„September Morn”, 2019 (I): Eirik Hegdal, Bushman's Revenge, Stein Urheim, Iiro Rantala, Kalle Kalima & Knut Reiersrud, Søren Bebe Trio, Kjetil Mulelid Trio, Sly & The Family Drone, Pokaz Trio, Dejan Ilijić, Steve Lehman Trio + Craig Taborn, Papanosh, etc...

Postările toamnei demarează cu un set masiv de jazz nordic:
* Eirik Hegdal (Trondheim Jazz Orchestra / Norway) – Musical Balloon -live at Vossa Jazz, 2018- (Particular Recordings Collective, 2019)
....Eirik Hegdal (C melody sax, clar & b-clar), Eivind Lønning (tr & piccolo tr), Nils-Olav Johansen (gtr, banjo, voc), Ole Morten Vågan (d-bass), Mattias Ståhl (vibr) & Jon Fält (dr & perc)
....La albumele cărora le indic în detaliu instrumentația, unul din motive e ca paleta să vă facă apriori o idee și despre cum ar suna muzica, un jazz "burlesc" de salon l-aș defini eu („balon” și „salon” se întâmplă că rimează ideal în cazul ăsta și-n engleză și-n românește!), "A Truly Joyable Baloon" cum îi zice și unui titlu de piesă....album în care „mingea” pasată de la piesă la piesă ajunge lejer din salon și la circ, la teatru, la bordel sau pe-o insulă tropicală. Se etalează așadar, fără a coborî nivelul muzical în acest 4-tet extins la 6-tet cu banjo și vibrafon, o fațetă mai luminoasă a muzicianului din Team Hegdal, Alpaca Ensemble sau Zanussi 5, ipostaze mult mai sobre ale aceluiași saxofonist/clarinetist director artistic la Trondheim Jazz Orchestra și care-a preferat să folosească de data asta, cred că nu întâmplător ci ca să evidențieze că e vorba de ceva diferit, numele de botez.

 -Eirik Hegdal / Musical Balloon "A Truly Joyable Balloon" (E. Hegdal):
https://www.youtube.com/watch?v=hLDl6eg_E-o

* Bushman's Revenge (Norway) – Et hån mot overklassen (Hubro, 2019)
.....„O batjocură a clasei superioare” traduce Google Translate acest titlu, nicidecum însă nu e vorba de una muzicală pe acest debut de la Hubro Records al trioului -fără invitați de data asta- care-a fost circa 8 ani și 7 albume printre atracțiile casei concurente Rune Grammofon. Se vorbește în arealul „jazz rock electronic experimental” (conform Wikipedia) chiar de un (sub)stil propriu original, cum însă e aproape imposibil să se mai întâmple așa ceva azi, „despicând firul în paișpe” dăm de un ingenios melanj cu elemente "noise guitar" de la Sonic Youth, armonii tip The Beatles ("White Album"), muzică de film Ennio Morricone sau experimente gen Supersilent ori Jan Johansson. Încercând o traducere cât mai fidelă și a numelui trioului, „Răzbunarea boschetarului” ar avea un sens, „bushman” mai însemnând și „boșiman”, arborigen din Africa de Sud sau Australia.
  „- Gard Nilssen: drums, percussion, vibraphone, Wurlitzer and electronics
    - Rune Nergaard: bass, organ, toy piano, percussion and electronics
    - Even Helte Hermansen: soprano, baritone and additional guitars, percussion and electronics”
...ultimul E.H.H., autor a 5 piese din totalul de 10 (3 fiind creații comune + câte una de la celorlalți 2).

 













* Stein Urheim (gtr, Norway) – Simple Pieces & Paper Cut-Outs (Hubro, 2019)
....Albumul este plin de momente surprinzătoare ca și tehnica faimoaselor tablouri ale lui Matisse sugerată de titlu, o invenție formală rafinată...„nu unul de chitară clasică sau menit să fie interpretat într-o manieră foarte strictă sau compusă”, cum explică autorul...„ci trecând de la maniera „bottlenake slide” pe teritoriul transcedental „primitiv” al lui John Fahey....cu o chitară acustică (manufacturată după modelul Selmer din anii 1930), lăsând mult spațiu deschis, fără concepte abstracte sau aranjamente uriașe”.

* Iiro Rantala (p-no, Finland) – My Finnish Calendar (ACT Music, 2019)
.....Fără booklet, albumul ar fi trecut poate neobservat, dar umorul negru persiflant din descrierea celor 12 luni ale anului care dau și titlurile pieselor, cu reflectarea specifică a fiecăreia în comportamentului finlandezilor, în bună parte superstițios și mimetic (deci foarte valabil și pe alte meridiane, inclusiv prin Carpați...), constituie „sarea și piperul” acestui al 3-lea album solo al pianistului dotat și cu surprinzătoare calități literare și de fin observator social. Obligatoriu de citit textele înainte sau în timp ce ascultați, altfel nu veți asimila și descoperi nuanțele muzicii la fel...

„My Finnish Calendar / Liner notes by Iiro Rantala
January
Month of regret. Finns regret that they spent too much money on Christmas, ate too much and definitely drank too much on Christmas and New Year. Many Finns are cleaning their system and have an alcohol-free month of January. That doesn’t make them happier people.
February
When the snow arrives the Finns are at their best. All kinds of snow activities make them happy. Skiing, skating, making snowmen. The real pros have their alcohol-free month inFebruary, because its the shortest month.
March
Finns are bored with the winter. It’s been cold and dark for some time now. Many birthdays in March, though. These are the ones who have been conceived during the white nights of June. In March the Finns are dreaming of a trip to Paris, where spring is already happening. P hotos by Aleksi Hornborg
April
April is a paradox. Increasing light and temperature ought to make Finns happy but there’s a peak in the suicide statistics every year in April. Maybe it’s the light which makes the Finns want to end their days. If you have a Finnish friend please give him/her a call in April and ask how they’re doing. That could make a difference.
May
A summer planning month. The summer is short and needs to be planned well. Finns love to go to the summer music festivals. Middle-aged Finns are trying to find their favorite artists from their youth but unfortunately they are already either dead or in rehab. But middle-aged Finns buy a ticket anyway. They find themself digging some 20-year-old Norwegian millionaire EDM-artist who doesn’t even play anything. He’s performing with a lap top, right hand fist in the air.
June
June is called Kesäkuu in Finnish. Kesä is a summer and kuu is a month. But it isn’t. Because of climate change, June is actually very cold and uber rainy. The kids start their summer break and demand constant entertainment. Parents are working until the end of June and try to cope with the situation. Swimming in cold water, cabin life, rain that never stops. Everybody tries to book a short trip to Greece but they are sold out. June is a month of fake happiness.
July
In July Finland is closed. Everybody has to have their summer vacation in July. Nothing moves in the cities because Finns love their summer cabins with the sauna by the lake and they prefer to be there either alone or with the family. Its easier to get sex from a Finn than an invitation to the cabin, the holy place.
August
The best summer weather is actually in August. But in Scandinavia the kids have to return to school and the parents to the office. That is creating a vibe called “The Swedish mood”. It means that at first sight, everything looks jättebra but when you start digging a little bit, all the shit is starting to come out. Never start digging into the lives of Swedes. You’ll never know what kind of darkness you’ll run into.
September
Even the Finns get a little bit romantic in September. Nature is extremely beautiful, the trees are dropping their leaves and everything seems to be dying. Maybe this encourages the Finns to find romance, which may lead to a new life. A little storm is possible in September too.
October
The energy is rising. Finns are gaining power in order to survive the winter. A big autumn storm is likely to happen in October. 
November
November is highly appreciated. Darkness fits the Finnish mentality extremely well. Nobody is even pretending to be in a good mood and every second Finn is suffering from a darkness depression. Many Finns find great beauty and solitude in the darkness, and hide in it.
December
Everything that makes January the month of regret is built up in December. The Finns are hard-working and pedantic people. They want to complete all their work projects in December like there would be no next year. At the same time they are trying to organize anamazing Christmas for their families. There’s a lot of pressure at Christmas time, since Finland is known as the capital of Christmas. Santa Claus is from Finland and that’s a fact, no matter what the Swedes and Russians claim! In December the Finns are like a little mouse on a wheel. It cannot jump out. It keeps running and running and in the end it’s totally exhausted.”

 














* Kalle Kalima & Knut Reiersrud (with Phil Donkin & Jim Black) – Flying Like Eagles (ACT Music , 2019)
.....Duo finlandez/norvegian complementar pe un album de genul "americana" jazz cu contribuția boss-ului Sigi Loch de la ACT, cel care a avut ideea colaborării între acești 2 chitariști cărora le descoperise afinitățile comune, primul provinind din jazz și rock, celălalt din blues și world. Interesante variantele la “For What It’s Worth” (Buffalo Springfield), Hotel California (The Eagles) sau “Hurt” (Johnny Cash)...dar de fapt totul „sună proaspăt, intuitiv și autentic”, inclusiv prin aportul secției ritmice new-yorkeze de „primă-clasă”.

* Søren Bebe Trio (Denmark) – Echoes (Self Released, 2019)
....album calm, melodic și melancolic, al 6-lea al pianistului inspirat de „ecouri” din jazz, muzică clasică și folk.
http://michaelsjazzblog.com/?p=41686

* Kjetil Mulelid Trio (Norway) – What You Thought Was Home (Rune Grammofon, 2019)
   - Kjetil Mulelid Trio (Norway) – Not Nearly Enough to Buy a House (Rune Grammofon, 2017)
...cu Bjørn Marius Hegge (bass) & Andreas Winther (drums)...trio pianistic democratic, componenții fiind născuți după 1987, școliți la Jazz Department of the Trondheim Conservatory of Music și contribuind la realizările mai multor proiecte între care Megalodon Collective. Compozițiile interpretate de Mulelid sunt melodii evocatoare frumoase echilibrate în mod expert energetic, complexe ritmic și bogate armonic....și totuși, în contextul orientării stilistice generale a casei de discuri, albumele mi se par dintre cele mai conservator-tradiționaliste din catalog.
 -12 Points Festival 2018 - Kjetil Mulelid Trio Full Show:
https://www.youtube.com/watch?v=jKguyO-VVqc

* George Colligan (p-no) – Again with Attitude (IYOUWE, 2019)
* Rich Willey’s Boptism Big Band – Down & Dirty (Wise Cat Records, 2019)
* The Pete McGuinness Jazz Orchestra – Along for the Ride (Summit, 2019)
* Sly & The Family Drone – Gentle Persuaders (Love Love Records, 2019)
....Luând lucrurile de la coadă în acest miniset, 4 etichete (= case de discuri) mai noi/rare în jazz, deci impunând o curiozitate și atenție mai sporită...dar numai ultima din cele 4 mi s-a părut interesantă, cu-adevărat „convingători” fiind cei din The Family Drone, deși mai puțin „gentili”, fiind vorba de un „drum, tape & oscillator UK noise band” condusă cu umor de liderul Matt Cargill -altfel, accidentat grav în ianuarie 2018 (!)- și etalându-l în haosul bine controlat pe bariton saxofonistul James Allsop. Invitație certă pt. a „vedea” despre ce-i vorba și pe anterioarele 3 albume: 95 Minutes Over England, Unnecessary Woe, respectiv Molar Wrench (cu Dead Neanderthals).

 -Sly & The Family Drone - Heaven's Gate Dog Agility:
https://www.youtube.com/watch?v=7iBVXp0Kia8

* Pokaz Trio (Ukraine) – Kintsugi (Losen, 2019)
....Andrew Pokaz (p-no), Vitaliy Fesenko (bass) & Yakov Taruntsov (drums)

* Dejan Ilijić (p-no, Eyot/Serbia) – DYAD (Metropolis Music, 2019)
....elemente balcanice comune bine prospectate, personal și cu „feeling” citate pe aceste 2 albume, primul al unui democratic trio ucrainean deschis de „Slavonic Dance”...un titlu care s-ar fi potrivit foarte bine și celui de-al 2-lea, al liderului de la Eyot ajuns la tot atâtea albume de solo pian câte are lansate și cu trupa, adică 4.

 
















* Steve Lehman Trio + Craig Taborn – The People I Love (Pi Recordings, 2019)
....Excelent album pe care S.L. își revizuiește rădăcinile jazz-ului, prezentându-și abordarea tradițională a cvartetului de saxofon alto clasic și aniversând totodată și cei 10 ani de colaborare tot mai profundă și sofisticată cu bateristul Damion Reid (Robert Glasper Trio) și basistul Matt Brewer (SF Jazz, Gonzalo Rubalcaba). „Gândiți-vă la piciorul lui Darwin apăsat pe acceleratorul de jazz”, scrie sugestiv o cronică pentru a descrie tipul de bebop și marca de muzică a lui Lehman de azi, o „transfigurare” (termen care mi s-a părut cel mai adecvat corespondent al englezescului „transmogrification”) a teoriilor lui Anthony Braxton și pasiunii lui Jackie McLean, ambii fiind mentorii săi. De aici și titlul-tribut incluzând piese nou „transfigurate” ale „clasicelor” teme relativ recente semnate de Kenny Kirkland, Jeff “Tain” Watts, Kurt Rosenwinkel și una a duoului electronic Autechre, plus câteva revizuiri ale propriilor compoziții. Sunt și 3 improvizații în duo cu pianistul Craig Taborn care nu putea aduce decât plusvaloare unui album demonstrând atât conceptul modern al 4-tetului clasic cât și filiație cu cele 6 decade de extensie a vocabularului saxofonului experimental, de la Eric Dolphy și Anthony Braxton până la Arthur Blythe și Evan Parker.
Candidat la „albumele anului”? Să vedem....

 -The People I Love (EPK) -- Steve Lehman Trio + Craig Taborn:
https://www.youtube.com/watch?v=ex5Erqd-MVo

                            Magda Mayas (p-no)

* Magda Mayas & Christine Abdelnour Sehnaoui – Teeming (Olof Bright, 2010)

* (Magda) Mayas + (Christine) Abdelnour – Myriad (Unsound, 2012)

* Annette Krebs, Anthea Caddy, Magda Mayas – Thread (Another Timbre, 2012)

* Chris Abrahams and Magda Mayas – Gardener (Relative Pitch, 2013)

* Great Waitress (Magda Mayas, Monika Brooks & Laura Altman) – Lucid (Splitrec, 2011)

* John Butcher, Tony Buck, Magda Mayas, Burkhard Stangl – Plume (Unsound, 2013)

* Magda Mayas – Heartland [Another Timbre, 2010]

* Magda Mayas – Terrain -live- (Gaffer, 2016)

* Magda Mayas & Jim Denley – Tempe Jetz (Relative Pitch, 2017)

* Spill (Tony Buck & Magda Mayas) – Fluoresce (Monotype, 2012)

* Magda Mayas, Damon Smith & Tony Buck – Spill Plus (Nuscope Recordings, 2014)

* Magda Mayas, Tony Buck – Gold (Creative Sources, 2009)

* Mayas • Nutters • Olsen • Galvez – It's Dirty In The Different Tradition (FMR, 2005)

* phono_phono (Sabine Vogel, Magda Mayas & Michael Renkel) – s/t -live- (absinthRecords, 2007)

....mizez la acest set măricel al curatoarei viitoarei ediții „Music Unlimited 33/ Wels, nov. 2019”, pe ajutor din partea amicilor curioși de extensia sonoră pe care această pianistă o tot face mereu folosind în cele mai diferite și curioase feluri instrumentul ei predilect: e o muzică nicidecum ușor de ascultat/asimilat, reclamă obligatoriu o stare aparte la recepție, impusă sau autoimpusă. În perioada albumului Gold am avut șansa s-o văd și aud la ediția din 2009 a lui „Jazz and...More”, festival organizat cu atâta greutate și sincope...dar și cu un imens curaj și cerbicie pentru România, de către Mircea Streit la Sibiu. Atunci Magda Mayas era încă la început de carieră -doar 2 titluri din listă sunt mai timpurii-, au trecut de-atunci 10 ani.

Completări, influențe din alte surse, reeditări:

* Papanosh (Roy Nathanson, Fidel Fourneyron) – ¡Oh Yeah Ho! (Vibrant/Enja/Yellowbird, 2015)

....proiect misterios și pasager, noroc cu www.discogs.com de la care-am aflat cine-s cei 7 muzicieni necreditați pe un disc plasat, din câte cunosc și pot compara, peste media valorică a celor de la casa-mamă germană Enja Records.

* Zé Eduardo Nazario (Brazil) – poema da gota serena...e outros poemas -LP/CD- (LP Lira Paulistana, 1982/ CD 2004)
....Bilanț la 50 ani de carieră împliniți în 2014 de către bateristul brazilian, albumul LP foarte valoros de debut etalându-l singur și cu grupul Cacau, în timp ce CDul include și piese-bonus (pe care nu le știu) în duo sau cu formulele Um, SP sau Zen.

* Sam Rivers – Contours (Blue Note, 1965, reissued CD, 2019)
....albumul al 2-lea ca lider este important și face parte dintro listă mai lungă de reeditări cu materialele saxofonistului clasic.
* Ahmed Abdul-Malik – East Meets West (RCA Victor, 1960 / LPM US LP, 2015)
....al 2-lea album, deasemenea, ca lider pentru basistul interpret și la oud prin care a împrospătat fuziunea jazzului cu muzica tradițională arabo-africană.