miercuri, 21 septembrie 2022

Stoc „jazzy” Wayside Music 13 sept. 2022 (Bill Laswell, Pascal Comelade)...„Noi standarde” la Terri Lyne Carrington...SSWAN, Bent Arcana (cu Laena Myers-Ionita....sau „Ioniță”?), „poll” de la Capitalbop, descoperire Annie Gosfield (X 4)....

                                               WAYSIDE MUSIC 13 sept. 2022

...un stoc dominant „jazzy”: 
- Alice Coltrane (featuring Pharoah Sanders and Joe Henderson) - Ptah, the El Daoud (Impulse!, 1970)
- Bill Laswell - City of Light (1997)
- Blops (Chile) - Locomotora (1973)
- CAPTAIN BEYOND - Captain Beyond (1972, CD Polydor (Japan) 1990)
- Duet Emmo - Or So It Seems (1983)
- Freddie Hubbard - Music Is Here (Live at Studio 104 Maison de la Radio (ORTF) Paris 1973) -2 LP- (Wewantsounds, 2022)
- Kanaan (Norway) - Earthbound (2021)
- Konstrukt (Turkey) & Peter Brötzmann - Dolunay (rec 2008, rel Karlrecords 2022)
- Larry Young (organ) - Mother Ship {rec 1969, rel Blue Note 1980}
- Pascal Comelade - Le Non-sens du Rythme (2022)
- Sanctuary - Sanctuary (1971)
- Wallenstein (Germany) - Cosmic Century (1973)





* Alan Gowen, Phil Miller, Richard Sinclair & Trevor Tomkins - Before A Word Is Said (1981)
* Amancio D'Silva (gtr, India/UK) - Integration (1969, CD Universal 2004)
....completând la colaborările recentului dispărut, bateristul Trevor Tompkins... 

„NEWS / NEW ENTRIES”

Terri Lyne Carrington – New Standards Vol. 1 (Candid Records, 2022)
...cu sumedenia de invitați & invitate, baterista Terri Lyne Carrington, aici cu primele 11 dintr-o serie planificată de 101 compoziții semnate exclusiv de femei, intră în categoria de albume cu cel mai „politically correct” jazz posibil, deci va candida aproape sigur la unele dintre premiile Grammy pentru 2022, nu-i greu de prezis...



* Julian Lage (gtr) – View With A Room (Blue Note, 2022)
* Ethan Philion (bass) – Meditations On Mingus (Sunnyside Records, 2022)
* Henry Franklin (bass), Adrian Younge, Ali Shaheed Muhammad – JID014 (2022)
* (MC) Butcher Brown – ...Presents Triple Trey featuring Tennishu and R4ND4ZZO BIGB4ND (Concord, 2022)
* Henry (“The Skipper”) FranklinDaggerboard and the Skipper (Wide Hive, 2022)
* Steve Turre (tb) – Generations (Smoke Sessions Records, 2022)
* Charles Stepney (vibr & keybs) – Step On Step (International Anthem, 2022)
* Clear Path Ensemble (Cory "Borrowed CS" Champion, New Zealand) – Solar Eclipse (Soundway Records, 2022)
* OHMA (Mia Garcia & Hailey Niswager) – Between All Things (Colorfield Records, 2022)

....ce-am scris la T.L. Carrington se cam aplică întregului calup de mai sus, dar prioritățile pe acest blog abia de-acum urmează:

* SSWANInvisibility is an Unnatural Disaster (577 Records, 2022)
....„a jazz supergroup composed of a few of the brightest stars in the loose constellation of U.S.-based free improvisers”: Patrick Shiroishi (sax), Luke Stewart (bass), Chris Williams (tr), Jessica Ackerley (gtr) & Jason Nazary (dr)...


* Bent Arcana (John Dwyer, Ryan Sawyer, etc) – Live Zebulon (Castle Face, 2022)
...."ECM / '70s hard fusion / prog-kraut"....

...cu Laena "Geronimo" Myers-Ionita: violin (Feels, Shannon Lay, Michael Pisario). M-am oprit inițial la acest nume bănuind a fi „Ioniță”, deci poate cu origini românești, dar se prea pare că merită intrat în detalii și dacă ar fi și dacă nu:

„Mă bântuie ideea să fac cu Laena un proiect împreună de câțiva ani și nu aș putea fi mai mulțumit decât de adăugarea ei în ansamblu. Stilul ei de interpretare la vioară are un fel de calitate relaxată care îmi amintește de sound-ul lui Mickael Karoli din Can, de vioara lui Ornette Coleman sau chiar ceva de la Jerry Goodman...așa că ce-ar putea fi mai bun decât atât?” zicea John Dwyer.
O găsim pe violonistă și pe albumul lui solo amintit deja pe-aici...:
 - John Dwyer – Moon Drenched (Castle Face Records, 2021)
....featuring John Dwyer, Ryan Sawyer, Peter Kerlin, Tom Dolas, Brad Caulkins, Kyp Malone, Marcos Rodriguez, Ben Boye, Joce Soubiran, Laena Myers-Ionita, & Andres Renteria.... 

...dar și într-un proiect dinafara jazzului:
* Kamikaze Palm Tree (Dylan Hadley & Cole Berliner) – Mint Chip (Drag City, 2022)
* Kamikaze Palm Tree (Dylan Hadley & Cole Berliner) – Good Boy (2019)


.....pe Janel Leppin și Luke Stewart's Silt Trio i-am descoperit deja via stocurile Wayside Music, iată încă 3 nume din acest select poll dând prioritate avant-jazzului și improvizației libere, fie și cu albume mai vechi:
* Todd Marcus (b-clar) – Inheritance (HiPNOTIC Records, 2012)
* Mark Cisneros, Nik Francis, Luke StewartWe Were Here Before (Catalytic Artist Album, 2021)
* Sarah Marie Hughes (a-sax) – Coy Fish (Self, 2018)
....printre alții, pe acesta din urmă, cu Samuel Burt: daxophone...adică instrum. cu multiple lamele din lemn care imită vocea umană, dar prea discret auzit aici, fără impactul unor albume ale inventatorului său, regretatul german Hans Reichel...despre care -apropo- gred că nu v-am transcris pe-aici că amicul MK, căruia i-au plăcut cele câteva trimise, îl definește întro depeșă recentă cam așa:...„căutător în sfera chitarei dat și inventator în direcția extinderii posibilităților instrumentului, construind tot felul de chitare neconvenționale. Îl văd undeva aproape de un Fred Frith, fără a avea totuși impactul la public de aceeași anvergură!”...

Descoperire:
Annie Gosfield (care tocmai a împlinit 62 ani) este o compozitoare din New York care lucrează la granițele dintre muzica notată și cea improvizată, sunete electronice și acustice, timbre rafinate și zgomot. Compune pentru alții dar cântă și cu propriul ei grup, etalându-și muzica în diverse festivaluri, fabrici, cluburi, spații de artă și săli de concerte.” (Wikipedia)
Asocierera, printre alții, cu The Bang on a Can Allstars, Fred Frith, John Zorn, the FLUX Quartet, So Percussion...o recomandă ca și cele 4 albume marca "Radical New Jewish Culture": 

Annie Gosfield (keybs) – Almost Truths and Open Deceptions (Tzadik, 2012)
* Annie Gosfield (keybs) – Lost Signals and Drifting Satellites (Tzadik, 2004) 
* Annie Gosfield (keybs) – Flying Sparks and Heavy Machinery (Tzadik, 2001)
* Annie Gosfield (keybs) – Burnt Ivory and Loose Wires (Tzadik, 1998)

* Charlie Hunter & Pound for PoundReturn of the Candyman (Blue Note, 1998)
....o completare nostalgică cu chitaristul american pe care-l urmăream și difuzam frecvent în cei circa 15 ani (1996-2011) cu emisiuni la radiourile locale pe FM....foarte potrivită pentu pagina de Facebook ”Unora le place jazzul”, la ce tot văd că se „vântură” pe-acolo....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu