La Gărâna XXIII peste 2 săptămâni va concerta pe una dintre scenele mai mici 4-tetul condus de un saxofonist berlinez de 41 ani, în actualitate cu albumul:
1) * Philipp Gropper’s Philm (Germany/Austria) – Consequences (WhyPlayJazz, 2019)
....compus din P.G.: t-sax, comp, Elias Stemeseder: p-no, synth, Robert Landfermann: bass, Oliver Steidle: drums.
Liderul tenor-saxofonist era pe la 30 ani unul dintre „puștii hiperactivi” întro formulă condusă de mai tânărul baterist Lillinger (35), pe albumul scos la o casă de discuri și cu un tip de jazz similar cu dominantă „free” de care se ocupă frecvent revista germană Jazzthetik și-l etalează curent festivaluri gen Moers:
- Hyperactive Kid (Christian Lillinger, Philipp Gropper & Ronny Graupe) – 3. (Jazzwerkstatt, 2008)
....în vreme ce pe pianistul Elias Stemeseder de 29 ani din Salzburg de pe Consecințe l-am găsit prezent pe Jim Black: Malamute (Intakt, 2017), secția ritmică din Philm apărând și ea pe mai multe producții Clean Feed și Creative Sources.
Prin aducerea exponenților unui asemenea jazz rar promovat pe la noi, fie și pe o scenă mai mică, organizatorul Marius Giura care merită felicitat pentru asta, ne amintește că a existat cândva o perioadă în România un festival greu încercat de vremuri și mereu în conflict cu conservatorismul local și național împins până la obtuzitate și invidie răutăcioasă: „Jazz and More”-ul sibian de toamnă al inimosului organizator și promotor Mircea Streit...
2) În formula reconstituită Bobby Previte's Classic Bump apare un versatil basist pe care l-am luat la studiat separat pentru că nu-l știam din perioada sa cu Sonny Rollins, ca să găsesc 4 albume mai vechi cu el ca lider dar cel puțin meritorii, etalând fiecare câte un instrument dominant diferit al liderului și apărute, curios, la case de discuri deasemenea diferite, deși jazzul său nu-i unul ermetic, greu asimilabil:
* Jerome Harris (bass) – In Passing (Muse, 1986)
* Jerome Harris (el-gtr) – Algorithms (Minor Music, 1986)
* Jerome Harris (gtr) – Hidden In Plain View (New World Records, 1995)
....albumul care se apropie cel mai mult prin distribuție și stil de Classic Bump și care mi se pare cel mai „răsărit”, vi-l recomand!
* Jerome Harris Quintet Plays Jazz – Rendezvous (Stereophile, 1999)
3) În cazul lui The MRB Trio de care m-am ocupat întro postare anterioară, respectiv trioul basistului norvegian de 49 ani Mathisen, Robin & Borlai, revin acum semnalând apariția noului album, chiar dacă-i cu distribuție diferită și de anteriorul și de MRB:
* Per Mathisen with Ulf Wakenius & Gary Husband – Sounds of 3, Edition 2 (Losen, 2019)
....trioul etalând un „fusion” cel puțin tot atât de alert și inspirat condus de bas dar cu o „ediție a 2-a” chiar mai ilustră prin compararea calibrului acompaniatorilor pe scena jazzului decât vol. 1 din urmă cu 3 ani:
- Per Mathisen, with Frode Alnæs & Giraldo Piloto – Sounds of 3 (Losen, 2016)
Noutăți:
În postarea trecută am avut 3 albume de la ACT Music, iată replica venită repede de la ECM cu o paletă tot de 3, o dublă pereche italiană și o combinată greco-turcă:
* Gianluigi Trovesi & Gianni Coscia – La misteriosa musica della Regina Loana (ECM, 2019)
* Marco Ambrosini & Ensemble Supersonus – Resonances (ECM, 2019)
* Maria Farantouri, Cihan Türkoglu – Beyond the Borders (ECM, 2019)
Câteva noi apariții cu formula mereu în transformare a unui basist din Boston abreviată ca PGS,...
„un amestec spectaculos de rock, jazz și fuziune care combină melodia, groove-ul și improvizația mare”, mixaj „spectaculos” și cu sens de bine „vandabil”, cu invitați incluzând celebrități din pop-rock, în genul albumelor candidate la premiile Grammy despre care Wikipedia ne zice că au avut deja vreo 7. Indiferent că-mi place mie sau nu, e genul acela de proiect/grup precum Yellowjackets sau Snarky Puppy cu impact la un public mai larg și mai mare vara și „live”:
* Robert Miller's Project Grand Slam – Greetings from Serbia -live- (CEN, 2019)
* Robert Miller's Project Grand Slam – The PGS Experience (CEN, 2017)
* Robert Miller's Project Grand Slam – The Queen's Carnival (Cakewalk Records, 2016)
* Lettuce – Elevate (Membran Records, 2019)
Combinația de jazz și funk a cuplului Adam “Shmeeans” Smirnoff (gtr) / Nigel Hall (keybs, vocals), în care răzbat ecouri de la clasicele trupe Earth, Wind & Fire sau Sly and the Family Stone...nu mi se pare tot atât de „elevată” cum a fost tributul anterior adus de trupă lui Miles Davis pe „Witches Stew” (Lettuce Records, 2017), între timp din Lettuce plecând 2 membrii implicați printre altele în reformarea lui Soulive...
* Quantic (Will “Quantic” Holland) – Atlantic Oscillations (Tru Thoughts, 2019)...."Afro-Latin jazz, funk, electronic"
....Oscilații atlantice este rezultatul unor vizite și șederi ale liderului (bas, chitare, marimba, sintetizatoare și voce) în Columbia, Cuba și Jamaica, „propriul său proiect de muzică urbană, originală și edificatoare”, cum scria într-un review...acum cu 3 vocaliste, printre mulți alții muzicieni: Alice Russell, Nidia Gongora și Denitia.
* Jonny Mansfield (vibr) – Elftet (Edition, 2019)
....tânărul vibrafonist a primit Kenny Wheeler Jazz Prize de la Academia Regală de Muzică și așa a fost posibil acest album cu 11 muzicieni implicați, un jazz obișnuit de Edition Records, cam prea convențional pentru gustul meu, totuși meritoriu având în vedere vârsta medie sigur sub 25-30 ani a participanților, elegant expus și atractiv „live”:
- Jonny Mansfield's Elftet - Tim Smoth's Big Day Out - Part 2, Theme:
https://www.youtube.com/watch?v=1I1M4QPN-qc
https://www.youtube.com/watch?v=1I1M4QPN-qc
* JD Allen (t-sax) – Barracoon (Savant/HighNote, 2019)
....mai mult decât contrastul între eleganța de interpretare modernă și titlul arhaic reprezentând barăcile în care erau închiși sclavii de pe plantațiile de bumbac, n-am ce să remarc...
* Marc Jufer (t-sax) Trio (Swiss) – Trip to the Center (QFTF, 2019)
.....cu Lisa Hoppe: bass & Devin Gray: drums. Debut promițător.
* Aki Takase – Hokusai Piano Solo (Intakt, 2019)
* Zhenya Strigalev & Federico Dannemann – The Change (Rainy Days, 2019)
....Comparația „hiperbolică” a stilului formulei new-yorkeze cu Tony Williams’ Lifetime (de pe primele 2 albume, cu John McLaughlin) se bazează mai ales pe tonul chitarei Fender Stratocaster a argentinianului de origine Federico, fan a lui Jimi Hendrix deopotrivă. Se remarcă și calitatea înregistrărilor făcute în Rusia natală a saxofonistului Strigaev care și-a invitat colegii acolo într-un studio din Sankt Petersburg, nivel superior pentru Schimbarea ieșită la fel de bună ca oricare alt album de gen scos la Londra sau în S.U.A.
* Nature Work – Nature Work (S/T) (Sunnyside, 2019)
....Am ascultat fără să știu nimic despre cine ce face, doar bănuind vreo legătură cu trupe cu nume asemănătoare, Farmers By Nature sau James Farm....și mi-am zis la final: „iată una dintre cele mai avansate și inspirate apariții discografice de la Sunnyside!”....ceea ce nu mai pare așa surprinzător când afli apoi componența ilustră, chiar fără conexiuni la trupele amintite: Greg Ward (sax) și Jason Stein (b-clar), liderii autori din Chicago ai celor 9 teme originale alături de Eric Revis (bass) & Jim Black (drums), secția ritmică invitată.
* Ethnic Heritage Ensemble (Kahil El’Zabar) – Be Known: Ancient / Future / Music -2 CD- (Spiritmuse Records, 2019)
Dacă inițialele AACM nu-i spun nimic fanului român de jazz cu bazele culturii muzicale făcute de o mass media (radio, TV, presă, cărți, festivaluri, etc) din care cele 4 litere au lipsit aproape total, acest album iată, ar putea măcar acum în 2019, când liderul baterist/percuționist al formulei de 4-tet a ajuns la 65 ani, să „fie cunoscut” și pe la noi, fie și doar pentru faptul că bariton-saxofonistul Alex Harding, cunoscut din colaborările de lungă durată cu pianistul Lucian Ban (Cluj/New York), este acum component alături de lider și de Corey Wilkes (trumpet) și Ian Maksin (cello).
Dublul set de aproape 1 oră și jumătate e plin de piese aduse tribut muzicienilor dispăruți mai recent: pianiștilor Cecil Taylor și Randy Weston, trompetiștilor Jerry Gonzalez, Roy Hargrove și Freddie Hubbard, bariton-saxofonistului Hamiet Bluiett și poetei-dramaturg Ntozake Shange...„Pharoah” fiind dedicată desigur saxofonistului Pharoah Sanders, încă în viață (79 ani).
Astfel, ca și celălalt grup al percuționistului Ritual Trio, E.H.E. își continuă rolul de „punte între jazz, blues, ritmuri africane și practici muzicale” cum citeam întro cronică.
Suport:
- Kahil El' Zabar's Ritual Trio - Follow the Sun (Delmark, 2013)
- Kahil El' Zabar Quartet - What It Is! {Delmark, 2013}
„Mushroom Hour/Half Hour presents
SPaZa
an improvisation”
** SPAZA (South-Africa) – SPAZA (Mushroom Hour/Half Hour, 2019)
....Nosisi Ngakane: voc & effects, Ariel Zamonsky: up-bass, Siya Makuzeni: voc, effects & tb, Gontse Makhene: voc & perc, João Orecchia: electrs, Waldo Alexander: el-vln
Ceea ce-ar putea părea, cum zice subtitlul, „o improvizație” (banală) a unor iluștrii necunoscuți sud-africani, are valențele unuia dintre „discurile anului” la nivel global și forța de „a pune pe hartă Johannesburgul, cu tot cu noua casă de discuri la care-a apărut, ca al 3-lea vârf al triunghiului alături de influentele centre Londra și Chicago” (conform spaza.bandcamp.com)
Se apelează la un cuvînt ieșit din uz dar la mare modă în perioada dură a apartheid-ului, Spaza fiind buticul-bazar semilegal, fistichiu colorat și decorat, înființat de regulă în garaje convertite în care nu conta culoarea pielii cumpărătorului, sensul extinzându-se la spiritul antreprenorial de independență, o estetică a D.I.Y. („Do It Yourself”)-ului, o înclinație spre spontaneitate și, literalmente, o adunare de minți într-un colț pentru a lansa un suflu cultural nou. Părțile vocale în special, dau cu inteligență structură și coerență muzicii, creând prin invocări sau lamentări un țesut impresionist, un monolit sonic care onorează diverse aspecte ale vieții din Africa de Sud, inclusiv prezicerile, ritualurile de înmormântare, precum și pelerinajele precare la vreo piatră de temelie. Transpare prin muzică, totodată, nu numai tranzitoria și hibrida natură a vieții citadine ci și atmosfera încărcată în momentul înregistrărilor, SPAZA -uneori difuz, alteori direct-, fiind fundalul sonic al unui oraș întors pe dos...cu un mesaj declamat ferm și muzical propulsiv.”
SPAZA (Out 21 June 2019):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=11&v=DzCpBjUzQRY
* Exoterm (Norway/USA) – "Exits Into A Corridor" (Hubro, 2019)
....este noul proiect al basistului Rune Nergaard, cu Kristoffer (Berre) Alberts, Nels Cline & Jim Black. Date de intrare excelente, rezultatul însă, sub așteptările mele, ceea ce la Hubro (Music) nu-i prima dată, nu mai departe de Mats Eilertsen (bass) – Reveries and Revelations (Hubro, 2019) analizat în postarea trecută, de unde rezultă că expresia din nou întâlnită „rezultatul depășește suma părților” poate avea săgeata îndreptată și în sens invers...dar în fine, poate e o chestie și de gust și de cât de sus îți fixezi apriori ștacheta așteptărilor, plus răbdarea și insistența pe care o ai sau nu a unei eventuale viitoare audiții care poate mai schimbă ceva, dacă-ți poți permite un asemenea lux în fluxul de noutăți în așteptare. Până să văd dacă Ieșirile spre coridor vor mai avea vreo „intrare”, meteahna mea veche și incurabilă: îl focalizez cât pot de mult pe autor, rememorând sau descoperind albume noi: „Rune Nergaard...
In Groups: Astro Sonic, Bushman's Revenge, Exoterm, Marvel Machine, Montée, Rune Your Day, Scent Of Soil, Team Hegdal”
...scrie pe site-ul discogs.com. care deschide astfel un evantai măricel de subiecte dominant norvegiene, așa că le iau pe rând (minus Montée unde nu-i vorba de jazz ci de „synth-pop, indie rock”) ca să-mi completez arhiva și eventual să vă mai și punctez și recomand câte ceva:
* Team Hegdal (Eirik Hegdal: a & b-saxes, clar/Norway) – Vol 1 (Øra Fonogram, 2010)
....„Echipa” Hegdal cu 4 Volume la activ mai are un suflător versatil, pe André Roligheten.
- Team Hegdal (Norway) – Vol 3 (Particular Recordings, 2015)....doar pentru comparație, e un album fără Rune Nergaard.
* Marvel Machine (Norway) – Silver Sun, Ember Sky (Gigafon, 2015)....„electronica, rock, noise, impro and ambient”
....Bunicel album în trio, cinematic-peisagist și spontan-sincopat, cu Rune Nergaard: bass, electronics, harmonium [pump organ], Henning Carlsen: electronics & Petter Vågan: gtr, synth, electronics, vocals.
* Bushman's Revenge – Bushman's Fire (Run Grammofon, 2016)
* Rune Your Day (Rune Nergaard, Jørgen Mathisen, André Roligheten, Axel Skalstad) – S/T (Clean Feed, 2017)
....pe care le adaug albumelor pe care le aveam:
....Kirsti Huke & Tore Brunborg (with Petter Vågan, Rune Nergaard, Gard Nilssen)
- Scent of Soil (Hubro Music, 2011)
....Astro Sonic - Come Closer and I'll Tell You (Hubro Music, 2013)
....Bushman's Revenge: 6 albume 2009-2014
....Bushman’s Revenge: Jazz, Fritt Etter Hukommelsen (“Jazz from Memory”) (Rune Grammofon, 2016)
Procedez la fel cu saxofonistul Kristoffer din același Exoterm și-l descopăr pe un album în duo cu un baterist britanic de 59 ani, fost odinioară în excelentul grup Rig Rig + Panic:
Steve Noble & Kristoffer Berre Alberts - Coldest Second Yesterday (Clean Feed, 2016)
....nu mult diferit de celelalte pe care le aveam dinainte:
....Cortex - Live! (Clean Feed, 2014)
....Cortex – Avant-Garde Party Music (Clean Feed, 2017)
....Large Unit (Paal Nilssen-Love) – Fluku (PNL, 2017)
....Starlite Motel - Awosting Falls (Clean Feed, 2016)
Dacă tot am atins subiectul Eirik Hegdal, sunt curios ce-a mai realizat pentru că, deși putea fi „ascuns” în varii configurații, nominal îmi apărea în arhivă doar pe un singur album:
.....Trondheim Jazz Orchestra & Eirik Hegdal - Sidewalk Comedy (MNJ Records, 2013)
Și iată ce-am găsit:
- Eirik Hegdal, Alpaca Ensemble – Tapet Tapet! (Jazzaway, 2007)
- Alpaca Ensemble & Eirik Hegdal – Moving Slow (Particular Recordings, 2014)
- Lord Kelvin (Eirik Hegdal, Erik Johannessen, Gard Nilssen) – Dances In The Smoke (Jazzland Recordings, 2009)
- Lord Kelvin (Eirik Hegdal, Erik Johannessen, Gard Nilssen) – Radio Has No Future (Gigafon, 2011)
- MMO-Ensemble (Martin Myhre Olsen / Norway) – Lonley Creatures (Øra Fonogram, 2016)
.....la acesta din urmă mă opresc mai mult, pe considerentul „împușcării a 2 iepuri dintr-un foc”, fiind vorba aici și de debutul ca lider la 25 ani al lui Martin Myhre Olsen (a & s-saxes), cu Eirik Hegdal (b-sax); Adrian Løseth Waade (vln); Kari Eskild Havenstrøm (voc); Oscar Grönberg (p-no); Viljar Dyvik Sellevold (gtr); Bjørn Marius Hegge (bass); Simon Olderskog Albertsen (dr)....toți foști studenți la conservatorul din Trondheim interpretând o splendidă suită de jazz cameral dedicată bunicului dispărut al lui Martin în 2014. Cu încă 2 saxofoniști, MMO se remarcă și pe albumele:
- Megalodon Collective – The Triumph (Jazzland Recordings, 2019)
- Megalodon Collective – Animals (Jazzland Recordings, 2017)
- Megalodon Collective – Megalodon (Gigafon, 2015)
* MMO-Ensemble (Martin Myhre Olsen / Norway) – Any Day Now -live- (Øra Fonogram, 2018)
....cu ansamblu extins la 12 membrii, piesele bazându-se pe texte scrise de James Baldwin, Emily Dickinson și e.e. Cummings, recitate de vocalista Siril Malmedal Hauge. Nu în ultimul rând, de remarcat frumusețea coperților:
Cui s-ar plânge că-s (iar) prea multe albume înșiruite aici, multe doar enumerat-sugerate și nu analizate, i-aș spune că numai cu Trondheim J.O...și Alpaca E. (3 titluri)...discogs.com atestă existența însumată a 11 albume incluzându-l toate pe E. Hegdal..., că același saxofonist mai apare în vreo 7 formule mai pasagere cu care n-am găsit nimic...și că am omis în ceea ce-l privește importantele etape Angles 9 și Zanussi Five, fiecare cu câte 4 albume, inclusiv acestea cu care am completat setul de 4 X 2 = 8 din arhivă:
* Angles 9 – Beyond Us (Clean Feed, 2019)
* Zanussi Five – S/T (Moserobie Music Production, 2005)
* Zanussi 5 – Live in Coimbra (Clean Feed, 2014)
Reeditări:
* Mal Waldron – Free at Last (ECM, 1969)....primul album din catalogul ECM
* Zeal Onyia (Nigeria) – Trumpet King Zeal Onyia Returns (1979, Reissue 2019)
* Lloyd McNeill (fl) – Elegia (1980, remastered Soul Jazz Records, 2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu