rymden în suedeză înseamnă „spațiu”, numele supergrupului scandinav format din pianistul norvegian creator al lui New Conception of („nu”/„future”) Jazz și supraviețuitorii secției ritmice suedeze din E.S.T.-ul regretatului Esbjörn Svensson. Albumul, anticipat ca formulă de cele 2 treimi din Trialogue, a fost meticulos și îndelung pregătit iar anterior lansării, masiv promovat -inclusiv la Gărâna Jazz Festival, XXII/iulie 2018 și la Marseille, ianuarie 2019 (vezi podcast-ul de mai jos cu 2 concerte). Cunoscătorilor celor 2 pianiști cred nu le-a scapat amănuntul biografic și zodiacal al nașterii acestora în același prim trimestru al anului 1964 și ca și în E.S.T., nici la Rymden nu avem un lider componist detașat, toți cei 3  muzicieni contribuind în proporții sensibil egale. „Odisea” mi s-a fixat de la prima audiție printre preferințe, cu „The Celestial Dog And The Funeral Ship”, „Bergen” și „The Lugubrious Youth of Lucky Luke” am mai oscilat...dar senzația generală a rămas una singură și certă: dacă Esbjörn trăia, cam așa ar fi sunat un nou album E.S.T.
 - Suport, două concerte „legate” pe un unic podcast francez la Live à Fip: "Rymden & Anne Paceo à Marseille", 21.01.2019, 2h & 23 min.



Concert integral Rymden cu suportul artistului vizual Ivar Mykland:


John Daversa (tr) feat. Bob Mintzer – Wobbly Dance Flower (BFM Jazz, 2017)
Ce-am găsit deocamdată cu câștigătorul recent de premii Grammy.
Jérôme Sabbagh (t-sax) & Greg Tuohey (gtr) – No Filter (Sunnyside Records, 2018)
Anton Eger (dr, Phronesis) – Æ (Edition, 2019)
* Daniel Carter, Tobias Wilner, Djibril Toure, Federico UghiNew York United (577 Records/Thirsty Ear, 2019) (a.k.a. New York United - S/T....)
Excelent album de jazz modern cu 5 compoziții originale improvizate, colaje de acustic cu pulsații electronice și elemente de hip-hop amintind de sonoritățile din perioada finală a lui Miles Davis (1989-1991) sau mai recent de realizările pianistului Matthew Shipp la Blue Series/Thirsty Ear. Principalii artizani sunt primii 2 muzicieni din 4-tet: Daniel Carter care, evitând rolul de solist, comută între saxofoanele alto & tenor, flaut și trompetă, respectiv remixeristul Tobias Wilner la „electronics, synth & beats”. O desfășurare de „stil și grație care merită o mare atenție”, argumentată de Tim Niland întro analiză piesă cu piesă, aici:
  https://jazzandblues.blogspot.com/2019/02/daniel-carter-tobias-wilner-djibril_10.html



* Angel Bat Dawid (a.k.a. Angel Elmore, all instrum.) – The Oracle (International Anthem, 2019)
Circulând între 3 continente pe axa Londra-Capetown-Chicago și aflată după recuperarea urmând operației de extirpare a unei tumori craniene (!), pianista-clarinetistă din Chicago (cu 2 prenume greu de pus alături, unul real și altul de împrumut, „înger” și „liliac”!) și-a definitivat și profesionalizat practic înregistrările făcute în călătorie cu un casetofon portabil. Sun Ra, Alice Coltrane sau Yusef Lateef (amintit explicit în deschiderea „Destination (Dr. Yusef Lateef)”) au fost imediat referințele jazzului „spiritual și cosmic” detectate și actualizate, atât în interpretare cât și în producția Oracolului, debutul ei la International Anthem etichetat de www. discogs.com și cu „Soul-Jazz, Avant-garde Jazz”. Acusticul din tradiționalul gospel și contralto-ul operatic vocal converg pe nesimțite cu digitalul spre același afrofuturism-ul afișat profetic în tema “What Shall I Tell My Children Who Are Black” și versul de deschidere “What it means to be captive in this dark skin”, apoi continuat până la tema-titlu de la final...dar lumini de speranță există câtă vreme chiar propria trezire și reconectarea artistei la filonul avangardist din Chicago au fost posibile în ciuda condițiilor grele prin care-a trecut (boala, studiile nefinalizate, joburi prost plătite, etc). Iată ce muzică înălțătoare poate să iasă din suferință, precum bluesul rural de odinioară al sclavilor de pe plantațiile de bumbac, încă o mostră a unui filon ce pare inepuizabil și are un puternic „revival” pe ambele maluri ale Atlanticului și nu numai: „spiritual jazz” (rara avis, din păcate, prin România...)
















* Miho Hazama (& m_unit, Japan) – Dancer in Nowhere (Sunnyside Records, 2019)....Miho = composer/arranger & director of chamber jazz orchestra
Miki Yamanaka (p-no/Japan) – Miki (Cellar Live, 2018)
* Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: Mishima (2018)
   - Maki Namekawa (p-no/Japan) – Philip Glass: The Complete Piano Etudes -2 CD- (2014)
3 tinere și talentate artiste japoneze, grupate de mine astfel M, M & M, în vogă și în actualitate, prima recidivând cu același Bigband după succesul lui Time River (Sunnyside, 2015) iar a 3-a după un dublu-set tot cu lucrări ale lui Philip Glass, noul album readucând în memorie viața și sfârșitul tragic al ultimei personalități din istoria contemporană japoneză care s-a sinucis ritualic prin seppuku....interpretarea lui M.N. avînd desigur acceptul autorului și fiind totodată prima versiune de la debutul lucrării din 1983.





* Philippe Quint – Chaplin's Smile: Song Arrangements for Violin & Piano (2019)
Album care pune accent pe un aspect subestimat și mai puțin cunoscut: Charlie Chaplin/„Charlot”, compozitorul muzicii propriilor filme, repusă acum întro lumină nostalgică de cuplul de ruso-americani Philippe Quint (vioară) și Marta Aznavoorian (pian).

* John Zorn/(perf) Quatuor Molinari – Cat O’Nine Tails, The Dead Man, Memento Mori & Kol Nidre (ATMA Classique, 2019)
Omniprezența prolificului John Zorn nu putea ocoli domeniul muzicii clasic-contemporane în care „arborele” casei Tzadik are oricum o „ramură” special alocată, totuși albumul a fost scos la un label de profil francez.

* SEED EnsembleDriftglass (Jazz Re:freshed, 2019)
10-tet britanic revigorant din noul val "UK Jazz" condus de la înființarea din 2016 de alto-saxofonista Cassie Kinoshi, cu Chelsea Carmichael (t-sax) și Theon Cross (tuba). Influențele în muzica albumului vin din Africa de sud și zona Caraibelor.







* Almut Kühne, Gebhard Ullmann, Achim KaufmannMarbrakeys (Leo Records, 2016)
O voce cu-adevărat aparte la această tânără de 36 ani din Dresda pe care, ca și-n alte cazuri, o descopăr întâmplător întro conversație de pe Facebook și care mi se pare -cel puțin în ceea ce privește albumul acesta cu bas clarinetistul/tenor saxofonistul G.U. și pianistul A.K.- că se apropie prin tehnicile folosite de înaltele standarde autoimpuse și atinse de Greetje Bijma, Fay Victor sau Annette Peacock (pe-aceasta din urmă o tot pregătesc spre portretizare de un timp împreună cu amicul MK)...sau să fie o urmașă din „the next generation”, la modul conștient sau nu, a acestora? Nu știu dar mi-ar plăcea și cochetez cu ideea și-mi mai place și că vine, chiar dacă se sare din nou peste România, pe filiera Moscova-Dresda-Londra de la Leo Records. Altfel, vocalista se revendică din moștenirea lăsată de clasicele Billie Holiday și Ima Sumac, cum se relevă în acest interviu:
 https://www.nrwision.de/mediathek/the-voice-almut-kuehne-jazz-saengerin-im-interview-170727/
Albumul a fost lansat tot la Leo Records simultan cu Geode al cuplului Ullmann/Kaufmann.




* Kinsmen feat. Kadri Gopalnath & Rudresh Mahanthappa - 41st German Jazz Festival Frankfurt (hr2 kultur, 2010)
* Rudresh Mahanthappa feat. Kadri GopalnathKinsmen (Pi Recordings, 2008)
* Kadri Gopalnath (sax) – Pulse Beat -Carnatic Classical Instrumental- (INRECO, 1994)
* Ronu Muzumdar & Kadri GopalnathJugal Bandi -Karnatik Classical Instrumental- (Kosmik/Sangeetha, 1999)
4 albume diverse pe post de completare de portret la saxofonistul indian Kadri G., una dintre atracțiile ediției de anul trecut a festivalului Le Guess Who?/Utrecht/Olanda.



* Joey Baron, Elliott Sharp & Roberto ZorziBeyond (Auditorium Edizioni, 2001)
* Henry Kaiser & Roberto ZorziThrough (Materiali Sonori, 1999)
* La 1919 (with Chris Cutler, Charles Hayward, Roberto Zorzi) – Jouer.Spielen.To Play (Materiali Sonori, 1994)
3 albume mai vechi care-l pun în evidență pe chitaristul italian liber-improvizator, din păcate lipsind tocmai un album pe care, deși scris ultimul în înșiruire, acesta are rolul principal de director de proiect:
* Tim Berne, Bobby Previte, Mark Feldman, Herb Robertson, Matteo Ederle, Percy Jones, Roberto Zorzi ‎– Bang! (Ictus Records, 2011). Dar „tot răul, spre bine”: s-a deschis indirect prin ricoșeu de la Materiali Sonori portița spre catalogul uneia dintre cele mai interesante și totodată rare „labels”-uri de arhivă cu numele inițialelor în limba română a moleculei sistemului genetic și cu sigla piramida universală (vezi mai jos), colecție digitală acum completată cu 6 titluri care-mi lipsiseră din cele 12 în total ale catalogului...poate mai puțin albumul cu olandezii, restul fiind excelente producții eclectice și fără compromisuri din intervalul 1985-1990, toate lansate pe LPs vinil sau casete audio și niciodată apărute pe CDs.







https://www.discogs.com/label/334393-Auf-Dem-Nil
....14 poziții dar de fapt 12, 2 fiind din greșeală de 2 ori

                               ADN / Auf Dem Nil  (6 + 6 = 12 Albums)

La 1919 Spontaneo – L'Enorme Tragedia -cassette- (ADN Tapes, 1985)
* La 1919Ars srA (Auf Dem Nil/Recommended Records Italia, 1987)....with Henry Kaiser
* Conrad Schnitzler & Michael OttoMicon In Italia (Auf Dem Nil, 1986)
* Pierre BastienMecanium (Auf Dem Nil/Recommended Records Italia, 1988)
* Kino GlazAl Passo Con L'Arcangelo -LP- (Auf Dem Nil/ADN, 1988)
De Fabriek (Netherlands) – Labish Intermediariës (Auf Dem Nil/De Fabriek, 1989)
  - De Fabriek ‎(Netherlands) – Labish Intermediariës II: 20 Golden Kraut Hits (????)
  - De Fabriek (Netherlands) ‎– Labish Intermediariës III (2001)
.......                          
* Riccardo Sinigaglia - Riflessi (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1985)
* Riccardo Sinigaglia - Correnti Magnetiche (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1989)
* Andreolina (Pier Luigi Andreoni & Silvio Linardi) - An Island In The Moon (Auf Dem Nil/Rec Rec/Italy, 1990)
* F.P. (Francesco Paladino) & The Doubling Riders - Doublings & Silences, Volume I (Auf Dem Nil, 1985)
   - The Doubling Riders (Pier Luigi Andreoni, Riccardo Sinigaglia, Francesco Paladino) - Garama (Il Museo Immaginario, 1991)
* Reportaz (Poland) - Muzika -cassette- (ADN Tapes/Milano, 1987)
* Christina Kubisch - Night Flights (Auf Dem Nil, 1987)
   - Christina Kubisch - Vier Stücke ["Four Pieces"] (Edition RZ, 2000)
   - Christina Kubisch - Twelve Signals (Semishigure/Germany, 2004)
   - Christina Kubisch - Five Electrical Walks (Important Records, 2007)
   - Christina Kubisch - Mondo Fluido (Important Records, 2011)



  Completări noi și dintr-un Cuneiform „Top 40” 2018, cu cîteva suporturi suplimentare pentru aprofundare ca și la ADN, la italienii Al Doum & The Faryds și la greci:

* Anguish (Will Brooks, Mike Mare, Mats Gustafsson, Andreas Werliin & Hans Joachim Irmler) – S/T (RareNoise, 2018)
* The Final Age (UK) – S/T (Cardinal Fuzz/Sunrise Ocean Bender Records, 2018)
* Not A Good Sign (Italy) – Icebound (Self-released, 2018)
* The Winstons & EdMsC (Italy) – (Modest Mussorgsky's) Pictures At An Exhibition (AMS Records, 2018)
* Al Doum & The Faryds (Italy) – Spirit Rejoin (Black Sweat Records, 2018)
   - Al Doum & The Faryds (Italy) – Cosmic Love (Black Sweat Records, 2014)
   - Al Doum & The Faryds (Italy) – Positive Force (Black Sweat Records, 2012)
   - Al Doum & The Faryds (Italy) – S/T (2011)
* Sumac (US) – Love In Shadow (Thrill Jockey, 2018)
* Seid (Norway) – Weltschmerz, Baby! (Sulatron Records/Germany, 2018)
* Kanaan (Norway) – Windborne -Impetus Series- (El Paraiso Records/Denmark, 2018)
* Mother Turtle (Greece) – Zea Mice (2018)
   - Mother Turtle (Greece) – II (2016)
   - Mother Turtle (Greece) – S/T (I) (2013)





marți, 5 februarie 2019

"scOp(e)"-ul lui Manu Katché, cu "O" de la "Obelisk"-ul scoțian al lui Graham Costello's STRATA


O să fie mai mult un buletin informativ decât o înșiruire de recenzii, mai ales la calupuri de care se ocupă -sau ar trebui s-o facă- alții, dar sper că veți găsi și alte albume/artiști/trupe cel puțin la fel de interesante, cum ar fi de ex. acolo unde o să apară termeni rar citibili azi în aceeași propoziție precum "jazz" (contemporan) și "Scoția" sau "Egipt"Încep cu casele de discuri majore având expunere în Ro, remarcând-o și urându-i bun sosit și "înflorire" ("Bloom"ing!) de succes chiar de la debutul în marea familie ECM, protejatei pianistului Tigran Hamasyan, Areni Agbabian:
* Joe Lovano feat. Marilyn Crispell & Carmen CastaldiTapestry (ECM, 2019)
* Yonathan Avishai (p-no) – Joys and Solitudes (ECM, 2019)
* Vijay Iyer & Craig TabornThe Transitory Poems -live at the Franz Liszt Academy, Budapest, 2018- (ECM, 2019)
* Mats Eilertsen with Harmen Fraanje & Thomas StrønenAnd Then Comes the Night (ECM, 2019)
* Ralph Alessi with Ravi Coltrane, Andy Milne, Drew Gress & Mark FerberImaginary Friends (ECM, 2019)
* Areni Agbabian (voc & p-no, US/Armenia) – Bloom (ECM, 2019)
* Eleni KaraindrouTous des oiseaux (ECM New Series, 2019)
* Emile Parisien Quartet (with Julien Touéry, Ivan Gélugne & Julien Loutelier)Double Screening (ACT Music, 2019)
* Paolo Fresu, Richard Galliano, Jan LundgrenMare Nostrum III -2 LP- (ACT Music, 2019)
* Cæcilie Norby with Rita Marcotulli, Nicole Johänntgen, Hildegunn Øiseth, Lisa Wulff & Dorota PiotrowskaSisters in Jazz (ACT Music, 2019)
* Mark Lockheart (t-sax) – Days On Earth (Edition, 2019)
* Jeff Ballard (dr) – Fairgrounds (Edition, 2019)
....with Lionel Loueke (guitar), Kevin Hays & Pete Rende (keybs) & Reid Anderson (electronics)




Câteva albume din această postare sunt incluse ca și cel care urmează, în acest poll lunar (de care-am dat însă pur întâmplător după alegerea lor): 
https://qwest.tv/02/2019/top-albums-of-the-month-january-2019

* Leyla McCalla (Haiti/SUA) – The Capitalist Blues (Jazz Village, 2019)...."blues, folk, jazz, world"
Spiritul original al blues-ului contestatar e păstrat de această vocalistă nemulțumită și de situația de unde a plecat și de cea de emigrant unde-a ajuns, așa cum se întâmpla la fel de reușit muzical și liric și pe anteriorul "A Day For The Hunter, A Day For The Prey" (Jazz Village, 2016).













* Manu Katchéthe scOpe (Anteprima Production, 2019)
Anne Pacéo (dr & voc, France) – Bright Shadows (Laborie Jazz, 2019)
* Ivan "Mamão" Conti (dr, ex-Azimuth/Brazil) – Poison Fruit (Far Out Recordings, 2019)
* Alfredo Rodriguez (keybs & voc) & Pedrito Martinez (perc & voc) – Duologue (Mack Avenue, 2019)
* Allison Miller's Boom Tic Boom Glitter Wolf (Royal Potato Family, 2019)
Miniset de 5 titluri dominat de ritmuri latino, chiar dansante cum a mărturisit-o ca "scOp" Manu Katché, ușor facile la franțuzoaică și, ca să le zic așa, medii spre bune în rest, cu o mențiune în plus la bateristul "boom"-bastic Allison Miller.










În următorul set urcăm ștacheta spre jazzuri și mai incitante, dacă nu chiar surprinzătoare la cei 2 scoțieni bandlideri și la egipteanul Maurice Luca. 
Graham Costello's STRATA (Scotland) – Obelisk (bpqd Records, 2019)
"Obeliscul" de debut al bateristului Graham Costello e mai mult decât promițător, se distinge prin varietatea tempourilor și multitudinea ingredientelor sextetului care adaugă jazzului tradițional cântat cu "urgență veselă" (dacă ăsta o fi în traducere cel mai adecvat sens la "exhilarating urgency"), elemente moderne de "math, noise, prog, minimalism"....până la "sound"-ul (din filmele) lui David Linch. Aceeași cronică de aici:
http://www.fortitudemagazine.co.uk/music/album-review-graham-costellos-strata-obelisk/33264/  
....mai face 2 paralele, prima cu grupul instrumental american pe care nu-l cunosc Don Caballero, activ cu intermitențe în intervalul 1991-2009....în schimb la a 2-a, respectiv analogia cu Ron Anderson`s PAK, aici lucrurile stau mai bine pentru că-l știu de pe 4 albume pe acest chitarist/basist de 60 ani din New York, încă activ (conform Wikipedia), mai ales la clubul The Stone a lui John Zorn:
* (Ron Anderson's) PAK - Motel (2005)
* Ron Anderson`s PAK - Secret Curve (Tzadik, 2011)
* PAK (Ron Anderson, Nonoko Yoshida, Tatsuya Yoshida) - NYJPN (2014)
* Ron Anderson - PAK Small r 1/2 (Half) Inch (1995, remastered 2017)




Andrew Wasylyk (Andrew Mitchell, Scotland) – The Paralian (Athens of the North, 2019)...."Modern-classical, Ambient & Jazz".
Albumul cu numele unei imaginare ființe din legendele mărilor și oceanelor a avut ca punct de pornire muzica nouă compusă special pentru o harfă model "Errald/Grecian" din sec. XIX (vezi foto) restaurată recent într-un muzeu din Hospitalfield, Arbroath din Scoția, rezultând un album "care pătrunde pe teritoriile comune unor Robert Wyatt sau Brian Eno...meditativ și majestuos...antidotul haosului cotidian" cum l-a caracterizat o cronică, al 3-lea solo al artistului și destul de atipic pentru un muzician mai cunoscut pentru ceea ce face cu trupele Idlewild și The Hazey Janes.




Time Grove (Israel) – More Than One Thing (Wah Wah 45s, 2019)
....Debutul inspirat și elegant de "cyber-electronic jazz" al grupului din Tel Aviv condus de pianistul Nitai Hershkovits este cu-adevărat "mai mult decât un singur lucru" dacă prin lucru înțelegem un album de jazz obișnuit: e suficient să luăm în considerare fie și numai sintetizatoarele mânuite de Rejoicer din trupa de funk/trip-hop Buttering Trio și deja ne-am îndepărtat de șabloane și tertipuri.
Exceptând prolifica Tzadik, la ambii scoțieni dar și la israelieni și la egiptean se aplică acea regulă a lui "cu cât e "label"-ul mai mic și mai independent, cu atât cresc șansele unor muzici mai originale și interesante". Cu-atât mai valabilă la muzicienii din țări mici dornici de extensia ariei lor obișnuite de penetrare. E valabil parțial și la Dave Harrington, chitaristul din Darkside comparat întro cronică la acest album cu Jerry Garcia și David Gilmour (!) și la a cărui „Pură imaginație, fără țară” a contribuit același ajutor de nădejde electronistul Nicolas Jaar (ale cărui albume solo recente dinafara jazzului primesc și separat cotații impresionante, mă refer la Pomegranates -2015, Sirens -2016 și la AAL/Against All Logic - 2012-2017 de anul trecut):
Dave Harrington (gtr, ex-El Topo / Darkside) Group – Pure Imagination, No Country (Yeggs Records, 2019)
* Jamie Saft, Steve Swallow, Bobby PreviteYou Don’t Know the Life (RareNoise, 2019)
* Maurice Louca (gtr, p-no, etc/Egypt) – Elephantine (Sub Rosa/Northern Spy Records, 2019)
  - Suport: Alif (Khyam Allami, Maurice Louca) – Aynama-Rtama (Nawa Recordings, 2015)

* Sun Ra Monorails & Satellites Vols. 1, 2 and 3 -2 CD- (rec 1966, rel Cosmic Myth Records, 2019)....solo piano works.
* MAST (Tim Conley) – Thelonious "Sphere" Monk (World Galaxy/Alpha, 2018)
Album scos de electronistul producător cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea pianistului pivotal pentru jazzul modern, cu Chris Speed, Brian Marsella și Makaya McCraven printre contribuitori.
  - Suport: MAST (Tim Conley) - Love and War_ (Alpha Pup, 2016)...."LP conceptual structurat ca o piesă de teatru în 3 acte"
....http://observer.com/2016/12/the-20-best-jazz-albums-of-2016/
 








Un proiect cu totul aparte și de actualitate, din fericire ajungând "live" în curând și pe la noi (25 febr. Cluj și 26 febr. București), este acesta austriac multimedia -sau l-am mai putea numi „jazz & poetry”, deși cei 2 termeni sunt insuficienți-...un proiect/grup "cu cap, cu coadă și mai ales cu miez" la care doar parcurgând lista muzicienilor și a instrumentelor ne dăm seama cam despre ce e vorba, de originalitatea intențiilor și mesajelor: 
* Ulrich Drechsler "Liminal Zone" (I-IV) Live @ Saalfelden Festival on air ÖE1-17918 (2018)...."electronic jazz, world"
....Clara Luzia: vocals, Özlem Bulut: coloratura soprano, Yasmin Hafedh: slam Poetry/recitatives, Peter Zirbs: electronics, Simon Raab: p-no, Judith Ferstl: bass, Judith Schwarz: drums & percussion, Ulrich Drechsler: clarinets, Enscha & Enscho: visuals
 - Ulrich Drechsler Liminal Zone @ LIVE Saalfelden Jazzfest 2018 [61'AudioOnly]:
https://www.youtube.com/watch?v=1VOCFnaRg-E
 - Suport:
* Café Drechsler (Austria) – Cafe Drechsler Is Back (Geco Tonwaren, 2008)
* Café Drechsler (Austria) – Streamer (Monkey., 2013)
* Café Drechsler (Austria) – And Now...Boogie! (Universal Music GmbH, 2017)
.....Ulrich Drechsler: t-sax, b-clar, basset horn, Philipp Jagschitz: keybs/electronics, David Helbock: keybs/electronics, perc, Patrick Zambonin: bass & Christian Eberle: dr, perc





Ca de obicei, finalul aparține jazzurilor cele mai liber-improvizate și mai unicate ca evenimente când sunt puse în valoare „live”, fără a știrbi din calitățile albumelor de studio. Și din nou la combinația japonezo-maghiaro-suedezo-americană de pe Cuts Up...dăm de omnipotenta casă de discuri RareNoise Records cu multe titluri abordate de mine pe ambele bloguri și care se "întinde" stilistic ajungând și aici:
* Christoph Irniger('s) PilgrimCrosswinds (Intakt, 2019)
* Paal Nilssen-LoveNew Japanese Noise & New Brazilian Funk -live at Roskilde Festival, Denmark- (PNL Records, 2019)
* Merzbow, Balázs Pándi, Mats Gustafsson, Thurston Moore Cuts Up, Cuts Out (RareNoise, 2018)....live at the Church of St John/Hackney, Sept 2016