luni, 13 noiembrie 2017

Abisul trompetei lui Michael Mantler cu ecouri kobaïene de la Magma


E vorba despre senzația mea la atmosfera apăsătoare generală, una de cădere în abis, pe care-am avut-o mai mereu după ascultarea albumelor trompetistului austriac de 74 ani, muzician disociat stilistic de regele neîncoronat al trompetei Miles Davis și deci care n-a putut fi niciodată inclus în pleiada de epigoni/urmași ai acestuia. Ce-i drept e că și temele propuse și poemele alese, ca și textele originale care uneori i-au aparținut, cadrau tot cu acest fler, dacă nu chiar îl impuneau. Mă refer la circa o treime din albumele pe care le cunosc (*) din întreaga lui discografie ca lider, plus o parte a contribuțiilor încadrate în cam același spectru la discuri pe care sigur le-a influențat ale unor Charlie Haden/Liberation Music Orchestra, Carla Bley sau la „Sporturile fictive”, albumul din 1981 al bateristului Nick Mason de la Pink Floyd. Cum nu de puține ori distribuția îl includea și pe Robert Wyatt, era pentru mine clar, ca mare și împătimit fan al fostului „soft” mașinist (voce și tobe), că nu puteam ocoli asemenea adevărate experiențe și experimente muzicale, câteva abordate recent ca urmare a apariției noului album:

* Michael Mantler - Comment c'est (ECM, 2017)... with Michael Mantler, Himiko Paganotti, Max Brand Ensemble, conducted by Christoph Cech; words by Michael Mantler.
„Asta-i situația” pare că vrea să spună autorul cu acest nou titlu venit ca reacție de răspuns la „mediul înconjurător pervertit de ură, lăcomie și corupție” cu războaie, terorism, ostatici, migrație, sărăcie, teamă...de fapt starea generală extrem de precară a lumii, în general. Lista problemelor mult mai lungă și care apare în textele booklet-ului chiar dincolo de titluri revelatoare („Intolérance”, „Guerre”, „Folie”, etc...) vine ca o continuare a finalului „Que dire de plus/Ce-ar mai fi de spus” și este declamant recitată și cântată de Himiko, fiica experimentatului basist Bernard Paganotti (Cruciférius!, Vanilla Fudge, Magma 1974-1976, Weidorje, PAGA Group, Jacques Higelin), ea însăși cooptată vreo 10 ani alături de fratele ei Antoine (voce și tobe) în universul S.F. de pe planeta Kobaïa imaginată de Magma. Părțile orchestrale mi-au amintit și de „Songs from Liquid Days”, album pe care-l consider genial al lui Philip Glass (& Guests) din 1988, cu diferența că momentele de sublimă înălțare de-acolo au luat-o acum după aproape 30 de ani pe acest „Comment c'est” parcă într-un sens invers, spre infern...
(apropo de Magma, dacă tot am ajuns aici: o paralelă foarte interesantă am găsit cu interesanții germani Exmagma care au 3 albume de studio în același spirit („Exmagma”/1972, „Goldball”/1974 și, respectiv, un al „3”-lea material de revenire în 2006), în „story”-ul postat de Dion Ionesko în „Vinylmania” de pe Facebook, cumva în sensul unei inversări stilistico-geografice, nemții evitând clișeele krautrock germane (Can, Amon Düül, Neu!, etc) și sunând, fără ingrediente bombastice sau patetice, à la Pink Floyd după „Ummagumma” și înainte de „Atom Heart Mother”...sau probabil ca englezii Soft Machine dacă Robert Wyatt nu pleca...în vreme ce mult mai celebrii francezi ai lui Christian Vander -care existau deja când grupul german se înființa, trebuind să adauge prefixul „Ex” pentru a nu se numi identic-, sună adesea mult mai...teutonic!)



* Michael Mantler - The Jazz Composer's Orchestra Update (ECM, 2014)...with Michael Mantler, Bjarne Roupé, Harry Sokal, Wolfgang Puschnig, radio.string.quartet.vienna, David Helbock, Nouvelle Cuisine Big Band, conducted by Christoph Cech.
...Album pe care autorul revizuiește după peste 45 ani, cu alți parteneri, unele părți reorchestrate ale suitei sale  „Comunicații” numerotate cu care debuta Bigband-ul avangardist J.C.O.(A) la mijlocul anilor '60 pe 2 albume consecutive:
* The Jazz Composer's Orchestra - Communication -live- (Fontana, 1966)
https://en.wikipedia.org/wiki/Communication_(Jazz_Composer%27s_Orchestra_album)

* The Jazz Composers' Orchestra/Michael Mantler - Communications (JCOA/ECM, 1968)....with Cecil Taylor, Don Cherry, Pharoah Sanders, Larry Coryell, Roswell Rudd, and Gato Barbieri.
Pe ambele albume apar pe la începutul carierelor lor, cum se poate observa, muzicieni care aveau să devină iconici în jazzul contemporan.

Am mai completat discografia M.M. și cu „un fel de operă”, album pe care fanii grupului Cream și nu numai...l-au observat prezent și pe între timp regretatul basist/vocalist Jack Bruce, un alt celebru muzician apropiat pentru o lungă durată al trompetistului, cum veți sesiza și în lista de mai jos a albumelor  pe care le știu (*):
* Michael Mantler - The School Of Understanding -Sort-Of-An-Opera-2 CD- (ECM, 1997)....with Jack Bruce, Mona Larsen, Susi Hyldgaard, John Greaves, Don Preston, Karen Mantler, Per Jørgensen, Robert Wyatt, chamber ensemble, strings of the Danish Radio Concert Orchestra, conducted by Giordano Bellincampi; words by Michael Mantler.
Este vorba despre o lecție de viață în 2 acte predată la facultate de Profesor celorlalte personaje: Studentul (Clasa), Omul de afaceri, Refugiatul, Observatorul și Jurnalistul care dezbat împreună multe dintre problemele spinoase deja mintite, ceea ce dovedește o dată în plus că M.M. dezvoltă de peste 40 ani, chiar la intervale mari de timp, cicluri/volume complexe de albume-concept:
* 1974: No Answer (Watt/ECM) with Don Cherry, Jack Bruce, Carla Bley; words by Samuel Beckett
* 1976: The Hapless Child (Watt/ECM) with Robert Wyatt, Terje Rypdal, Jack DeJohnette; words by Edward Gorey
* 1983: Something There (Watt/ECM) with Nick Mason, Mike Stern, Michael Gibbs, and the London Symphony Orchestra strings
* 1988: Many Have No Speech (Watt/ECM) with Jack Bruce, Marianne Faithfull, Robert Wyatt, Rick Fenn, the Danish Radio Concert Orchestra; words by Samuel Beckett, Ernst Meister, and Philippe Soupault
* 1993: Folly Seeing All This (ECM) with the Balanescu Quartet, Rick Fenn, and Jack Bruce; words by Samuel Beckett
* 2001: Hide and Seek (ECM) with Robert Wyatt, Susi Hyldgaard, and chamber ensemble; words by Paul Auster





Tot Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Mantler) ne mai recomandă încă vreo 13 albume cu M. Mantler ca lider:

    1966: Jazz Realities (Fontana) with Steve Lacy and Carla Bley
    1975: 13 (Watt/ECM) for two orchestras and piano 
    1977: Silence (Watt/ECM) with Robert Wyatt, Kevin Coyne, Chris Spedding; words by Harold Pinter
    1978: Movies (Watt/ECM) with Larry Coryell, Steve Swallow, and Tony Williams
    1980: More Movies (Watt/ECM) with Philip Catherine, Steve Swallow, and Gary Windo
    1985: Alien (Watt/ECM) with Don Preston
    1987: Live (Watt/ECM) with Jack Bruce, Rick Fenn, Don Preston, John Greaves, and Nick Mason
    1990: The Watt Works Family Album (WATT/ECM) sampler
    1995: Cerco Un Paese Innocente (ECM) with Mona Larsen, Chamber Ensemble, and the Danish Radio Big Band; words by Giuseppe Ungaretti
     2000: Songs and One Symphony (ECM) with Mona Larsen plus Chamber Ensemble and the Radio Symphony Orchestra Frankfurt, conducted by Peter Rundel; words by Ernst Meister
    2006: Review (ECM) recordings 1968 - 2000
    2008: Concertos (ECM) with Michael Mantler, Bjarne Roupé, Bob Rockwell, Roswell Rudd, Pedro Carneiro, Majella Stockhausen, Nick Mason, Kammerensemble Neue Musik Berlin, conducted by Roland Kluttig
    2011: For Two (ECM) with Bjarne Roupé and Per Salo
 
...și câteva importante colaborări:
„With Carla Bley:
   * 1971: Escalator over the Hill
   * 1974: Tropic Appetites
      1977: Dinner Music
   * 1978: European Tour 1977
      1979: Musique Mecanique
   * 1981: Social Studies
      1982: Live!
      1983: Mortelle Randonnée (PolyGram)
      1984: I Hate to Sing
      1984: Heavy Heart
Contributions to Tribute Albums:
    1981: Amarcord Nino Rota (Hannibal)
    1984: That's the Way I Feel Now (A&M)
With others:
   * 1969: A Genuine Tong Funeral, Gary Burton (RCA)
   * 1970: Liberation Music Orchestra, Charlie Haden and the Liberation Music Orchestra (Impulse!)
   * 1976: Kew. Rhone., John Greaves and Peter Blegvad (Virgin)
   * 1981: Nick Mason's Fictitious Sports, Nick Mason (Harvest)
   * 1983: The Ballad of the FallenCharlie Haden and the Liberation Music Orchestra (ECM)”


Mai adaug și eu, de parcă n-ar fi destule, 2 recomandări puțin cunoscute din „familia” Magma, odată cu paranteza lungă a apropoului de la descrierea noului album Michael Mantler. E vorba de unul dintre basiștii care s-au perindat de fapt prin formulele derivate, Jannick (Yves) Top:
 - Utopic Sporadic Orchestra (Jannick Top) - Nancy '75 (1975)
 - Jannick Top (bass) - Soleil d'Ork (2001)





















miercuri, 1 noiembrie 2017

Despre noul Oregon și cura intensivă de Chris Speed, post-Timișoara Jazz Festival IX


* Oregon - Lantern (CAM Jazz, 2017)
Excelența acestui grup-unicat mă scutește de o focalizare în detaliu: un nou album, ca orice alt material anterior, este la Oregon o reușită garantată, fie și cu noul basist Paolino Dalla Porta în locul co-fondatorului Glen Moore, fie și revizuind unele teme semnate de Ralph Towner și Paul McCandless lansate anterior. Avem deci încă o perlă adăugată lungului șirag început în urmă cu 47 ani, o nestemată în plus la strălucita coroană, „un adevărat cadou de la un grup încă surprinzător și inimitabil care nu se mulțumește să rămână înto zonă de confort”, cum bine și argumentat le zice John Kelman (focalizând mai ales pe cele 3 piese noi din secțiunea mediană a discului, „Not Forgotten”, „Hop, Skip and A Thump” și „Figurine”), aici:
https://www.allaboutjazz.com/lantern-oregon-cam-jazz-review-by-john-kelman.php




** Craig Taborn Heroics Quartet (SUA) a.k.a. Heroic Frenzies (conform Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Chris_Speed) este 4-tetul de la Timișoara Jazz Festival IX, respectiv: Craig Taborn: piano, keyboard; Chris Speed: clarinet, saxophone; Chris Lightcap: bass, Dave King: drums
https://www.youtube.com/watch?v=g_D0cc7Y8j8

 Despre noile albume Craig Taborn:
* John Zorn/Craig Taborn Trio - Flaga: Book Of Angels, Volume 27- (Tzadik, 2016)
....Craig Taborn: p-no, Christian McBride: bass, Tyshawn Sorey: drums
* Craig Taborn & Ikue Mori - Highsmith (Tzadik, 2017)
* Mats Gustafsson & Craig Taborn - Ljubljana (Clean Feed, 2017)
* Craig Taborn - Daylight Ghosts (ECM, 2017)
...am comentat sau măcar le-am amintit acest blog, plus despre contribuția sa la:
* Miles Okazaki (gtr/Steve Coleman's Five Elements) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
....with Craig Taborn: p-no, Anthony Tidd: bass & Sean Rickman: drums

Haideți să vedem ce-au mai realizat notabil cei doi „Chris” urmăriți în formula lui Taborn pe scena sălii Capitol la Timișoara J.F. IX, basistul Lightcap și mai ales saxofonistul/clarinetist Speed de 50 de ani -„vitezist” la propriu și la figurat, dar nu numai...- un muzician ce deschide multe orizonturi sonore celor eventual interesați care nu-l știau ori care vor să-i completeze portretul, mai ales că în cele mai multe formule îl întâlnim la secția ritmică și pe bateristul Jim Black mai demult cunoscut și care-a impresionat „live” relativ recent în prestația de la Garâna XX în iulie 2016 în trioul AZUL al basistului portughez Carlos Bica (voi enumera doar formulele cu care dețin materiale pe CDs și în digital):

Ca lideri/co-lideri, basistul se remarcă aici, unde apare în rol invesat ca importanță Craig Taborn și printre alții, un al 3-lea Chris, tot tenor saxofonist ca și Speed:

* Chris Lightcap's Bigmouth - Epicenter (Clean Feed, 2015)
   - Craig Taborn: keybs, Gerald Cleaver: drums, Tony Malaby & Chris Cheek (t-saxes)
https://www.youtube.com/watch?v=Wv_I13XuXio

....în timp ce saxofonistul/clarinetist de care ne ocupăm pe larg e în rolul principal în următorul consistent set, în ordine descrescătoare cronologic:
* Chris Speed Trio (with Chris Tordini: bass & Dave King: drums) – Platinum On Tap (Intakt, 2017). Album -cu 8 teme originale semnate de lider și 2 preluări de la Hoagy Carmichael și Albert Ayler- este orientat, evitând clișeele, mai mult spre ritm și melodie și mai puțin spre armoniile  complexe, respectiv mai pregnant în tradiția jazzului și mai puțin „îmbibat” cu elemente din rockul alternativ sau muzica de cameră, cum se întâmpla în cazul trupelor sale mai vechi (vezi primele 3 din înșiruirea de mai jos).
http://www.londonjazznews.com/2017/10/cd-review-chris-speed-trio-platinum-on.html



* Chris Speed (with Chris Tordini: ac-bass & Dave King: drums) - Really OK (Skirl, 2014)
* Yeah No (with Chris Speed, Jim Black: drums, Skúli Sverrisson: bass & Cuong Vu: trumpet) - Swell Henry (Squealer, 2004)
* Chris Speed - Emit (Songlines, 2000)
* Chris Speed Trio - Iffy (Knitting Factory, 2000)
* Chris Speed - Deviantics (Songlines, 1999)
* Chris Speed, Chris Cheek & Stéphane Furic Leibovici - Jugendstil (ESP-Disk, 2008)

https://www.youtube.com/watch?v=0cHgUPdD97U

* Human Feel - Party Favor -EP- (2016)
....+ 5 albume în intervalul 1989-2007, din care ultimele 3 cu Kurt Rosenwinkel, în componența:
Chris Speed: t-sax, Andrew D'Angelo: a-sax, Jim Black: drums, + Kurt Rosenwinkel: gtr (din 1990)
  1989 - Human Feel (Human Use)
  1992 - Scatter (GM)
  1994 - Welcome to Malpesta (New World)
  1996 - Speak to It (Songlines)
  2007 - Galore (Skirl)
https://www.youtube.com/watch?v=tIU0Tl1YFrg

* Endangered Blood - Work Your Magic (Skirl, 2013)
* Endangered Blood - S/T (Skirl Records, 2011)
....with Jim Black: drums; Trevor Dunn: bass; Oscar Noriega: alto-sax & bass-clar; Chris Speed: t-sax & clar
https://www.youtube.com/watch?v=QwdiJGg48w0

* Pachora (with Jim Black, Chris Speed, Skúli Sverrisson & Brad Shepik):
 - S/T (Knitting Factory, 1997)
 - Unn (Knitting Factory, 1999)
 - Ast (Knitting Factory, 2000)
 - Astereotypical (Winter & Winter, 2003)

Pachora - The Man Who Sold the World (David Bowie):

* (Hilmar Jensson's) Tyft (Iceland) - Smell the Difference (Skirl, 2009)
* Tim Berne's Bloodcount (with Jim Black, Michael Formanek, Chris Speed & (sometimes) Marc Ducret): 7 albume la casele JMT și Screwgun (1995-2007)
https://www.youtube.com/watch?v=MrI-m3Ws5AM

* Jim Black's AlasNoAxis (with Chris Speed, Skúli Sverrisson & Hilmar Jensson): 6 albume la casa Winter & Winter (2000-2013)
Jim Black AlasNoAxis „Live at A Vaulx Jazz, 2009” (Mezzo TV):
https://www.youtube.com/watch?v=kfNm_xQdFrA
Toate aceste trupe ar merita abordări separate, poate mai puțin meteoricul episod cu Tyft.

Îl mai găsim pe Speed și în Claudia 4/5-tet, creația bateristului lider de care m-am ocupat deja, cel puțin cu albume din ultimii 6-7 ani (plus câteva solo J. Hollenbeck și alte formule cu același):
* (John Hollenbeck's) The Claudia Quintet (with Chris Speed, Matt Moran, Ted Reichman & Drew Gress): 1 album la CRI (Composers Recordings Inc.) și 7 la Cuneiform Records (2001-2016).

Alte participări ca invitat:
* Matt Mitchell (p-no) – Vista Accumulation -2 CD- (Pi Recordings, 2015)
....with Chris Speed: t-sax, clar; Chris Tordini: bass & Dan Weiss: drums
* Jakob Bro (gtr) - Hymnotic / Salmodisk (Loveland, 2015)
.....with Peter laugesen: poetry, recitation; Jesper Zeuthen: sax; Andrew D'Angelo: sax; Chris Speed: sax; Nikolaj Torp Larsen: keyb; Anders Christensen: bass; Thomas Morgan: bass; Nicolai Munch-Hansen: bass; Jakob Høyer: drums; Kresten Osgood: drums
* LAMA + Chris SpeedLamaçal -Live at Portalegre Jazzfest- (Clean Feed, 2013)
LAMA = Susana Santos Silva: trumpet & flugelhorn, Greg Smith: drums & electronics, Gonçalo Almeida: doublebass
https://vimeo.com/63611656

Mai apare și cu Uri Caine (p-no): 3 albume, Dave Douglas (trumpet): 5, Erik Friedlander (cello): 2, Jamie Saft (keybs): 1.

Am început postarea cu un produs de la CAM Jazz, închei cu unul tot de la același label italian pentru că l-am ascultat recent pe Speed și pe un nou album cu un jazz elegant înregistrat la New York de cuartetul unui baterist german, bosniac de origine, incluzându-l pe mai vechea noastră cunoștință pianistul sârb Bojan Z.:
* Dejan Terzić (drums) - Prometheus (CAM Jazz, 2017)

....with Chris Speed: sax, Bojan Zulfikarpašić: p-no & Fender Rhodes & Matt Penman: bass
https://www.youtube.com/watch?v=ms1wKKgkPV8




Necunoscute mi-au rămas aceste colaborări:
* The Clarinets: S/T (Skirl, 2006) și Keep On Going Like This (Skirl, 2011)
* Chris Speed & Zeno de Rossi: Ruins (Skirl, 2014)
* Midnight Lilacs - Midnight Lilacs + Marc Ribot (Tannen Records, 2013)
    -Vinyl LP 300 Handnumbered copies limited edition.

Se dedică această postare celor 2 Marius...declanșatori (ca să le zic așa): Marius Kraxner, de la care-am primit din Germania în anii '80-'90-'00 casete și copy CDuri cu Oregon, Bloodcount, AlasNoAxis, Pachora, etc...(unele inserate prin emisiunile mele de radio cu jazz la defunctele posturi Analog și Campus), respectiv Marius Giura, artizanul festivalurilor Gărâna XXI & Timișoara IX, cel care treptat i-a adus ca să-i putem avea „live” pe unii despre care-a fost vorba aici.