”Un august în flăcări”...jazzy

”Flăcările” caniculei s-au potolit între timp, dar din acel interval încins de câteva săptămâni am rămas cu amintiri jazzistice ”hot” precum acestea:

* Soft Machine: ”Switzerland 1974” (CD + DVD, Cuneiform/MoonJune, 2015)
.....Un concert din festivalul de la Montreux -iulie 1974- care surprinde trupa aflată în turneu nord-american și european cu 4-tetul fondator Mike Ratledge (electric piano, synthesizer), Karls Jenkins (electric piano, piano, sax, oboe), Roy Babbington (electric bass) și John Marshall (drums & percussion) întrun moment important de turnură în carieră prin încorporarea din nou în echipă la circa 5 ani de la plecarea lui Gary Boyle a unui nou chitarist pe numele său Allan Holdsworth cu un stil fluent încă în căutările începuturilor iar trupa ca entitate se afla înainte cu câteva săptămâni de sesiunile pentru înregistrarea albumului de studio ”Bundles”...al cărui material este practic interpretat integral aici ”live”, inclusiv suita "Hazard Profile" incluzând solouri generoase improvizate pe rând de toți componenții, plus scurte momente ce vor fi dezvoltate pentru albumele numerotate”Six” și ”Seven”. La ediția Montreux cu pricina celelalte capete de afiș ale festivalului au fost Billy Cobham's Spectrum, Larry Coryell's Eleventh House și Mahavishnu Orchestra.

* Hypercolor (Eyal Maoz): ”Hypercolor” (Tzadik, 2015)
... ”Post-'70s eclectic fusion” am găsit undeva făcută încadrarea, respectiv un jazz-rock avangardist, dar unul chitaristic mulat pe calapodul casei Tzadik. Școlit în formula Cobra a lui John Zorn, Eyal Maoz e văzut de acesta drept o simbioză dintre Bill Frisell și Marc Ribot, ”un vital membru al scenei Down Town/ New York”. Dacă maestrul Zorn spune asta, e de luat în seamă, nu-i așa?

* Roller Trio: ”Fracture” (Self Produced/Lamplight Social Records, 2014)
* Partikel (Duncan Eagles, saxes): ”String Theory” (Whirlwind, 2015)
...Două triouri britanice de jazz-rock în ascensiune cu Roller la al 2-lea album în sensibil progres față de debut iar Partikel (”Particula”), un trio denumit "a piano-less sax/bass/drums acoustic outfit", la al 3-lea material discografic, pentru care formula și-a desfăcut și extins aripile -aluzie la numele liderului saxofonist Eagles=”vulturi”- pentru a cuprinde și un string quartet, așa cum sugerează și titlul. Nu cunosc ce-a scos anterior trupa saxofonistului Dunkan Eagles pentru a face paralele/comparații, dar recenziile citite sunt toate de la favorabile în sus.

* Senyawa (Indonesia): ”Menjadi” (Morphine, 2015)
...Combinație de ”Electronic, Folk, World & Country” cu tentă experimentală a celor 3 muzicieni asiatici stabiliți în Europa și una exotic pigmentată de instrumentele lor tradiționale pe un album înregistrat la o casă germană, continuare a anteriorului ”Acaraki” (!Angrr!, 2014) apărut în Franța. Ambele sunt materiale de genul celor promovate de casa de discuri mai cunoscută Abstract Logix.

* Mighty Sam McClain & Knut Reiersrud: ”Tears Of The World” (ACT Music, 2015)
* (V.A.): ”Jazz at Berlin Philharmonic IV: Accordion Night” (ACT Music, 2015)
- Klaus Paier / accordionc & Asja Valcic / cello
- Régis Gizavo / accordion & vocals & Nguyên Lê / guitar
- Stian Carstensen / accordion & Adam Baldych / violin
- Vincent Peirani / accordion & Emile Parisien / soprano saxophone

...O pereche de albume de la ACT Music (& Vision) cu un neașteptat album de blues, poate cel mai blues-istic de până acum al casei germane și respectiv continuarea în volumul 4 al seriei de concerte ”Jazz at Berlin Philharmonic” de data asta cu acordeonul mânuit de 4 maeștri făcând pe rând pereche cu cello, vioara, chitara și saxofonul...și prilej de plăcute întâlniri cu câțiva muzicieni care au concertat deja în Ro (Gărâna, Timișoara Jazz, etc) , ”open” sau ”indoor”.

Pachet pianistic consistent de albume recente incluzând ultima realizare a recent dispărutului artist britanic John Taylor (1942 – 17 iulie 2015) cu numeroase albume scoase la casa germană ECM:
* John Taylor: ”In Two Minds” (Cam Jazz, 2014)....piano solo

* Liam Noble (p-no): ”A Room Somewhere” (Basho Records, 2015)

* Eric Reed (p-no): ”Groovewise” (Smoke Sessions, 2014)
* Christian Jacob: ”Beautiful Jazz: A Private Concert” (WilderJazz, 2014)...piano solo
* Frank Kimbrough (p-no): ”Quartet” (Palmetto, 2014)

* Titi Robin (avec Mehdi Nassouli): ”Taziri” (2015)..."World fusion, Mediterranean, North Africa"
* Thierry 'Titi' Robin: ”Le Regard Nu” (1996)...solo: oud, bouzouki
....O descoperire nouă pentru mine acest chitarist Thierry Robin poreclit ”Titi” cu o muzică plină de culori mediteraneene, flamenco franco-hispanic, ritmuri ”afro”,etc (am citat mai sus încadrarea stilistică a lui ”Taziri”) și cu care am mai găsit și un album din 1996 întrun registru instrumental total diferit dovedind vechimea (citește ”experiența”) artistului pe care o implică un album vechi de aproape 20 ani, un artizan al confluenței dintre culturile Gypsy, orientală și europeană (o altă descoperire tot târzie la care sper să revin altădată este cea a regretatului violonist canadian compozitor și producător Oliver Schroer (1956-2008), albumul ”Hymns and Hers” (2007) -ultima sa realizare- fiind punctul de pornire pentru mine în descoperirea unui muzician bine ancorat în filonul celtic).

* Twin Danger (Stuart Matthewman/sax, gtrs & Vanessa Bley/voc, p-no): ”Twin Danger” (Decca, 2015)..."Frank Sinatra meets The Clash" (with Larry Grenadier: bass)
* Melody Gardot: ”Currency of Man” (2015).

...Două albume vocale peste așteptări, debutul duoului ”Pericol geamăn” încluzând-o pe fiica veteranului pianist canadian Paul Bley și pe saxofonistul frumoasei Sade (Adu), respectiv un nou album soul-jazz al mult încercatei de soartă Melody Gardot, mult diferit stilistic de anterioarele ale artistei care după teribilul accident de bicicletă din 2003 se recuperează continuu fizic și mental, făcând și folosind muzica în scop terapeutic.

* Stephan Micus: ”Nomad Songs” (ECM, 2015)

...Interesant album, al 21-lea la ECM al exoticului poli-instrumentist german ”nomad” atras de culturi din toată lumea, mai ales din zone asiatice și africane, adăugând panopliei oricum vaste pentru prima dată aici încă 2 instrumente: ndingo (un lamelofon înrudit cu kalimba din Botswana) și marocanul genbri, o lăută acoperită cu piele de cămilă și folosită de triburile Gnawa. Alternarea pieselor ritmate cu cele meditative și intervențiile vocale tipice întrun limbaj/alfabet personal ridică și ele calitatea unui album despre care un critic zicea că ”poate e mai ușor de admirat decât de absorbit la un nivel mai profund” (cum a fost cazul altor albume anterioare, mai ”introvertite” muzical). 
O recenzie extinsă a albumului găsiți aici:
http://www.taisawards.com/inpage/stephan-micus/

Enumăr la finalul postării încă un set de titluri, poate asupra unora voi reveni cu detalii:

* Kirk Knuffke (cornet) - Arms & Hands [Royal Potato Family, 2015]

* Matthew Shipp Chamber Ensemble - The Gospel According to Matthew & Michael (Relative Pitch, 2015)
* Joshua Abrams (bass) - Magnetoception (Eremite, 2015)
* Sara Serpa & Ran Blake - Kitano Noir (Sunnyside Records, 2015)
* Joe Lovano & Dave Douglas Sound Prints - Live at Monterey Jazz Festival (Blue Note, 2015)
* Marquis Hill - Modern Flows -EP, Vol. 1- (SkipTone Music, 2014)
* Steel Bridge Trio (Aram Shelton, Sata Shokrai, Tim Daisy) - Different Clocks (Relay, 2015)
* Marc Cary (keybs) - Rhodes Ahead, Vol.2 (Motéma Music, 2015)
* Maalem Mahmoud Guinia (Ghania), Floating Points & James Holden - Marhaba (2015)
* John Patitucci Electric Guitar Quartet - Brooklyn (Three Faces Records, 2015)
....Personnel: John Patitucci: el bass; Adam Rogers: el guitar; Steve Cardenas: el guitar; Brian Blade: dr

* John Russell, Steve Beresford, John Edwards, Stale Liavik Solberg - Will it Float? (Va Fongool, 2015)
* Antonio Sanchez & Migration - The Meridian Suite (CamJazz, 2015)
* Timucin Sahin Quintet - Inherence (Between the Lines, 2013)
* Christophe Schweizer's Young, Rich & Famous - Grand Grace (Between the Lines, 2015)

* David Rosenboom - Naked Curvature (Four Memories of the Daimon): A Whispered Opera (2015)

* Andreas Schaerer & Lucas Niggli - Arcanum (Intakt, 2014)

* Aaron Diehl - Space Time Continuum [2015]
.....Aaron Diehl: p-no, David Wong: bass, Quincy Davis: dr, Benny Golson: t-sax;
     Bruce Harris: tr. Charenee Wade: vocals

* Drifter (Alexi Tuomarila, p-no/Belgium) - Flow (Edition, 2015)

* Chico Freeman & Heiri Känzig - The Arrival (Intakt, 2015)

* Tumi Mogorosi (dr) - Project ELO (Jazzman, 2014)...with opera singers

Frank Zappa 100 și ”restul lumii”

Cred și sper că am ales titlul cel mai bun la acestă postare pentru a nu-i afecta memoria postumă maestrului Zappa întro înșiruire de noutăți 2015 cuprinzând cu siguranță și discipoli de-ai săi și în care ultimul album cu nr. 100 din discografie risca să nu atragă atenția meritată de eforturile urmașilor săi din Zappa Family Trust...iar pe de altă parte se știe că muzica sa vizionară a meritat întotdeauna un loc aparte și special, chiar unul separat în ”oceanul” discografic global.
Încep cu ”restul lumii” fără a conferi vreun sens peiorativ expresiei pentru o serie de albume remarcate în ultimele 3-4 săptămâni:

* Roller Trio: ”Fracture (Self Produced/Lamplight Social Records, 2014)
* Partikel (Duncan Eagles, saxes):”String Theory” (Whirlwind, 2015)
...Două triouri britanice de jazz-rock în ascensiune cu Roller la al 2-lea album în sensibil progres față de debut iar Partikel/Particula, secondat de un string quartet așa cum sugerează și titlul, la al 3-lea. Nu cunosc ce-a scos anterior trupa saxofonistului Dunkan Eagles pentru a face paralele, dar recenziile citite suntde la favorabile în sus.

* Hypercolor (Eyal Maoz, gtr): ”Hypercolor” (Tzadik, 2015)
... ”Post-'70s eclectic fusion”, respectiv un jazz-rock avangardist, dar unul chitaristic mulat pe calapodul casei Tzadik. Școlit în formula Cobra a lui John Zorn, Eyal Maoz e văzut de acesta drept o simbioză dintre Bill Frisell și Marc Ribot și ”un vital membru al scenei Down Town/ New York”.
* Senyawa (Indonesia): ”Menjadi” (Morphine, 2015)
...Combinație de ”Electronic, Folk, World & Country” cu tentă experimentală a celor 3 muzicieni asiatici stabiliți în Europa și una exotic pigmentată de instrumentele lor tradiționale pe un album înregistrat la o casă germană, continuare a anteriorului ”Acaraki” (!Angrr!, 2014) apărut în Franța.
* Michael Chapman (gtrs): ”The Polar Bear” (Blastfirst Petite, 2015)
 ...Unul dintre cele mai experimentale albume pe care le știu de la veteranul chitarist și vocalist britanic de 74 ani, un nou CD în întregime instrumental și tematic, estetic și stilistic plasat pe urmele anteriorului ”Pachyderm” (2012) și extrem de diferit de materialele sale în serie din anii '70-'80. În plus un artist mare iubitor de animale cum ușor se subînțelege din multe titluri.

Urmează un pachet pianistic consistent de albume recente incluzând ultima realizare a recent dispărutului artist britanic John Taylor (1942 – 17 iulie 2015) cu numeroase albume scoase la casa germană ECM:

* Christian Jacob: ”Beautiful Jazz: A Private Concert” (WilderJazz, 2014)...piano solo

* John Taylor: ”In Two Minds” (Cam Jazz, 2014)....piano solo

* Liam Noble (p-no): ”A Room Somewhere” (Basho Records, 2015)

* Eric Reed (p-no): ”Groovewise” (Smoke Sessions, 2014)

* Frank Kimbrough (p-no): ”Quartet” (Palmetto, 2014)

* Moebius + Tietchens [Dieter + Asmus] (Bureau B, 2012)

...Ecouri tipice Krautrock cu experimente electronice pe acest penultim album al unui alt recent dispărut, germanul Dieter Moebius (1944 – 20 iulie 2015), fost în trupele Cluster/Kluster, Harmonia, etc...

* Mighty Sam McClain & Knut Reiersrud: ”Tears Of The World” (ACT Music, 2015)

* (V.A.): ”Jazz at Berlin Philharmonic IV: Accordion Night” (ACT Music, 2015)

   - Klaus Paier / accordionc & Asja Valcic / cello

   - Régis Gizavo / accordion & vocals & Nguyên Lê / guitar

   - Stian Carstensen / accordion & Adam Baldych / violin

   - Vincent Peirani / accordion & Emile Parisien / soprano saxophone

...O pereche de albume de la ACT Music (& Vision) cu un neașteptat album de blues, poate cel mai blues-istic de până acum al casei germane și respectiv continuarea în volumul 4 al seriei de concerte ”Jazz at Berlin Philharmonic” de data asta cu acordeonul mânuit de 4 maeștri făcând pe rând pereche cu cello, vioara, chitara și saxofonul...și prilej de plăcute întâlniri cu câțiva muzicieni care au concertat deja în Ro (Gărâna, Timișoara Jazz, etc) , ”open” sau ”indoor”.

* Stephan Micus: ”Nomad Songs” (ECM, 2015)
...Interesant album, al 21-lea la ECM al exoticului poli-instrumentist german ”nomad” atras de culturi din toată lumea, mai ales din zone asiatice și africane, adăugând panopliei oricum vaste pentru prima dată aici încă 2 instrumente: ndingo (un lamelofon înrudit cu kalimba din Botswana) și marocanul genbri, o lăută acoperită cu piele de cămilă și folosită de triburile Gnawa. Alternarea pieselor ritmate cu cele meditative și intervențiile vocale tipice întrun limbaj/alfabet personal ridică și ele calitatea unui album despre care un critic zicea că ”poate e mai ușor de admirat decât de absorbit la un nivel mai profund” (cum a fost cazul altor albume anterioare, mai ”introvertite” muzical). 
O recenzie extinsă a albumului găsiți aici:
http://www.taisawards.com/inpage/stephan-micus/

* Titi Robin (avec Mehdi Nassouli): ”Taziri” (2015)..."World fusion, Mediterranean, North Africa" 

* Thierry 'Titi' Robin: ”Le Regard Nu” (1996)...solo: oud, bouzouki
....O descoperire nouă pentru mine acest chitarist Thierry Robin poreclit ”Titi” cu o muzică plină de culori mediteraneene, flamenco, etc (am citat mai sus încadrarea stilistică a lui ”Taziri”) și cu care am mai găsit și un album din 1996 întrun registru instrumental total diferit dovedind vechimea (citește ”experiența”) artistului pe care o implică un album vechi de aproape 20 ani la un artizan al confluenței dintre culturile Gypsy, orientală și europeană. (O altă descoperire tot târzie la care sper să revin altădată este cea a regretatului violonist canadian compozitor și producător Oliver Schroer (1956-2008), albumul ”Hymns and Hers” (2007) -ultima sa realizare- fiind punctul de pornire pentru mine în descoperirea unui muzician bine ancorat în filonul celtic).

* Twin Danger (Stuart Matthewman/sax, gtrs & Vanessa Bley/voc, p-no): ”Twin Danger” (Decca, 2015)..."Frank Sinatra meets The Clash" (with Larry Grenadier: bass)

* Melody Gardot: ”Currency of Man” (2015).
...Două albume vocale peste așteptări, debutul duoului ”Pericol geamăn” încluzând-o pe fiica veteranului pianist canadian Paul Bley și pe saxofonistul frumoasei Sade (Adu), respectiv un nou album soul-jazz al mult încercatei de soartă Melody Gardot, mult diferit stilistic de anterioarele ale artistei care după teribilul accident de bicicletă din 2003 se recuperează continuu fizic și mental, făcând și folosind muzica în scop terapeutic.

* Frank Zappa: ”Dance Me This” (Zappa Records, 2015)

În luna iunie 1993 cu numai 6 luni înainte de a muri (cancer de prostată) Frank Zappa îi spunea unui jurnalist de la Guitar Magazine: ”Tocmai lucrez la un album de synclavier numit ”Dance Me This”, destinat a fi folosit de grupuri de dans modern dar probabil că nu va ieși până anul viitor”. Casete audio promo au apărut în 1994 ca ”bootlegs”, chiar dacă lansarea comercială a înregistrării complete nu era făcută public...așa că fanii săi au trebuit să mai aștepte peste 20 ani până la a completa la și-așa imensa sa moștenire cu albumul iconoclastului artist numit de Zappa Family Trust ”the landmark 100th Official Release”, lansat pe data de 1 iunie.
E important de amintit că în acea perioadă Zappa finaliza albumul "Trance-Fusion", ultimul capitol din monumentalul "Civilization Phaze III" (cu Ensemble Modern, lansat postum de Halloween în 1994) și "The Rage and the Fury: The Music of Edgard Varese" (încă neapărut), artistul aflându-se pe moment întro ”continuă serie conceptuală” începută în 1968 cu "We’re Only in It for the Money" și continuată de re-editarea lui ”Lumpy Gravy”.
La complexul deși timpuriul sintetizator synclavier dotat cu sampling digital Frank Zappa mai interpretase, printre altele, pe albumele "Francesco Zappa", "Boulez Conducts Zappa: The Perfect Stranger" -ambele din 1984- și pe ”Jazz From Hell” din 1986.

Particularitățile noului album sunt cele 3 pasaje -inclusiv în tema-titlu- cu vocile unui trio din Siberia de tip ”Tuvan throat singers”, Frank Zappa profitând de prezența acestora întrun turneu în U.S....plus câteva piese provocatoare tipice și relativ accesibile armonic, ritmic și melodic în care Frank-tatăl folosește chitara lui Dweezil-fiul la supra-imprimări (“Pachuco Gavotte,” “Goat Polo,” “Rykoniki,” “Piano,” “Calculus”), cu excepția celor 5 părți ale apăsătoarei suite electronice ”Wolf Harbor” ocupând peste jumătate din timpul total al albumului și necesitând de la ascultător o concentrare și o dispoziție mai specială.

Jun Miyake, în căutarea ”Memoriei pierdute”

* Jun Miyake: ”Lost Memory Theatre, ­Act 2” (Yellowbird /Enja Music /Harmonia Mundi, 2014/2015)

O adevărată revelație pentru mine este acest japonez stabilit din 2005 la Galeriile Lafayette din Paris, pe care l-am auzit prima dată la un concert de pe canalul TV Mezzo prin luna mai și pe care l-am asociat imediat muzical ca ”show” și poate chiar ca tip de personalitate regretatului francez Hector Zazou și unui alt preferat de-al meu, americanul Kip Hanrahan. Numele celui descoperit de legendarul trompetist Terumasa Hino nu-mi era chiar străin, îl știam ca invitat la trompetă de pe Jean Michel Jarre: ”Revolutions” (1988) și de la contribuția sa relativ recentă de pe coloana sonoră a lui ”Pina”, documentarul premiat cu Oscar în 2012 despre regretata balerină și coreoregrafă Pina Bausch . Însă pentru că există și un relativ recent ”Act 1” la titlul propus, plus cel puțin încă un album al său foarte important mereu întâlnit în recenzii, ”Stolen From Strangers” (Yellow Bird /Harmonia Mundi, 2008), ales de mai multe reviste franceze și germane ”cel mai bun album al anului”...ziceam în postarea precedentă că acest artist complex merită o tratare/postare separată.
Myiake cu sunetul său hibrid caracteristic a compus de fapt peste 2500 producții de muzică pentru reclame TV, film, animație, documentare și dans contemporan -multe premiate precum cele de la Cannes International Advertising Festival sau London Effects & Animation Festival- el colaborând la producții pentru acești artiști, printre mulți alții: Pina Bausch, Robert Wilson, Philippe Decoufle, Oliver Stone, Jean Paul Goude, Katsuhiro Otomo.
Erik Satie pare să fie compozitorul clasic ce-l inspiră cel mai mult (vezi ”Gnossiene #1” de pe albumul ”Glam Exotica!” sau ”The Locked Room” de pe ”Stolen...”) pe acest eclectic japonez născut la Kyoto în 1958 și creditat de ”www.discogs.com” ca artist, compozitor/textier, iar ca instrumentist cu înșiruirea ”Trumpet, Flugelhorn, Piano, Pianica, Programming”. Sigur că nu ne strică o privire și în trecutul său discografic, plecând de la debutul din 1983/84 cu albumele ”June Night Love” și ”Especially Sexy” de ”fusion, smooth & funk-jazz”, trecând apoi prin ”cool, bossa nova, folk, world, classical & avantgarde” de pe ”Mondo Erotica!”, ”Innocent Bossa In The Mirror” (cu Arto Lindsay și Vinicius Cantuaria) sau ”Glam Exotica!”, până la complexitatea ultimelor albume care mai adaugă la paleta stilistică și-așa largă și ”reggae, country & electronic”. Și suntem reparte de a fi epuizat lista de stiluri...
”Un om căruia nu-i este frică de nimic” -se scria undeva, după apariția lui “Stolen from Strangers”- ”Jun mIxează cu gust avantgardă, jazz, ”chant” gregorian, trip hop, ”chanson”, tango, hituri pop, vocabular muzical arab, indian, latino american și asiatic de unde extrage cele mai curioase sunete executate cu tuba, cello, oud, mandolină, cor bulgăresc și o multitudine de percuții acustice și electronice. 

O muzică pentru cei cărora le plac combinate contrastele, de ex. fanilor Tom Waits, David Sylvian sau Chet Baker...cu o precauție pentru delimitatorii pe sertare/stiluri clare: acest album le poate pune în pericol percepția muzicală asupra lumii.”
http://www.metisse-music.com/en/artists/Jun%20Miyake
Printre colaboratorii japonezului, inclusiv pe ”Lost...Act 1 & 2”, artiști dintre cei mai diverși ca țară/zonă de proveniență sau stil: Hal Willner, Arto Lindsay, Lisa Papineau, Peter Scherer, Vinicius Cantuaria, Dhafer Youssef, Bulgarian Cosmic Voices, David Byrne, Grace Jones, Nina Hagen, Gavin Friday, Ron Carter, Vincent Segal, Orchestra & Voices of Bulgarian Choir, etc.

"Cum se poate ca cineva să ajungă în interiorul unei memorii pierdute?
Nu am putut să îmi reprim întrebarea asta după finalizarea Actului 1.
Amintirile devin activate în locuri neașteptate întrun teatru: întro casetă regală încuiată, în fața ferestrelor din culise, în spatele cortinei, pe coridorul spre trapa pivniței..Fiecare amintire are o cameră căreia îi aparține.
Vreau să pășesc în această cameră, s-o miros, s-o inhalez.
Vreau ca un teatru potrivit acestor camere ale amintirilor să apară în Actul 2. 
...În căutarea cheii micuței camere care ne atrage în abisul conștiinței...
”Teatrul Memoriei Pierdute” a devenit acum lucrarea vieții mele.
Și ea va continua...” 
...ne anunță în booklet Jun Miyake anticipând cel puțin un viitor Act 3. Ceea ce face și varianta la ”Que sera sera” (music by Jay Livingstone) de pe Act 2, singurul ”remake” de 3:30 min dintro oră de muzică originală Miyake ce s-a convertit și în piesă de teatru muzical cu debutul la Tokyo și care combină cu subtilitate și eleganță până și cele mai disparate elemente și stiluri -chiar în perechi de câte 2 (!)- în ceea ce a fost numită ”constelația de sunet, imagini, scene și muzică”: bossa nova & reggae, Kurt Weill & Nino Rota, chanson & symphony, jazz & improvisation, rock & folk.

Jazz de iunie ”ca la carte”: Al Di Meola, John Zorn, Aristocrats, Mark Guiliana Jazz Quartet, Mark Wingfield, Lama + Joachim Badenhorst, The Greg Foat Group, Shit & Shine, Rob Mazurek, Dave Douglas

* Al Di Meola: ”Elysium” (inakustik Label Group, 2015)

Al Di Meola e greu de presupus că ar mai avea ceva de demonstrat la aproape 61 de ani, sieși sau altora: ce-a oferit creativ la modul superlativ s-a întâmplat în perioada cu Return To Forever (”No Mistery”, ”Spain”), pe excelentele prime 4 albume solo din perioada 1976-1980 ”Land Of The Midnight Sun”, ”Elegant Gypsy”, ”Casino” și ”Splendido Hotel”, pe un la fel de inspirat ”Kiss My Axe” (1991) sau sporadic în ”chamber music” cu World Sinfonia ori în ilustrele triouri Stanley Clarke / Al Di Meola / Jean-Luc Ponty, respectiv John McLaughlin / Al Di Meola / Paco De Lucía. Dar chiar dacă și muza a ”îmbătrânit”, anturajul, mulțimea de fani din lumea largă și/sau obligațiile contractuale sunt factori care-l împing sau poate chiar îl presează spre crearea de noi albume. Promovarea în turneul acestei perioade de vară/toamnă a noului album prin State și Canada are loc sub numele ”Elegant Gypsy & More”, încă o dovadă ca și ”Vocal Rendezvous”-ul din 2006 a reciclării fazei sale cele mai bune de care aminteam, cu tot arsenalul adecvat scopului: pe copertă chitaristul apare la bustul gol, ceea ce m-a dus cu gândul nu la lipsă de pudoare -mai ales că arată încă ”bine” ca bărbat la vârsta sa- ci, subliminal, poate la o eventuală ”despuiere” inspirațională în compoziții. Titlul ”Elysium” -sinonim cu ”Paradis” sau ”Eden”- are exotismul obișnuit frecvent la Al Di Meola, multe piese sună deasemenea luxuriant/estival (”Esmeralda”, ”Cascade”, ”Sierra”, etc) amintind la extrema negativă și de ușurelul ”Cosmopolitan Life”, colaborarea din 2005 cu vocalistul rus Leonid Agutin...Cam acestea erau datele mai importante de intrare, ”input”-ul cu care m-am ”înarmat” la aflarea veștii apariției noului album, utile cu siguranță ca bagaj informațional, fără a fi însă nici toate și nici obligatorii în crearea orizontului de așteptare al ascultătorului fan Di Meola, respectiv al genului ”(Guitar) Fusion Jazz-Rock/ Latin/ World” (exclusiv a celui prea optimist care s-ar aștepta la ceva nou de nivelul lui ”Mediterranean Sundance”).
După care vine muzica, interpretată de un grup cu 3 membrii noi fără basist dar cu un percuționist indian și cu 3 pianiști/claviaturiști...și care după cele 14 piese, lasă un gust dacă nu de ambrozie, unul departe de a fi amar: cele 4 chitare diferite sunt folosite de Al în riff-uri rapide și elegante la nivelul obișnuit, alternanța ritmică a noilor veniți percuționistul Rhani Krija și tobarul Peter Kaszas elimină monotonia, clapele sună bine frumos apăsate ca și altădată în armonie de Barry Miles și Mario Parmisano, plus de noul recrutat Philippe Saisse (care contribuie și ca autor al piesei de final 'La Lluvia'). N-o fi el chiar ”locul fericirii depline” acest ”Elysium”, dar cred că are tot ce trebuie ca să intre valoric între primele sale 10 albume ”all time”.

 

* John Zorn: "The Song Project: Live at "Le Poisson Rouge" (Tzadik, 2015)....versiunea în concert a albumului de studio cu un jazz orientat spre rock "The Song Project Vinyl Singles Edition" (Tzadik, 2014) cam cu aceeași invitați vocaliști și vocaliste pentru încă un material adus tribut maestrului Zorn cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Tot în aceeași ”familie”, au mai apărut:
   John Zorn & The Dreamers: ”Pellucidar: A Dreamers Fantabula” (Tzadik, 2015)
   MyCale: ”Gomory: Book of Angels, Volume 25” (Tzadik, 2015)

* Aristocrats: "Tres Caballeros" (2015)...Jazz-rock "fusion" american "aristocratic" și la propriu și la figurat al trupei bateristului Marco Minnemann activă din 2011, "tres" (3) fiind și nr. de membrii ai trupei și al albumului acestora.
* Mark Guiliana Jazz Quartet (Jason Rigby, Shai Maestro & Chris Morrissey): "Family First" {Beat Music Productions, 2015}...Avem aici tot un grup condus de baterist, cel activ în ultimii ani în grupul Now vs.Now al claviaturistului Jason Lindner sau în colaborarea cu pianistul Brad Mehldau. Albumul reflectă noua fază din viața personala a liderului, cea de proaspat tătic, fiind e o continuare ca mesaj și stare de spirit a precedentului "My Life Starts Now" (Beat Music Productions, 2014).
* Mark Wingfield (with Yaron Stavi & Asaf Sirkis): "Proof of Light" (MoonJune, 2014)...album cu o estetică de tip ECM al trioului unui chitarist promițător britanic despre care curg epitetele măgulitoare și plouă cu steluțe în recenzii, precum acestea: "Consistent, briliant și vizionar” Guitar Player Magazine..."Fanii care caută extinderea continuă a frontierei muzicii care contopește rock, jazz și influențe eclectice vor dori să pună acest album pe ”repetare” LondonJazz (UK)
http://www.markwingfield.com/info_pages/press.html  

* Lama + Joachim Badenhorst: "The Elephant’s Journey" (Clean Feed, 2015)...Jazz modern liber-improvizat, elegant și elaborat al formulei trompetistei portugheze Susana Santos Silva suplimentată de saxofonistul J.B. La aceeași casă au mai apărut recent și deloc neglijabilele:
* Dre Hocevar Trio: "Coding of Evidentiality"...Al 2-lea album al bateristului compozitor lider care e sloven, pianistul Bram De Looze e belgian iar cello-istul Lester St. Louis, american. Toți 3 au sub 30 ani și activează la New York 
* Double-Basse (Benjamin Duboc & Jean-Luc Petit): "This Is Not Art"...”afacere” franceză liber-improvizată în duo bas dublu, respectiv contrabas și clarinet bas.
* Hugo Carvalhais (bass): "Grand Valis". Basistul portughez face din nou pereche cu violonistul francez Dominique Pifarely pe acest album de jazz cameral ambiguu și plin de mister inspirat de romanul S.F. a lui Philip K. Dick și la care mai participă consistent organistul Gabriel Pinto și Jeremiah Cymerman cu ”manipulări” electronice. 
* The Greg Foat Group: "The Dancers at the Edge of Time" (Jazzman Records, 2015)...Ultimul opus cu un foarte plăcut și interesant "nu-jazz" londonez, accesibil, cinematic și atmosferic, înregistrat ca și precedentele albume la casa de discuri scandinavă a pianistului Bugge Wesseltoft: ”Girl and Robot with Flowers”(2012) și ”Live at the Playboy Club, London” (2014)
     
* Shit & Shine (aka Craig Clouse): ”Chakin'” (Astral Spirits & Monofonus Press, 2015).

De prin 2006 eclecticul muzician american Craig Clouse își lansează albumele sub pseudonimul Shit (and) & Shine pe formatele analogice LP și casetă audio și în ediții limitate (incluzând codul pentru ”download”). L-am descoperit pornind de la ultimul, ”Chakin'” (Astral Spirits/ Monofonus Press, 2015), cu un discurs plin de bucle repetitive dar focalizat pe o improvizație liberă cu mult ”groove” bazat pe pianele electrice Wurlizter și Rhodes, percuție asortată, bas acustic și pe o voce baritonală narativă. ”Organizarea” pieselor este pe module numerotate aparent aleatoriu ”TJC 13, 16, 7, etc” ca la Nik Bartsch...și nu e singura asemănare, inducția de transă hipnotică pentru cine se lasă cu-adevărat ”furat” de această muzică amintind și ea bine de elvețian. Sunt și 2 excepții, piesele cu voce: ”Jump On The Feeder” și introducerea "Denim Do's and Don'ts", o pledoarie de aproape 17 minute plină de mister, unde stilistic ”jazz-meets-krautrock, cu toate zonele cuprinse între...” cum e de părere cronicarul de la Sqiudco care consideră piesa ”capodopera adevărată” a albumului:
http://www.squidco.com/miva/merchant.mvc…

Componența e cea mai selectă de până acum la Shit & Shine -ne asigură cunoscătorii albumelor anterioare- aceea a unui veritabil supergrup, cu care liderul Craig Clouse, așa cum intenționează de fiecare dată, face atât reverențe trecutului pe cât privește și spre viitor:
Craig Clouse: acoustic bass, drums, electric piano, electronics
Ingebrigt Haker Flaten (The Thing, Atomic, etc): acoustic bass
King Coffey (Butthole Surfers): drums
Nate Cross (Marriage): electric piano, electronics, snarehorns
Pete Simonelli (The Enablers): vocals

Cele mai recente albume, mult sub nivelul lui ”Chakin'”, au fost: Shit and Shine: ”Powder Horn” [2014] și Shit and Shine: ”Tropical” [2014].
Alte două interesante albume recente:
* Rob Mazurek / Exploding Star Orchestra: "Galactic Parables: Vol.1" -2 CD- [Cuneiform, 2015] și Rob Mazurek: "Vortice of the Faun" (Astral Spirits, 2015)...ultimele albume ale excelentului trompetist U.S/brazilian.
* Henry Threadgill: ”In For A Penny, In For A Pound” -2 CD- (Pi Recordings, 2015)

* Dave Douglas (feat. Shigeto): ”High Risk” (Greenleaf, 2015)...noutatea și schimbarea de ”sound” pentru prolificul trompetist american e clară din titlu, ”riscul înalt” fiind datorat nu atât secției ritmice Jonathan Maron (bass) & Mark Guiliana (același baterist lider pe albumul "Family First", vezi mai sus) cât mai ales electronistului Zachary Saginaw ce apare cu pseudonimul ”Shigeto” și datorită contribuției căruia albumul amintește de un anterior proiect al trompetistului, Keystone (cu pianistul Jamie Saft).

* Jun Miyake: ”Lost Memory Theatre, ­Act 2” (Yellowbird /Enja Music /Harmonia Mundi, 2015)
O adevărată revelație pentru mine acest japonez pe care l-am cunoscut datorită unui concert de pe canalul TV Mezzo și pe care l-am asociat imediat muzical ca tip de personalitate regretatului Hector Zazou sau unui alt preferat de-al meu, Kip Hanrahan. Însă pentru că există și un relativ recent ”Act 1” plus cel puțin încă un album al său foarte important, ”Stolen From Strangers” (Yellow Bird /Harmonia Mundi, 2008)...japonezul merită o tratare/postare separată.

Pe caniculă în iunie, despre jazzuri din luna mai: Gilad Atzmon (& TOHE), Rez Abbasi (RAAQ), etc...

* Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: "The Whistle Blower" (Fanfare Jazz, 2015)

Orientul e detectabil cel mai mult în prima piesă ”Gaza Mon Amour” (de disputata zonă a fâșiei e vorba în titlu, desigur), restul albumului mergând pe cărările uzuale ale unui bebop/post-bop Coltranesc (”Let Us Pray” sau ”To Be Free”) dominant baladesc până la final: ”chanson”-ul retro burlesc anii '60 fluierat și dansant al temei-titlu. ”For Moana” e inspirată și dedicată frumoasei fostă starletă porno și politician Moana Pozzi lansată de agenția și mai faimoasei Cicciolina, dar dispărută prematur în 1994 la doar 33 ani... ”Dacă muzica mea vrea s-o ia întro direcție, mă duce și pe mine cu ea” zice muzicianul israelian expatriat în Anglia întrun recent interviu din Jazzwise, aflat acum la al 8-lea album marcând cei 15 ani de existență a ansamblului său oriental etichetat stilistic în general ”world jazz” și despre care am găsit măgulitoare descrieri de genul acesteia: ”Atzmon' s Powerful Orient House Ensemble, the hardest working jazz band in the UK and one of the leading ensembles in Europe” (!).

Rez Abbasi Acoustic Quartet (RAAQ): ”Intents and Purposes” (Enja, 2014)

Album format exclusiv din 8 adaptări rearanjate ale unor teme clasice de ”fusion” din anii '70 ale eroilor din tinerețe ai chitaristului Rez Abbasi: ”Black Market” (Joe Zawinul/Weather Report), ”Butterfly” (Herbie Hancock), ”Joyous Lake” (Pat Martino), ”Low-Lee-Tah” (Larry Corryel), ”Medieval Overture” (Chick Corea/Return To Forever), ”Red Baron” (Billy Cobham), ”Resolution” (Mahavishnu John McLaughlin) și ”There Comes A Time” (Tony Williams). Puse pe note de trioul său cu Stephan Crump (ac. bass) și Eric McPherson (drums), plus prin aportul consistent al vibrafonului lui Bill Ware...cele mai aproape de originale fiind cunoscutele ”Black Market” și ”Red Baron”, cea mai îndepărtată -aproape ca o piesă originală- ”Medieval Overture”.  

Criticul Will Layman acordă generos albumului 8 steluțe din 10 posibile întro extinsă cronică ”depănând” piesă cu piesă, aici:

http://www.popmatters.com/review/190144-rez-abassi-acoustic-quartet-intents-and-purposes/

”Intențiile și scopurile” celui născut în Pakistan, crescut în California și stabilit la New-York sunt analizate și în alte cronici care evidențiază mai mult sau mai puțin tocmai curajul de a transpune acustic piese destinate la origine intrumentelor electrice. E până la urmă o chestiune de gust și de stare, de percepția de moment, de deschiderea și de afinitatea diferită a celor care ascultă și deliberează, cu fixații și deranjați de diferențe sau poate tocmai dimpotrivă, surprinși plăcut! 

Poate am reușit și v-am trezit curiozitatea pentru acest al 2-lea album al formulei muzicianului întâlnit recent și în formula Gamak a saxofonistului Rudresh Mahanthhappa și în Kiran Ahluwalia Group. 

Cele 2 albume Gilad Atzmon și Rez Abbasi le-am întâlnit în lista de 20 titluri a poll-ului intermediar pentru prima jumătate din 2015, din titlurile pe care nu le știam:

”http://www.marlbank.net/features/2885-june-update-20-of-the-best-jazz-albums-of-the-year-so-far”
Că aceste liste ordonate sau nu sunt subiective, e clar și lesne dovedibil omenește și psihologic. Dar cu cât sunt mai multe adunate, e cu-atât mai bine pentru acea medie rezultantă ingenios cuantificată făcută celor peste 25 de bloggeri și jurnaliști la finele anului, fiecare cu opțiunile sale. Am comentat aici pe blog acel poll în ianuarie pentru anul 2014.
În cazul de mai sus, am mai reținut vreo 6 albume greu de găsit și probabil interesante de la Basho Records, Ozella, Gearbox, Rockit, Whirlwind și Lyle Records (în compensație dacă nu-i altă soluție se pot asculta ca idee de ”sound” și stil alte albume anterioare de la aceleași case), dar cele 6 albume de la ECM spune multe despre profilul muzical preferențial al autorului, mare fan al label-ului german cel mai bine cunoscut și în Ro. Nu-s printre ele însă producții recente care după părerea mea atrag atenția tocmai prin devierea de la normă, extensii ale idiomului tipic angajaților lui Manfred Eicher...și pe care eu le-aș (fi) insera(t) în listă, cel puțin pe primele 2, dacă al 3-lea e poate cumva prea ”folky” și e și datat din 2014:  

* Cymin Samawatie & Cyminologie: ”Phoenix” (ECM, 2015)
* David Torn: ”Only Sky” (ECM, 2015)...solo guitars & oud
* Robin Williamson (ex-Incredible String Band): ”Trusting In The Rising Light” [ECM, 2014]

MARI absențe în acest poll pe care sper să le suplinesc parțial imediat ce acest val de caniculă se mai potolește, ca să nu mai simt un așa disconfort la o ședere mai lungă pe scaun ca acum (!)...Și ar trebui să fie vorba acolo de nordici de la Hubro Music (Finland, ,sPacemoNkey -aka Morten Qvenild & Gard Nilssen-), de auto-produsul ”Kind of New” al cuplului Jason Miles & Ingrid Jensen, de sextetul Supersonic al francezului Thomas De Pourquery, de saxofonistul bariton Julian Argüelles prezent pe albume recente și la Basho Records (cu Franfurt Radio Bag Band feat. Django Bates & Steve Argüelles ”play the music of South Africa Exiles”) și la Between The Lines (în 4-tetul Gebhard Ullmann Basement Research)...de excelentul basist portughez Hugo Carvalhais și în general de selecta casă Clean Feed...sau prin trompetistul Rob Mazurek să ”atingem” universul prolific sonor original de la Cuneiform, cu sau fără al său Exploding Star Orchestra...

Pentru că se mai cântă și se ascultă încă mult stilul ”free” (eu prefer să-i zic ”modern creative”) în lumea largă, fie că le place sau nu formatorilor de opinie și muzicienilor de pe la noi... 

Recomandări:

Rez Abbasi's Invocation: ”Suno Suno” (Enja, 2011)

Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”The Tide Has Changed” (World Village, 2010)
Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”Songs of the Metropolis (Giles Quinnell, 2013)

Despre noul Bang on a Can All-Stars și Discus Music Corp. (UK)

Bang on a Can All-Stars: "Fields Recordings” (Cantaloupe Music, 2015) 
David Lang: "Fields Recordings” este un fel de poveste cu fantome. Am cerut compozitorilor din diferite părți ale lumii să găsească o înregistrare cu ceva existent -o voce, un sunet, un fragment stins de melodie- și apoi să compună o nouă piesă în jurul acesteia. Și asta au făcut Tyondai Braxton, Mira Calix, Jace Clayton, Anna Clyne, Dan Deacon, Bryce Dessner, Ben Frost, Florent Ghys, Michael Gordon, Jóhann Jóhannsson, Glenn Kotche, David Lang, Alvin Lucier, Christian Marclay, Paula Matthusen, Richard Reed Parry, Steve Reich, Todd Reynolds, Jarosław Śliwiński, Daniel Wohl, Krzysztof Wołek, Julia Wolfe, Artur Zagajewski și Nick Zammuto.
Folosind arhive audio, video și ”found sound” (sunet ”găsit”), albumul crează punți între vizibil și invizibil, prezent și absent, actualitate și trecut, canalizate prin ”de neopritul, sexy și puternicul” colectiv Bang on a Can All-Stars”.

Discus Music Corp. este de peste 20 ani un regat select pentru muzica liber-improvizată și noul free-jazz britanic:

http://discus-music.co.uk/

Predecesori, modele (artisti/trupe, albume):

* Centipede (Soft Machine, Nucleus, King Crimson, Blossom Toes, etc): "Septober Energy, Part 1-4" -2 LP- (Neon, 1971)...produced by Robert Fripp 

* Keith Tippett's Ark: "Frames (Music For An Imagnary Film)" -2 LP- (Ogun, 1978)

* Mujician (& the Georgian Ensemble): "The Bristol Concert" [What Disc, 2000] 
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath: S/T (Neon, 1970)

* Chris McGregor's Brotherhood of Breath: "Eclipse at Dawn -live- (Cuneiform/Rune Grammofon, 1971)
* Barry Guy's London Jazz Composers Orchestra

Titluri din catalogul actual al casei fondată în 1994 de Martin Archer si Mick Beck:
https://www.facebook.com/pages/Discus-Music/231107416906002

Julie Tippetts & Martin Archer - Vestigium -2 CD- [Discus, 2015]

Combat Astronomy - Dreams No Longer Hesitate (Discus, 2008)

Combat Astronomy - Earth Divided By Zero (Discus, 2010)

Combat Astronomy - Flak Planet (Discus, 2011)

Combat Astronomy - Kundalini Apocalypse (Discus, 2013)

Combat Astronomy - The Dematerialised Passenger (Discus, 2005)

Combat Astronomy - Time Distort Nine -2 CD- (Discus, 2014)

Inclusion Principle - The Leaf Factory Fallback (Discus, 2010)

Julie Tippetts & Martin Archer - Ghosts of Gold (Discus, 2009)

Julie Tippetts & Martin Archer - Serpentine (Discus, 2012)

Julie Tippetts & Martin Archer - Tales Of FiNiN -2 CD- (Discus, 2011)

Juxtavoices - Juxtanother Antichoir From Sheffield (Discus, 2010)

Martin Archer - Heritage and Ringtones (Discus, 2004)

Martin Archer - Blue Meat, Black Diesel & Engine Room Favourites (Discus, 2013)

Martin Archer & Engine Room Favourites - Bad Tidings from Slackwater Drag -2 CD- (Discus, 2015)

Orchestra of the Upper Atmosphere - S/T -2 CD- (Discus, 2012)

Orchestra of the Upper Atmosphere - O 2 -2 CD- (Discus, 2014)

Shkrang! [Mick Beck, Paul Hession, Dave Tucker] - Some Thoughts About Shkrang (Discus, 2006)

Bass Tone Trap (Martin Ascher) - Trapping (Music à la Coque) (1983/Discus, 2006)

http://theprogressiveaspect.net/blog/2015/04/30/julie-tippetts-martin-archer-vestigium/

http://www.londonjazznews.com/2015/04/cd-review-dennis-rollins-velocity-trio.html