Caracterizarea din titlu aparține lui Arthur Jeffes -fiul regretatului Simon Jeffes (1949-1997), fondator & lider al trupei P.C.O.-și apare pe coperta compilației postume ”A History” (4 CD-Set, 2002).
Când în 1997 o tumoare craniană inoperabilă punea capăt vieții sale la doar 48 ani, puțini erau aceia care mai întrezăreau un viitor pentru muzica și-așa nu foarte cunoscută și inclasabilă a grupului...
Simon fusese chitaristul, compozitorul și aranjorul care deziluzionat de structurile rigide ale muzicii clasice și de limitările rockului, devenise interesat de relativa libertate din muzica etnică. Așa încât timp de aproape 25 ani s-a decis să confere același spirit și spontaneitate muzicii sale compuse pentru ”satul global”, în care a pus laolaltă elemente de folclor exuberant, jazz cameral și ”new age” ambiental, cu o estetică minimalistă și repetitiv serială amintind uneori de Philip Glass.
Viziunea muzicală a unei lumi mai bune este ceea ce reprezintă de fapt metaforic PCO, cu rădăcini în anii ”70 în voiajele lui Simon în sudul Franței și în Japonia.
”În 1972 eram în sudul Franței, am mâncat un pește care nu mi-a ”căzut” bine și aflat la pat în recuperare am avut o viziune ciudată, o clădire ca un hotel sau bloc de birouri în care vedeam oameni diverși în activități diferite în camerele scanate de un ochi electronic. Printre care și un compozitor ascultând muzică la căști înconjurat de multe echipamente. Dar era o liniște deplină: ca și ceilalți și el fusese neutralizat, arăta palid și anonim. Scena era pentru mine una a dezolării, era ca și cum locul acela nu avea inimă...
A doua zi m-am simțit mai bine și la baie pe plajă un poem mi-a venit deodată în minte, începând cu logo-ul ”Eu sunt proprietarul lui Penguin Café"...și vă voi povesti aici despre cum hazardul, spontaneitatea, surpriza, neprevăzutul și iraționalul sunt lucruri foarte prețioase. Și dacă vă reprimați toate astea crezând că așa veți avea o viață frumoasă și liniștită, ucideți exact ceea ce este mai important. În vreme ce în Cafeneaua Pinguinului inconștientul poate exista acceptabil pentru oricine și doar aici aflați cum asta e posibil...o acceptare care are de-a face cu viața noastră prezentă, fără teamă de noi înșine”.
Spațiul imaginar și scenariul utopic va fi și mai bine conturat după voiajul din Orientul îndepărtat în care i s-a relevat un posibil viitor cu oameni trăind în spații mici și comunicând laconic. Devine și mai clar că Penguin Café îi va aduce pe oameni și pe diverșii muzicieni împreună în conversații stimulatoare, făcând muzică pentru ”satul global” și -odată ocaziile ivite- aceasta va fi pusă pe discuri care să capteze libertatea interioară sau exterioară, grupul adăugând ulterior dansul printre activități (vezi titluri precum ”Air á Dancer” sau ”Yodel”).
Împreună cu co-fondatoarea Helen Liebmann (cello), PCO cu mixul ei de folk, ethno, jazz, pop, clasic, minimalism și elemente de avangardă -interpretând adesea cu ironie și umor- intra pe un teritoriu muzical nou și necunoscut. Schițele melodice, deseori scurte și cântate tipic britanic rămân mereu deschise improvizației...fiind imposibil de încadrat întrun gen muzical particular. Creatorul conceptului se focalizase de copil pe chitară, el experimentând sunete noi când călătorea mult între Canada și Europa datorită schimbării jobului tatălui său, dar lui Jeffes jazzul britanic i se păruse excesiv de manierat, muzica folk o vedea ca un ”pește mort”, pop-ul adesea prea negativ și banal iar muzica clasic/romantică din sec. XVIII și XIX cu structurile prea rigide. Ideile și viziunile sale pozitive și originale au rămas pe tot intervalul existenței PCO -care s-a confundat practic cu viața sa- chiar dacă erau dificil de pus în practică de garniturile atât de variabile...
”(S.J./P.C.O.) A spus ”un mare DA” -scrie în booklet-ul DVDului ”Still Life at the Penguin Cafe”- ”supraviețuirii inimii întro perioadă când aceasta era supusă forțelor răcelii, întunericului și opresiunii, lăsând o marcă de neuitat pe scena muzicală. Chiar mai mult de-atât: de peste 30 de ani în micul orășel galez Aberystwyth există o cafenea numită ”Penguin Café”...
DVD-ul regizat de Andrew Harries include un film documentar celebrând muzica PCO cu un interviu în care Simon Jeffes se referă la o audiență ”capabilă să se bucure în egală măsură de Wilson Pickett, Beethoven, The Rolling Stones, muzică corală din Indiile de Vest, Bach, Stravinsky, muzică la cimpoaie irlandeze și chiar de...ABBA”...în timp ce baletul regal britanic prin trupa lui David Bintley dădea în 1988 viață oamenilor-pinguini de pe coperțile albumelor, pictate suprarealist parcă de René Magritte sau Giorgio de Chirico...
Este un spectacol de balet creat PENTRU muzica P.C.O., nu unul care doar o folosește ca soundtrack.
A spune că un album e mai bun ca altul dintre cele 8 de bază ale discografiei PCO mi-e imposibil, inspirația lui S.J. n-a avut momente de recul după debutul de la casa de discuri a lui Brian Eno. Flerul pieselor de la pastoral la luxuriant, pasajele jucăușe, eleganța și rafinamentul e la același nivel peste tot, chiar și când S.J. n-a mai fost...Adică pe albumul ”A Matter of Life...” (2010), continuarea fiului său în același spirit muzical și estetic cu un nou grup acum cu numele simplificat Penguin Café.
Agenda de turnee și concerte a fost plină și la începutul lui 2014, așa încât vorbim de o trupă încă în actualitate (vezi ”http://penguincafe.com/#news”), Arthur fiind implicat și în duo-ul ”așchie” Sundog .
Piesa mea preferată pe care o consider capodoperă este aceasta, ”The Sound Of Someone You Love Who's Going Away And It Doesn't Matter” de pe debutul ”Music from the Penguin Cafe” (1976).
Pe YouTube se găsesc câteva albume postate integral, iar pe DVDul ”Still Life at the Penguin Cafe” la cap. ”Trailer” există un insert de flamenco și un mini interviu cu recent dispărutul Paco De Lucia în trio chitaristic cu Al Di Meola și John McLaughlin, interpretând ”Light and Shade”...
Despre membrii de bază de la PCO, detalii aici: ”http://penguincafe.com/original/members.htm”
Recomandări adiționale:
Assorted Artists: ”Arcane” (Womad/Real World, 1994)...album-tribut Simon Jeffes
Simon Jeffes: ”Still Life' at the Penguin Cafe” (Decca, 1990)
Simon Jeffes: ”Piano Music” (Zopf, 2000)
Sundog (Arthur Jeffes/p-no & Oli Langford/vln): "Insofar" (Editions Penguin Cafe, 2012)..."classical, minimalist, chamber & electronica"
Penguin Cafe: ”The Red Book”...RELEASE DATE 17th FEB 2014
http://penguincafe.bigcartel.com/product/the-red-book-cd
.jpg)
