"September (Jazzy) Morn", 2019 (2): Henry Kaiser & Alan Licht, Tomas Fujiwara Trio, Frode Haltli, Gordon Grdina Quartet, Teotima, Gard Nilssen Acoustic Unity, Hendrik Meurkens, Bangkok Lingo, etc...

* Henry Kaiser & Alan Licht – Skip to the Solo (Public Eyesore, 2016)
Casa Public Eyesore (cu sucursala Eh?) nu-i tocmai o noutate pe acest blog unde "experimental, minimalist, free jazz, electroacoustic, and outsider recordings" (conform discogs.com) ori "Abnormal sounds since 1997. Free Improvisation, Avant Rock, Electroacoustic, Concrete; Progressive & Regressive; Insider & Outsider" (cum apare scris pe propriul site) nu-s înșiruiri de termeni care să mă facă apriori reticent, dimpotrivă: tocmai complexitatea șirului lor chiar însoțită de dificultatea -dacă nu chiar imposibilitatea- găsirii corespondenților adecvați în românește la unii dintre ei, mă provoacă la abordarea acestor muzici dincolo de orizonturile cunoașterii și mediatizării din Ro, doar ăsta-i și scopul cu care am demarat blogul victimofjazz, nu-i așa?

Un „randevu în spațiu” este propus de către cei 2 chitariști pe buchetul liber improvizat, pornit din blues („More Or Less Cowbell”), continuat baladesc („Where Are They Now”), peisagistic („What Is Arizona Really Like”) ori cu pasaje midtempo și solouri/dueluri debordante în cam tot restul de 11 teme, incluzând tributul adus eminenței cenușii demult apuse de la Grateful Dead „Variations On The Jerry Garcia Secret Chord Progression”.
 -What's Your Line:
https://www.youtube.com/watch?v=VzospHhlJoM

Discul are parcă tot ce știm mai bun și de la regretatul Allan Holdsworth, mai ales ca sound al chitarei, în plus plăcuta surpriză a mai tânărului chitarist partener Alan Licht (51 ani) pe care-l știam minimal dinainte doar de pe colaborarea: 

 - Licht / Akiyama Trios – Tomorrow Outside Tomorrow (Editions Mego, 2016)
....Alan Licht: gtr, electr, Tetuzi Akiyama: gtr...with Oren Ambarchi: gtr (01) & Rob Mazurek: cornet (02).
...automat se impune deci o tematică ce va trebui aprofundată cândva, acest chitarist Alan Licht având mai multe realizări în comun cu Loren MazzaCane Connors -alt chitarist foarte interesant!-..., cu câțiva japonezi, cu Nels Cline și Lee Ranaldo („Nothing Makes Any Sense”, 2007), etc....dar aici pe Skip...fiind la prima colaborare cu Henry Kaiser, prea probabil printre albumele mele preferate de jazz ale lui 2016 dacă-l descopeream atunci la timp....Dar, „niciodată nu-i prea târziu” pentru a umple un gol, ceea ce digitalizarea permite cel mai ușor ca format (vezi recomandările de la final).

Henry Kaiser, nu demult parțial portretizat aici, împlinește azi 19 septembrie vârsta de 67 ani, așa încât am mai recuperat dintre discurile sale mai noi și pe acestea:

* Henry Kaiser – Nazca Lines: solo acoustic guitar (Fractal Music, 2016)
* Simon Barker, Henry Kaiser, Bill Laswell, Rudresh Mahanthappa – Mudang Rock (Fractal Music, 2018)
Pentru informare, aprofundare și recomandări de la Public Eyeshore (Records), foarte utilă e și această adresă:
https://rateyourmusic.com/label/public_eyesore/

 -MUDANG ROCK - Henry Kaiser, Simon Barker, Bill Laswell & Rudresh Mahanthappa:
https://www.youtube.com/watch?v=Aj2m7a4UkbY

Deși la Plai Festival / Timișoara a ajuns cu câteva zile în urmă în formulă de octet, trupa Red Baraat (SUA/India) condusă de Sunny Jain nu l-a inclus și pe bateristul Tomas Fujiwara care a contribuit la albumele de studio ale trupei...Asta nu m-a împiedicat să-mi completez discografia prolificului baterist din Thumbscrew, The Hook Up, The Out Louds, Mary Halvorson's Code Girl/Reverse Blue, Illegal Crowns, Taylor Ho Bynum Sextet, Tomeka Reid Quartet, Michael Formanek’s Ensemble Kolossus, ș.a.m.d....cu încă 3 albume:
* Tomas Fujiwara Trio – Variable Bets (Relative Pitch, 2014)
* The Thirteenth Assembly – (un)sentimental (Important, 2009)
* The Thirteenth Assembly – Station Direct (Important, 2011)

....la fel, apropo de completări, s-a întâmplat și în cazul „dronei de familie” britanice următoare cu „convingători gentili” abordată în postările trecute când remarcam noul:
 - Sly & The Family Drone – Gentle Persuaders (Love Love Records, 2019)....„drum, tape & oscillator UK noise band”
...trupa desigur neavând nimic în comun stilistic, doar inspirându-se din numele Sly & The Family Stone al clasicilor californieni pivotali în funk, soul și rock psihedelic. Am adăugat următoarele 3 albume anterioare pline de lungi improvizații cu nimic mai prejos:
   - Sly & The Family Drone – 95 Minutes Over England (Self Released, 2010)
   - Sly & The Family Drone – Unnecessary Woe (Self Released, 2013)
   - Sly & The Family Drone + Dead Neanderthals – Molar Wrench (Hominid Sounds, 2017)

 -Sly & The Family Drone - Live at The Dome, London 2018 - FULL SHOW:
https://www.youtube.com/watch?v=CGQzo0eq2jo


....Albume noi cu posibile recenzii semnate de Berti Barbera în revista sezonieră "Sunete", altfel atractiv și cât se poate de profesionist scrise, dar limitând din păcate spectrul alegerilor la câteva case de discuri mai cunoscute la noi de jazzofili, pe lângă faptul că revista apare mult prea rar față de nr. noutăților meritând recenzii:
* Miles Davis – Rubberband (Warner/Rhino, 2019)....„funk, jazz”
.....cu înregistrări de pe benzi reinventate de nepotul baterist al lui Miles și de producătorii originari Randy Hall și Attala Zane Giles, datând din perioada mai comercială dintre You’re Under Arrest (1985) și Amandla (1989).
* Avishai Cohen & Yonathan Avishai – Playing the Room (ECM, 2019)
* Danish String Quartet – Prism II (ECM New Series, 2019)
* Klaus Paier & Asja Valcic – Vision for Two: 10 Years (ACT Music, 2019)
* David Helbock – Playing John Williams: Piano Works XIV (ACT Music, 2019)
* Miguel Zenón – Sonero: The Music of Ismael Rivera (Miel Music, 2019)

....Poate același B.B. sau altcineva din Ro din grupul de fani ai jazzului scandinav se va ocupa mai pe larg și de următorul album abia lansat și urmându-i pare-se cu brio Avant Folk-ului din 2018, noul material al acordeonistului fiind găsibil prin recenzii încadrat exact acestui areal stilistic, „avant folk” (sau, cum am găsit bine argumentat într-un review, „mai mult „avant” decât „folk”):
* Frode Haltli (acc) – Border Woods (Hubro, 2019)
...cu un aport însemnat, inclusiv componistic, din partea suedezei Emilia Amper expertă la nyckelharpa și a cuplului de percuționiști Hakon Stene & Eirik Raude.

 -Mostamägg Polska:
https://www.youtube.com/watch?v=QQY6pKpGdRs

Set nou de jazz vocal feminin, cu nemțoaica Barb(ara) Jungr venind din muzica de cabaret iar cunoscuta Chrissie Hynde convertindu-se stilistic, chiar mai spectaculos, din postura de „frontwoman” a „(post) punk/new wave”-rilor majori anglo-americani The Pretenders (ultimul album al acestora: Alone, 2017):
* Barb Jungr – Bob, Brel and Me (Absolute, 2019)
* Chrissie Hynde with The Valve Bone Woe Ensemble – Valve Bone Woe (BMG, 2019)
* Daymé Arocena – Sonocardiogram (Brownswood, 2019)
* Joan Chamorro & Carla Motis (Spain) – Joan Chamorro presenta Carla Motis (Associació Sant Andreu Jazz Band, 2019)
* Rosalynn Robinson – Times Remembered (Alessio Brocca Edizioni Musicali, 2017)
N-am remarcat în acest set lucruri deosebite dar albumele meritau semnalate.

....și iată-ne ajunși la miezul principal al noutăților, după criteriile mele de apreciere: albume care ar merita și în românește tipul de recenzii extinse de genul celor mai sus lăudate ale lui Berti Barbera, în circumstanțele limitative amintite pare-se totuși singurul sau oricum dintre foarte puținii jurnaliști din Ro care mai face așa ceva în prezent în tot mai firava presă scrisă, cu expunerea națională a tirajului sporadicelor „Sunete”:

* Gordon Grdina Quartet (Canada) – Cooper’s Park (Songlines, 2019)
....idem componența și setul instrum. din 2017 de pe Inroads („guitar/oud; piano, Rhodes, clavinet; alto saxophone/bass clarinet; drums”), deci comparația-i aproape inevitabilă...și într-adevăr, muzica în genul „East meets West” nu-i mult diferită, cu piese filigranat elaborate totuși ceva mai lungi -3 din 5 depășind 15 minute-, estul geo-cultural fiind reflectat în special de sunetul oud-ului liderului.

 -Cooper's Park:
https://www.youtube.com/watch?v=zntudOBpCvs

* Teotima – Weightless (First Word Records, 2019)....„Pop Latin, Jazz, World Music”, conform  https://www.deejay.de/Teotima_Weightless_FW194_Vinyl__933413

....„Efortul de a fi fericit - cum e învățarea unui instrument sau a unei limbi - se simte ca ceva ce trebuie să întreții și să o faci în mod regulat” este de părere liderul chitarist și directorul muzical Greg Sanders care transferă axioma asupra muzicii acestui mare ansamblu londonez de tip Billy Strayhorn, Duke Ellington sau Gil Evans în cele 7 teme, cu trimiteri la Africa de Sud („To Friends”, un omagiu adus legendarului Abdulah Ibrahim)...de Est și de Vest, Brazilia („Brotherhood of Breath”), SUA sau Caraibe, „...în timp ce (totul) sună complet proaspăt și singular captivant”.
„Toate melodiile prezintă contribuții, idei și improvizații din partea tuturor muzicienilor, care sunt o parte esențială a caracterului și sunetului trupei!” ne mai asigură și prezentarea de pe bandcamp.com unde albumul e ascultabil integral.
- Suport: Teotima – Counting The Ways (First Word Records, 2013)
...."debut album from Teotima, a 14 piece spiritual jazz ensemble from London".
"Excellent release." Gilles Peterson, BBC6 Music
"On first listen, this could well be album of the year!" Mike Chadwick, Jazz FM

 -Teotima - To Friends:
https://www.youtube.com/watch?v=D4Yls3VNFE0

* The Souljazz Orchestra (Canada) – Chaos Theories (Strut/Do Right! Music, 2019)
.....Pierre Chrètien este pianist, organist, chitarist, vocalist, etc...plus compozitorul principal al trupei de „afro funk jazz” creată la Ottawa în 2002 și cu aproape 15 ani de carieră discografică, noul album -deși dominat de teme politice actuale sugerate și de titlu (de ex. pericolul nuclear și rolul SUA din „afacere” în piesele „gemene” “War Games” și “House of Cards”)...etalând în pofida celor amintite aceeași muzică optimist/infecțios/dansantă ca anteriorul Under Burning Skies (Strut, 2017).

 -The Souljazz Orchestra - Well Runs Dry:
https://www.youtube.com/watch?v=oSmZaT3TN18

* Gard Nilssen Acoustic Unity (Norway) – To Whom Who Buys a Record (Odin, 2019)....with Petter Eldh (double bass) & André Roligheten (saxophones, bass clarinet)
....Clasicul saxofonist Ornette Coleman are un album numit To Whom Keeps a Record (1975) care nu doar că a inspirat titlul, ci oferă un indiciu clar și asupra stilului trioului prolificului baterist.
„Acest album îți este dedicat ție, pentru a-l cumpăra”...stă scris (vezi mai jos) pe „back cover”-ul albumului apărut, ca amănunt „tehnic”, la noua casă Odin Records din Oslo, pentru că vechiul catalog al celei înființate în 1981 a fost preluat de Grappa Records. Numele trupei, la rândul său, face aluzie la Spiritual Unity, albumul din 1965 ai unuia dintre ceilalți mentori spirituali ai lui Gard Nilssen, Albert Ayler. Dacă în postarea trecută lăudam noul album Bushman’s Revenge, foarte aproape de acel album trebuie pus și acesta și nu numai pentru că G.N. face parte din ambele garnituri (sPacemoNkey, Amgala Temple și Supersonic Orchestra fiind alte formule care-l includ).
 -jazzahead! 2019 - Gard Nilssen's Acoustic Unity:
https://www.youtube.com/watch?v=aSxRVmBabWg

* Hendrik Meurkens with Mike LeDonne, Peter Bernstein & Jimmy Cobb – Cobb's Pocket (IN + OUT Records, 2019)
....Vis devenit realitate pentru muzicuțistul vibrafonist Hendrik, acela destul de rar întâlnit în istoria jazzului (însă frecvent în blues): de „dialog” între muzicuța sa și o orgă Hammond B-3 (Mike) și o chitară (Peter), pe un album completat de contribuția veteranului baterist J. Cobb, cel ce-a inspirat și titlul și care în luna ianuarie a împlinit 90 ani! Despre liderul german de origine dar stabilit la New York se spune că ar fi cel mai important muzicuțist după Toots Thielemans și în orice caz cel mai înalt, la propriu!
https://www.youtube.com/watch?v=hU3EFrQ693k

* Bangkok Lingo (Norway) – Smells / Colours / Noise (Losen, 2019)
....Lyder Ovreas Roed: trumpet; Lauritz Skeidsvoll: saxophone; Olav Imerslund: upright bass; Henrik Haland: drums; Ivar Myrset Asheim: percussion
....Sunet foarte „clasic” și tipic american la acest 5-tet scandinav, dar nu e prima producție de la Losen Records cu aceste atribute.

 -Lost Tribes and Promised Lands:
https://www.youtube.com/watch?v=-jzmU1lcblM


Recomandări:

* Alan Licht & Aki Onda – Everydays (2008)
* Alan Licht & Loren Connors – Into the Night Sky (2010)
* Alan Licht (gtr) – A New York Minute -2 CD- (2003)
* Alan Licht (gtr) – Four Years Older (2013)
* Alan Licht (gtr) – Plays Well (2001)
* Loren MazzaCane-Connors, Alan Licht – Hoffman Estates (1998)
* Nels Cline, Lee Ranaldo, Carlos Giffoni & Alan Licht - Nothing Makes Any Sense (2007)