Sainkho și Weather Report: de la o legendă vie la „benzi legendare”

* Sainkho Namtchylak: „Like a Bird or Spirit, Not a Face” (Ponderosa, 2016)

Al 45-lea (!!) album al legendarei vocaliste din esofag din Tuva cu un ambitus de 7 octave e produs de americanul Ian Brennan, câștigător de Grammy cu tuaregii Tinariwen și a fost înregistrat și mixat în Franța în doar 2 zile de irlandezul David Odlum (Tinariwen, The Frames) cu secția ritmică a deja celebrului grup nomad de blues din Mali, muzica fuzionând astfel 2 zone geografice: stepa asiatică și deșertul Sahara nord-african, respectiv 2 culturi și tradiții nomade care și-au găsit prin muzică terenul comun în lupta lor îndelungată și dură pentru supraviețuire și independență. Dintr-un volum de piese cât pentru un eventual dublu set au fost selectate 10 teme însumând circa 46 minute cântate în tuvaneză (dialect mongolez), rusă și engleză pe o plajă stilistică largă de la punk-rock la balade epic-atmosferice, cu acea tipică înclinație către experimentul bine temperat. Deși abia apărut, se vorbește deja prin critica muzicală de un vârf valoric, de una dintre cele mai reușite experiențe creative atât pentru tuvaneza stabilită în Austria cât și pentru malinieni...un album cu o voce „ca o pasăre sau spirit, nu ca o față umană”.

* Weather Report: „The Legendary Live Tapes 1978-1981” -4 CD- (Legacy/Columbia, 2015)

Au fost 15 ani de existență în care s-au sfidat categorisirile, pornind de la faza „electrică” a jazzului lui Miles Davis și operând pe un teritoriu imprevizibil de la Free Jazz până la Jazz-Rock-ul structurat, influențele lor multiculturale prefigurând și domeniul mare muzical ulterior numit „World”. „Noi nu fuzionăm nimic, doar cântăm din suflet” spunea regretatul claviaturist co-fondator Joe Zawinul, respingând termenul „fusion” dar recunoscând borna de hotar cu impactul revoluționar major și global pe care „Buletinul Meteo” l-a avut atât în rock cât și în jazz în anii '70 și '80. Este vorba desigur de grupul Weather Report ale cărui 2 componențe de 4-tet și 5-tet din intervalul 1978-1981 sunt surprinse „live” cu piese în variante nemaiauzite până acum și cu un sunet foarte bun, câteva extrase din concerte japoneze de la Tokyo și Osaka, timp de peste 4 ore pe acest cvadruplul set. 
Cu legendarul Jaco Pastorius la bas din 1976 și bateristul Peter Erskine tocmai inclus în grup în 1978, trupa câștigase în energie și îndrăzneală, componistic și interpretativ, iar din 1980 cvartetul care-l includea desigur și pe co-fondatorul saxofonist Wayne Shorter devine cvintet prin adăugarea percuționistului Bobby Thomas Jr. Setul cu aceste „lineup”-uri oferă prin urmare unele dintre cele mai memorabile momente de la apogeul carierei W.R. captate de inginerul Brian Risner, produse de tobarul Erskine și co-produse de fiul lui Joe, Anthony („Tony”) Zawinul (vezi titlurile pe „back cover”).
(la albumul V.A.: „JACO” [Original Soundtrack] (Legacy Recordings, 2015) -care a apărut și separat față de DVD- n-am prea găsit reacții în limba română, deși pentru cel puțin ultimele 5 piese (din 17) compilația este una chintesențială pentru basistul de legendă și deci merită împărtășită și comentată...)

"Long story short": despre circa 20 albume recente, pe scurt....(2)

* Misha Mullov-Abbado (d-bass) - New Ansonia (Edition, 2015)
* Michael Bates (d-bass) - Northern Spy (Stereoscopic Records, 2015)
...2 albume de basiști, primul fiind un ”newcomer” britanic la debut cu câteva premii câștigate în 2014, părinți muzicieni iluștri -mama violonista rusă Viktoria Mullova și tatăl regretatul dirijor italian Claudio Abbado- și cu un album deschis de o piesă "Circle Song" așa frumoasă încât până la final mi s-a părut că restul nu se mai ridică la același nivel...chiar dacă "Ode To King Michael", de exemplu, face o mixtură de swing tipic de Big Band, anarhie pre-punk à la Bonzo Dog (Doo Dah) Band și ecori marca Loose Tubes anii '80. În spectrul neo-jazzului din U.K., aș trece acest album în seria ”clasice”.
....ca și albumul formulei de trio a lui Bates ”Spion nordic”, deasemenea următorul jazzman & album și mai minimalist/avangardist ca instrumentație/stil, fără alte comentarii decât că e o realizare a unui muzician austriac veteran (72 ani) avangardist și experimentalist, cu un prenume foarte românesc.
* Radu Malfatti - One Man and a Fly (Cathnor Recordings, 2015)...."Trombone solo"

* Sons Of Kemet (Shabaka Hutchings) - Lest We Forget What We Came Here to Do (Naim Jazz, 2015)
....”Children Of Immigrants Wandering Through A Post-Colonial Babalas” e subtitlul care leagă albumul acesta ritmic, la polul opus anteriorului, de cultura vechiului Egipt și care se adaugă celuilalt indiciu, porecla liderului saxofonist după filozoful nubian Kemet. Altfel, o explozie de funk în acest nu-jazz atingând uneori euforia, grație tobarilor londonezi Tom Skinner și Seb Rochford pe acest al 2-lea album al formulei cu un nou venit la tubă în locul lui Oren Marshall, respectiv Theon Cross...și cu măiestria acumulată de respectivii anterior în trupele Polar Bear, Hello Skinny, Melt Yourself Down, Mulatu Astatke and the Heliocentrics și Sun Ra’s Arkestra. Analogii stilistice și cu afro-americanii tradiționaliști din New Orleans...și reflectare a tulbulentelor evenimente recente: ”In Memory of Samir Awad” de ex. e compusă pentru a-l comemora pe tânărul palestinian ucis de forțele israeliene într-un atac armat din 2013...
* Throttle Elevator Music – Jagged Rocks (Wide Hive, 2015)
....Kamasi Washington: t-sax, Matt Montgomery: gtr/bass/p-no, Gregory Howe: prod, arr, etc & Mike Hughes: dr
Am găsit prin presă expresia ”star în ascensiune” chiar și lumea mică a jazzului, ultima dată atribuită saxofonistului Kamasi de care-am mai scris pe-aici și al cărui triplu album ”The Epic” a fost printre fruntașe în multe poll-uri pentru albumele preferate din 2015. În Trottle Elevator...pe acest al 3-lea album după cum se pare cel mai reușit, muzica e compusă de cuplul de fondatori Montgomery/Howe care combină ska, punk și rock cu un ”groove” numit undeva ”inteligent” și la care un rol major îl are același invitat (”featuring”) K.W. pe post de”armă secretă”.
* The Pitch - Frozen Orchestra (Amsterdam) (Sofa, 2015)
....Boris Baltschun: electric pump organ; Koen Nutters: bass; Morten J. Olsen: vibr; Michael Thieke: clar...with Robin Hayward: tuba, Okkyung Lee: cello, etc
Quartet berlinez cu o muzică subliminală asociată ”dark ambient”-ului erei analogice a cuplului Harold Budd și Brian Eno și minimalismului ”clasic” a lui Morton Feldman.

* Ellen Bødtker + Jan Erik Vold (Norway) - Sommere der Ute (”Once Upon a Summer”) (Losen Records, 2015)...EB: ac & el harp, JEV: voice, Arve Henriksen: tr, voc & eletronics, prod, Eirik Raude: perc & electronics
...Regal de ”poetry & jazz” pastoral norvegian la harpă și voce, punctat de trompeta și electronicele atmosferice ale lui Arve Henriksen la același înalt nivel de intensitate a emoției ca deobicei.

Sub sigla majoră ”Fusion” cu subsumatele derivate Jazz-Rock, Post-Rock, Prog-Rock, Free Improv, Ambient Music, Electronica, Experimental, Future Jazz ”with remixed postproduction”, etc în proporții variabile, m-au impresionat următoarele, în ușoară ordine descrescătoare:
* Spin Marvel (U.K/Norway) (feat. Nils Petter Molvær) - Infolding (RareNoise, 2015)
* Radare (Germany) - Im Argen (Golden Antenna, 2015)
* Slivovitz (Italy) - All You Can Eat (MoonJune, 2015)

"Long story short": despre circa 20 albume recente, pe scurt....(1)

* Adam Rudolph Go: Organic Guitar Orchestra - Turning Towards the Light (Cuneiform, 2015)
.....Go: Organic Orchestra a bateristului specialist în ”world music” Adam Rudolph -care a inventat "verticalismul ciclic" (combinație între poli-ritmurile muzicii africane cu ciclurile ritmice din muzica indiană) și a cântat mult timp cu regretatul Yusef Lateef- devine pentru a 10-a realizare discografică un grup la fel de numeros dar redus la un singur instrument -chitara- în căutarea unei palete nemaiauzite, un nou tip de orchestră ”a viitorului”. Sesiunea s-a înregistrat în noaptea solstițiului de iarnă, cea mai lungă a anului, cu 11 chitariști, printre care Rez Abbasi, Nels Cline, Joel Harrison, David Gilmore și Liberty Ellman, acesta din urmă regăsit ”radiind” apoi și separat pe al său:
* Liberty Ellman - Radiate (Pi Recordings, 2015)
....Chitaristul din Henry Threadgill's Zooid revine inspirat ca lider după vreo 9 ani, cu Steve Lehman (alto sax), Damion Reid (drums), plus cu trompetă, trombon și tubă pe alocuri, pe un album pe care criticul Dan Bilawsky îl vede nu mai puțin provocator decât orice album cu Zooid și un candidat la ”discurile anului”, remarcându-i accesibilitatea, bucuria emanată și ”impresionanta complexitate a viziunii și clarității”.

* Josh Maxey - Celebration of Soul (Miles High Records, 2015)
....Multe chitare, vreo 6 și pe acest album cu un jazz și mai accesibil, tot al 10-lea ca și la Go: Organic...și finalul seriei care a inclus 50 compoziții originale interpretate de 20 muzicieni. Celebrând tradiția jazzului ei nu citesc doar notele de pe pagini ci încearcă să ajungă cu muzica mai mult sau mai puțin retro la partea cea mai profundă, sufletul ascultătorului.
* Syberen Van Munster - Plunge for Distance (Beard ‘n Plaid Records, 2015)
....Chitaristul olandez stabilit la New York debutează aici în fruntea unei formule între care lângă olandezi îl întâlnim și pe acordeonistul brazilian Vitor Gonçalves din grupul lui Hermeto Pascoal și care conferă un fler retro și cinematic pieselor. Plus alte trăsături și elemente care conduc să nu se poată spune că-i vorba doar de ”încă un chitarist” sau ”un alt album de debut”. Bine ținând balansul și cu un stil compozițional personal... dar fricos în fața apei în copilărie, liderul s-a inspirat pentru titlu (vezi coperta) de la o disciplină sportivă acvatică inclusă exclusiv la Olimpiada de vară din 1904, plonjarea în apă ști plutirea fără propulsie cât mai lungă cu capul în apă timp de 60 secunde...
* Jakob Bro (gtr) - Hymnotic / Salmodisk (Loveland, 2015)
.....with Peter laugesen: poetry, recitation; Jesper Zeuthen: sax; Andrew D'Angelo: sax; Chris Speed: sax; Nikolaj Torp Larsen: keyb; Anders Christensen: bass; Thomas Morgan: bass; Nicolai Munch-Hansen: bass; Jakob Høyer: drums; Kresten Osgood: drums.
.... Explorând mereu diverse formate muzicale, chitaristul Bro a ajuns și la ”poetry & jazz”, așadar un regal danez aici de poezie și jazz, cu 2 bateriști, 3 basiști și tot atâția suflători, un claviaturist și vocea recitativelor unui important poet național ce se inspiră din genetația ”Beat”, Peter Laugesen. Un ”catarzis muzical” -cum îl numea un critic- ”care îndrăznește să vorbească despre mai toate aspectele vieții”.

* Jakob Buchanan - Requiem: A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) -2 LP/CD- (Self Produced, 2015)....Music for Jazz Orchestra, Aarhus Cathedral Choir and Soloists
...with Indra Rios-Moore: voc; Jakob Bro: gtr, loops; Marilyn Mazur: perc, etc

,,,Rămânem încă puțin în Danemarca pentru acest tribut monumental adus de trompetistul Buchanan victimelor uraganului Katrina din 2005, inspirat și de albumul tematic asemănător Terence Blanchard (trumpet) - A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) (Blue Note, 2007). Un album de aproape 80 minute cu multe contraste muzicale și lingvistice, cu titlurile în majoritate în limba latină, voci serafice -între care se distinge Indra Rios-Moore- și solouri improvizate unde-l regăsim pe precedent analizatul tiz al trompetistului, chitaristul Jakob Bro.
* Indra Rios-Moore - Heartland (Impulse!, 2015)
....Vocalistă mulatră nou descoperită, albumul de ”covers” jazz, rock & Americana fiind influențat și totodată dedicat mamei sale răpusă recent de cancer. Cei sceptici care ar suspecta apriori lipsa de originalitate sau că albumul ar fi prea depresiv, au din contră surpriza plăcută a melanjului deloc trenant inspirat de blues, soul și jazz amintind de Lizz Wright, Cassandra Wilson, Nancy Wilson sau Etta James, cu un solid suport danez instrumental (soțul Indrei este saxofonistul Benjamin Traerup) și a aranjamentelor la care își aduce aportul basistul producător Larry Klein (Joni Mitchell, Tracy Chapman, etc) asemănat de un critic cu Dan Auerbach din Black Keys pentru cum a contribuit acesta la albumul ”Ultraviolence” al Lanei Del Rey. ”Money” (Pink Floyd) și -cu tempo-ul mai diminuat- ”Heroes” (David Bowie) au ambele variante interesante.

* Emily Saunders - Outsiders Insiders (The Mix Sounds, 2015)..."Jazz Vocals, Brazilian Rhythms"
....E albumul meu preferat în ce privește jazzul vocal, o mare și plăcută surpriză mai ales că n-o știam pe vocalistă de pe debutul ei cu ”Cotton Skies”. Electronicele vibrate ale clapelor, efectele la vocea glissando și flerul ușor brazilian o aduc în zona muzicală neo-samba ”acoperită” de Bebel Gilberto, Ceu sau Cibelle -”Descending Down”, ”Summer Days”-...în timp ce de pe filon american se disting ecouri de la Gretchen Parlato și Lauren Desberg. Iar din cel (afro) britanic, de Sade (Adu). Câte 2 pianiști, 2 basiști și 2 percuționiști bine inserați în viziunea muzicală a lui Emily se perindă pe album interșanjabili de la piesă la piesă, tineri și puțin cunoscuți, până la dinamica piesă finală ”Residing”. Asta mi s-a părut că face albumul cu-atât mai interesant și pentru că n-o știam dinainte nici pe Lauren Desberg, iată încă un nume danez aici -oare al câtelea de azi?:
* Lauren Desberg - Sideways -EP- (2012)

* Lauren Desberg - Twenty First Century Problems (2015)
...În afară de o voce cu un bun timbru de soul-jazz, puține de remarcat muzical la o primă parcurgere a albumului pentru această vocalistă totuși rezidentă în Harlem/New York cu numai 3 originale și mult orientat spre pop, chiar dacă fundalul etalează câțiva muzicieni de jazz deja bine cunoscuți: Taylor Eigsti: pian (Kendrick Scott Oracle, Chris Botti), Walter Smith III: tenor-sax (Jason Moran), Corey Fonville: drums (Nicholas Payton, Christian Scott), Chris Smith: bass. Mi-e clar că nu-i un material destinat celor ce caută sound-uri mai inovatoare...

Retrospectivă de decembrie 2015 (II)

* (Joachim) Badenhorst (&) (Dan) Peck - The Salt of Deformation (Klein-05, 2015)

* Tony Malaby's Tubacello (feat. Dan Peck, Christopher Hoffman & John Hollenbeck) - Scorpion Eater (Clean Feed, 2014)

....Tuba atât de rar auzită în jazz e în prim plan aici pe cele 2 albume cu un jazz din ce în ce mai elevat, subtil și avangardist, pe primul dintre ele partenerul principal al americanului Dan Peck fiind un saxofonist și bas clarinetist belgian de 34 ani. Atenție, până acolo s-a ajuns pe meleaguri mai avansate din jazz până la a exista și o casă de discuri specializată pentru acest instrument, numită Tubapede Records (la care a debutat solo Dan Peck)!

https://tubapederecords.bandcamp.com/album/solo-lp

* Ingrid Laubrock (t & a-saxes) -  Ubatuba (Firehouse 12 Records, 2015)

...adaug acestui areal acustic select și albumul saxofonistei, inclusiv datorită titlului care trădează prezența aceluiași instrument, respectiv a tânărului și promițătorului tubist.

* Espen Berg (Norway) - Noctilucent (solo piano) (Atterklang, 2012)

* Espen Eriksen Trio - Never Ending January (Rune Grammofon, 2015)..."à la Tord Gustavsen and Esbjörn Svensson".....with Lars Tormod Jenset: bass, Andreas Bye: drums

....Cedez plăcerea analizelor oricât de vagi a acestor 2 albume a celor 2 Espeni grupului prietenilor de la Gărâna, focalizați pe noul jazz scandinav, mai ales norvegian...și cărora le sunt dator pe de altă parte cu mulțumiri speciale pentru "chitarra elettrica acustica spettacolari" a italianului Walter Beltrami preferat de ei la final de an 2015 și pe care eu l-am descoperit abia acum. La cel de-al 2-lea am citat totuși un mic insert măgulitor prin cele 2 nume asociate într-un ”review” la albumul lui Eriksen. 

* Radu Malfatti (tb) - One Man and a Fly (Cathnor Recordings, 2015)...."Trombone solo" 

* Satoko Fujii Orchestra Berlin - Ichigo Ichie (Libra, 2015)

* Nat Birchall (t-sax) - Invocations (Jazzman, 2015)

....Deloc ușor de asimilat aceste 3 albume de la 3 case diferite necesitând atenție și concentrare pentru că sunt muzici plasate tot în sfera jazzului modern creativ ce împletește improvizația liberă cu moștenirea ”free” și cu rigoarea genului clasic contemporan. Pe Nat Birchall l-aș fi putut la fel de bine alipi celorlalți 3 tenor-saxofoniști amintiți mai sus.

* New York Gypsy All-Stars (Ismail Lumanovski/clar) - Dromomania (2015)..."Balkanalia, Turkish Roots, and Gypsy Soul with Funky Refinement"

* Dee Dee Bridgewater, Irvin Mayfield & The New Orleans Jazz Orchestra - Dee Dee's Feathers (OKeh, 2015)

* Miho Hazama (and m_unit) - Time River (Sunnyside, 2015)

....Tripletă de albume prin care am revenit la un jazz mai ”light”, chiar ritmic colorat și mai mult sau mai puțin adânc ancorat în tradiții. Primului lesne de intuit muzical din însuși numele trupei i-am atașat o înșiruire de stiluri dintro cronică iar la cel de-al 3-lea e de remarcat tânăra și promițătoarea pianistă japoneză în fruntea unui grup cu mulți angajați ai casei Sunnyside unii colaborând și cu Lucian Ban.

...Pentru a încheia această postare cu zona extinsă ”fusion” în care aș încadra următoarele, prea puțin decelate deocamdată, deci posibil la unele cu reveniri ulterioare mai în detaliu:

* Ligro (Agam Hamzah, gtr/Indonezia) - Dictionary 3 (MoonJune, 2015)

* Adam Rudolph Go: Organic Guitar Orchestra - Turning Towards the Light (Cuneiform, 2015)

* Michael Gibbs & The NDR Big Band - Play A Bill Frisell Set List (Cuneiform, 2015)

* Sons Of Kemet (Shabaka Hutchings) - Lest We Forget What We Came Here to Do (Naim Jazz, 2015)

* Animation (Bob Belden's) - Machine Language (RareNoise, 2015)....with Bill Laswell: bass, Kurt Elling: narrator

* Throttle Elevator Music – Jagged Rocks (Wide Hive, 2015)....Kamasi Washington: t-sax, Matt Montgomery: gtr/bass/p-no, Gregory Howe: prod, arr, etc & Mike Hughes: dr

....iar la final, ”dăm Cezarului ce-i al Cezarului” printro recuperare a unui vechi concert:

* Miles Davis - Sun Palace, Fukuoka, Japan October '81 (2015)...."FM recording (?)"

....with Bill Evans: t-sax & flt, Al Foster: dr, Marcus Miller: bass, Mike Stern: gtr, Mino Cinelu: perc

P.S.:

Sus-numitul Walter Beltrami, pentru cel puțin ultimele 3 albume chitaristice sub nume propriu, pentru colaborarea cu pianistul Kekko Fornarelli și mai-mult-ca-sigur pentru albumul Panic Trio anunțat să apară în primele luni ale lui 2016 -cu un insert dintro repetiție deja postată audio & video pe site-ul personal- merită o tratare/postare separată.

Retrospectivă de decembrie 2015 (I)

* Nicole Mitchell, Tomeka Reid, Mike Reed - Artifacts (482 Music, 2015)
* Tomeka Reid (cello) Quartet - S/T (Thirsty Ear, 2015)
.....Fără a avea atractivitatea eclatantă a Esperanzei Spalding, cello-ista Tomeka o poate totuși concura prin jazzul mai elaborat, mai ales de pe debutul sub nume propriu a quartetului ei în care o are alături pe deja consacrata chitaristă Mary Halvorson. ”A name to watch”....

* Jeff Coffin with The Caleb Chapman's Crescent Superband - The Inside of the Outside (Ear Up, 2015)
.....Special Guests: Randy Brecker, Branford Marsalis, Roy ‘Futureman’ Wooten, Victor Wooten, Trombone Shorty, etc
 .....Jeff Coffin (alto/tenor/baritone sax, flute) împreună cu un masiv grup americano-cubanez plus invitații ”speciali” unul mai celebru ca celălalt, a realizat un album din ale cărui încasări să fie ajutați studenții de la Conservatorul de muzică din Havana. Tipul acela de jazz dinamic afro-cubanez, ”politic corect” fără mari complicații și în general cu șanse la premii Grammy.

* Rayford Griffin (dr) - Reflections of Brownie (RazorEdge, 2015)...'s nephew tribute
....Nepotul trompetistului baladist legendar Clifford Brown, dispărut la doar 25 ani și pionier în stilul ”cool”, aduce un tribut adaptat contemporan alături și de alți descendenți -Clifford Brown Jr. & Clifford Brown III-, plus somități ca Roy Hargrove (tr.), Everette Harp (sax), Brian Bromberg (bass), Rick Braun și Nicholas Payton (tr.), Phillipe Saisse (gtr), regretatul pianist George Duke, etc.

* Gerry Gibbs Thrasher Dream Trio – Live in Studio (Systems Two, 2015)
....Kenny Barron: p-no; Ron Carter: ac bass; Gerry Gibbs: dr; Roy Hargrove: tr, flg (5, 7, 11, 16); Cassandra Wilson: voc (3, 7, 13)
....Alt baterist în ascensiune, conducând aici un trio cu-adevărat ”de vis” incluzând pe 2 dintre idolii săi, plus invitați nu-mai-puțin celebri: același trompetist Roy Hargrove (prezent și pe anteriorul album de care aminteam) și vocalista ”contralto no.1” din lume, Cassandra Wilson.

* Klaus Paier & Asja Valcic - Timeless Suite (ACT Music, 2015)
....Klaus Paier / accordion, bandoneon/ Asja Valcic / cello
....Insolitul duo acordeon-violoncel recidivează cu acest album la fel de eclectic precum precedentul și după a cărui audiție se rămâne la fel de greu de răspuns la întrebarea-cheie în care rezidă toată savoarea acestei muzici: ”acesta este jazz, clasic (jazz ”cameral”) sau muzică ”world”?

* Duane Eubanks Quintet - Things of That Particular Nature (Sunnyside, 2015)
....Duane Eubanks: tr, flg/ Abraham Burton: sax/ Marc Cary: p-no/ Dezron Douglas: bass/ Steve Nelson: vib/ Eric McPherson: dr.
.....E rândul mezinului Duane -”Son #3”- să-i urmeze pe frații lui mai mari deja consacrați, trombonistul Robin și chitaristul Kevin, revenind în postura de lider după mai bine de 10 ani timp în care ca ”sideman” a acumulat experiență în formule conduse de jazzmen-i majori ca Dave Holland, Mulgrew Miller și Jeff Williams, plus contribuții la trompetă ”în familie”, de ex. pe ultima realizare ”The Messenger” a lui Kevin, ex-”Tonight Show” bandleader.

* Blue Buddha (Louie Belogenis/t-sax with Dave Douglas, Bill Laswell & Tyshawn Sorey) - Blue Buddha [Tzadik, 2015]........."spiritual sacred free improv jazz"

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - Saagara (Multikulti, 2015)

* Bill Wells & Friends - Nursery Rhymes -LP- (Karaoke Kalk/Germany, 2015)
....with Karen Mantler, Yo La Tengo, Isobel Campbell, Amy Allison, Annette Peacock, Aby Vulliamy, Satomi Matsuzaki, Norman Blake, etc

....iată 3 interesante descoperiri din luna decembrie, nu îndeajuns asimilate pentru că sunt genul de muzici ce invită la reascultări repetate și pe care le-aș numi generic ”exotice”: primul autointitulat ”Blue Buddha” al unui tenor-saxofonist incluzând emblematica temă de deschidere ”Purification”...al 2-lea înregistrat la New Delhi ca proiect al clarinetistului polonez Zimpel de jazz european și muzică carnatică indiană.... iar al 3-lea al unui pianist care ”împinge” bine jazzul său înspre zona pop-rockului alternativ mai ales prin cele câteva trupe și vocaliste invitate.

* JD Allen (t-sax) - Graffiti (SaVant, 2015)
* Tom Tallitsch (t-sax) - All Together Now (Posi-Tone, 2015)
...apropos de tenor-taxofoniști în vogă gen Louie Belogenis, iată încă 2 exemple în care primul trio trimite cu gândul la John Coltrane și Sony Rollins iar al 2-a dominat de hard bop, la Wayne Shorter și Joe Henderson. De remarcat pe tot albumul pianistul lui Talish -Brian Charette- care a cântat pe câteva vechi albume ale lui Frank Zappa...și punctual, versiunea ”jazzy” cu un ”slower tempo” a sextetului la tradiționalul “The Night They Drove Old Dixie Down”.

* Manu Katché - Touchstone For Manu -compilation- (ECM, 2014)
* Sokratis Sinopoulos Quartet - Eight Winds (ECM, 2015)
.....Nimic de comentat la compilația de pe cele 3 albume cunoscute ale lui Katché. În schimb, deși sunt aproape sigur că s-a scris sau se va mai scrie în românește despre proiectul grecului, nu am cum să nu remarc regalul de 10 piese și 2 variațiuni ale acestui atenian specialist al vechii lire tradiționale, moment anticipat de anterioare materiale tot la ECM pe care se aude lira sa, albumele Eleni-ei Karaindrou și Charles Lloyd/Maria Farantouri ”Athens Concert”.

Va urma....

Recoltă de toamnă târzie 2015: Shipp, Ikonen, Maalouf, ElSaffar, Wooley, „JACO”, Maria Schneider...

Două nu grave dar sâcâitoare răceli mi-au întârziat această postare cu multe restanțe încă din luna noiembrie, încerc să le „acopăr” aici cu scurte descrieri grupate pe instrumente pe câteva din cele care mi s-au părut mai semnificative (câțiva saxofoniști tenori cu apariții de ultimă oră mă determină să-l las deoparte pentru un eventual miniset separat pe Noah Preminger, inițial programat...și la fel, amânări deocamdată pentru noile Wayne Horvitz, Dominique Pifarély, Harold Mabern, SFJazz Collective și Samuel Blaser Quartet):

- Pianiști:
* Matthew Shipp & Mat Walerian Duo - The Uppercut: Live at Okuden (Torun/Poland) [Esp-Disk, 2015]
....Matthew Shipp: piano; Mat Walerian: alto saxophone, bass clarinet, flute
* Matthew Shipp Trio - The Conduct of Jazz (Thirsty Ear, 2015)
....Matthew Shipp: piano; Michael Bisio: bass; Newman Taylor Baker: drums

* Matthew Shipp Chamber Ensemble - The Gospel According to Matthew & Michael (Relative Pitch, 2015).....Matthew Shipp: piano, Michael Bisio: bass, Matt Maineri: viola
Trei formule diferite conduse de un pianist în trend, versatil, prolific și bine poziționat în clasamentele ultimilor ani, în al 3-lea apărând la violă și colaboratorul frecvent al pianistului româno-american Lucian Ban, Matt Mainieri, des prezent și în configurațiile de la Sunnyside Records. Suplețea stilistică e dovedită și de casele diferite de discuri unde apar materialele pianistului Shipp, Thirsty Ear („Ureche însetată”) fiind una independentă dintre cele inovative, nu prima oară pe acest blog și de urmărit în continuare:
http://www.thirstyear.com/index.php

* Joey Alexander (p-no/Indonesia) - My Favorite Things (Motema Music, 2015)
Copilul-minune asiatic de doar 12 ani și albumul de debut cu piesele sale standard favorite. Cu Larry Grenadier - bass, Ulysses Owens Jr.- drums with Russell Hall - bass, Sammy Miller - drums, Alphonso Horne - trumpet.

* Iiro Rantala (p-no) - My Working Class Hero -A homage to John Lennon- (ACT Music, 2015)
Titlul și subtitlul dezvăluie exact ce vrea să „zică” aici pianistul finlandez de 45 ani...

* Kari Ikonen Trio (Finland) - Beauteous Tales and Offbeat Stories (Ozella, 2015)
....with Ara Yaralyan: bass & Markku Ounaskari: drums 
Foarte bun album al pianistului finlandez pe care apriori l-am privit cu rezerve suspectându-i titlul lipsit de modestie, dar după ascultări am realizat că e un demn urmaș, poate chiar și cu ceva peste anteriorul său album cu favorabile recenzii „Bright”. Coperta e un detaliu dintro pictură din sec. XVI a lui Hieronymus Bosch. Zeci de cronici laudative a adunat de fapt cel poreclit „Karikko” în ultimii 7-8 ani iar turneele sale au ajuns și în Ungaria, Serbia și Rusia...ar cam fi deci momentul, mă gândesc, să intre și în vizorul promotorilor de jazz din Ro.
http://www.kariikonen.com/reviews-clips-quotes/

* Signe Bisgaard (p-no, Denmark) - Meander (Finland Records, 2015)
Album de debut al tinerei pianiste daneze pentru o formulă extinsă de Big Band (10-tet + lidera) cu un jazz cameral și introspectiv, reclamând pentru a-i descoperi toate...„meandrele” compozițiilor complexe, „luxul” unor audiții repetate. În grup apar și membrii din trupele unor muzicieni cunoscuți ca Paal Nilssen-Love, Malilyn Mazur sau Jon Balke.

- Vocaliste:
* Stacey Kent - Tenderly (OKeh, 2015)
* Cæcilie Norby & Lars Danielsson - Just the Two of Us (ACT Music, 2015)
* Solveig Slettahjell & Knut Reiersrud with In the Country – Trail of Souls (ACT Music, 2015)
* Twinkle3 feat. Sidsel Endresen - Debris In Lower Earth Orbit (Cuspeditions, 2015)

* Luciana Souza – Speaking in Tongues (Sunnyside, 2015)

....with Lionel Loueke: gtr, Grégoire Maret: h-ca, Massimo Biolcati: bass & Kendrick Scott: drums
* Joyce Moreno & Kenny Werner – Poesia (Pirouet, 2015)
Puține lucruri de comentat la setul ăsta, atât scandinavele cât și braziliencele confirmând mai mult sau mai puțin așteptările. Foarte experimental albumul cu trioul Twinkle, scos la o casă de discuri nou apărută, cu suportul lui David Sylvian.

- Trompetiști:
* Randy Brecker - RandyPOP! arranged by Kenny Werner -Live at the Blue Note- (Piloo Records, 2015)
Rotunda aniversare a cunoscutului trompetist din „mainstream jazz”-ul american (70 ani împliniți pe 27 noiembrie!) , cu fast aniversată în acest concert în care se „rescrie istoria” -conform criticului Dan Bilawsky- unor piese clasice de James Brown, Donald Fagen, Bruce Springsteen, Paul Simon și Blood, Sweat & Tears pe care Randy le susține cu brio și vocal singur sau în duo cu fiica sa Amanda.

* Ibrahim Maalouf - Red and Black Light (Mi'ster Productions, 2015)

* Ibrahim Maalouf & Oxmo Puccino - Au pays d'Alice...-O.S.T.- (Mi'ster Productions, 2014)
* Ibrahim Maalouf - Kalthoum (Alf Leila Wa Leila) (Mi'ster Productions, 2015)

* Amir ElSaffar (& Two Rivers Ensemble) - Crisis (Pi Recordings, 2015)
* Amir ElSaffar - Inana (Pi Recordings, 2011)
* Amir ElSaffar (trumpet, vocal, santur/Iraq, USA) - Two Rivers (Pi Recordings, 2007)

Doi trompetiști aflați întro fază pe cât de propice creativ, pe atât de complicată personal din cauza crizei refugiaților, a atentatelor teroriste și a conflictului religios est-vest, mai ales pentru Maalouf (libanez de 35 ani stabilit la Paris)...tensiuni care reverberează însă și pentru ElSaffir (38 ani, născut lângă Chicago, cu tatăl irakian) până peste ocean la New York unde este rezident. Elocvent ultimul său titlu de actualitate „Crize” continuând o tripletă de albume și mesaje cu multiple sensuri antagonice pornind de la cele 2 mari fluvii primordiale Tigru și Eufrat, pe o muzică în care combină tot mai imaginativ „maqam”-ul irakian tradițional cu jazzul microtonal american contemporan. Cazul tipic când un titlu de album incipient solo conferă după succes numele de formulă/proiect care continuă seria. Iar despre catalogul Pi Recordings la general, sunt multe asemănări cu deja pomenita casă Thirsty Ear, ambele din păcate cu o expunere media care tinde spre zero în România...

Și Ibrahim Maalouf e pe „val”, cu 2 albume cinematice dar impresionând în special cu „Red and Black Light” peste așteptările mele și la care am ajuns destul de târziu, deși apăruse în primăvară...sper să revin asupra acestui trompetist promovat de un label britanic profilat în special pe genul clasic:
http://www.mdt.co.uk/

* Nate Wooley Quintet – (Dance To) The Early Music (Clean Feed, 2015)
Trompetistul american cu maniera sa tipică „free improv” crează o punte aici spre jazzul „politic corect” compus și interpretat al lui Wynton Marsalis, preluând o serie de piese ale acestuia din urmă de pe primele sale albume din anii '80. „Sper că turnul său de fildeș de la Lincoln Center Marsalis să aibă o fereastră deschisă prin care Marsalis să asculte piesele sale astfel reinterpretate”, își exprima ironic speranța un critic lăudându-l pe Wooley. „No (other) comment” la unul dintre cele mai accesibile, în acest context, materiale discografice din prolificul și destul de „stufosul” catalog amero-portughez Clean Feed.

- Chitariști:
* Ben Monder - Amorphae (ECM, 2015)
...Ben Monder (guitar); Pete Rende (synthesizer); Andrew Cyrille (drums); Paul Motian (drums)
* Dave Stryker (gtr) – Messin’ with Mister T: Celebrating the Music of Stanley Turrentine (Strikezone, 2015)
De Ben Monder m-am ocupat separat nu demult pe acest blog, o să remarc acum apariția pe „Amorphae” a regretatului baterist Paul Motian (1931-2011) și că chitaristul e unul dintre jazzmen-ii invitați pe noul album David Bowie „Blackstar" care va fi lansat la început de ianuarie 2016.
Dave Striker, cum dezvăluie și titlul, adaptează chitaristic ingenios compoziții ale saxofonistului tenor clasic.

- Basiști:
* Lorenzo Feliciati (bass) - Koi (RareNoise, 2015)....cu Steve Jansen, Pat Mastelotto, Nicola Alesini, etc. L-am studiat și pe Feliciati separat cu ocazii anterioare în care ați mai întâlnit producții de la eleganta casă RareNoise, iată o nouă mostră acum a valorii sale pe un album-concept mult împins și de invitați în zona stilistică a jazzului progresiv post-Japan și post-King Crimson atât de tipică și regretatului basist Mick Karn și al cărui titlu „Koi” și viziune vine de la un soi de pește tenace și fabulos din legendele chinezești și japoneze, transformat de zei în dragon de aur.

O piesă de pe album, „Margata”, este exact tributul adus de autor la fretless-bass eroului său muzical despre care e vorba în următorul:

* V.A. - JACO [Original Soundtrack] (Legacy Recordings, 2015)

De fapt vorbim despre un set cu album audio și film tribut documentar pe 2 X DVD adus lui Jaco Pastorius -dar care CD e disponibil și separat- și în care un rol decisiv l-au avut basistul din Metallica Robert Trujillo și fiul cel mare al lui Jaco, John Pastorius, pe „Original Soundtrack” având partea de final cea mai interesantă -piesele 12-16- în care apare printre alții și fata lui Jaco, Mary Pastorius în balada „Longing”. Notabilă și piesa 07, versiunea la „All American Alien Boy” cu Ian Hunder, frontman-ul vocalist din Mott The Hoople...și finalul de tip All-Stars cu versiune la „Come On, Come Over”. Restul de material e compilație cu piese apărute solo, cu Bigband, colaborări și cu Weather Report, compuse de unul dintre artizanii esențiali pentru jazz-rock-ul „fusion”, influent pentru generații întregi de basiști și nu numai și acum la aproape 30 ani de la prematura și tragica sa dispariție din 1987...

- BIG BAND:

La final am lăsat un real pretendent la „albumele anului” în jazzul lui 2015, cel puțin la această categorie:

* Maria Schneider Orchestra - The Thompson Fields (ArtistShare, 2015)
...După stagiul mai lung cu proiectul în stil clasic Winter Morning Walks gratulat în 2013 cu 3 premii Grammy, iată după circa 8 ani un nou album pentru Bigband (18 membri) de revenire a compozitoarei, aranjoarei și dirijoarei MS, o transpunere muzicală pastorală și plină de reverii a amintirilor locului nașterii și copilăriei, ferma americană Thompson. Dar și cu câteva dedicații în piese cu ținte precise care nu alterează conceptual albumul : George Wein, veteranul de 90 ani împliniți în octombrie, fondator al festivalului de la Newport...Laurie Frink, trompetistă (și ceramistă) multă vreme în grupul lui Schneider, decedată în 2013...și piesa finală „Lembrança” a setului de 78 minute, dedicată muzicianului brazilian Paulo Moura.

Înălțător ca o naștere divină: Motorpsycho & Ståle Storløkken: „En Konsert For Folk Flest” (Rune Grammofon, 2015)

„Un concert pentru cei mai mulți dintre oameni" ar fi în traducere titlul acestui minunat album înregistrat „live” în catedrala Nidaros din Trondheim în ultima zi de iulie 2014 în cadrul ediției jubiliare cu nr. 50 a festivalului „St. Olav”, fondatorul orașului:  olavsfestdagene.no.
Corul de cameră Aurum și cuplul Sheriffs of Nothingness (a.k.a. Kari Rønnekleiv & Ole Henrik Moe) s-au adăugat echipei formată din Motorpsycho, grupul-fanion norvegian de „metal psychedelic indie, space & prog-rock” -vechi de peste 20 ani și cu peste 25 albume la activ- și Ståle Storløkken, claviaturistul din Supersilent și Elephant9, pe un album care urma conceptualului dublu set de studio Motorpsycho & Ståle Storløkken: „The Death Defying Unicorn” -subintitulat „A Fanciful and Fairly Far-Out Musical Fable”- (Stickman Records, 2012), atunci cu contribuția Trondheim Jazz Orchestra și a altor invitați din „crema” jazzului scandinav. Și care album, „cu pletora sa de contraste” -cum remarca John Kelman pe „allaboutjazz.com”- ridicase sus de tot nivelul muzical și implicit pe cel al așteptărilor ulterioare.
În aceste circumstanțe, noul set CD + DVD cu muzica și textele (pentru prima dată cântate în norvegiană!) basistului Bent Sæther, chitaristului  Hans Magnus Ryan și organistului Storløkken...și pe care întâlnim titluri ca „Imens...” și „Grandiosa”, nu numai că se ridică la aceleași înalte standarde, dar oferă mult mai mult decât o audiție, se poate spune fără exagerare, chiar o adevărată experiență spirituală!. Partea corală mixtă cu câte 6 voci alto, bași, soprano și tenori amintește de francezii Magma a lui Christian Vander, solourile la orgă de Keith Emerson sau de pionierii moog synthesizer-ului, americanul Patrick Gleeson sau brazilianul Walter/Wendy Carlos...în general de unele momente de pe Pink Floyd-ianul „Saucerful of Secrets” sau prin atmosferă de monumentalele „Carmina Burana” (Carl Orff) sau „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd-Webber). Fără însă a imita nimic, doar cu motive întro tradiție apropiată de clasicii J.S. Bach și Igor Stravinsky, lucrarea își câștigă identitate proprie prin coerență, alternanță ritmică, intensitate dramatică și printro graduală înălțare spirituală care culminează cu majestuosul final. Efort în care parcă a pus tot ce avea mai bun o echipă mixtă eclectică stilistic, un arsenal instrumental vast și un staff tehnic nu mai puțin numeros.
E un album care-ți lasă după ascultare regretul că nu cunoști limba norvegiană și pe care la final de an n-o să știm unde să-l punem printre preferate, la jazz-rock sau la prog-rock? (dilemă și pentru fanii tradiționali Motorpsycho, trupă orientată de regulă spre un „heavy metal” mult mai pregnant).
Cum granița celor 2 mari domenii muzicale „Fusion” și „Prog” în unele cazuri e tot mai greu de detectat, răspunsul ar fi simplu: albumul merită inclus la ambele, în plus și la categoria „opere rock simfonice”...sau, dacă ignorăm subiectivismul încadrărilor, îl punem pur-și-simplu în categoria „eclecticelor” sau la „surprizele anului”!

Întreg setul albumului sub sigla Rune Grammofon în Norvegia, respectiv Stickman Records în Germania, este etalat atractiv și tentant ca produs: 2 LPurile în ediție limitată numerotate, CDul cu booklet-ul de 24 pagini cu fotografii și lucrări grafice și cu textele bilingve (în norvegiană & engleză, respectiv norvegiană & germană), 2 X DVDurile cu filmul documentar (DVD 1) și concertul propriu-zis (DVD 2):

Cam despre asta este vorba întro postare cum n-am mai avut demult, în care un singur titlu contează. Anteriorul album pomenit, „The Death Defying Unicorn”, cu toată valoarea sa, nu e necesar a fi cunoscut pentru a percepe și savura în toată splendoarea lui acest „Concert pentru cei mai mulți dintre oameni", un REGAL și UNICAT din categoria „commisioned works” cum mai mult ca sigur s-a și dorit! (și cu-atât mai puțin în acest context contează Motorpsycho: „The Motorpnakotic Fragments” (2014) și Motorpsycho: „Heavy Metal Fruit” (2010) pe care le-am consultat totuși strict statistic și cam superficial doar pentru a mai reîmprospăta sound-ul trupei ce nu-mi era foarte proaspăt în memorie).
N-am găsit postat pe YouTube, din păcate, vreun extras din acest concert pentru a vi-l pune aici....

http://www.discogs.com/Motorpsycho-And-St%C3%A5le-Storl%C3%B8kken-Featuring-Kammerkoret-Aurum-And-Sheriffs-Of-Nothingness-En-Konser/release/6902160