4/5 Martie (II): Remember Tom Cora (cello)..."Atomul"...polonez...R.I.P. McCoy Tyner...R.I.P. Susan Weinert (gtr)....și despre seria "legendarilor" de la Intuition/veraBra

....O să încep II cumva similar cu I și în prelungirea finalului la interviul cu Fred Frith de pe Storytelling: cu niște restanțe post-Henry Cow, albume avangardist-experimentale apărute cu și după neașteptata dispariție a lui Tom Cora (cello) din 1998, primul fiind „cântecul de lebădă”, al 2-lea un tribut spontan iar mai contractatul 4Walls, formula derivată ca urmare a plecării lui Cora din Roof, grafica cu mult grafitti și colaje contibuind și ea adecvat la întregul și „stufosul” demers:
* Tom Cora, Luc Ex, Zeena Parkins, Michael Vatcher ‎– Madame Luckerniddle -2 CD- (rec. 1998, rel. Fédération Hiéro Colmar, 2015)
* Madame Luckerniddle – Musique Action #04 (rec. 1998, rel. Vand'Oeuvre, 2012)
  - Electric Bass, Voice – Luc Ex (Klaasen)
  - Electronics, Turntables – Christian Marclay, Otomo Yoshihide
  - Harp [Electric], Keyboards – Zeena Parkins
  - Percussion, Drums – Michael Vatcher
  - Piano – Veryan Weston
  - Voice – Catherine Jauniaux, Phil Minton

* 4Walls – And The World Ain't Square (Red Note-Orkhêstra, 2001)
* 4Walls – Which Side Are You On (Red Note-Orkhêstra, 2004)
  - Vocals – Phil Minton
  - Piano – Veryan Weston
  - Acoustic Bass – Luc Ex (Klaasen)
  - Drums – Michael Vatcher
* V.A. – Hallelujah, Anyway: Remembering Tom Cora -2 CD- (Tzadik, 1999)

....apropo de violoncelist, iată încă câteva din multiplele sale realizări:
* Roof ‎(Tom Cora) – The Untraceable Cigar (Red Note, 1996)
* Roof ‎(Tom Cora) – Trace (Red Note, 1999)
* Perfect Trouble (Tom Cora, Chris Cutler) – Perfect Trouble (S/T) (Moers Music, 1989)
* Les Sculpteurs de vinyl (with Tom Cora) – Memory & Money (Stupeur & Trompette!, 1997)

 ....n-a fost nici pe departe un portret Tom Cora (Curlew, Nimal, Skeleton Crew, The Hat Shoes, Third Person, etc) ce-ar fi însemnat cel puțin o postare exclusiv destinată, doar l-am reamintit cu o parte din realizările, să le zic așa, din planul 2.

Să revin la subiecte mai actuale:

 * Tatvamasi (Poland) _ Dyliżans Siedmiu (Audio Cave, 2016)
....lider este chitaristul compozitor Grzegorz Lesiak la 5-tetul care pentru acest al 3-lea album cu 3 piese lungi a fost extins la septet, similar stilistic cu „perioada electrică” a lui Miles Davis cu chitara ca element central (conform criticului Adam Baruch)....și un preambul la Atom String Quartet și alte descoperiri poloneze interesante care vor urma.

* Fire! Orchestra (Mats Gustafsson) – Actions (Rune Grammofon, 2020)
.....„Actions for Free Jazz Orchestra” este de fapt titlul complet al adaptării saxofonistului & co. după singura lucrare pentru Big Band de jazz a compozitorului și dirijorului clasic polonez Krzysztof Penderecki, ocazia descoperirii a încă ceva similar și foarte recent. Că Atom String...-ul este replica poloneză a Kronos-ului american știam de pe 2 materiale mai vechi, Places (2012) și Atomsphere (2015). Iată că acum, prin cele 2 albume cu versiuni și adaptări moderne ale lucrărilor conaționalilor lor, îi am pe cei din A.S.Q. cu discografia adusă „la zi”, între ele adică în 2018 având loc concertul de la Jazzadead! cu o parte vizionabilă în link:
* Atom String Quartet (Poland) – Penderecki (2019)
    -jazzahead! 2018 - Atom String Quartet:
       https://www.youtube.com/watch?v=t-n912qgEQY
* Atom String Quartet (Poland) – Seifert (2017)
....cu prelucrări ale violonistului clasic polonez Zbigniew Seifert.

* Decoy with Joe McPhee – AC/DC (OTOroku, 2020)
* Lynne Arriale Trio – Chimes of Freedom (Challenge Records, 2020)
* Kenny Barron & Dave Holland Trio feat. Johnathan Blake – Without Deception (Dare2 Records, 2020)
....la aceste 3 noi albume abia intrate și dominate de clape îmi vine să inserez ...R.I.P. McCoy Tyner (81)...pianistul completând la ceruri 4-tetul legendar a lui John Coltrane.

.....Susan Weinert...R.I.P....
Ne-a părăsit recent la doar 54 ani și această chitaristă de „fusion” germancă din Neunkirschen, influențată printre alții de Pat Metheny și Allan Holdsworth cum am comentat cu amicul Puiu Wagner din același oraș și care i-a cumpărat din discuri, a văzut-o „live” și chiar a conversat cu ea la un moment dat...
https://www.saarbruecker-zeitung.de/saarland/neunkirchen/neunkirchen/jazzgitarristin-susan-weinert-aus-neunkirchen-ist-tot

La revizuirea catalogului cu discurile ei am găsit:
* Susan Weinert Trio – Beyond the Rainbow (Tough Tone, 2018)
* Susan Weinert – Thoughts & Memories (Tough Tone, 2010)
* Susan Weinert – The Bottom Line (Intuition / veraBra, 1996)
* Susan Weinert (with Martin Weinert) – Synergy (Tough Tone, 2002)
* Susan Weinert – Running Out of Time (Tough Tone, 2005)
* Susan Weinert – Mysterious Stories (Select, 1992)

 -"Der Baum vor meinem Fenster" by Susan Weinert [Rainbow Trio]:
https://www.youtube.com/watch?v=axyXO4LN1qE
 -Susan Weinert Global Players - ICELAND:
https://www.youtube.com/watch?v=ohqb7h4X4do
 -Susan Weinert & Zbigniew Jakubek Urban Groove Ensemble 2009 - Hałda Jazz, mix:
https://www.youtube.com/watch?v=xB-7oy1gR8Q

O nesperată actualizare mi-am realizat-o datorită albumului The Bottom Line și la catalogul unei case de discuri germane -de fapt un lanț: CMP, veraBra, Intuition- cu multe apariții valoroase prin anii '80 și '90 cu care amicii mei rezidenți germani se pot mândri prin colecții (iar eu cu copii de la ei), dar de-o vreme mai rar întâlnită:

                                               INTUITION / (veraBra)

VeraBra a fost platforma discografică a unei extrem de distinse doamne producătoare, expertă în terapie muzicală și cronobiologie: Vera Brandes, de 62 ani (vezi link-ul al 3-lea de mai jos cu detalii asupra acestor mai noi preocupări)...dar în ianuarie 1975 nimeni alta decât cea mai tânără promotoare de concerte de jazz din Germania la doar 17 ani (!), organizatoarea cu peripeții (ora de excepție târzie de desfășurare întro sală de Operă, pianul parțial dezacordat folosit dintro confuzie de model și pentru că cel potrivit n-a mai ajuns la timp) a concertului captat pe The Köln Concert a lui Keith Jarrett și care, cu toate inconvenientele și circumstanțele -dar de fapt tocmai datorită lor și a abilităților interpretului de a le masca (!)- a devenit cel mai bine vândut album 2 LP/CD din istoria jazzului! 
https://en.wikipedia.org/wiki/The_K%C3%B6ln_Concert 
https://www.bbc.co.uk/programmes/b0103z8j
https://www.youtube.com/watch?v=3PEU5sOc4xE 

Mai nou, 15 „Legende ale jazzului european” au fost „capturate” întro serie de concerte din intervalul 2015-2018 în bijuteria arhitectonică a modernului teatru inaugurat în 2010 în orașul Gütersloh din Renania de Nord / Westfalia (vezi pozele, ziua și seara). Seria legendarilor e numerotată și include invariabil la fiecare titlu după concertele propriu-zise câte un interviu luat cu protagoniștii veterani de către Götz Bühler. Aveam din serie câteva, mai mult decât probabil amintite dacă nu și comentate prin postările din perioada aparițiilor:
* Arild Andersen - The Rose Window (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 06- (Intuition, /2016)
* Henri Texier – Dakota Mab (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 05- (Intuition, 2016)
* Christy Doran – Undercurrent (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 14- (Intuition, 2018)

.....dar, cum spuneam, seria conform site-ului www.discogs.com include 15 nume/titluri, așa încât mi-am mai completat setul cu încă 7, rememorând și concertele pe care-am avut șansa să le văd cândva în Timișoara cu G. Sommer și cu L. Sclavis...sau interviul meu total improvizat cu Fred Frith de la Wels „Music Unlimited” din 2008, provocat acum de ceea ce i-a răspuns lui Götz Bühler cu publicul de față, printre altele: de ce fredonează cântecele simple înainte de concerte improvizate, un fel de „încălzire” ca la sport....de ce a renunțat la prenumele său de botez Jeremy -având 2 frați mai mari dintre care unul „Fred” a fost campion la motociclism, dar mai ales pentru că prima revistă pentru „gay” din Londra sa estică natală s-a numit din coincidență Jeremy Magazine (!)-...statutul de persoană Zen, bazarea pe improvizația și trăirea spontană de moment (Middle of the Moment e un soundtrack de-al său din 1995, iar una dintre expresiile favorite: „am renunțat la toate speranțele unui trecut mai bun”(!)....de unde provine numele Henry Cow, nu de la compozitorul-pianist american Henry Dixon Cowell (1897-1965), ci de la ideea care „plutea prin aer” prin 1968 a saxofonistului Tim Hodgkinson...sau care-i diferența de abordare a spațiilor și acusticilor, unele în care F.F. a cântat preferențial fiind dintre cele mai neconvenționale: „muzica scrisă/neimprovizată amplificată în sălile de concerte cu acustica științific calculată, sună prost”...
* Fred Frith – Storytelling (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 12- (Intuition, 2017)

* Miroslav Vitous – Ziljabu Nights (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 08- (Intuition, 2016)
* Alexander Von Schlippenbach – Jazz Now! (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 04- (Intuition, 2016)
* Günter Baby Sommer – Le Piccole Cose (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 09- (Intuition, 2017)
* Gunter Hampel – Bounce (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 13- (Intuition, 2017)
* Louis Sclavis – Loin Dans Les Terres (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 11- (Intuition, 2017)
* Martial Solal – My One and Only Love (Live at Theater Gütersloh) -European Jazz Legends 15- (Intuition, 2018)


Seria îmi prea pare, ținând cont și de calibrul și vârsta muzicienilor, una de încununare a carierei, genul „lifetime achievement”...dar fiind cât de cât mai cunoscuți pe la noi și prezenți prin colecții, ultimii 6 de la Miroslav Vitous la Martial Solal n-aveau nevoie de suport, așa încât am insistat și încheiat lunga postare în 2 părți începute cu colecția Art Zoyd cu un alt major dintre fondatorii neglijatului curent R.I.O., Fred Frith de la Henry Cow.

4/5 Martie (I): In memoriam Cornel Chiriac sau „ce-ar fi fost dacă...?”, set de noutăți și despre Loyal Label, un alt fel de jazz norvegian...

* Art Zoyd – 44 1/2 Live + Unreleased Works -12 CD +2 DVD- (Cuneiform, 2017)
....set cu reformata trupă condusă de Gerard Hourbette și Thierry Zaboitzeff recomandabil de pus, mai ales datorită DVDurilor primite de la Ștefan Pelin, alături de materiale cu Magma lui Christian Vander cu care de altfel Art Zoyd erau în turneu după debutul din 1976...

....este un vast material cu 12 CD + 2 DVD cu coperți diferite, un esențial box-set nu doar în discografia grupului de pionierat al unui curent inovator muzical ci pentru întregul areal R.I.O., „rock-ul în opoziție” refuzat până spre totala ignorare de către promotorii muzicali din România, de fapt cum e cea mai mare parte a numelor pe care le (re)întâlniți de vreo 7 ani pe acest blog, dincolo de noile apariții.
În fiecare an pe 4/5 martie la comemorarea lui Cornel Chiriac mă gândesc la problema asta, observând fenomenul și realitatea muzicală din țară și din diaspora în general, de la promotori și muzicieni până la fanii lor, melomani și colecționari...și nu pentru că Radu T(h)eodor nu ar fi continuat cu bine emisiunea moștenită ci e vorba de orizonturile noi pe care le-ar fi descoperit și deschis urmărind tendințele decadelor succesive bazat pe flerul lui unic și operând cu aceleași criterii de exigență pe care le dovedise până la 33 ani reușind să aleagă ce era mai bun din pop-rock și jazz pentru noi, impactul care-ar fi continuat, sunt sigur de asta, să se răsfrângă și să influențeze major asupra gusturilor tinerilor și nu numai, deci, pe scurt: „cum ar fi fost încă 20 de ani (din care 15 sub dictatura ceaușistă) „Metronomul” cu Cornel Chiriac, dacă nu era ucis aparent pentru jaf în 1975?”
...Artiști și trupe nu tocmai „de nișă” dacă urmăream fenomenul și la țări din jur, cu siguranță lui nu i-ar fi scăpat -scena Canterbury, poate „integrala” (?)  Zappa, jazzul avangardist de după 1980, „new wave”-ul, „electronic/experimental/noise”-urile bine filtrate, noile label-uri, tendințe, festivaluri, etc, etc...și în cele 5 ore săptămânale, una de jazz și 3-4 duminicale de „recapitulare” cu „by request” cu tot, sigur ne-ar fi predat lecția „pionierilor” R.I.O. cum au fost și Art Zoyd, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat cu mai toți cei care indirect l-au substituit în media, „influencer-ii” din țară cum se zice pe rit internautic mai nou, ocolind conștient sau nu termeni ca „new music” sau „avant rock”, mai întâi prin puterea oferită de frecvențele și tirajele naționale de după 1989, atâtea câte-au fost întro țară cu cultura și educația veșnic „cenușărese”, în atâtea situații asociată cu imaginarul „Absurdistan”, terenul ideal de aplicare al proverbului „în țara orbilor, chiorul este împărat”. Vă puteți imagina despre câți artiști și albume ne-ar fi vorbit și ce cultură muzicală specială își putea face cine asculta/vedea/citea, de-ar fi avut Cornel parte de „aproape 10.000 emisiuni de radio, peste 1000 de emisiuni televizate și câteva mii de articole publicate”? ...cu engleza sa impecabilă la 33 ani (nu una mai mult decât speculativ-aproximativă...), prin dedicația, inspirația și rafinamentul celui implicat în întregul fenomen muzical cum a dovedit în țară și mai ales în cei circa 5 ani de radio pe bruiatele unde scurte, cu anvergura cea mai mare pe care eu mi-o pot imagina pentru un promotor, model și adevărat guru muzical nativ de limbă română. 
N-a fost să fie...

* Dewa Budjana & Tohpati (Indonesia) – Janapati (Pos Entertainment, 2019)
....„duel” între majorii chitariști asiatici de „fusion”, cu contribuția secției lor ritmice comune și cea europeană a Czech Symphony Orchestra și Budapest Scoring Orchestra...

* Leo Takami (gtr, Japan) – Felis Catus & Silence (Unseen Worlds, 2020)
....jazz ambiental melodic amintind de perioada de început a lui Jon Hassell și de defuncta casă americană de muzică instrumentală originală asociată „new age”-ului, Windham Hill.
* Sibusile Xaba (gtr & voc, South Africa) – Ngiwu Shwabada (Komos Jazz, 2020)
....un album adus tribut de către sud-african idolului său Madala "Bafo" Kunene, tras la Paris și pentru care, conform protagonistului, „elementele înregistrării sunt apele și marele spirit feminin”. Artistul mai are de apărat, pare-se cu mari șanse și laurii obținuți de anteriorul „Opened Letter to Adoniah” din 2017. Pe ultima piesă, cea mai lungă, apare ca invitat un nume mare din noul jazz londonez, Shabaka Hutchings (sax).
https://sibusilexaba.bandcamp.com/album/ngiwu-shwabada

* Kassa Overall (dr, voc) – I Think I'm Good (Brownswood, 2020)....„jazz, R&B, hip-hop”
* Ted Poor (dr) – You Already Know (Impulse!, 2020)
* Warren Wolf (vibr) – Reincarnation (Mac Avenue, 2020)
* Nick Finzer (tb) – Cast of Characters (Outside in Music, 2020)
* Dave Sewelson (b-sax) – More Music for a Free World (Mahakala Music, 2020)
* Blaer (Maja Nydegger: p-no, Swiss) – Yellow (Morpheus Records, 2020)
* Mike Bond (p-no) – The Honorable Ones (Bounce Castle Records, 2020)

....2 (+1) producții garantate de exigențele casei RareNoise:
* Giorgi Mikadze (microtonal keybs, Georgia) – Georgian Microjamz (RareNoise, 2020)
....cu David “Fuze” Fiuczynski: gtr, Panagiotis Andreou (Now vs. Now, Mulatu Astatke): bass, Sean Wright (Musiq Soulchild, Taeyang): dr, Ensemble Basiani (cor geogian) & Nana Valishvili (voc).
* Bobby Previte, Jamie Saft, Nels Cline – Music from the Early 21st Century -2 CD live- (RareNoise, 2020)
....disc ambițios imaginat și dorit printre cele alese de curioșii generațiilor viitoare când aceștia ar dori să asculte muzica începutului de sec XXI (!?)...unul foarte interesant, fără îndoială, primul al trioului astfel configurat...dar cu un impact și surpriză oarecum diminuate pentru cine-a urmărit realizările anterioare în cupluri ale celor implicați din ultima decadă ori cu chitaristul Charlie Hunter, mai toate anunțate/comentate de mine pe acest blog sau pe „Albume Inedite...”. Oricum, o apariție de luat în vizor mai mult decât, de ex., „discul lunii”.
  - Charlie Hunter & Bobby Previte Play the Great Carols – We Two Kings (Rank Hypocrisy, 2015)
 (o restanță, pentru că venise vorba de Hunter)

                                 












                                     

                                     WAYSIDE MUSIC / Cuneiform:

* Hopper, Dean, Tippett, Gallivan – Mercy Dash (1977, Culture Press, 1985)
....colaborare reușită între (ex)-Soft Machine-iști...
* Weather Report – Japan Live '78 -Remastered + bonus track 2 CD- (BKC, 2017)
....concert bazat pe iconicele albume Black Market și Heavy Weather!
* Ray Russell – A Table Near The Band  (Last Chance Music (2), 1990)
....prestația de la Montreux Jazz Festival 1988 a trupei chitaristului Ray Russell („gtr, programming and thumb piano”), cu Simon Phillips (dr), Mo Foster (bass), Tony Hymas (keybs) și invitații Iain Ballamy: t-sax, Tony Roberts: s-sax, Tommy Eyre: keybs, Stuart Brookes: tr, Gil Evans: el-p-no.

($) Ray Russell – Live at the I.C.A. & Retrospective -2 CD- (Moikai, 2000)....($) = din listele venite de la Ștefan Pelin

....sextet „visceral” al chitaristului, incluzându-l pe regretatul saxofonist Gary Windo, cu un stil foarte diferit de A Table..., respectiv un „free jazz/heavy metal” intens ca și pe albumele de studio Dragon Hill și Rites and Rituals, mult influențat de Art Ensemble of Chicago și Sun Ra și care la rândul său a marcat curentele „noise” apărute mai târziu ale unor Keiji Haino, Thurston Moore, Lee Ranaldo, Masaki Batoh, Alan Licht sau Jim O'Rourke. 

Nimic altceva în plus de comentat la aceste discuri rare și recomandabile (ca și altele de la Wayside Music pe care le-am păstrat pentru blogul paralel).


                                        L.L.= LOYAL LABEL (Norway):

* Seabrook Power Plant – II (Loyal Label, 2011)
  - Seabrook Power Plant – S/T (Loyal Label, 2009)
 -Seabrook Power Plant - Lamborghini Helicopter (2013):
https://www.youtube.com/watch?v=p6ePkNcoIDQ
 -Seabrook Power Plant - at Muchmore's, Brooklyn - July 13 2016:
https://www.youtube.com/watch?v=3a3t-Xc3Kk4

Nu mă las eu ușor sedus de viteza de execuție la niciun instrument indiferent genul și stilul, una prea mare captând atenția, asemenea volumului cu decibeli în exces fie că-i nevoie sau nu, dar și deturnând-o de la alte însușiri, mai ales care țin de compoziție...dar trebuie să recunosc că în cazul tenor-banjo-istului, odată cu insolitul instrument oricum rar folosit în improvizație, e vorba de o prestație absolut remarcabilă alături de fratele Jared și de basistul Tom Blancarte în această „Centrală electrică a pârâului de mare” (în traducere aproximativă) sau în alte configurații în care folosește cu o energie și dezinvoltură specifice punkului și chitara: avem de-a face cu-adevărat cu un as al corzilor încât nu-i de mirare că unii critici i-au spus acestei muzici „punk-jazz”, dar o să fac o paranteză mai mare pentru a dovedi cele spuse și prin alte producții dinafara casei L.L. -pentru că are destule și nu-s de neglijat (!)-, apoi voi reveni la același catalog „loial”.

-Brandon Seabrook - solo guitar - at 456 Gallery, NYC - Nov 20 2016:
 https://www.youtube.com/watch?v=cy_kkBnfY_s

* Brandon Seabrook – Sylphid Vitalizers (New Atlantis, 2014)
* Brandon Seabrook ‎– Die Trommel Fatale (New Atlantis, 2017)
* Brandon Seabrook ‎– Needle Driver -mini CD- (Nefarious Industries, 2017)
* Brandon Seabrook and Philip White – Shock Breakout (Anticausal Systems, 2019)
....album nou cu o suită în 4 părți în „cascadă” și cu un titlu relevant: „Dementia Praecox”...asta pe lângă numele albumului care avertizează și el, „Dezmembrare șoc”. Brandon are acum 35 ani și și-a mai etalat până acum „demența prematură” (una pozitivă, muzical vorbind) și în The Beat Circus, Naftule's Dream, Reina Terror și Shirim Klezmer Orchestra, arealul stilistic acoperit, conform site-ului rateyourmusic.com fiind onorantul mix de „Brutal Prog, Avant-Garde Jazz, Free Jazz, Free Improvisation”...Philip White are și el un bogat C.V. cu electronicele „homemade” la „intersecția dintre „noise”, jazz și muzica clasică de concert”.
* Brandon Seabrook Trio ‎– Convulsionaries (Monofonus Press/Astral Spirits, 2018)
   https://jazztimes.com/reviews/albums/brandon-seabrook-trio-convulsionaries/
* Daniel Levin • Chris Pitsiokos • Brandon Seabrook ‎– Stomiidae (Dark Tree, 2018)
....deci până acum, separat de Power Plant-ul, am traversat fugitiv vreo 6 materiale din ultimii 5-6 ani, încă prea puțin „deslușite” pentru că deocamdată mi-a atras mai mult atenția următorul album meritând insistența:
* Sweet Banditry ‎– Farvefisen Blomstrer (Marsken Records, 2013)
....o excelentă producție din arealul improvizației libere, un sunet la polul opus a ceva „dulceag” cum poate-i cineva tentat să creadă citind „sweet...”, tensionant și imprevizibil atât în studio dar și „live” (vezi link-ul de mai jos), Brandon avându-i alături pe singurul material de studio, din păcate, pe Kevin Shea (dr), Louise Dam Eckardt Jensen (voc & a-sax), Tom Blancarte (bass), ultimii 2 făcând cuplu anterior în The Home of Easy Credit cu albumul eponim din 2010.
 -Sweet Banditry - at JACK, Brooklyn - February 7 2014:
https://www.youtube.com/watch?v=PJrafd65Jvo

* The Home of Easy Credit ‎(Louise Dam Eckardt Jensen & Tom Blancarte) – S/T (Northern Spy, 2010)

* Simon Nabatov Quintet – Last Minute Theory (Clean Feed, 2019)
 -Old Fashioned:
https://www.youtube.com/watch?v=dQD9vcw316w

...Apropo de pianistul de 61 ani născut la Moscova și stabilit la Köln, provocat și de o listă de la amicul psiholog Baeram Ali cu recomandări de romane, mi-am mai completat cu această ocazie colecția și prin mai vechiul:
* Simon Nabatov Quintet ‎– The Master and Margarita -2 CD- (Leo Records, 2001)
....coloană sonoră sugerată de genialul roman de ficțiune a lui Mikhail Bulgakov Maestrul și Margareta cenzurat sub regimul Stalin, albumul fiind înregistrat întro formulă dominant americană de excepție pentru perioada din jurul anului 2000, cu Mark Helias (bass), Tom Rainey (dr), Herb Robertson (tr) și Mark Feldman (vln), la casa britanică Leo Records a unui alt „transfug” din fosta URSS, Leo Feigin (Aleksei Leonidov).
 -As Diagnosed...:
https://www.youtube.com/watch?v=cI8DhaceE08

* Andrew Drury, with Briggan Krauss, Ingrid Laubrock, Brandon Seabrook ‎– Content Provider (Soup & Sound Recordings, 2015)
   -Sounds of Xibalba Presents: Andrew Drury's Content Provider (trio) (2014):
     https://www.youtube.com/watch?v=-dCjFTbmkv0

Revenind la casa L.L., iată o bună parte a catalogului cu basistul Opsvik implicat pe mai toate albumele. Sunt printre ele și 3 titluri ex-„loiale” (*) și unul pe care nu-l am (^), dar o să realizați citind că din diferite motive ele intră bine în „peisaj:
* Eivind Opsvik (bass, Norway) – Overseas (2002-2017), primele volume I & II fiind scoase la Fresh Sound New Talent ....iar III, IV (#) V (#) la Loyal Label.
(*) Eivind Opsvik (el-bass) – Overseas II (Fresh Sound New Talent, 2005)
* Eivind Opsvik (el-bass) – Overseas III [Loyal Label, 2008]
* Jacob Sacks / Eivind Opsvik / Mat Maneri / Paul Motian – Two Miles A Day (Loyal Label, 2007)
* Opsvik & Jennings ‎– A Dream I Used to Remember (Loyal Label, 2008)
* Opsvik & Jennings ‎– Lune (Loyal Label, 2014)
(*) Opsvik & Jennings ‎– Commuter Anthems (Rune Grammofon, 2007)
    ....deși nu aparține label-ului, am inserat și Commuter Anthems pentru că nu pare inferior  odată ce provine de la mai cunoscuta Rune Grammofon care e de cele mai multe ori un garant al calităților muzicale...și mai ales pentru că abia acesta oferă ceea ce celelalte 2 nu indică, cel puțin din cât am investigat eu: instrumentația largă folosită de muzicieni (via discogs.com):
       „- Eivind Opsvik - Double Bass, Electric Bass, Drums, Percussion, Piano, Organ, Theremin, Vocals, Software Instrument [Software], Composed By...
        - Aaron Jennings: Electric Guitar, Acoustic Guitar, Lap Steel Guitar, Banjo, Concertina, Vocals, Software Instrument [Software], Electronics, Composed By...”
 -Opsvik & Jennings - September and Starry-eyed:
    https://www.youtube.com/watch?v=AY3UvhQeJro

* Jon Irabagon with Mike Pride – I Don't Hear Nothin' but the Blues (Loyal Label, 2009)
* Jeff Davis (dr, perc) – We Sleep Outside (Loyal Label, 2010)
* Vinnie Sperrazza (dr) ‎– Apocryphal (Loyal Label, 2014)
(*) Vinnie Sperrazza (dr) – Juxtaposition (Posi-Tone, 2017)

(*) Karokh (Norway) ‎– Needle, Thread and Nail Polish -LP- (No Forevers, 2016)...durata: 31' 35''
      "Genre: Jazz, Rock /  Style: ---
(^) Karokh (Norway) ‎– Karokh (Loyal Label, 2013)
       "Genre: Jazz, Rock
        Style: "Karokh" (Loyal Label, 2013): Experimental, Surf, Free Improvisation, Krautrock, Shoegaze, Folk Rock, Indie Rock, Acoustic, Post Rock" (discogs.com)
- Karokh, componența din 2016:
    – Magnus Skavhaug Nergaard: bass
    – Jan Martin Gismervik: drums
    – Christian Skår Winther: el-gtr
    – Jan Klippen Hovland, Jonas Cambien: keybs
    – Thomas Husmo Litleskare: tr, horn
    – Ina Sagstuen: voc
 -Karokh - Flowers Every Day (2013):
https://www.youtube.com/watch?v=ltIR1kvTH74

Aș vrea să cred și să sper că această fațetă a jazzului norvegian cu vectorul principal Opvsik în catalogul de la Loyal Label, tocmai pentru diferențele față de ceea ce găsim uzual la Jazzland, Hubro sau Rune Grammofon, va fi luată „în colimator” de cei care și-au făcut din Norvegia via ECM un epicentru al preferințelor lor, unii chiar reperul de etalonare și ierarhizare în general al jazzului contemporan.