* Sainkho Namtchylak: „Like a Bird or Spirit, Not a Face” (Ponderosa, 2016)
Al 45-lea (!!) album al legendarei vocaliste din esofag din Tuva cu un ambitus de 7 octave e produs de americanul Ian Brennan, câștigător de Grammy cu tuaregii Tinariwen și a fost înregistrat și mixat în Franța în doar 2 zile de irlandezul David Odlum (Tinariwen, The Frames) cu secția ritmică a deja celebrului grup nomad de blues din Mali, muzica fuzionând astfel 2 zone geografice: stepa asiatică și deșertul Sahara nord-african, respectiv 2 culturi și tradiții nomade care și-au găsit prin muzică terenul comun în lupta lor îndelungată și dură pentru supraviețuire și independență. Dintr-un volum de piese cât pentru un eventual dublu set au fost selectate 10 teme însumând circa 46 minute cântate în tuvaneză (dialect mongolez), rusă și engleză pe o plajă stilistică largă de la punk-rock la balade epic-atmosferice, cu acea tipică înclinație către experimentul bine temperat. Deși abia apărut, se vorbește deja prin critica muzicală de un vârf valoric, de una dintre cele mai reușite experiențe creative atât pentru tuvaneza stabilită în Austria cât și pentru malinieni...un album cu o voce „ca o pasăre sau spirit, nu ca o față umană”.
* Weather Report: „The Legendary Live Tapes 1978-1981” -4 CD- (Legacy/Columbia, 2015)
Au fost 15 ani de existență în care s-au sfidat categorisirile, pornind de la faza „electrică” a jazzului lui Miles Davis și operând pe un teritoriu imprevizibil de la Free Jazz până la Jazz-Rock-ul structurat, influențele lor multiculturale prefigurând și domeniul mare muzical ulterior numit „World”. „Noi nu fuzionăm nimic, doar cântăm din suflet” spunea regretatul claviaturist co-fondator Joe Zawinul, respingând termenul „fusion” dar recunoscând borna de hotar cu impactul revoluționar major și global pe care „Buletinul Meteo” l-a avut atât în rock cât și în jazz în anii '70 și '80. Este vorba desigur de grupul Weather Report ale cărui 2 componențe de 4-tet și 5-tet din intervalul 1978-1981 sunt surprinse „live” cu piese în variante nemaiauzite până acum și cu un sunet foarte bun, câteva extrase din concerte japoneze de la Tokyo și Osaka, timp de peste 4 ore pe acest cvadruplul set.
Cu legendarul Jaco Pastorius la bas din 1976 și bateristul Peter Erskine tocmai inclus în grup în 1978, trupa câștigase în energie și îndrăzneală, componistic și interpretativ, iar din 1980 cvartetul care-l includea desigur și pe co-fondatorul saxofonist Wayne Shorter devine cvintet prin adăugarea percuționistului Bobby Thomas Jr. Setul cu aceste „lineup”-uri oferă prin urmare unele dintre cele mai memorabile momente de la apogeul carierei W.R. captate de inginerul Brian Risner, produse de tobarul Erskine și co-produse de fiul lui Joe, Anthony („Tony”) Zawinul (vezi titlurile pe „back cover”).
(la albumul V.A.: „JACO” [Original Soundtrack] (Legacy Recordings, 2015) -care a apărut și separat față de DVD- n-am prea găsit reacții în limba română, deși pentru cel puțin ultimele 5 piese (din 17) compilația este una chintesențială pentru basistul de legendă și deci merită împărtășită și comentată...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu