Iulie 2 (2019): Reflecții post-Gărâna XXIII, Ryan Keberle & Catharsis, Eclectic Maybe Band și alte noutăți de la Discus Music, Eugene Chadbourne & Henry Kaiser, Natalie Sandtorv (X 3)...

Philipp Gropper (t-sax)`s PHILM (Germania / Austria) și Bobby Previte's Classic Bump Band (SUA) "20 Year Reunion Tour" au fost preferințele mele din cele 2 zile -a 3-a și a 4-a- capturate "live" la Gărâna Jazz Festival XXIII.
Pe fostul „puști hiperactiv” Gropper, inițial programat la matineu pe o scenă mică, l-am "prins" din șansa mutării pe scena mare datorită întârzierii sosirii avionului, duminică noaptea târziu la încheierea festivalului. Nu demult scriam pe-aici punctând despre ultimul album al său Consequences și rememorând 2 materiale mai vechi și numerotate cu trioul Hyperactive Kid (Christian Lillinger, Philipp Gropper & Ronny Graupe), 3 & 4....iar acum pot să zic că jazzul modern și elaborat etalat ar merita cel puțin încă un episod dedicat și albumelor anterioare care-au pregătit terenul Consecințelor, e vorba de Sun Ship (2017), Live at Bimhuis (2018), The Madman of Naranam (2015) sau Licht (2012), toate scoase la una și aceeași casă independentă germană WhyPlayJazz.
În ce privește Classic Bump-ul readus pe tapet de bateristul Bobby Previte, trupa a fost din fericire la înălțimea faimei componenților, 4 din cei 5 fiind mult prea laconic expuși, deși erau pentru prima oară în România, în prezentarea de pe site unde se insistă doar asupra basistului Jerome Harris care l-a înlocuit pe Steve Swallow....și cam tot așa a fost și din partea eternului prezentator de la care trebuia să aflăm minimal că Previte, Wayne Horvitz și Marty Ehrlich au fost printre pionierii scenei avangardiste Downtown / New York (NYDS) din anii '80-'90, Ray Anderson fiind și el prin preajmă (vezi link-ul). Nu că m-aș fi așteptat la asta de la un Florian Lungu preocupat peste poate de personajul histrionic „moșu'” pe care meticulos și teatral l-a creat și perpetuat în timp, depășit cu personaj cu tot de expozanți diverși ai jazzului contemporan cum ne-a dovedit de numeroase ori și la edițiile trecute, dar înconjurat pe de altă parte de un public obedient și pare-se încă majoritar pe care el însuși l-a format în bună măsură „după chipul și asemănarea...” -mai ales în deceniile de dictatură și „secetă” culturală din Ro-, devenind și dintro păguboasă inerție prea adânc înrădăcinat și în fenomenul festivalier ca să fie refuzat. Lozinca ironic-amară „La vremuri noi, tot...noi!” clamată la demonstrații publice prin anii '90, F.L. a adaptat-o și o aplică ca prezentator la propriu de 30 plus... ani în forma „La jazzuri noi, tot...eu!”, fără nici cel mai vag indiciu că și-ar pregăti un urmaș. „Va lipsi numai dacă se retrage singur”, îmi spunea anul trecut pe un ton în care se simțea parcă și o doză de resemnare scriitoarea, jurnalista și jazzofila Adriana Cârcu...
https://www.garana-jazz.ro/program/programe-2019/
http://nyds-discographies.com/index0.htm

Despre ceilalți, exclusiv din serile de sâmbătă și duminică: mi-au confirmat Danielsson & Fresu, John Surman Trio și Garcia-Fons (& Dorantes), mai mult sau mai puțin sub așteptări mi s-au părut ceilalți francezii de sâmbătă. Dezamăgirea mare a venit însă duminică de la Moshulu, în ton cu ce-am spus mai devreme despre cel care, profitând de asemănarea în pronunție a poreclei „mo-șu'-lu”(ngu), ar fi vrut să fie el sursa numelui, când de fapt e vorba de numele unei vechi corăbii scoțiene din oțel, una dintre ultimele construite cu 4 catarge la începutul sec. XX (vezi mai jos link-ul la „home”). Muzica, un „fusion” lejer cu riff-uri de bas simpliste, e mult sub ceea ce știm că ofereau de regulă în trecut componenții altfel ireproșabili separat, mai ales liderul basist Jeff Berlin și chitaristul Oz Noy, ultimul oricum destul de discret în „peisaj” (spre deosebire, dincolo de albumele sale solo, de expunerea de pe Dark Brain din 2014, albumul chitaristului Mark Stanley care-a colaborat printre alții și cu bateristul Dennis Chambers și despre care va mai fi vorba ceva mai încolo). La Moshulu (Band) avem cazul întâlnit la multe supergrupuri din varii genuri muzicale, acela al rezultantei finale ieșită inferioară sumei părților, dar așa măcar nu are rost să-mi pun mari speranțe într-un eventual album de studio dacă s-ar afla între planurile viitoare ale americanilor implicați deocamdată doar într-un turneu european...
https://www.moshuluband.com/

Prin instrumentul unui „as” în materie -Ray Anderson din Bump- fac legătura cu eșantionul de noutăți deschis de setul de 2 + 2 albume ale unui tânăr trombonist în vogă și de mare talent:
* Ryan Keberle & Catharsis – The Hope I Hold (Greenleaf Music, 2019)
* Ryan Keberle & Catharsis – Find the Common, Shine a Light (Greenleaf Music, 2017)
....Extensia de la trio la 4-tetul de pe The Hope...e dublată și de plusul instrumentației celor 2 „artizani”, chileano-americanca Camila Meza (voc, el-gtr) și Ryan Keberle (tb, el-p-no, melodica, voc), la 2 ani față de anteriorul album deasemenea plin de mesaje politice anti-discriminare și prin care se mărește „corul” și-așa masiv al artiștilor anti-Trump, de ex. în „Empathy”, „I Am A Stranger” sau mai nou pe “America Will Be” ori „Epilogue Make America Again...(“Let America be America again“...“There’s never been equality for me or freedom in this homeland of the free....equality is in the air we breath”).
Cu trompetă pe primul, respectiv saxofon pe cel de-al 2-lea, ambele în dialoguri extinse cu trombonul liderului, această pereche o pot pune cu solide argumente printre albumele mele favorite de la casa Greenleaf Music a trompetistului Dave Douglas, iar pentru completarea portretului lui Ryan Keberle (34 ani) ar mai putea fi utile și următoarele:
 -  Reverso (Ryan Keberle & Frank Woeste, with Jeff Ballard & Vincent Courtois) – Suite Ravel (Phonoart, 2017)....album frumos de duo trombon & pian + secție ritmică, deși cu o influență mai greu detectabilă a compozitorului clasic francez.
 -  Ryan Keberle (tb) – Heavy Dreaming (Alternate Side Records, 2010)
.......„featuring his Double Quartet—piano, drums, bass and trombone, augmented with a brass quartet”
O apariție „live” în urmă cu 5 ani din perioada albumului Into the Zone și care relevă încă de-atunci sudura „Catarsis-ului”, e vizionabilă aici:
 -Ryan Keberle & Catharsis: NPR Music Tiny Desk Concert:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=cU7ClSwoTp4

* Steven Herring – Introducing (SteepleChase, 2019)
* Thelma Gracen & Milli Vernon – The Best Voices Time Forgot -2 X LP = 1 CD- (Fresh Sound, 2019)
* George Cables (p-no) – I’m All Smiles (HighNote, 2019)
* Pete Coco (bass, cello) – Lined with a Groove (DZef Music, 2019)
* Dann Zinn (t-sax) – Day of Reckoning (Origin, 2019)
* Shuhei Kokuryo (t-sax/EWI) – First Episode (SSK Records, 2019)
....nimic foarte special la cele 6 albume de mai sus între care și o reeditare cu 2 vocaliste clasice „obscure” asemănate cu mai cunoscuta Blossom Dearie.

* Eclectic Maybe Band (Guy Segers: bass, Univers Zero/Belgium) – Reflection In A Mœbius Ring Mirror (Discus Music, 2019)
Excepțional acest album, al 2-lea cu proiectul belgianului care a folosit înregistrări din variate sesiuni improvizate și a adăugat la mixajul și editarea din studio pasaje de bass special compuse pentru a acompania aceste segmente. Întro măsură importantă, aș risca să zic un 40-50%, calitatea discului oricum obligat de canoanele casei selecte a saxofonistului Martin Archer, i se datorează vocalistei Carla Diratz, noutatea principală față de debut și ale cărei calități între care timbrul soprano incisiv o plasează imediat lângă o Diamanda Galás, Greetje Bijma sau Fay Victor.
Merită menționați toți „performers”-șii cu câteva sublinieri și mai important, de găsit/ascultat/colecționat și primul album în formulă de sextet oferit integral pe bandcamp (am pus (*) la muzicienii de pe ambele materiale):
 - Carla Diratz (Vocals)
 - Cathryn Robson (Vocals)
 - Roland Binet (Flute, Piccolo) (*)
 - Martin Archer (Sax Sopranino & Alto)
 - Joe Higham (Sax Soprano & Tenor, Electronics) (*)
 - Dave Newhouse (Sax Alto & Tenor, Bass Clarinet)
 - Jean-Pierre Soarez (Trumpet)
 - Ariane Plumerel (Violin)
 - Sigrid Vandenbogaerden (Cello)
 - Michel Delville (Guitar) (*)
 - Eric Lemaître (Guitar)
 - Ángel Ontalva (Guitar)
 - Andy Kirk (Guitar, Keyboards)
 - Catherine Smet (Piano, Keyboards) (*)
 - Guy Segers (Bass, Programming Virtual Instruments) (*)
 - Franck Balestracci (Keyboards, Drums)
 - Dirk Wachtelaer (Drums) (*)
https://discus-music.co.uk/
https://discusmusic.bandcamp.com/album/the-blind-night-watchers-mysterious-landscapes-67cd

 * Martin Archer – Another Fantastic Individual (Discus Music, 2019)
.....un regal de brass solo și nu numai al „altui individual fantastic”, boss-ului casei Discus Music aflat la masivul set de instrumente: „baritone, tenor, alto & sopranino saxophones, saxello, bass clarinet, flute, recorder, melodica, acoustic and sampled percussion, software instruments, electronics, keyboards”.
Alte referințe la catalogul casei D.M. găsiți pe acest blog întro postare mai veche de prin 2017, o voi lista cu actualizări la final.
 * Mark Stanley with Carla Diratz – Double Dreaming (Gentle Chaos Music, 2018)
...urmărind vocalista, am dat de încă un relevant album cu ea aflată alături de chitaristul Mark titular care merită o tratare separată, amândoi fiind prezenți invitați pe un album relativ nou de „comeback”, amintit și comentat nu demult:
 - Manna / Mirage – Rest of the World (New House Music, 2018)

....plus acesta, tot în duo și tot cu un chitarist, unul francez de data asta și ascultabil integral tot pe platforma bandcamp:
 - pRéCis​.​AiMaNt  by Carla Diratz / Pascal Vaucel (2019):
https://carladiratz-pascalvaucel.bandcamp.com/releases

* Eugene Chadbourne & Henry Kaiser – Wind Crystals: Guitar Duets by Wadada Leo Smith (Relative Pitch, 2019)
.....2 imenși veterani chitariști experimentaliști au pus pe corzi compoziții ale trompetistului pornind de la o înregistrare din 1977 care împreună cu versiunea nouă a aceleiași piese, încadrează albumul de peste 73 minute, pe cât de greu de descris pe-atât de instant recomandabil!

* Satoko Fujii & Ramon Lopez – Confluence (Libra Records, 2019)
....prima colaborare a pianistei japoneze cu percuționistul spaniol, nimic special de semnalat...

* Anders Lønne Grønseth (saxes & b-clar/Norway) – Multiverse (Pling Music, 2018)
* Anders Lønne Grønseth (saxes & b-clar/Norway) – Multiverse: Theory of Anything (Pling Music, 2019)
(*) Hanna Paulsberg Concept & Magnus Broo (Norway) – Daughter of the Sun (Odin, 2018)
....titlu preluat din fanzinul Wayside Music / July 2019 (vezi și postarea de pe blogul paralel ALBUME ILUSTRE...)

....3 albume din colțul de noutăți, hai să-i zic așa, mai tradiționalist-conservator al noului jazz norvegian și islandez, reîmprospătând interpretativ acel „classic (american) acoustic jazz style of the ‘50s and ‘60s”.

* Natalie Sandtorv (Norway/Denmark) – Freedom Nation (Øra Fonogram, 2017)
* Cokko (Karl Klaseie, Marte Eberson, Natalie Sandtorv, Ole Mofjell) – The Dance Upon My Grave (2016)
* The Jist (Natalie Sandtorv & Torgeir Hovden Standa) – S/T (Va Fongool, 2014)
...Atractiva Natalie („vocals, waterphone, harmonium, elektronics”), născută la Ålesund în 1988 dar stabilită la Copenhaga, cu tatăl norvegian și mama unguroaică, merge pe urmele aventuroase ale unor Sidsel Endresen (cu Stian Westerhus), sau Maja Ratjke, deși prin ce-am ascultat cu ea cu Cokko sau parțial pe Freedom Nation părea la fel de bine un fel de Björk. Tot mai prezentă în cercurile jazzistice scandinave, de ex. mai nou cu trompetistul Nils Petter Molvær, vocalista e de urmărit oricum și am cel puțin 4 repere ce-ar putea conține lucruri frumoase, dar care sunt deocamdată mai greu de găsit:  Pieces Of Solitude (Va Fongool, 2015) = „electroacoutic solo voice improvisations”....sau cu formulele Mimosa „live” (2016), Morning Has Occured: S/T (2014) și Not On The Guest List: Free! Spirit! Chant! (2016)
 -Higher Rituals live // Natalie Sandtorv:
https://www.youtube.com/watch?v=9QkMjMRpX3w

Apropo de Sidsel Endresen, cu ceva „delay” am recuperat acest album de pe lista de așteptare:
* Sidsel Endresen / Jan Bang – Hum (Confront, 2018)
....mult „împins” stilistic din punct de vedere al experimentelor vocale spre cea deja amintită mai devreme și aleasă ca să nu mă îndepărtez prea mult geografic, Maja Ratjke.

Restanțe, reeditări, completări:

* Sarah Murcia – Never Mind the Future (2016)

* (Whit) Dickey, (Mat) Maneri, (Matthew) Shipp – Vessel in Orbit (AUM Fidelity, 2017)
* Stan Tracey – Duets (TNT with Keith Tippett & Sonatinas with John Surman) -2 LP=1 CD- (rec. 1974 & 1978, rel. Blue Note, 1993)
* Keith Tippett (p-no) – The Unlonely Raindancer (2 X LP 1980 / CD Discus Music, 2019)
....primul album solo al veteranului pianist britanic.

Amicul MK din Germania remarcă albumul de anul trecut Mary Halvorson: Code Girl, vocea Amirtha-ei Kidambi amintindu-i de nu mai puțin exotica Senti(enla) Toy (Threadgill) prezentă pe 2 piese de pe un album al saxofonistului Henry Threadgill din 1994-95, Carry the Day. Marea provocare acum devine unicul album al acesteia, cu variantele japoneze: 
....Senti Toy: How Many Stories Do You Read On My Face (CD Intoxicate Records/Japan, 2006 / LP Think! Records/Japan, 2016)
...și cu o singură editare non-japoneză, la casa Circular Moves/USA, 2007.
Din fericire, însăși vocalista a postat albumul ascultabil piesă cu piesă pe YouTube în 2014, de ex.:
 -Say a Word:
https://www.youtube.com/watch?v=f82XFUpro68

....sau cursiv și aproape integral (8 piese din 10), pe player-ul din dreapta paginii, aici:
https://www.discogs.com/Senti-Toy-How-Many-Stories-Do-You-Read-On-My-Face/release/9688547



În arhiva mea digitală mai veche de acumulări din catalogul selectei case Discus Music, se mai găsesc:

* Julie Tippetts & Martin Archer - Vestigium -2 CD- [Discus, 2015]
* Combat Astronomy - The Dematerialised Passenger (Discus, 2005)   
* Combat Astronomy - Dreams No Longer Hesitate (Discus, 2008)
* Combat Astronomy - Earth Divided By Zero (Discus, 2010)
* Combat Astronomy - Flak Planet (Discus, 2011)
* Combat Astronomy - Kundalini Apocalypse (Discus, 2013)
* Combat Astronomy - Time Distort Nine -2 CD- (Discus, 2014)
* Inclusion Principle - The Leaf Factory Fallback (Discus, 2010)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Ghosts of Gold (Discus, 2009)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Serpentine (Discus, 2012)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Tales Of FiNiN -2 CD- (Discus, 2011)
* Juxtavoices - Juxtanother Antichoir From Sheffield (Discus, 2010)
* Martin Archer - Heritage and Ringtones (Discus, 2004)
* Martin Archer - Blue Meat, Black Diesel & Engine Room Favourites (Discus, 2013)
* Martin Archer & Engine Room Favourites - Bad Tidings from Slackwater Drag -2 CD- (Discus, 2015)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - S/T -2 CD- (Discus, 2012)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - 2 -2 CD- (Discus, 2014)
* Shkrang! [Mick Beck, Paul Hession, Dave Tucker] - Some Thoughts About Shkrang (Discus, 2006)
* Bass Tone Trap (Martin Ascher) - Trapping (Music à la Coque) (1983/Discus, 2006)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - 03 („Theta Three”) -2 CD- (Discus, 2017)....„a meeting of jazz rock, space rock & experimentalism”
* Martin Archer - English Commonflowers (Discus, 2003)
* Martin Archer & Engine Room Favourites - Safety Signal from a Target Town (Discus, 2018)