* Irreversible Entanglements – Open the Gates (International Anthem, 2021)
https://www.youtube.com/watch?v=L3bBqyITVWQ
https://www.youtube.com/watch?v=L3bBqyITVWQ
Ecou major post-Wels 35, tocmai lansatul al 3-lea material al 5-tetului are cam tot ce avea nevoie ca să fie considerat cel mai reușit de până acum și dovedind a fi „mai mult decât doar un alt proiect al poetei, vocalistei, oratoarei și activistei Camae Ayewa / „Moor Mother”, cu argumente punctate de Dustin Krcatovich, aici:
Suprapus peste mai aventurosul Wels Unlimited 35 -mai puțin ziua de deschidere de joi-, festivalul berlinez din 4-7 noiembrie era cumva firesc să nu-l fi putut urmări „live streaming”...dar cu standardele sale înalte și cu destule surprize plăcute, a fost și rămâne deocamdată integral „vizitabil” grație Arte TV în link-ul secund de mai sus (trimis de Sorin Marcu, ca și cel de la Wels 35), vizionarea/ascultarea putând fi făcută de data asta în 2 moduri: atât cursiv derulând serile întregi cu concerte în variate locații cât și separat și mai ușor de găsit și ales, pe segmente de câte 2-5 concerte (ex. „Quartabê / Marià Portugal / Sibusile Xaba”). Am procedat cronologic, însă timpul fiind întotdeauna limitat, până acum doar spicuind ici și colo unde numele nu-mi spuneau nimic ori pe care nu mi le mai aminteam...și am realizat că mai toți artiștii și formulele se regăsesc cel puțin enumerați printre subiectele blogului din ultimii ani, la momentul aparițiilor materialelor cu respectivii prin fluxurile alese de mine de de NEWS, revista Jazzthetik, chiar dacă nu apare printre sponsori sau parteneri media, fiind în mod cert un etalon și reper de bază al acestui festival și nu numai...
Printre puținii artiști care-mi lipseau din line-up, un brazilian (gtr, keybs, fl, voc, etc) se află acum deja în arhivă la mine cu:
* Negro Leo (Brazil) – Desejo de Lacrar (2020)
* Negro Leo (Brazil) – Coisado -O.S.T.- (Self-released, 2017)
...la fel și trombonista și vocalista sud-africană din excelentul grup SPAZA:
* Siya Makuzeni Sextet – Out of This World (2016)....
...îmi mai rămân însă alte câteva nume de căutat, de ex. basistul Herbie Tsoaeli, sau -separat sau împreună- interesanta vocalistă Cansu Tanrikulu și saxofonistul Tobias Delius, dintr-o ediție a festivalului care mi s-a părut la general, fără a pierde sau neglija componenta improvizatoric/jazzistică, una mult orientată spre World, zona Afro și Brazil...dar care a oferit și premiere absolute chiar înainte de a exista pe disc, cum a fost Secular Psalms a trompetistului Dave Douglas, suită inspirată de un set de picturi The Adoration of the Mystic Lamb a clasicilor frați flamanzi Hubert & Jan van Eyck, la împlinirea a 600 ani de la expunerea lor pe altarul Catedralei St. Bravo din Ghent/Belgia...
...și între timp încă o completare cu ce-mi lipsea de la alți brazilieni care-au expus o muzică în festival cu o „energie post-punk”:
* Metá Metá (Brazil) – Gira -O.S.T. for dance performance Gira's Grupo Corpo- (Grupo Corpo, 2017)
...unul din cazurile când nu întotdeuna invitații își promovează ultimele lor materiale din cronologia discografică ci altele anterioare, poate-i chiar mai bine să se întâmple și așa...
NEWS:
....după ce-ai vizionat părți din cele 2 festivaluri Wels și Berlin cu sentimentul aparte și impactul unic dat de dimensiunea „live”, parcă-i mai palidă lumina ce se răsfrânge peste următorul set, dar nu într-atât până la a neglija total aceste apariții:
* SWR Big Band, Magnus Lindgren, John Beasley – Bird Lives (ACT Music, 2021)
* Lee Heerspink (gtr) – Monsters' Impromptu (Self Produced, 2021)
* Randy Napoleon (gtr) – Rust Belt Roots: RN plays Wes Montgomery, Grant Green & Kenny Burrell (OA2 Records, 2021)
* Lee Heerspink (gtr) – Monsters' Impromptu (Self Produced, 2021)
* Randy Napoleon (gtr) – Rust Belt Roots: RN plays Wes Montgomery, Grant Green & Kenny Burrell (OA2 Records, 2021)
* Bill Charlap Trio – Street of Dreams (Blue Note, 2021)
* Thomas Torstrup Quartet (Norway) – Two Brothers (NXN Recordings, 2021)
....nu sunt „2 frați” d.p.d.v. biologic în grup, dacă e să ne luăm după titlu...dar „interplay”-ul dintre liderul pianist TT și trompetistul Simen Kiil Halvorsen -cu ecouri de la Arve Henriksen (!)- dă senzația unei realizări coezive de familie (cu basist și baterist în obișnuita secția ritmică)...
* Greg Burk, Ron Seguin, Michel Lambert – Sound Neighbors (Tonos Records, 2021)
....aparent un trio pianistic cu un american și 2 canadieni, toți stabiliți la Roma....dar nu unul tocmai uzual pentru că bateristul Michel folosește în pasaje mai aventuroase interesantul instrument de suflat maïkotron iar pianistul Greg mai operează și el cu corzile de prin interiorul pianului, atunci când trioul nu se întoarce la momente previzibile cu trimiteri la clasicii Bill Evans sau Thelonius Monk...
* Ill Considered – Liminal Space (ICM/Self Released, 2021)
* Portico Quartet – Monument (Gondwana Records, 2021)
...aș puncta câte ceva la aceste ultime 2 discuri „așa și-așa” -vorba nepoțelului meu Matei- dacă n-aș fi făcut-o la materiale anterioare de-ale trupelor ce-și continuă astfel carierele previzibil, fără clivaje stilistice...
...alte RESTANȚE, COMPLETĂRI:
* David Grisman (mandolin) – Dawg Jazz / Dawg Grass (1983, remast. 2021)
....album de bază reeditat al inventatorului unui nou stil, un hibrid de bluegrass și jazz, respectiv -cum însuși DG l-a numit-, “dawg music”....
* Hugh Hopper & Yumi Hara Cawkwell / Humi – Dune (MoonJune, 2008)
....album mai vechi (ca și Geoff Leigh & Yumi Hara: Upstream pe care-l aveam) care-o scoate în evidență pe pianista japoneză în altă fațetă decât în The Artold Beats (subiect și el tratat deja), ea fiind foarte activă în această toamnă 2021 la Cafe OTO (vezi linkul). Sunt însă cel puțin alte 3 materiale pe care le caut cu ea, greu de găsit....
...și încă un link apropo de spectrul RIO/Avant-Prog cu câteva mostre ale celei mai noi apariții via Italia de la Cuneiform:
...completare la „NEWS”:
* Nick Mazzarella Trio – What You Seek Is Seeking You (Astral Spirits, 2021)
....NM: a-sax, Ingebrigt Håker Flaten: bass & Avreeayl Ra: dr.
....„Ceea ce cauți te caută pe tine” zice Google Translate, eu însă pentru că „sick” se pronunță identic mi-am amintit expresia de prin filme care are de-a face cu dezgustul sau...scârbirea cuiva, posibilul efect advers (?) al unora la avalanșele de noutăți de pe ambele bloguri. Majusculele le-am pus chiar înainte de-a asculta vreo notă la această nouă apariție la „Spiritele Astrale” ajunsă acum chiar la finalul postării: cum s-a dovedit-o de n ori în ultimii ani, se garantează calitatea și standardele înalte și de data asta din moment ce protagoniștii au fost implicați în The Thing, Sun Ra’s Arkestra, Atomic sau AACM Great Black Music Ensemble!
Despre un eventual efect advers vorbește și amicul MK în excelenta analiză a filonului sud-african emigrat care a influențat major free jazz-ul britanic, într-un text trimisă via WhatsApp și în curs de editare aici, cel mai probabil în postarea următoare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu