...Asta-i o postare care poate dovedi că disputa „acumulare vs. asimilare” în „meciul” avalanșei muzicilor noi nu-i obligatoriu tranșată tot timpul în favoarea primei „echipe” mereu supranumerică, ba chiar s-ar putea înclina balanța în favoarea „oaspeților”, cu-atât mai mult cu cât și pe „felia” asta am avut mai multe ajutoare ca surse de informare iar în „repriza” pe subiectul elvețienilor OM a intrat „rezerva de lux” MK cu o argumentată și pertinentă impresie și despre ultimul album al bateristului Dan Weiss (&) Starebaby. Unde nu găsiți detalii și impresii cel mai probabil sunt implicați artiști deja expuși anterior pe blog sau albumele meritând a fi semnalate la prima ascultare nu m-au impresionat, pentru că mai e vorba pe-aici și de o altă dispută mai amplă și mai generală, jazz creativ vs. jazz vetust...
* Oz Noy – Snapdragon (Abstract Logix, 2020)
- Oz Noy – Booga Looga Loo (Abstract Logix, 2019)
-Oz Noy: Snapdragon (Album Sampler):
* Lilja (Norway) – Marble (Jazzland Recordings, 2020)
....prenumele chitaristei islandeze Oddrun Jonsdottir din trioul Moksha („Norway/Iceland/Nepal”) oferă numele trupei din Oslo de fapt, aici un cuartet însă cu foarte mulți invitați de pe cel puțin 4 continente, muzica urmărind traseul clar indicat de titlurile pieselor, de la „New York” la „Reykjavik”, prin „Casablanca”, „Paris”, „Mekelle”, „Kathmandu” sau „Nairobi”. A rezultat un „produs” -scuzați, n-am găsit altă „rimă”- care ne duce imediat cu gândul la multe titluri din catalogul ACT Music ale unor vocaliste scandinave mai consacrate, dar atenție: pe Marmură, deși L.O. are și intervenții vocale, nu ea e principala voce ci Sanne Rambags, iar boss-ul claviaturist Bugge Wesseltoft de la Jazzland apare printre contributori.
-Casablanca:
* OJKOS (Norway) – Alea Iacta Est (Odin, 2020)
....la un disc ca acesta cu 16 tineri interpreți probabil mulți încă studenți pe la Conservator și pe care nu apar compozitorii la fiecare dintre cele 10 piese sau măcar vre-un...„featuring”, e greu de bănuit un lider și-atunci n-ai decât să te pui pe ascultat cât mai atent (ce instrument sau „pachet” domină, etc), cu un ochi eventual și pe la recenzii, pentru siguranță/confirmare...și așa am aflat că trombonistul Andreas Rotevatn se distinge din „pluton”, fiind singurul creditat, conform discogs.com, cu „composed by”, trupa cu 10 suflători (!) incluzând și un alt muzician exclusiv la trombon.
* Jimi Tenor – Aulos (Philophon, 2020)
* Badge Époque Ensemble (Canada) – Self Help (Telephone Explosion Records, 2020)
* Lloyd Miller with Ian Camp & Adam Michael Terry – At the Ends of the World -LP- (FOUNTAINavm, 2020)
* David Friesen with Orchestra and Quartet (USA/Ukraine) – Testimony (Origin, 2020)
.....dacă-i considerăm bazică veteranului basist american (78 ani) filiația maternă, "USA/Ukraine" s-ar fi putut reduce numai la Ucraina de unde provin toți „combatanții” din suita acestui album plin de grandoare în ciuda unei coperți școlastic-neatractivă (vezi poza de mai jos), Mărturia fiind o punte de legătură între țări și culturi cum numai muzica reușește înaintea oricărui altceva (vezi și „duetul” UK/India de mai încolo de flaut & percuții de pe noul album al lui Tenderlonius)...
Suport:
- David Friesen Circle 3 Trio - Interaction -2 CD- (Origin, 2019)
- David Friesen (bass) – Star's Dance (Inner City Records, 1976)
-EPISODE 1 of the documentary film DAVID FRIESEN: More than Jazz:
* Tenderlonious (UK/India) – Ragas from Lahore: improvisations with Jaubi (22a Music, 2020)
* Matthew Halsall (tr) – Salute to the Sun (Gondwana, 2020)
* Rob Mazurek & Exploding Star Orchestra – Dimensional Stardust (International Anthem, 2020)
* Nate Wooley (tr) – Seven Storey Mountain VI (Pyroclastic Records, 2020)
„Personnel:
Nate Wooley: trumpet; Samara Lubelski: violin; C. Spencer Yeh: violin; Chris Corsano: drums; Benjamin Hall: drums; Ryan Sawyer: drums; Susan Alcorn: guitar, steel; Julien Desprez: guitar; Ava Mendoza: guitar; Isabelle O'Connell: keyboards; Emily Manzo: keyboards; Yoon Sun Choi: voice / vocals; Mellissa Hughes: voice / vocals; Megan Schubert: voice / vocals.”
...Feminist convins, trompetistul Nate se alătură Consiliului Național pentru Combaterea Violenței Domestice prin seria cu nr. VI a ciclului, punctând și la capitolul definirii conceptului propriu „ecstaticism” și folosind ceea ce se remarcă în mod deosebit pe acest album: „21-member, all-female choir”, voci care deschid și încheie albumul ghidat de citatul spiritual-religios al călugărului Thomas Merton, autorul „Muntelui cu 7 nivele”.
* Ingrid Laubrock – Dreamt Twice, Twice Dreamt: Music for Chamber Orchestra & Small Ensemble -2 CD- (Intakt, 2020)
* Dave Gisler Trio with Jaimie Branch – Zurich Concert (Intakt, 2020)
...fără să cunosc albumul de debut al trioului chitaristului Rabbit on the Run (2017), nu comentez încă nimic, aștept poate apare cumva...
WAYSIDE MUSIC 24 Nov. 2020:
^ MoE w/ Mette Rasmussen & Ikuro Takahashi - Painted (Relative Pitch, 2020)
....atenție la piesa „Echo Will You Sit By My Side Swallow My Anger”: e „pictată” cu mare forță și intensitate prin soloul intens (paroxistic?) al saxofonistei daneze, pe fundal electronic tensionat!....
^ John Blum & Jackson Krall (p-no & dr) - Duplexity (Relative Pitch, 2020)
^ Susan Alcorn Quintet - Pedernal (Relative Pitch, 2020)
„- Susan Alcorn - pedal steel guitar
- Mark Feldman - violin
- Michael Formanek - double bass
- Mary Halvorson - guitar
- Ryan Sawyer - drums”
....(^) sunt 3 noi apariții de la Relative Pitch, una dintre ele -Duplexity, parcă- fiind al 100-lea titlu din catalog. La momente cu cifre rotunde ca acesta am reflexul și curiozitatea de a-mi număra albumele din colecție acumulate de la respectivul „label”: 41 (%) de prin 2014 în acest caz, aș zice „mulțumitor”. Iată o parte din artiști: Matthew Shipp, Joey Baron, Mary Halvorson, Tomas Fujiwara, Ben Goldberg, Nate Wooley, Matana Roberts, Mette Rasmussen, Michael Bisio, Sylvie Courvoisier, Ingrid Laubrock, Tom Rainey, Joe Morris, Chris Corsano...
Sigur că R.P.R. e o casă „relativă” de „nișă” în contextul jazzului american și în general. Dar când o nișă cât de mică se adună cu altele tot mici -Pi Recordings, Thirsty Ear, Posi-Tone, Northern Spy, Outside in Music, Pyroclastic...-...sau cu unele mai mari -Tzadik, Clean Feed, Cuneiform...-...ar cam trebui să te întrebi tu, meloman/jazzofil, altfel poate mândru de colecția de albume (indiferent formatul) adunate în colecție dar cu puține spre deloc dintre cele de mai sus...să te întrebi, ziceam: „le mai pot ignora?” O întrebare retorică pe care și-o pune, mai focalizat, și amicul MK de la care-am primit aceste expuneri:
* „Mare surpriză plăcută de la casa Pi Recordings: Dan Weiss Starebaby cu "Natural Selection" , un album care dă "totul"... cu riff-uri și erupții metalice ce amintesc de perioada mai dură a lui John Zorn, ca mai apoi să cadă în reverii ambientale care alternează cu linii melodice extravagante și pasaje repetitive psihedelice. Cât o fi compus și cât improvizat? De fapt nu contează la un CD uimitor prin mixturile stilistice care îl duc chiar și în regiuni art-rock + jazz (free?) + elemente/efecte electronice, ultimele folosite decent și cu gust. Ce să mai zic, un album formidabil al unui...„DRUMMER” !!!
...Nu l-am mai auzit pe Dan Weiss și nici pe Ben Monder. Pe cei 2 de la keyboards/pian îi cunosc mai bine 🙂 și îmi plac cum acționează pe acest CD (2 clăpari pare cam neconformist) iar pe Trevor Dunn îl apreciez de multă vreme!”
* „OM - It's About Time: influențe Coltrane, Miles Davis, Hendrix...totul este prezent (poate și ceva AMM), mixat cu eleganță într-un context muzical abstract: avem profesioniști la treabă!!! Când amintesc de AMM mă refer la explorarea sonorităților instrumentelor folosite, imposibil de asociat fără elementul vizual (savurat de mine la un concert „live” în Aachen al trupei AMM).
Revenind, un album OM pur și simplu glorios! Sunt curios câți melomani îl vor recunoaște ca atare...”
Suport:
* OM (Swiss) – Rautionaha (Japo 1977, Remastered 2019)
* OM (Swiss/Brazil) – OM with Dom Um Româo (Japo Records/ECM, 1978)
* OM (Swiss) – Cerberus (Japo Records, 1980)
* OM (Swiss) – Kirikuki (Japo Records, 1976)
* OM (Swiss) – Montreaux Live & More (Indian Records, 1975)
...mai toate albumele OM de mai sus au fost reeditate anul trecut pe vinil de casa ECM, în componența stabilă:
„- Urs Leimgruber: soprano and tenor sax, bass clarinet, wooden flutes, percussion
- Christy Doran: 6 & 12 string guitars, guitar synthesizer
- Bobby Burri: bass
- Fredy Studer: drums, gongs, percussion”
-OM: Montreux Live & More (Switzerland, 1975) [Full Album]:
Mulțumindu-i amicului MK din Germania pentru impresii, sper să-i fac o bucurie cu această rememorare de piesă/trupă/album, datorită lui cunoscut în era ante-Internet anii '80/'90:
-Drowned Dog Black Night - French, Frith, Kaiser & Thompson:
* Zbigniew Namyslowski Quartet & Joachim Kühn - Live at Kosmos, Berlin (30.11.1965) -2 CD- (ITM ARCHIVES, 2008)
* Keith & Julie Tippetts, Louis Moholo-Moholo & Canto Generàl – Viva La Black Live At Ruvo (Ogun, 2007)
* Keith Tippett – Friday the 13th (Nrl Records/Japan 1997, La Cooka Ratcha/UK, 2000)
* Peter Fairclough & Keith Tippett – Imago (Jazzprint [VCP], 2003)
* Veludo (Brazil) – Veludo Ao Vivo (rec 1975, rel 1994)
* Veludo (Brazil) – "A Re-Volta" (2002)
...adică 1 + 3 + 2 = 6 noi titluri semnalate și sugerate de Ștefan Pelin dintre care 3 cu regretatul pianist englez Keith Tippett (1947-14 iunie 2020)...
Încep să apară topuri cu „Discurile Anului 2020” pe la diverse publicații, una cu un jazz dominant cam generalist pentru gustul meu -la care poate voi face totuși ceva referiri dățile viitoare apropo de discurile pe care încă nu le știu-, fiind aceasta:
