Olivia Pedroli & Avishai Cohen...Avishai basistul, nu trompetistul
Cu și despre...Olivia Pedroli
Fanilor folkului elaborat în ton cu clasicele Laura Nyro și Judee Sill sau cu continuatoarea lor Linda Perhacs le recomand ultima mea descoperire din acest areal găsită săptămâna aceasta sub eticheta ”Switzerland Neoclassical Folk”: Olivia Pedroli. Elvețiană din treimea italiană pare a fi însă doar originea și rezidența cant-autoarei...pentru că în rest în ceea ce privește cel puțin ultimele 2 albume ”The Dan” (10'10, 2010) și ”A Thin Line” (10'10, 2015) e vorba de căutarea atingerii unor orizonturi stilistice noi estompând delimitările dintre clasic, folk și pop-rock experimental...localizarea geografică -dacă ar trebui făcută obligatoriu- fiind undeva în spațiul nordic anglo-saxon sau scandinav. Și într-adevăr, tot acest dificil și exigent demers artistic a fost girat pentru transpunerea muzicală de o echipă islandeză cu experiență condusă de producătorul Valgeir Sigurðsson (care a lucrat cu Björk, CocoRosie, Bonnie ”Prince” Billy, Feist, etc) pe cele 2 albume înregistrate la Reykjavik. ”Linia subțire” -noul album- este un cumul de trăiri personale ale Oliviei dar în care oricine se poate regăsi: metafora dualitățiilor și contradicțiilor noastre, firul subțire dintre dubiu și certitudine, intersecția fină, poate imperceptibilă, între claritate și nedefinit. Aranjamentele filigranate combină fluent fără monotonie și suficient de imprevizibil voci, corzi, pian, texturi electronice și instrumente de suflat pentru a explora toată această gamă de emoții și stări contrastante etalată în textele pieselor cu titluri simple: ”Oriunde”, ”Păsări”, ”Partea cealaltă”, ”Șansă”, ”Acolo unde se începe”, ”Fără glas”, ”Probă”, ”Fuga”, ”Sfetnic”, ”Tăcere”, ”Păsări de sticlă”.
”A Thin Line”, un album numit de un critic francez ”somptuos și sinuos, cu momente de gravitate și grație”.
Atenție, pe Internet este de găsit și sub titlul greșit ”A Thin Life”.
Olivia Pedroli, "This is where it starts" from album "A Thin Line" Directed by Bastien Genoux, Detours Films (http://www.detours...
youtube.com
Albumul ăsta a ajuns la mine deodată cu anunțul apărut pe ”Home” despre un ”Israeli Project”, videoclip-reclamă a unui festival al ciocolatei în ”Shokoland” de ziua Sf. Valentin la Tel Aviv...cum vă imaginați, cu arsenalul specific: bomboane, torturi și trufe atrăgătoare de tot felul. Era și un fond muzical acolo, dar eu l-am înlocuit cu nou-nouțul Avishai Cohen Trio: ”From Darkness” (RAZDAZ, 2015). Contrar titlului, un nou album al basistului Avishai -care deja a concertat deja de câteva ori pe la noi, prima oară adus de Marius Giura la Timișoara Jazz Festival- nu vine în Ro tocmai ”din întuneric” (în sensul de ”necunoscut”, ”obscuritate”) muzica și mai ales prestația sa ”live” fiind mult mai cunoscută fanilor de jazz decât în cazul altor muzicieni. Aș zice că pentru respectivul grup fidel de fani deja existent, e de așteptat ca orice nou material semnat de Avishai, cel puțin să confirme sau chiar să depășească predicțiile. A-l numi simplu și sec un album ”tipic”, așa la prima audiție, l-aș banaliza..aș prefera dacă ar fi să aleg un singur epitet și pentru că n-am avut deloc senzația de ”deja-vu”, acela de ”proaspăt”. Durata totală de 41 min. și ceva e obișnuită la albumele basistului și nu m-au deranjat defel nici piesele ”cam prea scurte” (cum spunea un critic): atât au vrut să ”spună”, atât au ”spus” cei 3 în cele într-adevăr 7 (din 11) teme de sub 4 minute. E mult mai bine așa decât reversul prelungirii până la monotonie și plictis a unor piese, practicat de mulți alții parcă doar pentru a atinge media statistică obișnuită de 7-8 minute din jazzul contemporan, mai ales în idiomul post-bop. Cea mai lungă, ”Ballad for an Unborn” e plasată undeva la mijlocul albumului pe care alchimia bas/pian/tobe & perc. e cizelată până la străluciri de cristal, pe linia performanței de pe anteriorul Avishai Cohen & Nitai Hershkovits: ”Duende” (2012)...și e de urmărit în continuare evoluția tânărului pianist Nitai și separat, pe un traseu pe care-l prevăd cel puțin comparabil cu al lui Shai Maestro (Trio). 10 piese sunt ale lui Avishai, doar ultima ”Smile” nu, aceasta fiind semnată, printre alții, de...Charlie Chaplin (!)
Pe coperta interioară apare această confesiune de credință: ”Cele mai prețioase momente din viață pentru mine când compun muzica și atunci când muzicieni strălucitori ca Nitai și Daniel (Dor) o interpretează, devin mai mari decât viața însăși. Vreau să le mulțumesc ambilor pentru că au dus muzica atât de departe și ”dincolo”. - Avishai Cohen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu