sâmbătă, 27 iunie 2015

Jazz de iunie ”ca la carte”: Al Di Meola, John Zorn, Aristocrats, Mark Guiliana Jazz Quartet, Mark Wingfield, Lama + Joachim Badenhorst, The Greg Foat Group, Shit & Shine, Rob Mazurek, Dave Douglas


* Al Di Meola: ”Elysium” (inakustik Label Group, 2015)

Al Di Meola e greu de presupus că ar mai avea ceva de demonstrat la aproape 61 de ani, sieși sau altora: ce-a oferit creativ la modul superlativ s-a întâmplat în perioada cu Return To Forever (”No Mistery”, ”Spain”), pe excelentele prime 4 albume solo din perioada 1976-1980 ”Land Of The Midnight Sun”, ”Elegant Gypsy”, ”Casino” și ”Splendido Hotel”, pe un la fel de inspirat ”Kiss My Axe” (1991) sau sporadic în ”chamber music” cu World Sinfonia ori în ilustrele triouri Stanley Clarke / Al Di Meola / Jean-Luc Ponty, respectiv John McLaughlin / Al Di Meola / Paco De Lucía. Dar chiar dacă și muza a ”îmbătrânit”, anturajul, mulțimea de fani din lumea largă și/sau obligațiile contractuale sunt factori care-l împing sau poate chiar îl presează spre crearea de noi albume. Promovarea în turneul acestei perioade de vară/toamnă a noului album prin State și Canada are loc sub numele ”Elegant Gypsy & More”, încă o dovadă ca și ”Vocal Rendezvous”-ul din 2006 a reciclării fazei sale cele mai bune de care aminteam, cu tot arsenalul adecvat scopului: pe copertă chitaristul apare la bustul gol, ceea ce m-a dus cu gândul nu la lipsă de pudoare -mai ales că arată încă ”bine” ca bărbat la vârsta sa- ci, subliminal, poate la o eventuală ”despuiere” inspirațională în compoziții. Titlul ”Elysium” -sinonim cu ”Paradis” sau ”Eden”- are exotismul obișnuit frecvent la Al Di Meola, multe piese sună deasemenea luxuriant/estival (”Esmeralda”, ”Cascade”, ”Sierra”, etc) amintind la extrema negativă și de ușurelul ”Cosmopolitan Life”, colaborarea din 2005 cu vocalistul rus Leonid Agutin...Cam acestea erau datele mai importante de intrare, ”input”-ul cu care m-am ”înarmat” la aflarea veștii apariției noului album, utile cu siguranță ca bagaj informațional, fără a fi însă nici toate și nici obligatorii în crearea orizontului de așteptare al ascultătorului fan Di Meola, respectiv al genului ”(Guitar) Fusion Jazz-Rock/ Latin/ World” (exclusiv a celui prea optimist care s-ar aștepta la ceva nou de nivelul lui ”Mediterranean Sundance”).
După care vine muzica, interpretată de un grup cu 3 membrii noi fără basist dar cu un percuționist indian și cu 3 pianiști/claviaturiști...și care după cele 14 piese, lasă un gust dacă nu de ambrozie, unul departe de a fi amar: cele 4 chitare diferite sunt folosite de Al în riff-uri rapide și elegante la nivelul obișnuit, alternanța ritmică a noilor veniți percuționistul Rhani Krija și tobarul Peter Kaszas elimină monotonia, clapele sună bine frumos apăsate ca și altădată în armonie de Barry Miles și Mario Parmisano, plus de noul recrutat Philippe Saisse (care contribuie și ca autor al piesei de final 'La Lluvia'). N-o fi el chiar ”locul fericirii depline” acest ”Elysium”, dar cred că are tot ce trebuie ca să intre valoric între primele sale 10 albume ”all time”.

 

* John Zorn: "The Song Project: Live at "Le Poisson Rouge" (Tzadik, 2015)....versiunea în concert a albumului de studio cu un jazz orientat spre rock "The Song Project Vinyl Singles Edition" (Tzadik, 2014) cam cu aceeași invitați vocaliști și vocaliste pentru încă un material adus tribut maestrului Zorn cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Tot în aceeași ”familie”, au mai apărut:
   John Zorn & The Dreamers: ”Pellucidar: A Dreamers Fantabula” (Tzadik, 2015)
   MyCale: ”Gomory: Book of Angels, Volume 25” (Tzadik, 2015)

* Aristocrats: "Tres Caballeros" (2015)...Jazz-rock "fusion" american "aristocratic" și la propriu și la figurat al trupei bateristului Marco Minnemann activă din 2011, "tres" (3) fiind și nr. de membrii ai trupei și al albumului acestora.
* Mark Guiliana Jazz Quartet (Jason Rigby, Shai Maestro & Chris Morrissey): "Family First" {Beat Music Productions, 2015}...Avem aici tot un grup condus de baterist, cel activ în ultimii ani în grupul Now vs.Now al claviaturistului Jason Lindner sau în colaborarea cu pianistul Brad Mehldau. Albumul reflectă noua fază din viața personala a liderului, cea de proaspat tătic, fiind e o continuare ca mesaj și stare de spirit a precedentului "My Life Starts Now" (Beat Music Productions, 2014).
* Mark Wingfield (with Yaron Stavi & Asaf Sirkis): "Proof of Light" (MoonJune, 2014)...album cu o estetică de tip ECM al trioului unui chitarist promițător britanic despre care curg epitetele măgulitoare și plouă cu steluțe în recenzii, precum acestea: "Consistent, briliant și vizionar” Guitar Player Magazine..."Fanii care caută extinderea continuă a frontierei muzicii care contopește rock, jazz și influențe eclectice vor dori să pună acest album pe ”repetare” LondonJazz (UK)
http://www.markwingfield.com/info_pages/press.html  




* Lama + Joachim Badenhorst: "The Elephant’s Journey" (Clean Feed, 2015)...Jazz modern liber-improvizat, elegant și elaborat al formulei trompetistei portugheze Susana Santos Silva suplimentată de saxofonistul J.B. La aceeași casă au mai apărut recent și deloc neglijabilele:
* Dre Hocevar Trio: "Coding of Evidentiality"...Al 2-lea album al bateristului compozitor lider care e sloven, pianistul Bram De Looze e belgian iar cello-istul Lester St. Louis, american. Toți 3 au sub 30 ani și activează la New York 
* Double-Basse (Benjamin Duboc & Jean-Luc Petit): "This Is Not Art"...”afacere” franceză liber-improvizată în duo bas dublu, respectiv contrabas și clarinet bas.
* Hugo Carvalhais (bass): "Grand Valis". Basistul portughez face din nou pereche cu violonistul francez Dominique Pifarely pe acest album de jazz cameral ambiguu și plin de mister inspirat de romanul S.F. a lui Philip K. Dick și la care mai participă consistent organistul Gabriel Pinto și Jeremiah Cymerman cu ”manipulări” electronice. 
* The Greg Foat Group: "The Dancers at the Edge of Time" (Jazzman Records, 2015)...Ultimul opus cu un foarte plăcut și interesant "nu-jazz" londonez, accesibil, cinematic și atmosferic, înregistrat ca și precedentele albume la casa de discuri scandinavă a pianistului Bugge Wesseltoft: ”Girl and Robot with Flowers”(2012) și ”Live at the Playboy Club, London” (2014)
     
* Shit & Shine (aka Craig Clouse): ”Chakin'” (Astral Spirits & Monofonus Press, 2015).

De prin 2006 eclecticul muzician american Craig Clouse își lansează albumele sub pseudonimul Shit (and) & Shine pe formatele analogice LP și casetă audio și în ediții limitate (incluzând codul pentru ”download”). L-am descoperit pornind de la ultimul, ”Chakin'” (Astral Spirits/ Monofonus Press, 2015), cu un discurs plin de bucle repetitive dar focalizat pe o improvizație liberă cu mult ”groove” bazat pe pianele electrice Wurlizter și Rhodes, percuție asortată, bas acustic și pe o voce baritonală narativă. ”Organizarea” pieselor este pe module numerotate aparent aleatoriu ”TJC 13, 16, 7, etc” ca la Nik Bartsch...și nu e singura asemănare, inducția de transă hipnotică pentru cine se lasă cu-adevărat ”furat” de această muzică amintind și ea bine de elvețian. Sunt și 2 excepții, piesele cu voce: ”Jump On The Feeder” și introducerea "Denim Do's and Don'ts", o pledoarie de aproape 17 minute plină de mister, unde stilistic ”jazz-meets-krautrock, cu toate zonele cuprinse între...” cum e de părere cronicarul de la Sqiudco care consideră piesa ”capodopera adevărată” a albumului:
http://www.squidco.com/miva/merchant.mvc…
Componența e cea mai selectă de până acum la Shit & Shine -ne asigură cunoscătorii albumelor anterioare- aceea a unui veritabil supergrup, cu care liderul Craig Clouse, așa cum intenționează de fiecare dată, face atât reverențe trecutului pe cât privește și spre viitor:
Craig Clouse: acoustic bass, drums, electric piano, electronics
Ingebrigt Haker Flaten (The Thing, Atomic, etc): acoustic bass
King Coffey (Butthole Surfers): drums
Nate Cross (Marriage): electric piano, electronics, snarehorns
Pete Simonelli (The Enablers): vocals

Cele mai recente albume, mult sub nivelul lui ”Chakin'”, au fost: Shit and Shine: ”Powder Horn” [2014] și Shit and Shine: ”Tropical” [2014].
Alte două interesante albume recente:
* Rob Mazurek / Exploding Star Orchestra: "Galactic Parables: Vol.1" -2 CD- [Cuneiform, 2015] și Rob Mazurek: "Vortice of the Faun" (Astral Spirits, 2015)...ultimele albume ale excelentului trompetist U.S/brazilian.
* Henry Threadgill: ”In For A Penny, In For A Pound” -2 CD- (Pi Recordings, 2015)
* Dave Douglas (feat. Shigeto): ”High Risk” (Greenleaf, 2015)...noutatea și schimbarea de ”sound” pentru prolificul trompetist american e clară din titlu, ”riscul înalt” fiind datorat nu atât secției ritmice Jonathan Maron (bass) & Mark Guiliana (același baterist lider pe albumul "Family First", vezi mai sus) cât mai ales electronistului Zachary Saginaw ce apare cu pseudonimul ”Shigeto” și datorită contribuției căruia albumul amintește de un anterior proiect al trompetistului, Keystone (cu pianistul Jamie Saft).

* Jun Miyake: ”Lost Memory Theatre, ­Act 2” (Yellowbird /Enja Music /Harmonia Mundi, 2015)
O adevărată revelație pentru mine acest japonez pe care l-am cunoscut datorită unui concert de pe canalul TV Mezzo și pe care l-am asociat imediat muzical ca tip de personalitate regretatului Hector Zazou sau unui alt preferat de-al meu, Kip Hanrahan. Însă pentru că există și un relativ recent ”Act 1” plus cel puțin încă un album al său foarte important, ”Stolen From Strangers” (Yellow Bird /Harmonia Mundi, 2008)...japonezul merită o tratare/postare separată.

sâmbătă, 13 iunie 2015

Pe caniculă în iunie, despre jazzuri din luna mai: Gilad Atzmon (& TOHE), Rez Abbasi (RAAQ), etc...

* Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: "The Whistle Blower" (Fanfare Jazz, 2015)

Orientul e detectabil cel mai mult în prima piesă ”Gaza Mon Amour” (de disputata zonă a fâșiei e vorba în titlu, desigur), restul albumului mergând pe cărările uzuale ale unui bebop/post-bop Coltranesc (”Let Us Pray” sau ”To Be Free”) dominant baladesc până la final: ”chanson”-ul retro burlesc anii '60 fluierat și dansant al temei-titlu. ”For Moana” e inspirată și dedicată frumoasei fostă starletă porno și politician Moana Pozzi lansată de agenția și mai faimoasei Cicciolina, dar dispărută prematur în 1994 la doar 33 ani... ”Dacă muzica mea vrea s-o ia întro direcție, mă duce și pe mine cu ea” zice muzicianul israelian expatriat în Anglia întrun recent interviu din Jazzwise, aflat acum la al 8-lea album marcând cei 15 ani de existență a ansamblului său oriental etichetat stilistic în general ”world jazz” și despre care am găsit măgulitoare descrieri de genul acesteia: ”Atzmon' s Powerful Orient House Ensemble, the hardest working jazz band in the UK and one of the leading ensembles in Europe” (!).



Rez Abbasi Acoustic Quartet (RAAQ): ”Intents and Purposes” (Enja, 2014)

Album format exclusiv din 8 adaptări rearanjate ale unor teme clasice de ”fusion” din anii '70 ale eroilor din tinerețe ai chitaristului Rez Abbasi: ”Black Market” (Joe Zawinul/Weather Report), ”Butterfly” (Herbie Hancock), ”Joyous Lake” (Pat Martino), ”Low-Lee-Tah” (Larry Corryel), ”Medieval Overture” (Chick Corea/Return To Forever), ”Red Baron” (Billy Cobham), ”Resolution” (Mahavishnu John McLaughlin) și ”There Comes A Time” (Tony Williams). Puse pe note de trioul său cu Stephan Crump (ac. bass) și Eric McPherson (drums), plus prin aportul consistent al vibrafonului lui Bill Ware...cele mai aproape de originale fiind cunoscutele ”Black Market” și ”Red Baron”, cea mai îndepărtată -aproape ca o piesă originală- ”Medieval Overture”.  
Criticul Will Layman acordă generos albumului 8 steluțe din 10 posibile întro extinsă cronică ”depănând” piesă cu piesă, aici:
http://www.popmatters.com/review/190144-rez-abassi-acoustic-quartet-intents-and-purposes/
”Intențiile și scopurile” celui născut în Pakistan, crescut în California și stabilit la New-York sunt analizate și în alte cronici care evidențiază mai mult sau mai puțin tocmai curajul de a transpune acustic piese destinate la origine intrumentelor electrice. E până la urmă o chestiune de gust și de stare, de percepția de moment, de deschiderea și de afinitatea diferită a celor care ascultă și deliberează, cu fixații și deranjați de diferențe sau poate tocmai dimpotrivă, surprinși plăcut! 
Poate am reușit și v-am trezit curiozitatea pentru acest al 2-lea album al formulei muzicianului întâlnit recent și în formula Gamak a saxofonistului Rudresh Mahanthhappa și în Kiran Ahluwalia Group. 



Cele 2 albume Gilad Atzmon și Rez Abbasi le-am întâlnit în lista de 20 titluri a poll-ului intermediar pentru prima jumătate din 2015, din titlurile pe care nu le știam:
”http://www.marlbank.net/features/2885-june-update-20-of-the-best-jazz-albums-of-the-year-so-far”
Că aceste liste ordonate sau nu sunt subiective, e clar și lesne dovedibil omenește și psihologic. Dar cu cât sunt mai multe adunate, e cu-atât mai bine pentru acea medie rezultantă ingenios cuantificată făcută celor peste 25 de bloggeri și jurnaliști la finele anului, fiecare cu opțiunile sale. Am comentat aici pe blog acel poll în ianuarie pentru anul 2014.
În cazul de mai sus, am mai reținut vreo 6 albume greu de găsit și probabil interesante de la Basho Records, Ozella, Gearbox, Rockit, Whirlwind și Lyle Records (în compensație dacă nu-i altă soluție se pot asculta ca idee de ”sound” și stil alte albume anterioare de la aceleași case), dar cele 6 albume de la ECM spune multe despre profilul muzical preferențial al autorului, mare fan al label-ului german cel mai bine cunoscut și în Ro. Nu-s printre ele însă producții recente care după părerea mea atrag atenția tocmai prin devierea de la normă, extensii ale idiomului tipic angajaților lui Manfred Eicher...și pe care eu le-aș (fi) insera(t) în listă, cel puțin pe primele 2, dacă al 3-lea e poate cumva prea ”folky” și e și datat din 2014:  
* Cymin Samawatie & Cyminologie: ”Phoenix” (ECM, 2015)
* David Torn: ”Only Sky” (ECM, 2015)...solo guitars & oud
* Robin Williamson (ex-Incredible String Band): ”Trusting In The Rising Light” [ECM, 2014]

MARI absențe în acest poll pe care sper să le suplinesc parțial imediat ce acest val de caniculă se mai potolește, ca să nu mai simt un așa disconfort la o ședere mai lungă pe scaun ca acum (!)...Și ar trebui să fie vorba acolo de nordici de la Hubro Music (Finland, ,sPacemoNkey -aka Morten Qvenild & Gard Nilssen-), de auto-produsul ”Kind of New” al cuplului Jason Miles & Ingrid Jensen, de sextetul Supersonic al francezului Thomas De Pourquery, de saxofonistul bariton Julian Argüelles prezent pe albume recente și la Basho Records (cu Franfurt Radio Bag Band feat. Django Bates & Steve Argüelles ”play the music of South Africa Exiles”) și la Between The Lines (în 4-tetul Gebhard Ullmann Basement Research)...de excelentul basist portughez Hugo Carvalhais și în general de selecta casă Clean Feed...sau prin trompetistul Rob Mazurek să ”atingem” universul prolific sonor original de la Cuneiform, cu sau fără al său Exploding Star Orchestra...
Pentru că se mai cântă și se ascultă încă mult stilul ”free” (eu prefer să-i zic ”modern creative”) în lumea largă, fie că le place sau nu formatorilor de opinie și muzicienilor de pe la noi... 

Recomandări:
Rez Abbasi's Invocation: ”Suno Suno” (Enja, 2011)
Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”The Tide Has Changed” (World Village, 2010)
Gilad Atzmon & The Orient House Ensemble: ”Songs of the Metropolis (Giles Quinnell, 2013)








luni, 1 iunie 2015

Despre noul Bang on a Can All-Stars și Discus Music Corp. (UK)

Bang on a Can All-Stars: "Fields Recordings” (Cantaloupe Music, 2015) 
David Lang: "Fields Recordings” este un fel de poveste cu fantome. Am cerut compozitorilor din diferite părți ale lumii să găsească o înregistrare cu ceva existent -o voce, un sunet, un fragment stins de melodie- și apoi să compună o nouă piesă în jurul acesteia. Și asta au făcut Tyondai Braxton, Mira Calix, Jace Clayton, Anna Clyne, Dan Deacon, Bryce Dessner, Ben Frost, Florent Ghys, Michael Gordon, Jóhann Jóhannsson, Glenn Kotche, David Lang, Alvin Lucier, Christian Marclay, Paula Matthusen, Richard Reed Parry, Steve Reich, Todd Reynolds, Jarosław Śliwiński, Daniel Wohl, Krzysztof Wołek, Julia Wolfe, Artur Zagajewski și Nick Zammuto.
Folosind arhive audio, video și ”found sound” (sunet ”găsit”), albumul crează punți între vizibil și invizibil, prezent și absent, actualitate și trecut, canalizate prin ”de neopritul, sexy și puternicul” colectiv Bang on a Can All-Stars”.



Discus Music Corp. este de peste 20 ani un regat select pentru muzica liber-improvizată și noul free-jazz britanic:
http://discus-music.co.uk/

Predecesori, modele (artisti/trupe, albume):

* Centipede (Soft Machine, Nucleus, King Crimson, Blossom Toes, etc): "Septober Energy, Part 1-4" -2 LP- (Neon, 1971)...produced by Robert Fripp 
* Keith Tippett's Ark: "Frames (Music For An Imagnary Film)" -2 LP- (Ogun, 1978)
* Mujician (& the Georgian Ensemble): "The Bristol Concert" [What Disc, 2000] 
* Chris McGregor's Brotherhood of Breath: S/T (Neon, 1970)

* Chris McGregor's Brotherhood of Breath: "Eclipse at Dawn -live- (Cuneiform/Rune Grammofon, 1971)
Barry Guy's London Jazz Composers Orchestra

Titluri din catalogul actual al casei fondată în 1994 de Martin Archer si Mick Beck:
https://www.facebook.com/pages/Discus-Music/231107416906002


Julie Tippetts & Martin Archer - Vestigium -2 CD- [Discus, 2015]
Combat Astronomy - Dreams No Longer Hesitate (Discus, 2008)
Combat Astronomy - Earth Divided By Zero (Discus, 2010)
Combat Astronomy - Flak Planet (Discus, 2011)
Combat Astronomy - Kundalini Apocalypse (Discus, 2013)
Combat Astronomy - The Dematerialised Passenger (Discus, 2005)
Combat Astronomy - Time Distort Nine -2 CD- (Discus, 2014)
Inclusion Principle - The Leaf Factory Fallback (Discus, 2010)
Julie Tippetts & Martin Archer - Ghosts of Gold (Discus, 2009)
Julie Tippetts & Martin Archer - Serpentine (Discus, 2012)
Julie Tippetts & Martin Archer - Tales Of FiNiN -2 CD- (Discus, 2011)
Juxtavoices - Juxtanother Antichoir From Sheffield (Discus, 2010)
Martin Archer - Heritage and Ringtones (Discus, 2004)
Martin Archer - Blue Meat, Black Diesel & Engine Room Favourites (Discus, 2013)
Martin Archer & Engine Room Favourites - Bad Tidings from Slackwater Drag -2 CD- (Discus, 2015)
Orchestra of the Upper Atmosphere - S/T -2 CD- (Discus, 2012)
Orchestra of the Upper Atmosphere - O 2 -2 CD- (Discus, 2014)
Shkrang! [Mick Beck, Paul Hession, Dave Tucker] - Some Thoughts About Shkrang (Discus, 2006)
Bass Tone Trap (Martin Ascher) - Trapping (Music à la Coque) (1983/Discus, 2006)



http://theprogressiveaspect.net/blog/2015/04/30/julie-tippetts-martin-archer-vestigium/

http://www.londonjazznews.com/2015/04/cd-review-dennis-rollins-velocity-trio.html