* Jaimeo Brown Transcendence: ”Work Songs” (Motéma Music, 2016)
Albumul a fost încadrat stilistic în "progressive blues, gospel, jazz, tribal, hip-hop", termeni dintre care aș accentua pe gospel și tribal remarcând și influențele afro și japoneze. Nu insist pentru că de bateristul Jaimeo Brown m-am ocupat cu ocazia unui album anterior (”Transcendence”), cum e și cazul următorilor 2 artiști (iar apoi la ”(Re)descoperiri” avem oricum încă o ”Transcendență”) .
* Colin Stetson: ”Sorrow: A Reimagining of Górecki's 3rd Symphony” (52Hz, 2016)
Tehnica interpretării la saxofon bas și clarinete prin respirație circulară e folosită și aici pe adaptarea ”jazzy” a lucrării compuse de clasicul polonez Henryk Górecki (1933-2010). Colin Stetson se aude recent și pe întreaga durată a piesei lui David Gilmour “The Girl in the Yellow Dress” de pe noul album ”Rattle That Lock” cu videoclipul animat unde, spre deosebire, saxofonistul e un muzician mulatru (vezi link-ul).
http://ultimateclassicrock.com/david-gilmour-girl-in-the-yellow-dress/
* Nik Bärtsch’s Mobile: ”Continuum” -2 LP/CD- (ECM, 2016)..."jazz, funk, new music, minimal, ritual & sacred music"....Nik Bärtsch with Sha, Kaspar Rast, Nicolas Stocker, String Quintet with Etienne Abelin & Ola Sendecka (violin), David Schnee (viola), Ambrosius Huber & Solme Hong (Celli)
O formulă veche din startul carierei anii '90 readusă de lider în actualitate, acum cu un String 5-tet ajutător pentru etalarea altor noi module hipnotice numerotate ca la Ronin, marcă întegistrată la un Nik Bärtsch la fel de inspirat aflat și întro continuitate conceptuală indiferent formula, ”dezvelită” încă din titlul dezvoltat pe o durată de aproape 70 minute.
(RE)DESCOPERIRI:
* Maja Osojnik (Slovenia/Austria): ”Let Them Grow” (Unrecords, 2014)* Maja Osojnik (Band): ”Crne Vode”(”Black Waters”) (Viennese Soulfood Records/Germany, 2010)
* Low Frequency Orchestra & Wolfgang Mitterer: ”MOLE” (Chmafu Nocords/Austria, 2010)...."Electronic, Jazz, Experimental, Free Improvisation"
* Fru Fru (Slovenia): ”Freak Show” (2013)
Ce voce, o mare și plăcută surpriză această Maja imediat asociabilă unor Iva Bittová sau Meredith Monk, cu o tușă specifică totuși! Din ce muzici am mai găsit cu ea, albumul din 2014 e clar cel mai elaborat, anticipat de mai tradiționalul ”Crne Vode” și cumva la polul opus de avangardistul MOLE (2010) cu un 5-tet dominant feminin cu care mai există lansat și albumul ”S” (2007). Fru Fru e o trupă de indie-rock sloven cu frontman vocalist și unde pe Maja o auzim sporadic.
Corectură (4 aprilie 2016):
Maja Osojnik în persoană citind postarea a observat 3 greșeli pe care mi le-a semnalat și pe care le corectez acum:
1. ”Let Them Grow” a apărut anul acesta, nu în 2014 -deci în 2016- ca 2 LP la casa Rock Is Hell și CD la Unrecords.
2. Viennese Soulfood Records este o casă mică de discuri austriacă, nu germană.
3. Din grupul Fru Fru amintit de mine cu albumul ”Freak Show” Maja n-a făcut parte, ci cu mai mulți ani în urmă dintr-un duo feminin experimental vienez numit tot Frufru.
I-am mulțumit bineînțeles pentru corecțiile trimise via Facebook, 2 dintre datele greșite le luasem de pe site-ul ”www.discogs.com” care observ că au corectat "2014” cu "2016” între timp, dar localizează casa Viennese Soulfood Records tot în Germania, cum se poate citi aici:
https://www.discogs.com/Maja-Osojnik-Crne-Vode/release/2503445
În schimb la Fru Fru a fost confuzia mea și pentru că n-au rămas decât puține piese înregistrate, adaug cu ocazia asta alte trupe unde Maja Osojnik este implicată cu siguranță și unde paleta electroacustică și-așa largă de sunete la voce și tot restul de ”sound art, found sounds/objects” și ”field recordings” se extinde și mai mult, pe 2 albume care merită și ele cercetate pentru a-i completa profilul:
* Rdeča Raketa: ”Old Girl, Old Boy” (Mosz, 2010)
* Rdeča Raketa: ”Win Werden” (God Record, 2013)
...și am mai găsit ceva și cu formula:
* Broken.Heart.Collector, un 5-tet cu eponimul album 2 LP/CD din 2011
Cea mai completă informare o găsim desigur pe site-ul personal al artistei, ”http://maja.klingt.org/”
* Logan Richardson: ”Shift” (Blue Note, 2016)
....Logan Richardson: a-sax; Pat Metheny: gtrs; Jason Moran: p-no, keybs; Harish Raghavan: bass; Nasheet Waits: dr
În mod normal un album scos la casa Blue Note numit ”proaspăt și abordabil” de Mark F. Turner pe ”www.allaboutjazz.com” n-ar trebui să apară comentat pe-aici, eram însă curios de piesele tânărului saxofonist de 35 ani din NEXT Collective, cu rădăcini în Kansas City și stabilit la Paris...și mai ales de prestația și contribuția celor 2 majori Metheny și Moran (cu tobarul Nasheet Waits am putea spune chiar 3). Fără veleități inovatoare, după luxul rar de 2 audiții integrale pe care mi l-am permis la inflația de albume din lista de așteptare (!), cred că un asemenea album pe care saxofonul nu se aude deloc mai mult sau mai în față decât pianul sau chitara, ar fi putut sta foarte bine în discografiile oricăruia dintre mult mai distinșii invitați. ”Imagine” nu e vreun cover după John Lennon ci o compoziție personală a lui Logan (ce ușor prenume de ținut minte, nu-i așa?)
* Tania Giannouli Ensemble: ”Transcendence” (Rattle, 2015)
Fără să știu nimic despre această tânără pianistă grecoaică din Atena, am parcurs albumul cu o copertă tipică casei germane ECM cu senzația tot mai accentuată spre final că e vorba CHIAR de un material muzical al label-ului veteranului Manfred Eicher (!) cu estetica lui aerisită de jazz cameral, clasic european modern și influențe folclorice mediteraneene (precum albume de-ale unor Sokratis Sinopoulos, Savina Yannatou și mai ales Vassilis Tsabropoulos și Eleni Karaindrou). Și totuși se mai găsește loc și pentru nou-veniți, dacă nu altundeva atunci în îndepărtata Nouă Zeelandă unde a și fost lansat albumul acesta cu-adevărat ”transcedental”, eclectic de la meditativ (The Time Will Come”) la pasional (”Faster Than Wear”), peisagist estival și liniștitor (”The Sea”, ”Sun Dance”), impresionist și atemporal (”Untold”)...și, deși nu cunosc ”Forest Stories” (Rattle, 2011), anterioara colaborare a pianistei cu portughezul Paulo Chagas, cred intuind din titlu că albumele astea fac și o antiteză...geografic-climaterică (?). Fără vreun dubiu rămâne adevărata confesiune de credință muzicală (și poate că nu numai) mărturisită în booklet de autoare: ”suita mea de compoziții reflectă temele Timp, Viață și Creație bazate pe experiențele vremurilor grele pe care le trăim (sugerate cel mai bine în ”Mad World”, adaug eu): esențialul și trivialul, minciuni și iluzii, schimbare și responsabilitate, acțiune și reacțiune, lumină și întuneric, frumusețe, goliciune, credință și frică”. ”No (other) comment”.
* Vijay Iyer & Wadada Leo Smith: ”A Cosmic Rhythm with Each Stroke” (ECM, 2016)
Mare surpriză apariția maestrului trompetist rastafarian american, membru AACM și veteran în ”free jazz”, un obișnuit al labels-urilor Intakt, Tzadik, Cuneiform, TUM Records, Pi Recordings, Leo, etc...acum revenit la casa europeană ECM după ”Divine Love” (1979) și ”Kulture Jazz” (1993), colaborând în duo cu deja consacratul pianist Iyer pe un set la un nivel aș zice mediu pentru sound-ul marca ECM din punct de vedere al accesibilității, set de 66 min. durată și pe multe porțiuni meditativ, cu un titlu parcă împrumutat de la Sun Ra (Arkestra) și dominat de suita principală din 7 părți numită ”Un ritm cosmic cu fiecare lovitură”. ”Spiritual Jazz” ar fi deasemenea un termen stilistic adecvat de încadrare, inclusiv d.p.d.v. literar.
* Anna Högberg Attack (Sweden): ”S/T” (Omlott, 2016)
Excelent sextet 100% feminin cu nimic mai prejos decât formule similare masculine cu 3 saxofoane, pian și secție ritmică, ”Atac” fiind nu doar un nume de grup cu titlu omonim de album dar și un tip de atitudine și abordare plină de dinamismul tinerelor de sub comanda saxofonistei Anna, bine conduse de la părțile tensionat contorsionate -în general plasate în treimea mijlocie a pieselor- la pasajele calme, chiar melodioase din intro și outro.
- Per ”Texas” Johansson – clarinets, sax & cor anglais
- Mattias Ståhl – vibraphone & marimba
- Konrad Agnas – drums
- Johan Lindström – steel guitar
- Fredrik Ljungkvist – tenor or baritone sax
* Svenska Kaputt: ”S/T” (Moserobie Music Production, 2013)
5 piese baladești pe acest debut discografic care începe fără surprize (”Tröstlösa Tårar”) și se încheie în cel mai tipic mod ”avant-jazz/free improv” cu piesa-dilemă ”Happy Ending?”
- Jonas Kullhammar: saxophone, flute, organ
- Reine Fiske: Electric Guitar
- Torbjörn Zetterberg: Electric Bass, Acoustic Bass, Piano
- Johan Holmegard: drums, percussion
....sunt membrii 4-tetului care anul trecut a recidivat prin:
* Svenska Kaputt: ”Suomi” (Moserobie Music Production, 2015)
Album tot cu 5 piese, remarcatele mele fiind ”Paroni” și ”Gårdagens Visa/Keijsaren”, plus un calificativ subiectiv la general de ”mai interesant ca anteriorul” meritând reascultări. Puține exemplificări video se găsesc cu acest grup pe YouTube, se pare...dar în compensație am găsit 2 concerte integrale cu principalii 2 membrii S.K. în acțiune în formule asemănătoare:
* ”A Love Supreme”, genialul album a lui John Coltrane reluat integral de Jonas Kullhammar Quartet Live in Frankfust, 2011 via ARTE TV...respectiv:
* Elephant9 feat. Reine Fiske (gtr), concert integral de 45 min. ”Live at The Tokyo Jazz Festival, 2013” preluat de la Mezzo Tv.
* Jon Balke: ”Warp” (ECM, 2016)
Pianistul norvegian din JøKleBa, Magnetic North Orchestra, Batagraf, etc cu un mănunchi de 16 teme de pian solo, plus fina susținere a ”imaginilor sonore” electronice de pe fundal. Fotografia de pe copertă ”vorbește” de la sine despre spațiul inspirațional al albumului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu