În condițiile în care deja cam devreme celebra Esperanza Spalding nu m-a convins, în ciuda noului titlu sugerând evoluție, prin mult-așteptatul „Emily's D + Evolution” (Concord, 2016) pe care și-a propus prea multe, dedublându-se într-un personaj de „jazz-funk-fusion-poetry-theater", iată că apar la concurență alte artiste tinere, frumoase și talentate din același spectru dual „bass & voice”:
* Leyla McCalla (S.U.A., 30 ani): „A Day For The Hunter, A Day For The Prey” (Jazz Village, 2016)
Album cu un fler tradițional, un mix de „americana roots, country & Lousiana folk & jazz” al violoncelistei/ vocalistă membră în grupul Carolina Chocolate Drops + invitați diverși între care și chitaristul de mare calibru Marc Ribot. Leyla cântă cu aceeași ușurință în engleză, franceză și în limba creolă haitiană, Haiti fiind țara de proveniență a părinților ei emigranți.
* Margrete Grarup & Mads Vinding (Danemarca): „Walk With Me” (Storyville, 2016)
Vocalista daneză Margrete Grarup (a cărei vârstă n-am aflat-o, dar fotografiile par ale unei doamne în jurul vârstei de 40 ani) e mare fan Mahalia Jackson și Nina Simone și își împarte rolul principal componistic și interpretativ cu basistul Mads Vinding, pe un album ce include câteva compoziții ale celor doi dar mai ales teme-standard. Mai participâ la „plimbare”, printre alții, cunoscutul pianist Carsten Dahl și percuționista de mare calibru Marilyn Mazur.
Lidera grupului norvegian Pixel a debutat solo la voce și contrabas cu ajutor matur și consistent venit din partea bateristului Erland Dahlen (45 ani, cu 2 albume solo notabile scoase la casa Hubro în ultima vreme), respectiv pianistul organist Andreas Ulvo (33 ani), liderul din Eple Trio. „Indie folk-pop & jazz” cred că e o încadrare stilistică destul de adecvată acestui album de debut la care mie doar titlul îmi provoacă un mic frison neplăcut: în 2008 pianistul suedez Esbjörn Svensson murea accidental lângă Stockholm în plină glorie la 44 ani la o sesiune de scufundări în apă cu „scuba diving”....
* Josefin Lindstrand & Norrbotten Big Band (Suedia, ? ani): „While We Sleep” (Antfarm Records, 2016)
Din același nou val de vocaliste face parte și suedeza din Stockholm deja premiată pe plan național în 2009, cu vârsta bine ascunsă în media ca și daneza Margrete Grarup, albumul ei actual fiind al 3-lea din discografie: unul de-altfel tipic ca repertoriu și cu un Big Band clasic de acompaniament, orientat mai mult spre jazz decât spre pop cum se pare că au fost anterioarele. O destul de vagă deducție de-a mea din puținele informații și cronici de disc care se găsesc pe Internet în limba engleză despre această promițătoare vocalistă care a cântat, printre alții, cu Django Bates și Uri Caine.
Clipul exemplificator de mai jos o surprinde în compania mai veche a quartetului chitaristului ceh David Dorůžka întro înregistrare la festivalul de jazz de la Brno din 2010.
La final de mini-set al vocalistelor (& basiste) remarcate în ultimele săptămâni, cea mai recentă „sirenă” descoperită, noua „Sade a jazzului” (!) de numai 23 ani:
* Jackie Gage: „Siren Songs” (First Orbit Sounds, 2016)...„mix of jazz, 1970s soul & slow-jam R&B"
http://thisisfatale.com/
Comparația cu Sade o avantajează desigur, dar ține de aspectul fizic (vezi pozele), de stilul muzical la general și acompaniament...însă e cam exagerată din punct de vedere strict al calităților vocale la care „noua” se apropie dar n-o egalează pe vechea Sade...
http://thisisfatale.com/
Comparația cu Sade o avantajează desigur, dar ține de aspectul fizic (vezi pozele), de stilul muzical la general și acompaniament...însă e cam exagerată din punct de vedere strict al calităților vocale la care „noua” se apropie dar n-o egalează pe vechea Sade...
La urmă am lăsat în această postare mini-setul chitaristic de „fusion”, domeniu inepuizabil în care apar mereu noi și noi albume interesante. Nu dezvolt descrierile (de la Cuneiform și Rare Noise m-am ocupat de multe alte albume în postări anterioare), doar câteva date minimale la fiecare...dar vă garantez calitatea celor circa 4 ore de audiție ale respectivelor, cu plusul de experimental adus de paleta de sunete de păsări inspiratoare în dreptul albumului-tribut a lui David Fiuczynski:
* Rez Abbasi & Junction: „Behind the Vibration” (Cuneiform, 2016)
* Kazumi Watanabe (with Lee Ritenour, Mike Stern, etc): „Guitar is Beautiful KW45 (International Version) (Warner Music Japan, 2016)...„Jazz, Fusion, Acoustic, New Age, Guitar Virtuoso"
* David Fiuczynski: „Flam! Blam! Pan-Asian MicroJam!: Homage à J.Dilla & Olivier Messiaen” (RareNoise, 2016)
...plus un bonus infecțios de jazz & reggae/dub ambiental ”post-Sly & Robbie” întâlnit aici :
* New Zion w. Cyro (Baptista): „Sunshine Seas” (RareNoise, 2016)
Un recent concert cu Leyla McCalla Trio e audio-vizionabil aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu