vineri, 23 august 2019

Jazzuri de august fierbinte 2019 (III): Cam pe unde ne aflăm și ce ne-a mai scăpat


Cine intră fie și sporadic pe-aici pe blog sper că a realizat deja că cel care scrie nu a prea ascultat/văzut/citit/aflat despre...sau informat din cele „aproape 10.000 de emisiuni de radio, peste 1000 de emisiuni televizate, câteva mii de articole publicate, multe prezentări la festivaluri și concerte de jazz, precum și câteva compoziții cântate de soliști și formații notorii” (am citat exact dintro recentă prezentare). De fapt s-a întâmplat mai mult de-atât: de prin 1985/86, apărând și alte surse pe post de mentori formativi, m-am detașat aproape complet de paradigma jazzistică a respectivului personaj omniprezent, șugubăț și cu o aură pentru mine cel puțin dubioasă, dar care-a reprezentat pentru cea mai mare parte din fanii melomani de jazz din Ro și pentru cei mai mulți muzicieni, din păcate, singurul sau cel mai important mentor „atoateştiutor și-atotcunoscător” (precum profesorii din libretul celebrei operete „Vânt de libertate” de Dunaevski). Nu-i diminuez din merite dar nici nu pot să mă prefac că nu observ că „mentorul” n-a introdus prin emisiuni -nici nu mai contează motivele- segmente semnificative de jazz contemporan mai ales din cel de după 1980, asta însemnând ocolirea concretă a unor case de discuri, respectiv cataloage întregi cu personalitățile lor reprezentative cu tot, din trenduri/substiluri/curente consacrate care-ar fi fost obligatoriu de inserat pentru o scanare pe cât posibil mai puțin subiectivă, dacă tot îți propui și ai până la un moment dat mijloace media la scară națională de a face informare și educație muzicală dincolo de preferințe și partizanate personale...iar efectele omisiunilor s-au tot acumulat și se văd și-n prezent când pe harta de turnee ale unor artiști majori care ajung și chiar revin în turnee prin țări vecine ca de ex. Ungaria, Serbia, Macedonia, dacă nu chiar Ucraina și Rusia, nu se află și România....Ce simplu ar fi fost să existe numai casele „cele mai mari” mereu amintite prin prezentările sale la festivaluri, ECM-ul (de 50 ani) european și Blue Note-ul (80) american (plus alte câteva brand-uri stilistic apropiate de cele 2 cu reprezentanțe la București)...dar din păcate nu e așa, varietatea e mult mai mare, ceea ce acest blog încearcă de aproape 10 ani să etaleze, fie și în subsidiar. OK, domeniul e mult prea vast, e normal să-și aleagă fiecare preferați, mai înțeleg și admir și faptul că cineva învață o limbă străină, chiar de mică circulație dacă-i place așa mult ceea ce provine de-acolo...dar se întâmplă că „nirvana” n-au atins-o numai agreați nordici de-ai lui Manfred Eicher sau majorii lui Lindvall & Don Was (Blue Note), oricâte discuri și argumente ar acumula unii cum că doar la aceste brand-uri ar fi concentrarea de „zei”....ci e valabil și la muzicieni de-ai unora ca Steven Feigenbaum (Cuneiform), Leonardo Pavkovic (MoonJune), Giacomo Bruzzo & Eraldo Bernocchi (RareNoise), Pedro Costa (Clean Feed), Rune Kristoffersen (Rune Grammofon), Helge Westbye (Grappa/Hubro), Tzadik (John Zorn), Greenleaf (Dave Douglas), Matthew Shipp (Thirsty Ear/Blue Series) Patrik Landolt (Intakt), Ulli Blobel (Jazzwerkstatt), Steven Joerg (AUM Fidelity), Leo Feigin (Leo), Werner Xavier Uehlinger (Hathut Records, incluzând subalternele MUSICS, ART și hatOLOGY), Seth Rosner & Yulun Wang (Pi Recordings) ș.a.m.d....N-am cum să-i înțeleg pe cei care dintr-un „tort” cu zeci, poate sute de arome, își doresc numai felia cu merele, perele și eventual bananele cu care-au fost obișnuiți.
De altfel s-au tot adunat în ultima perioadă și i-am menționat pe muzicienii cu tangențe limitate la ECM, preferat de unii doar ca platformă convenabilă pentru distribuția largă, la alții aceste legături tinzând spre zero ori fiind inexistente...Acestora le mai adaug acum un element de actualitate apropo de menționata Macedonie și de deschiderea de acolo a organizatorilor și a publicului: la proximul festival de la Skoplje din octombrie, altfel dedicat aniversării de 50 ani de istorie a ECM, în prima zi va concerta Fred Frith Trio. Căutați voi legătura acestuia cu ECM printre sutele de albume la care-a contribuit cel care a ajuns la 70 ani împliniți pe 17 februarie 2019, eu n-am găsit niciuna...
http://www.skopjejazzfest.com.mk/
„Remember”: pentru „instituția” numită John Zorn/Tzadik Records, am „bătut” în urmă cu 10 ani niște sute bune de km prin vreo 4 țări ca să-l pot vedea „live” întro seară întreagă dedicată lui la ediția nr. 50 a festivalului de la Ljubljana, iată impresiile de-atunci ale lui George Staicu: 
http://www.muzicadevest.ro/2009/07/06/john-zorn-la-festivalul-de-jazz-ljubljana-editia-50/
...iar anul acesta Zorn a revenit acolo tot cu o seară întreagă etalând 14 formule (!) sub genericul Bagatelles Marathon: 
„Revenons à nos moutons” și doar ca „fapt divers”,  pentru cei pe care-i văd implicați și care par mulțumiți cu fenomenul jazzistic și concertistic/festivalier de la noi: nici înainte de 2009 nici în acest ecart de exact 10 ani, numitul John Zorn, în ciuda unui ideal pretext, albumului-tribut de anul trecut cu subiect românesc The Urmuz Epigrams, n-a ajuns vreodată în România (iar lista asta „neagră” e mult prea mare, în jazz și „out of jazz”):
http://www.squidco.com/miva/merchant.mvc

Sigur că nu e vorba doar de „partea goală a paharului”, dacă tot m-am lansat în această analiză: s-au făcut unii pași în ideea lărgirii orizonturilor, chiar dacă nu radial spre toate cele 360°. Sunt astfel importante contribuțiile cărților și articolelor publicate și ale cursurilor de Estetica Jazzului predate săptămânal de vreo 20 ani la Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj de către Virgil Mihaiu -specialist primordial al jazzului est-european, portughez și brazilian-, deschiderea spre zone „free-improv” a asociației Jadd. de prin anii '90 încoace, cu „Km 0” episodul constănțean Creativ....Muzica de Vest” (Oradea), ex-reșițeanca Riccarda Kato prin agenția germană Kato Bookbird...am în vedere și „Dicționarul de Jazz” al lui Adrian Andrieș (a cărei a II-a ediție din 2011 se oprește cam la momentul apariției acestui blog). Încerc și să absorb mereu ce mi se pare cel mai interesant din aceste surse și nu numai....dar să și adaug altele din blocul imens rămas neexplorat în limba română, mai ales în ceea ce privește noutățile meritând măcar amintite, demers la care mai ales în ultima perioadă mi s-au alăturat câțiva colecționari din Ro sau diaspora...iar lista rămâne oricum și oricând deschisă!
Festivalurile de la noi, deși s-au înmulțit și există un suflu nou al organizatorilor mai tineri, sunt încă în mare parte dezamăgitoare prin repetitivitatea numelor de pe afișe, prea mult conservatorism și mimetism...o discuție mai largă pe care nu mi-am propus-o acum, dar dacă tot am ajuns aici, foarte strâns legată și de numărul mic și deschiderea limitată a așa-ziselor „cluburi” (prea puține dintre ele....adevărate), a muzicienilor și a publicului, raportate la o țară comparabilă cu mărimea Poloniei cu o populație cam de 2 ori mai mare...deci față de care, dacă s-ar respecta o simplă proporție de bun simț, jazzul din Ro cu tot avatarul său cât de cât cuantificabil, ar trebui să fie pe undeva la jumătatea amplitudinii ca fenomen, ceea ce e însă foarte departe de realitate, din păcate...Despre dihotomia ce trebuie și ea inclusă în ecuație, importată și la noi de pe la alții dintre aderenții la „free jazz” versus adversari („dacă nu există swing (balans), nu e jazz”) , vor mai fi prilejuri de a discuta. Umila mea părere? Este pusă subiectiv și în mare măsură fals problema așa, cu separația asta foarte greu dacă nu imposibil de făcut...dar oricum, convenind că ar exista aceste așa-zise „extreme”: între ele este încă foarte multă muzică pe care acest blog se străduiește să nu o facă trecută neobservată.
Platformele digitale ieftin accesibile sau noul magazin Jadd. Records/București a lui Cătălin Teodoru sunt soluții alternative orientate în aceeași direcție: 

La albumul eponim deja amintit People (Mary Halvorson & Kevin Shea) – People (S/T) (I and Ear, 2005), am descoperit analogii vocale neașteptate între Mary Halvorson și Annette Peacock pe care le-am comentat cu amicul MK din Germania adăugând prin asta un impuls în plus la proiectatul nostru portret comun al inovatoarei veterane Annette (78 ani)...

Mwenso & the Shakes – Emergence [The Process of Coming Into Being] (Ropeadope, 2019)
....Flamboaiantul lider/vocalist/dansator și fost trombonist Michael Mwenso fusese remarcat și folosit odinioară de regretatul James Brown în show-urile sale londoneze, de unde infuzia actuală de funk. Originar din Sierra Leone, crescut la Londra și acum rezident în Harlem, M.M. e acum „sarea și piperul” acestui colectiv eclectic cu care excelează mai ales în prestațiile „live”...dar pt. mine nici prietenia sa cu Wynton Marsalis de la Lincoln Center, nici apariția recentă la Newport Jazz Festival 2019 (devenit cam generalist dar nu în sensul bun, creativ)...nici absolvirea de către acompaniatori a Juilliard School of Music nu reprezintă referințe care să mă „scuture”, chiar dacă „închid ochii și-mi imaginez că sunt cu trupa întro călătorie” (cum îi sfătuia Mwenso să procedeze pe potențialii cumpărători ai discului), există jazzuri mai interesante prin alte părți, prea rar pe la Ropeadope....

Refraction (Australia/USA) – The Outsider (Rare Colour Records, 2019)
.....foarte previzibil, „merge” pe căi mult prea bătătorite acest trio al bateristului Chris Broomhead, cu aceiași Brenton Foster (p-no) & Jordan Tarento (bass) de pe anterioarele 2 albume...deci o „culoare nu tocmai rară” primul contact de la acest „label” minuscul de fapt cu numai cele 4 albume toate ale trioului, un alt fel de a-i zice de fapt „Self Released”...dar poate o să mai fac o încercare alegând dintre albumele din 2016 și 2017.
 -Refraction ~ Whiskey In Orleans:
https://www.youtube.com/watch?v=F6kIJQvx8tU

Yimba Rudo (“Sing Love”) – Yimba Rudo (Self Released, 2019)...."avant-jazz" trio din New Jersey, cu Kevin Norton: vibr, perc; Steve LaSpina: d-bass & Jim Pugliese: dr, perc
....„film pentru urechi” și (melanj de) „jazz & new music” mi-au plăcut ca descrieri scurte pe bandcamp.com, altfel devine redundantă asocierea unui album cu un „voiaj” sau o „poveste”, prea adesea s-a procedat astfel prin recenzii și o dată în plus aici parcă-i diminuează materialului din plusvaloare...iar legat de „debutul trioului”, chiar dacă stricto sensu e-adevărat, de fapt e vorba de încă o formulă a vibrafonistului adăugată la cele anterioare, vorbim de un Kevin Norton care a cântat la viața lui, printre alții, cu Anthony Braxton, John Zorn, Jim Hall, Chet Baker, Joëlle Léandre, Marc Ribot, Philip Glass...
 -Moonstruck:
https://www.youtube.com/watch?v=tU52GN39Ato


                                                                        Yimba Rudo

Okan Ersan (Cyprus) – Nibiru (Self Produced, 2019)....
....„Same old story”: tot despre o poveste S.F. e vorba și aici pe mitologica planetă inspirată din astronomia babiloniană etalată și pe coperta criptică (vezi mai jos), dar măcar muzica aici sună mai interesant, un „retro fusion” chitaristic à la anii '70/'80, ca să-i zic așa
....chitara liderului făcând trimitere la SynthAxe-ul regretatului Allan Holdsworth de pe Atavachron și Sand.
 - SynthAxe Demo from the 80's:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=474&v=JqdVQ9VdoAg




 -„As Far Away as Possible”:
https://www.youtube.com/watch?v=vxmEI4A9-eQ

Moken (Cameroon) – Missing Chapters (MoodSwing, 2019)
    - Moken (Cameroon) – Chapters of My Life (Bantu Records, 2016)
....Este lăudat mult acest Moken dar nu prea-mi dau seama pentru ce, prea mult (afro)pop și „indie folk” prin jazzul său iar eu încep să cred în conspirațiile criticii muzicale (sau doar încă un caz de mimetism?): și aici se zice de „povești”!

Mike Holober and the Gotham Jazz Orchestra – Hiding Out -2 CD- (Zoho, 2019)
....MH, pianist american, 62 ani...
Ben Flocks (sax) – Mask of the Muse (Self Released, 2019)

....și alte „povești” recente, tot din categoria „middle of the road”:
* Jazzmeia HornLove & Liberation (Concord Jazz, 2019)
Bryony Jarman-Pinto – Cage and Aviary (Tru Thoughts, 2019)
Corey Christiansen (gtr) – La Proxima (Origin Records, 2019)
* Enrico Rava, Joe Lovano – Roma (ECM, 2019)

Ricardo Peixoto (gtr, Brazil/USA) – Scary Beautiful (Self Produced, 2019)
* Daniel Murray (gtr, Brazil) – Universo Musical de Egberto Gismonti (ECM, 2019)
* Grazie Wirtti (voc, Brazil) & Matías Arriazu (gtr, Argentina) – Caçador de Infância (ECM, 2019)...prod by Egberto Gismonti
....de remarcat aici în minisetul brazilian de 3 albume, vocalista cu inflexiuni fado Grazie Wirtti. În legătură cu piesa a 2-a „Saraus Petrobras” din link-ul de mai jos, n-am aflat dacă între pianista Fernanda Gismonti și veteranul chitarist producător Egberto Gismonti există vreo legătură de rudenie.
 -El Dulce Gavilan:
https://www.youtube.com/watch?v=-pHZ4ClZgF8
 -#SarausPetrobras - Grazie Wirtti e Matias Arriazu + Fernanda Gismonti:






[*] The Feed-Back ("The Group"/ Italy) – S/T (RCA/Italy, 1970)....a.k.a. Gruppo d(i)'Improvvisazione Nuova Consonanza
....„free jazz / krautrock style oriented”...
  - Mario Bertoncini (Percussion, Piano, Timpani, Vocal)
  - Franco Evangelisti (Piano, Timpani, Celesta, Vocal)
  - John Heineman (Trombone, Piano, Cello) /  - Walter Branchi (Contrabass)
  - Ennio Morricone (Trumpet, Vocal) /  - Egisto Macchi (Percussion)

 -The Feed-Back-The Feed-Back (1970)[Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=lHpumFSr6t8

....S-a deschis "cutia Pandorei" odată cu acest album rar și valoros de 28 minute recent pozat/comentat de viniliștii colecționari ai paginii de pe Facebook, pentru că poate doar Italian Instabile Orchestra a mai reușit în Peninsulă, după 1990, o asemenea masivă etalare de jazz modern-creativ, mă refer atât la numărul celor implicați și albumele numeroase apărute cât și la impactul asupra unei întregi scene și generații succesive de muzicieni. Pe Ennio Morricone îl știe multă lume ca autor de muzică de film pentru „spaghetti westen”-uri, mult mai puțini însă ca trompetist/vocalist al „Grupului de Improvizație „Noua Consonanță” înființat în 1964/65 de compozitorul clasic modern Franco Evangelisti (1926-1980).
Având la bază jazz, serialism, muzică concretă și alte tehnici de avangardă dezvoltate de compozitori contemporani de muzică clasică precum Luigi Nono și Giacinto Scelsi, grupul a fost dedicat găsirii și dezvoltării de noi tehnici muzicale prin improvizație, surse controlate de zgomot și anti-sisteme muzicale. Membrii titulari și oaspeții frecvenți au folosit tehnici extinse pe instrumente clasice tradiționale, precum și pianul preparat, muzică pe bandă de magnetofon și muzică electronică. În decursul anilor ’70, muzica a continuat să evolueze pentru a îmbrățișa alte tehnici și genuri, cum ar fi audio feedback-ul (efectul Larsen) la chitară și funk-ul. Pe lângă concerte, grupul a emis o serie de albume și a contribuit la numeroase partituri pentru filme ale lui Ennio Morricone, inclusiv Un Tranquillo Posto Di Campagna  (1968) și Gli occhi freddi della paura (1971), dizolvându-se treptat după moartea lui Evangelisti din 1980. Este considerat un „fenomen” ca prim colectiv de compozitori experimentali, cu variațiunile din denumire de pe coperțile albumelor pe care le veți vedea mai jos întro listă cronologică incluzând nu mai puțin de 3 albume eponime, plus câteva „spin-off”-uri asociate.

* Gruppo di Improvvisazione 'Nuova Consonanza'S/T (LP RCA, 1966/CD Schema, 2016)
* Gruppo Di Improvvisazione Nuova ConsonanzaThe Private Sea of Dreams (LP RCA, 1967)
* Ennio Morricone (and Gruppo d'Improvvisazione Nuova Consonanza) – A Quiet Place in the Country ["Un Tranquillo Posto di Campagna"] (rec 1968, CD Saimel Bandas Sonoras/Spain, 2003)
* Gruppe Nuova ConsonanzaImprovisationen (Deutsche Grammophon, 1969)
* Gruppo d'improvvisazione Nuova ConsonanzaS/T (General Music, 1973)
 -Gruppo d'improvvisazione Nuova Consonanza - s/t (1973) (The Group) ‎FULL ALBUM:
https://www.youtube.com/watch?v=IN6M8FjoiTw

* Gruppo d'Improvvisazione 'Nuova Consonanza'S/T (LP Cinevox, 1975/CD Bella Casa, 2007)
* Gruppo di Improvvisazione Nuova ConsonanzaMusica Su Schemi (Cramps, 1976)
* Gruppo Di Improvvisazione Nuova ConsonanzaAzioni -2 CD- (rec 1967-69, rel Die Schachtel (+ DVD), 2006)
* Gruppo di Improvvisazione Nuova ConsonanzaNiente (Cometa Edizioni Musicali, 2010)
* G.I.N.C. (Gruppo d'improvvisazione Nuova Consonanza) – Eroina (Cometa Edizioni Musicali, 2011)
* Alessandro AlessandroniI Cantori Moderni di A. Alessandroni (2013)
* I Cantori Moderni di A. AlessandroniThe Modern Singers (1960s-70s) (2007)
* Edda Dell'OrsoVoice (1967-81) (2009)
* Edda Dell'OrsoAl cinema con...Edda Dell'Orso -Compilation- (2002)
....născută Edda Sabatini, 74 ani, Dell'Orso este soprana cu vocea fără cuvinte din muzica de pe vreo 60 coloane sonore de film -din care peste 30 a lui Ennio Morricone (!)- începând cu „Pentru un pumn de dolari” (Sergio Leone).
















O postare pe Facebook mi-a relevat o lipsă în discografia următorului muzician iar o dată cu completarea mi-am reamintit de 2 dintre albumele preferate ale acestui foarte original și inovator genul „one of a kind”, abordat de mine în anii radiourilor locale și inserat prin „playlist”-uri seara în emisiuni când îl asociam mereu cu prietenul său de-o viață Jack Bruce (R.I.P.) de la Cream care i-a fost mai mereu alături, iar de când cu blogurile, când îi apărea vre-un nou album -ultima dată probabil la „Crescent Moon Waning” (American Clavé, 2017), inspirat creditat cu o etichetă-unicat așa cum și merită, "latin jazzvangarde"-...dar fără a dezvolta așa cum ar merita un portret amplu în genul „Lifetime Achievement” cum e cazul și la Annette Peacock.
* Kip HanrahanA Few Short Notes From The End Run -EP- (American Clavé, 1986)
......https://jazznblues.club
* Kip HanrahanTenderness (American Clavé, 1988)
 -Kip Hanrahan-Tenderness (full album):
https://www.youtube.com/watch?v=g8ssrf9pOSo
* Kip HanrahanExotica (American Clavé, 1990)
Coperțile sunt mult sub valoarea muzicii, totuși le-am mărit pe 2 pentru a putea citi logo-ul de pe Tenderness și componența.










 -Kip Hanrahan feat. Jack Bruce - Vertical's Currency (Full Album - HQ):
https://www.youtube.com/watch?v=BSVYBfxiO5o



* Bahdja (Kheireiddine Mkachiche & Manuel Hermia) - Bahdja (S/T) (Igloo, 2019)
 - Manuel Hermia: sax, bansuri, clarinet & Kheireddine Mkachiche: violin
 ...with Zinou Kendour: piano, François Garny: bass & Franck Vaillant: drums
....Nu mai știu unde citisem sau auzisem de acest „globetrotter” belgian al „world jazz”-ului Manuel Hermia, iată-l în fine cu acest nou proiect francofonic-algerian, plus 2 alte albume de-ale sale diferite ca stil și mai vechi. „Bahdja” este un prenume algerian.
https://www.igloorecords.be/album/bahdja-manuel-hermia-kheireddine-mkachiche/?lang=en
 -Bahdja - live at Dimajazz festival, Algeria:
https://www.youtube.com/watch?v=fbzdcoWF6vA

* Manuel Hermia (sax, Belgium) – Rajazz (Igloo/Belgium, 2006)
* (Manuel) Hermia, (Valentin) Ceccaldi, (Sylvain) DarrifourcqGod at the Casino (Babel Label, 2015)

De data asta -atipic ca și inversarea cu...fierbințeala, translatată meteorologic în titlu de la jazzuri la luna august, comparativ cu anterioarele- finalizez postarea cu un jazz mai ușurel, pentru că deși nu e nimic deosebit stilistic ar fi de remarcat totuși energia și talentul acestei bateriste japoneze de „fusion” de numai 22 ani, precoce și frumoasă (deși la o „distanță” de 18 ani) ca și pianista Hiromi Uehara:
* Senri Kawaguchi (dr, Japan) – Horoscope -DVD Audio RIP- (2009)
* Senri Kawaguchi – Buena Vista (Most Company, 2014)
* Senri Kawaguchi – Live Tour 2014 Buena Vista -AudioRip DVD- (Most Company, 2015)
* Senri Kawaguchi – Cider: Hard & Sweet (King Record Co.Ltd, 2016)
* Senri Kawaguchi – Triangle Live (in Yokohama 2017) -AudioRip DVD- (King Record Co.Ltd, 2017)




-Senri Kawaguchi, full performance at the London Drum Show, Nov. 11, 2018:
https://www.youtube.com/watch?v=ST7oSkJIOBM


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu