duminică, 28 aprilie 2013

Etichete...

...Adică "labels", case de discuri...Unele deja devenite brand-uri, altele poate nu...dar toate cu logosuri interesante în a se defini ca sens de apariție și existență și în ceea ce privește intențiile de promovare.
"Progressive Music Exploring the Boundaries of Jazz, Rock, Avant Garde & the Unknown" stă scris pe frontispiciul lui MoonJune Records...ceea ce se potrivește - mai ales în ce privește "Avant Garde & the Unknown" - și altor "labels" și cu care e posibil să vă întâlniți pe acest blog:  Cuneiform, Constellation, RareNoise, Intakt, Cantaloupe, Belly Kids, 482 Music, Clean Feed, Edition, Rune Grammofon, Hubro, NoBusiness, Babel Label, Gigafon, Northern Spy, Fonal, TUM, F-ire, Posi-Tone, Bureau B, etc.
Nu trebuie neglijate nici producțiile personale auto-finanțate ale artiștilor, ele fiind cele mai independente surse muzicale și oferind libertatea totală de creație (exemple: Dafnison Music, proprietatea bateristului Dafnis Prieto...Sylvain Rifflet: "Alphabet" self-released, etc).
Cu cât mai mare curiozitatea, cu'atât mai multe descoperiri în zone muzicale puțin explorate!

marți, 23 aprilie 2013

Măreția de dincolo de avangarda lui Wim Mertens

...O afișează mai mereu, în interpretarea la pian și voce întrun limbaj personal invenție proprie (dar cu ce VOCE, atingând lejer acute cum auzim poate doar la Jon Anderson ex-Yes)...în compozițiile pentru ansamblu, cea mai accesibilă secțiune din opera sa...sau în ciclurile experimental-minimaliste pentru un singur, două sau uneori mai multe instrumente.
Sunt așadar 3 direcții stilistice detectate în cele peste 50 albume lansate în carieră de acela care va împlini 60 de ani pe 14 mai 2013...Iată din ce volum vă puteți alege cei curioși dar puțin inițiați, muzică Wim Mertens, căutarea fiind - cum zice titlul unui album - o adevărată "luptă pentru plăcere"(Struggle for Pleasure)...despre care album puțini știu că a inspirat vastul proiect de multe volume de muzică electronică dance & trance "Café Del Mar" (!).
De ales aveți sau din perioada 1980-2004 cât timp artistul s-a aflat sub contract la casa belgiană Les Disques du Crépuscule, sau din reeditările întregului catalog de la EMI Classics unde după 2007 au aparut și noile sale albume de studio, live, box-set-uri, serii de cicluri tematice, un DVD, coloane sonore pentru film, dans sau teatru...
Un "Open Continiuum" e toată opera sa - ca să mă folosesc de un alt titlu de album recent - un Opus vast care nu s-a încheiat și care i-a atras treptat o audiență tot mai largă nu doar în spațiul francofon, în pofida rămânerii departe de zona "mainstream". De altfel "Maximizing the Audience" (1985) este profeticul titlu al uneia dintre lucrările din perioada de început, compusă pentru piesa de teatru "The Power of Theatrical Madness" a lui Jan Fabre, cu premiera în 1984.
Nu-i deloc puțin pentru cel care la doar 25 de ani găzduia la un program la Radio 2 ("Brabant") și producea pentru televiziunea națională BRT concerte ale iluștrilor maeștrii minimaliști americani Philip Glass, Steve Reich, Terry Riley, Meredith Monk sau John Cage.
Influența acestora avea să devină majoră în stilul său componistic și deasemeni subiect pentru cartea sa "American Minimal Music" publicată în 1983...indubitabil cea mai cuprinzătoare evocare a curentului realizată de un non-american. Doar că cel care din 1998 a devenit Ambasadorul cultural al Flandrei si-a pus ca și cantautor o amprentă proprie, a "învelit" totul cu o muzicalitate și melodicitate aparte...un minimalism romantic cu inflexiuni și din clasic și din jazz, cu momente de mare înălțare vecine cu sublimul.
Rămâne un mister și o la fel de mare nedreptate palida sa receptare de peste ocean, compensația venind de la festivalurile de "New Music" și de la un succes constant pe care l-a avut mereu în Europa, mai ales în Spania, probabil și datorită unor similitudini cu muzicile unor artiști din zonă la rândul lor inovativi și interesanți și care merită abordări separate: Pascal Comelade (58 ani) și Pierre Bastien (60).
Pe lângă titlurile deja amintite, vă mai recomand în mod special și albumul "Strategie de la Rupture" (1996)




http://en.wikipedia.org/wiki/Wim_Mertens
http://www.discogs.com/artist/Wim+Mertens