vineri, 22 septembrie 2017

Despre „θ (Teta) 3”, „Privirea aspră a tigrului” și alte „Povești utopice”


Forq  - THRĒQ  (GroundUP Music, 2017)
„Subliminal, eccentric, rock, funky și cinematic în același timp” acest al 3-lea „cel mai accesibil” album (zice unul dintre cunoscătorii primelor două) al 4-tetului instrumental al fondatorilor Henry Hey (keybs) și Michael League (bass), împreună cu Chris McQueen (gtr) și Jason "JT" Thomas (drums)”. Un cumpărător/fan pe site-ul Amazon, îl recomandă drept „deliciu absolut” și introducerea cea mai potrivită celor care nu cunosc grupul și vor să înceapă cu ceva. Eu m-am conformat și neavând și altceva, nu pot să-l contrazic.





* Han Bennink TrioAdelante (ICP, 2017)
De la nivele ermetic-disonante „free” de altădată, muzica (cu rare excepții ca „Waterzooi” și scurta „Boontje”) coboară la un post-bop mult mai accesibil pentru veteranul baterist avangardist și autodidact olandez de 75 ani, secondat pe acest album de 2 tineri muzicieni în ascensiune: blondul pianist danez Simon Toldam și saxofonist/clarinetistul belgian Joachim Badenhorst, cărora sunt sigur că liderul li s-a adaptat și componistic.


** Orchestra Of The Upper Atmosphere - θ 3 („Theta Three”) -2 CD- (Discus, 2017)
„A meeting of jazz rock, space rock & experimentalism”
Peste 2 ore și jumătate de muzică oferă acest un dublu set cu denumiri distincte pentru CD 1 = „Disc α”, respectiv CD 2 = „Disc Ω” cu septetul din Sheffield -plus 4 invitați la trombon și coarde- sub comanda lui Martin Archer care fuzionează în piese extinse minimalism de tip Terry Riley, Krautrock și electronic contemporan. Mai mulți critici consideră argumentat acest album cu pasaje atmosferice și pline de mister cel mai bun de până acum după 01 și 02 (vezi coperta) și cum n-am putut alege titluri de piese favorite, iată-i pe artiști și instrumentele:
 - Martin Archer – Keyboards, Electronics, Saxophones, Clarinets, Flute, Bass Recorder, Bass Harmonica
 - Chris Bywater – Keyboards, Electronics, Laptop, Percussion, Voice, Violin
 - Steve Dinsdale – Electronic Drum Kit, Keyboards
 - frostlake – Voice, Electronics, Viola
 - Yvonna Magda – Violin, Electronics
 - Walt Shaw – Percussion, Electronics, Voice
 - Terry Todd – Bass Guitar
 ~ With:
 - George Murray – Trombone
 - Paul Schatzberger – Violin
 - Aby Vulliamy – Viola
 - Angela Rosenfeld – Cello

http://theprogressiveaspect.net/blog/2017/07/26/orchestra-of-the-upper-atmosphere-%CE%B83/



https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=_HKOYkvUCvY

* Meridian Trio (Nick Mazzarella, sax) – Triangulum (Clean Feed, 2017)
* Nick Mazzarella & Tomeka Reid - Signaling (Nessa, 2017)
2 noi apariții ale alto saxofonistului american de 33 ani din Chicago, prima „live” cu Matt Ulery (d-bass) și Jeremy Cunningham (dr) stilistic pe calapodul obișnuit al casei Clean Feed, în timp ce al 2-lea de studio, în duo cu cello-ista T. Reid, este încadrabil cam în același idiom „avant jazz/free improv”. Tomeka mai apare recent și în acest trio feminin (posibil deja amintit):
* Hear in Now (String Trio: Mazz Swift, Tomeka Reid, Silvia Bolognesi) – Not Living in Fear (International Anthem Recording Company, 2017)
* Mazz Swift, Tomeka Reid, Silvia BolognesiHear in Now (Rudi Records/Italy, 2012)















* Adrien Chicot (p-no/France) - Playing In The Dark (Gaya Music Production, 2017)
* Paul Lay (p-no/France) - Alcazar Memories/The Party -2 CD- (Laborie Jazz, 2017)
Jazz european mult mai puțin cerebral, fără expresii precum „avant” sau „free”, hai să-i zicem „post-bebop modern”, cu triouri conduse de tineri sub 40 ani și promițători pianiști francezi în acțiune. Cu al 2-lea avem în setul dublu reeditate albumele sale nr. 3 și 4, „Alcazar Memories” cu suedeza Isabel Sörling (voc) & Simon Tailleu (bass) explorând teme folclorice scandinavice și din hexagon, iar „The Party” un album elegant cu Clemens Van Der Feen (c-bass) & Dré Pallemaerts (dr), fără nimic petrecăreț în el în ciuda titlului. Paul Lay a fost ales „pianistul anului” în 2016 de câteva importante reviste și site-uri franceze de jazz, iar primul său succes discografic a fost „Mikado”-ul din 2014.





















* Vadim Neselovskyi (Ukraina) Trio - Get Up and Go (Jazz Family, 2017)
....V.N.: p-no, melodica; Ronen Itzik: dr, perc; Dan Loomis: bass; Sara Serpa: voice (4, 11)
Știam câte ceva de acest pianist din colaborările cu cornetistul rus Arkady Shilkloper, dar acum iată-l pe un album realizat după ecourile emoționante ale apariției „live” în iunie 2014 la Alfa Jazz Fest, la câteva minute distanță de aflarea veștii tragice a doborârii unui avion militar al forțelor naționale de către separatiști, prestația deloc dominant depresivă dedicată victimelor, fiind atunci ad-hoc improvizată și adaptată momentului.
https://www.allaboutjazz.com/get-up-and-go-vadim-neselovskyi-jazz-family-review-by-dan-bilawsky.php



** Stein Urheim (gtr, Norway) – Utopian Tales (Hubro, 2017)
 - The Cosmolodic Orchestra: Stein Urheim: guitar, voc & electronics), Kjetil Møster (sax, from Møster!), Mari Kvien Brunvoll (voc, from Building Instrument), Per Jørgensen (trumpet, from Jøkleba), Ole Morten Vågan (c-bass, from Trondheim Jazz Orchestra), Jørgen Træen, a.k.a. „Sir Dupermann” (gtr, keybs, from Toy, etc) & Kåre Opheim (drums & perc, from Real Ones).

„Așa cum diviziunile rigide ale scalei bine temperate din muzica vestică reflectă structuri ierarhice din societate în ansamblul ei, tot astfel muzica microtonală care folosește între note intervale mai mici decât un semiton, poate fi reflexia unei ordini sociale mai libere și mai fluente.”
Este pasajul pe care-l consider cel mai relevant dintro recenzie a albumului „slide-guitar master”-ului compozitor din Bergen bazat pe lucrarea comandată special pentru...și prezentată în premieră la Voss Jazz Festival 2016, revizuită și adăugită acum...și care, în suprapunerea de subiecte muzicale și sociale, ne proiectează întro lume speculativă S.F. și una a comunităților contra culturale a artelor alternative, arhitectură și filozofie. Muzical -pentru că asta ne interesează în primul rând-, sunt implicate inovațiile în conceptul de microtonalitate ale lui Harry Partch (un artist cu o influență de cult de la jumătatea secolului XX, vezi aici piesele „Mikrotonia”, „Just Intonation Island”), „Americana acustic folk” și chitara „primitivă” excentrică a lui John Fahey, muzica ambientală peisagist-electronică de tip Roger Eno sau Pink Floyd, „fusion”-ul electric a lui Miles Davis din perioada lui „Bitches Brew” ori ritmurile muzicii carnatice din sudul Indiei (vezi „Carnaticala”). Și am înșiruit doar o parte din tapetăria de surse, stiluri, texturi și contraste expusă pe un album totuși foarte fluent, totul derulându-se ca o continuă suită cu estetica unificată a unui grup/ansamblu de jazz contemporan special creat în acest scop, The (Natural) Cosmolodic Orchestra (6/7-tet)...și pe care album, alături de „povești utopice”, întâlnim în „The Selegrend Mouvement” referirea la o comunitate alternativă de tip hippy cât se poate de reală din anii '70 cu care Stein a luat contact în tinerețe pentru că nucleul fondator a avut baza lângă Bergen, orașul natal și de reședință al chitaristului. Cu microtonalitatea nu-i prima dată când Stein cochetează dacă ne amintim de albumele sale solo anterioare, dar nu la amplitudinea și varietatea de pe „Povești utopice”. Chiar recent l-am avut pe același muzician în postarea care a inclus referiri și impresii despre albumul său „Strandebarm” (Hubro, 2016).
Am enumerat mai sus, după titlu, protagoniștii (incluzând-o pe vocalista Mari Brunvoll cu care Stein are câteva albume recente în duo), instrumentele și trupele principale unde activează, mai adaug pe post de caldă recomandare doar că albumul e plasat pentru mine într-un personal Top 3 al producțiilor catalogului Hubro (Music) dintr-un total de circa 70 titluri câte s-au adunat la arhivă, ce mi-au plăcut mai mult sau mai puțin...și totodată No.1, deocamdată, pe anul în curs 2017.



https://vossajazz.no/arrangement/stein-urheim-2/


** Adam Rudolph's Moving Pictures - Glare Of The Tiger (Meta Records, 2017)

De la primele acorduri ale temei-titlu de aproape 14 minute din deschidere suntem transbordați direct în perioada electrică de „fusion” psihedelic a lui Miles Davis din jurul anului 1970 cu tot avatarul ei de ritmuri indo-africane, deci nu doar în ceea ce privește trompeta (și derivatele) lui Graham Haynes. „Atât de bună introducerea, încât mi-a fost teamă pentru ce urmează, alte 6 teme și 4 scurte interludii care să nu se potrivească”, se îndoia un jurnalist. Din fericire, o temere nefondată privitor la restul din  „Privirea aspră a tigrului”.
Pe percuționistul de mână, etno-muzicolog, compozitor și lider îl știam doar de pe 2 albume cu Go: Organic (Guitar) Orchestra, abia cu acest al 7-lea material al formulei care revine după o pauză de 5 ani am luat contact cu „Imaginile mișcătoare”. Și bine am făcut chiar dacă așa târziu, e un grup mai restrâns cu un prim album apărut demult în 1992, reîntregit acum și care merită toată atenția separată și respectul. Rudolph a învățat de la...și a cântat cu somități ca Don Cherry, Yusef Lateef, Fred Anderson, Pharoah Sanders, Sam Rivers, Wadada Leo Smith, Foday Musa Suso, Ornette Coleman, Roy Haynes, Sam Rivers și Jon Hassell, iar acum l-a atras în co-producție și pe „master”-ul basist/producător Bill Laswell și a sa casă M.O.D. Technologies. Primii 2 mentori Cherry și Lateef, alături de John McLaughlin's Shakti și Joe Zawinul's Weather Report -a cărui influență se simte în pianul electric a lui Alexis Marcelo în piesa „Ecstaticized”-  au pus bazele a ceea ce s-a numit ulterior mai mult sau mai puțin discutabil „World Music”, așa încât ne dăm bine seama ce lecții solide a primit liderul care oricum a forțat mereu corsetele stilistice și care e secondat acum de încă 2 percuționiști, Hamid Drake și James Hurt, încât „groove”-ul cu solide rădăcini în Africa de Vest, India, Maroc sau Haiti, e asigurat ca împreună cu clapele, chitarele, basul și chiar un „smart phone synthesizer” să creeze un „non-peiorativ fusion” (conform www.allaboutjazz.com) pînă la meditativa temă de final, mistica, spațioasa și întunecata „Wonderings”. „Spontan, instinctual, plin de culoare, dansabil (!?) și....cel mai important...(oferă) o a naibii de plăcută ascultare (în original „a hell of an enjoyable listen”)” scrie și www.somethingelsereviews.com.
Multe trăsături comune la Moving Pictures cu formule tratate pe acest blog în postări mai vechi: Animation a saxofonistului Bob Belden, respectiv Now vs. Now cu claviaturistul Jason Lindner.

„Track Listing: Glare of the Tiger; Interlude One; Ecstaticized; Interlude Two; Rotations; Dialogics; Ciresque; Interlude Three; Lehra; Wonderings; Interlude Four.
Personnel:
 - Adam Rudolph: handrumset (kongos, djembe, tarija), sintir, cajon, itotele, glockenspiel, gongs, percussion;
 - Alexis Marcelo: Fender rhodes, electric keyboards, Hammond B3 organ;
 - Damon Banks: electric bass;
 - Graham Haynes: cornet, flugelhorn, electronics;
 - Hamid Drake: drum set, percussion;
 - James Hurt: sogo and kidi drums, oghene bell, okonkolo, fender rhodes, smart phone synthesizer module, sound design;
 - Kenny Wessel: electric guitar, electronics;
 - Ralph M. Jones: c flute, alto flute, bass clarinet, soprano and tenor saxophones, husli, bamboo flutes.”



Trailer-ul abumului:
https://www.youtube.com/watch?v=hCsY_RYBlU8

....și o piesă tot în formula de octet „live” din 2014:
https://www.youtube.com/watch?v=6VXvc3vPvDk

Vă recomand și anterioarele albume:
* Adam Rudolph's Moving Pictures - Dream Garden (Justin Time/Canada, 2008)
* Adam Rudolph's Moving Pictures - S/T (Flying Fish, 1992)

Mai aveam de gând să vă „zic” câte ceva și despre următoarele:

* Adam Pieronczyk & Miroslav Vitous (Pol/Cz) - Ad-lib Orbits (For_Tune, 2017)
* The NJE (The Near Jazz Experience) - Afloat (Sartorial Records, 2017)
* Gerardo Iacoucci - Le Avventure (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017)
* Björn Meyer (6 string el & ac-bass) - Provenance (ECM, 2017)

...dar e deja cam încărcată postarea de azi, rămâne poate pentru data viitoare în funcție de ce mai apare între timp notabil.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu