II. Fragmente de jurnal
Simfonie pentru Improvizatori
Carla Bley & Jazz Composer's Orchestra (1971)
Oregon (1970)
Egberto Gismonti (1974)
Quartet Music (1980)
Wolfgang Dauner & NDR Jazzworkshop '76 (1974)
John Law & Cornucopia Ensemble (2004)
Richard Oschanitzky & The Great Orchestra of Leipzig (1969)
Ernie Krivda (1978)
Egberto Gismonti (1974)
Oregon (1970)
....capitolul final al setului de circa 50 minute cu secvențee din cele 10 surse de mai sus, realizarea amicul sătmărean Horațiu Cădariu...cu felicitări și mari mulțumiri pentru întregul și fluentul concept (defalcat de mine în 4 episoade etalate în postări succesive și rulate audio integral).
Mă uitam pe „line-up”-ul recentului festival macedonian de la Scoplje (la 500 și ceva km distanță de Timișoara) din weekend-ul trecut 13-16 oct., cu Rob Mazurek (în 2 variante), Hamid Drake('s Turiya), Amaro Freitas Trio, Goran Kajfeš (Subtropic Arkestra), Thumbscrew (Mary Halvorson Trio) și Ingebrigt Håker Flaten (Exit Knarr), toți având o frecventă reflectare aici la mine pe bloguri în ultimii 7-8 ani, cu ce-au realizat și ce discuri mai scoteau. Ar trebui ca asta să-mi dea un oarecare sentiment de satisfacție, dar îmi trece repede când observ că pe la noi nu ajunge „live” niciunul dintre acești artiști ce mi-ar părea mai ușor și practic de invitat și de ajuns d.p.d.v. al distanței și deplasării de-acolo din vecina Macedonie unde festivalul a ajuns la a 41-a ediție...Nu se poate (financiar)?...nu se dorește (estetico-muzical)?....sau pentru organizatori sunt impuneri de nume de la finanțatori sau de la grupuri dinafara țării?
Dileme nu tocmai noi dar care se accentuează până la partizanatul unui anume tip de jazz: cum comentam cu câțiva camarazi și în vară la Gărâna XXVI, fenomenul ariei de selecție și al revenirilor prea frecvente al unor artiști invitați de promotorii principali autohtoni nu e deloc OK pe termen mediu și lung dacă-ți propui ca țel etalarea a tot ceea ce-i mai actual și valoros: orice caz X care revine (a 2-a, 3-a,...a n-a oară) anulează șansa unui artist/grup Y cu merite cel puțin comparabile măcar pentru o PRIMĂ (și poate unică) apariție, asta însemnând limitarea reflectării diversității jazzului contemporan, altfel mereu clamată prin promo-uri. Mai sunt și sporadice excepții dar parcă se preferă prea adesea „drumul bătătorit”, ce-i drept la o audiență dovedită majoritar conservatoare din cercul vicios efect treptat dar sigur tocmai al repetărilor, dovedit fiind faptul că publicului dominant nespecializat ajunge să-i placă ceea ce i se tot oferă și tot vede/aude, cum se întâmplă de regulă și cu difuzările la radio, TV ori alte mijloace media...și nu-i nevoie de prea mulți ani pentru ca din superficială informare și reflexul de obișnuință să se ajungă la judecăți de valoare de genul sentențios „cei care tot revin sunt chemați pentru că sunt cei mai buni”, absolut păgubos și discutabil cum mai scriam eu pe-aici de ex. când postam nu chiar demult și deloc aiurea o banală balanță cu talerele dezechilibrate de acest jazz dominant etalat la noi, hai să-l numesc „sectorial” cu promovarea muzicienilor caselor Enja Records, ECM, ACT Music, Edition și alte câteva mai mici pe la mai toate festivalurile autohtone.
Privitor la TJF XII, căci de acesta avem parte noi pe-aici, citesc într-un promo expresia „10 zile de noi descoperiri muzicale” și le iau pe rând, drastic cu revenirile și mai toate relativ apropiate în timp (poate mai puțin la Trigon): „live” poate înseamna altceva decât în studio și de obicei chiar așa se întâmplă, dar scăzându-l pe italianul Antonio Faraò de care uitasem că a fost la Gărâna tot cu trio când scriam în postarea trecută, strict ca potențiale surprize și nume inedite de pe afiș, fraza cu 10 mi-amintește în context de vechea și șugubeața poezioară cu reducția progresivă a celor „10 negri mititei” (varintă: „membri de partid”)...pentru că pt. mine rămâne potențial interesant doar Itamar Borochov (Quartet) abia acum pe acest afiș descoperit (vezi tot în postarea precedentă), iar cu „mize” mai mici tub(a)istul francez Michel Godard (interes diminuat pentru că-l știu demult: am în arhivă 5 albume de studio de-ale lui și o colaborare) și eventual Rabih Abou-Khalil care-a mai fost în Ro, dar nu în Banat...și mai mult din motive de respect „all time” pt. cariera oud-istului libanezo/german deschizător al porților Orientului pentru jazzul european -și căruia-i descopăr abia acum melodiosul disc relativ nou de mai jos-...dar nu și pentru acest deja cam evident partizanat pentru jazzul sectorial mai sus amintit (începe să-mi placă termenul!) ...nu însă și cu artiști cu jazzuri comparabil-competitive făcând parte tot din „pulsul jazzului modern”.
De aceea insist și eu de-o bună bucată de vreme pe ce se întâmplă la festivaluri de pe la alții...de pe cealaltă balanță, cum o fo' la apropiatul Skoplje ori cum vor fi cele ce urmează: olandezul Le Guess Who? sau austriacul Wels Music Unlimited.
Sper să nu fi fost prost înțeles împărtășind aceste gânduri, observații și dileme: doresc în condițiile date să fie un TJF XII de succes și reușit, unde se va întâmpla și „premiera mondială a filmului „Inside Scofield”, de neratat cui n-are vreo problemă cu genul „fusion” (pentru mine cel cu preferințele și prioritățile de acum, un stil prea puțin aventuros). Altfel, pentru veteranul chitarist, tot RESPECTUL!
NEWS...
....sau ce-mi mai dă din „sac” pe dinafară:
* The Manhattan Transfer with The WDR Funkhausorchester – Fifty (Craft Recordings, 2022)
* Eliane Elias (p-no, Brazil) – quietude (Candid, 2022)
* Laufey – Everything I Know About Love (AWAL, 2022)
* Dawn Richard and Spencer Zahn – Pigments (Merge Records, 2022)
* GADADU – The Weatherman Is Wrong (Gold Bolus Recordings, 2022)
* Robert Glasper – Black Radio III (PMEDIA, 2022)
* Sam Gendel (gtr) – blueblue (Leaving Records, 2022)
* Mikkel Ploug (ac-gtr, Denmark) – Day in the Sun (Songlines, 2022)
* Nok Cultural Ensemble (Edward Wakili-Hick: dr, UK/Nigeria) – Njhyi (SA Recordings, 2022)
* Ryan Oliver (sax) – With Strings (Cellar Live, 2022)
* V.A. – Fraser MacPherson from the Pen of... (Cellar Live, 2022)
* V.A. – John Sinclair Presents Detroit Artists Workshop (Strut Records, 2022)
* Max Johnson Trio – Orbit of Sound (Unbroken Sounds, 2022)
....MJ (bass), cu Anna Webber (sax & flt) & Michael Sarin (dr), cu înregistrări din repetiții și turnee ante-pandemie din 2018 și 2019...
* Whit Dickey Quartet – Root Perspectives (TAO Forms, 2022)
....WD (dr & perc), inspirat de "Crescent" și "A Love Supreme" ale lui John Coltrane încă din urmă cu 15 ani, oferă prin acest nou material o nouă „perspectivă” alături de Matthew Shipp (p-no), Brandon Lopez (bass) și Tony Malaby (saxes)...
* John Zorn – Incerto (Tzadik, 2022)
....„Muzica este extrem de variată – înnebunitor de complexă, puternic condusă, sfâșietor de frumoasă – și îmbrățișează schimbări complexe de măsuri, melodii atonale, armonii neobișnuite și complexitate structurală bizară. Inspirată de Freud, Sartre și „Principiul Incertitudinii”, muzica explorează posibilități, probabilități, inevitabilități și imposibilități”, interpreții fiind trioul Brian Marsella, Jorge Roeder & Ches Smith, devenit 4-tet cu venirea lui Julian Lage.
* Yaroslav Likhachev Quartet – Occasional Sketches (Clean Feed, 2022)
....„fluid bebop, hard bop & experimental” al saxofonistului elev al lui Frank Gratkowski, aici cu Yannis Anft (p-no), Moritz Baranczyk (dr) & Conrad Noll (bass)...
* Kaja Draksler & Susana Santos Silva – Grow -live in Copenhagen, 2021- (Intakt, 2022)
....duet și „duel” feminin sloveno-danez & portughez la pian & trompetă...
* Tim Berne & Matt Mitchell – One More, Please (Intakt, 2022)
....acest al 4-lea album din 2018 al duetului continuă conversația saxofon/pian etalată și cu cuartetul, stilistic...anti-sectorial (v-am avertizat că-mi place termenul!) Snakeoil al lui TB, „încă una” punte de legătură și elocventă mostră a artificialei falii dintre estetica jazzurilor marca ECM și Intakt (ori Screwgun Records), respectiv seria de albume scoase, și la una și la alta...
* George Cartwright feat. Steve Hirsh, Chad Fowler, Christopher Parker & Kelley Hurt – Notice That There {Mahakala Music, 2022}
„Admir artiștii care trec printr-o metamorfoză și nu fac „bătuta pe loc” doar ca să-și servească fanii!” îmi „zice” într-un mesaj amicul MK din Germania care descoperise acest saxofonist cu proiectele lui (mai ales Curlew) în plin avânt al "noise-jazz"-ului american al anilor '80 și '90, apropo și de Incerto-ul de mai sus al „instituției” John Zorn, tot de pe-atunci introspectată măcar selectiv....
RARITĂȚI:
* Sun Ship (Poland) – Aquarium Live no.5 (PolJazz, 1978)
....„fusion” condus de saxofoane și claviaturi....
* Zone (Finland) – First Definition (Soul Note, 1999)
...Eero Koivistoinen - t & s saxes, Jukka Perko - a & s saxes, Pertti Paivinen - b & s-saxes, flt, Anders Bergcrantz - tr, Mikael Langbacka - tb, bass-tb, Seppo Kantonen - p-no, Jarmo Savolainen - synths, Jarno Kukkonen - gtr, Ron McClure - bass, Jeff Hirschfield - dr, Mongo Aaltonen - perc....
* Zyklus (UK) – Virtual Realities (AMP Records, 1991)
....„jazz electronic” al cuplului Neil Ardley & Warren Greveson....cu Ian Carr & John L. Walters...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu