duminică, 28 iulie 2019

„Fata cu numele de cod” Mary Halvorson (miniportret)


Luni, 11 iunie 2018, postam pe blog:
„Ale noastre” și „ale lor” cu „a noastră” Mary Halvorson:
https://victimofjazz.blogspot.com/search?updated-max=2018-07-06T01:07:00-07:00&max-results=7&start=39&by-date=false
...unde comentam despre:
Mary Halvorson - Code Girl (Firehouse 12, 2018), respectiv:
Thumbscrew - Ours + Theirs -2 CD- (Cuneiform, 2018)
....iar întro altă postare tot de anul trecut remarcam colaborarea, descriind-o succint:
* Robbie Lee & Mary HalvorsonSeed Triangular -LP- (New Amsterdam, 2018)
....„M.H.: vintage guitar, banjo & R.L.: 8-key Baroque flute”
- AllMusic, despre Seed Triangular: „...simultan provocator și remarcabil de primitor. Fanii muzicii improvizate vor găsi, fără îndoială, multe lucruri care să-i încânte, însă cei fascinați de sunete experimentale, „americana” stranie, neo-renascentism, tonalități ciudate diverse sau muzică acustică ar trebui, de asemenea, să fie edificați”. 

S-o luăm pe Mary (38 ani) de pe la începuturile devenirii sale cu ce găsim pe site-ul italianului Piero Scaruffi căruia cu greu pot să cred că i-ar fi scăpat ceva, mai ales că-i și foarte actual:
https://www.scaruffi.com/jazz/halvorso.html 

* MAPSix Improvisations (for Guitar, Bass & Drums) (rec 2002, rel H&H PRODUCTION, 2004)
....Clayton Thomas (bass), Mary Halvorson (gtr) & Tatsuya Nakatani (perc) (uncredited)




MAPFever Dream * (Taiga, 2010)....(* fără piesa nr. 3: "The Time of Going Away")
....Mary Halvorson (gtr), Tatsuya Nakatani (perc) & Reuben Radding (bass)



People – Misbegotten Man (I And Ear Records, 2005)
.....Mary Halvorson (guitar & vocals) & Kevin Shea (drums)
People – 3 X A Woman: The Misplaced Files (rec. 2008, rel. Telegraph Harp, 2014)
.....Mary Halvorson, Kevin Shea & Kyle Forester (bass, voice & ac-gtr)....with Sam Kulik (trombone), Peter Evans (trumpet) & Dan Peck (tuba)
() People - People (I And Ear Records, 2005)
....acest din urmă album eponim, primul al „avant-indie/jazz” duo-ului (conform discogs.com) îmi lipsește (), dar o să-i pun mai jos totuși sugestiva copertă foarte probabil rezultată din spontaneitatea desenului unui copil pentru că, judecând după celelalte 2 materiale, imaginea „spune” multe despre atitudinea și estetica muzicală de „haos organizat” a celor doi. Convingător duo cu o M.H. aflată deja la cote ridicate deja de pe la 24-25 ani!






* Mary Halvorson TrioDragon's Head (Firehouse 12, 2008)
....cu John Hebert (bass) & Ches Smith (drums)
* Mary Halvorson QuintetSaturn Sings (Firehouse 12, 2009)
....trioul, + Jonathan Finlayson (tr) & Jon Irabagon (a-sax)
"Aceste compoziții, pentru prima dată pentru un grup ce include și suflători, folosesc armonii cu  inspirații atât de diverse, de la Clifford Brown, Sam Cooke și The Soul Stirrers, Marvin Gaye, Thelonious Monk, Alexander Scriabin, Archie Shepp, Dmitri Shostakovich și Robert Wyatt....
"Interesul meu pentru armonie a crescut și încerc să construiesc fundamentele chitarei, basului și tobei în timp ce scriu și o mulțime de linii pentru suflat compacte și adesea disonante. Acum există multe alte direcții de intrare, iar „horns”-urile împing trio-ul în diferite direcții și invers. Cu cât interpretăm mai mult, cu atât muzica devine mai relaxată și mai puternică totodată: mai forte pentru că lucrăm la dezvoltarea unui sunet compact de grup și mai lejeră deoarece ne simțim confortabil și ne încredem reciproc, ceea ce ne permite libertatea șanselor de a explora în cadrul piesei".
















Pentru mine este mai mult o problemă de instinct: încerc doar să cânt muzica ce-mi place și să am încredere în ceea ce-mi place. Și deși nu-mi propun asta, deseori iese ciudat (extras din articolul „De ce Mary Halvorson sună ca niciun alt chitarist”, NPR, Nov. 2016): 
https://www.npr.org/2016/11/27/503446419/why-mary-halvorson-sounds-like-no-other-guitarist?t=1564484535515
Spunea Marc Ribot (& the Young Philadelphians), prin 2015: "Mary poate cânta atonal. Poate cânta și poli-tonal. Poate găsi melodiile care sunt inerente piesei, să le dezvolte, să le prelucreze și să le întoarcă cum vrea pe față și pe dos."
Ca „stea aflată în ascensiune „în avangardă” -explica și Evan Haga de la JazzTimes-, Mary Halvorson, unul dintre discipolii lui Anthony Braxton, este acel jucător rar: o chitaristă a cărui efect de pornire se bazează nu pe sonic, ci pe compoziție unghiulară și improvizație discordantă”.
Compozițiile au fost numerotate pe primele ei albume ca lider. Pe Mary Halvorson Quintet - Bending Bridges (Firehouse 12, 2012), ajunsese la 21-29 și prin 2014 părea că s-a oprit din evidență, dar se pare că nu pentru că pe tema-titlu a lui „Away with Me”, albumul cu Octetul din 2016, apare scris „...(No. 55)”: 
https://www.youtube.com/watch?v=_HRiL66misc 

Privind acum retrospectiv, pentru că n-am ascultat albumele în ordine cronologică, mi se pare că artista și-ar fi putut numerota piesele încă de mai devreme de la People sau MAP, dar se pare că a început s-o facă sistematic odată cu cariera ei ca lider exclusiv de formulă. 
Ne întoarcem acum însă la perioada dinaintea albumelor ca lideră, la minisetul "chamber-jazz duo"-ului MH & JP și la alte câteva contibuții de-ale ei până prin 2009/10
JP = Jessica Pavone de 42 ani, cu solidă instruire clasică de Conservator la baza educației ei muzicale, este și o exponentă a scenei “avant-improv.” din New York fiind creditată la „violin & viola” conform Wikipedia, deși are și contribuții vocale încă de la prima colaborare cu Mary, ambele artiste fiind discipolele unuia și aceluiași gigant muzician care este Anthony Braxton (74):  
* Mary Halvorson & Jessica PavonePrairies (Lucky Kitchen, 2005)
....M.H.: guitar & voc, J.P.: viola & voc
Au urmat în același registru de jazz cameral, cronologic:
* Mary Halvorson & Jessica PavoneOn And Off (Skirl Records, 2007)
Mary Halvorson, Jessica Pavone, Devin Hoff, Ches Smith ‎– Calling All Portraits (Skycap/Germany, 2008)
Mary Halvorson & Jessica Pavone - Thin Air (Thirsty Ear, 2009)
Mary Halvorson & Jessica Pavone - Departure of Reason (Thirsty Ear, 2011) 
....set de 5 între care se distinge, nu doar pentru că are și secție ritmică și e singurul scos la o casă germană, Calling All Portraits.
Suport:   
  - Jessica Pavone - Army of Strangers (Porter, 2011) 
  - Jessica Pavone – Songs of Synastry and Solitude (Tzadik, 2009)
  - Jessica Pavone – Silent Spills (Relative Pitch, 2016)
  - Normal Love (Amnon Freidlin/Honnda) - Survival Tricks (2012)....with Jessica Pavone (vln, voc)






* Trevor Dunn's Trio-Convulsant – Sister Phantom Owl Fish (Ipecac Recordings, 2004) 
* Anthony Braxton Quintet (London) 2004 – Live at the Royal Festival Hall (Leo Records, 2005)
* Mary Halvorson, Reuben Radding (d-bass), Nate Wooley (tr) – Crackleknob (hatOLOGY, 2009)
Era de așteptat ca asocierile să le facă de la început cu muzicieni apropiați ca și tip de compozitori și una dintre primele a fost în Trio-Convulsant cu Trevor Dunn (Mr. Bungle, John Zorn, Fantômas, etc...), cel care spunea așa susținând numele trioului „Convulsivant” (= care provoacă convulsii): „Oamenii mă întreabă ce fel de muzică este și nu știu niciodată ce să spun. Există contrapunct; există acorduri puternice și melodii atonale. Uneori cu „swing”; alteori încearcă din greu să iasă din balans. Există pasaje compuse complicat și secțiuni de improvizație liberă. Nu este fuziune, dar combin stiluri disparate pentru că totuși îmi place să mă gândesc la forme care se dezvoltă organic, spre deosebire de o tehnică „cut-and-paste”. Fie că ascult Throbbing Gristle sau Britney Spears, absorb ceea ce îmi vine în cale. Totul este muzică pentru mine și de ce nu ar trebui să fie? Mă consider fără rădăcini pentru că accept cam tot, nu am legături/obligații și nu țintesc ceva anume iar muzica pe care o scriu este rezultatul acestui mod de abordare.”
Compozițiile de pe Crackleknob sunt creații colective ale celor 3, ca și la următorul album: 
Weasel Walter (dr, clar), Mary Halvorson & Peter Evans (tr) – Mystery Meat (ugEXPLODE, 2009)
....tot în trio, tot cu trompetist și cu multe solouri extinse: o singură piesă din 6, deschiderea „Sir Salisbury”, are mai puțin de 8 minute, 2 depășind 15 între care și preferata mea, penultima „Call Me „Chorizo”:



                                                                                                                                       Mystery Meat

() Eugene Chadbourne ‎– Insect And Western Updater (rec. 2008 & 2009, rel. House Of Chadula, 2013) 
¬"A collaboration among Eugene Chadbourne (banjo), Mary Halvorson (guitar), Jessica Pavone (viola), Barry Mitterhof (mandolin), Evan Gallagher (keyboards, percussion & electronics) and Stephanie Rearick (piano) yielded Click Beetle (Chadula, 2013) recorded in 2008 and 2009 and credited to Insect and Western."

* Joe Morris & Mary Halvorson (Mary Halvorson Joe Morris) Traversing Orbits (RogueArt, 2018) 
....Recorded ... on 9th April 2018 at The Bunker, Brooklyn / Made in France
„all compositions by Joe Morris, Mary Halvorson”
....aproape 55 minute de dialog/discurs exclusiv chitaristic profesor & elevă care-și împart democratic și rolul compozițional și în care oricum nu poți, de la prima notă până la final, să distingi care-i unul și care-i celălalt, sau că vre-unul se remarcă mai mult....de unde poate și ambivalența ordinii numelor de pe copertă:


























O bună parte din activitatea ce-a urmat după 2010 e listată mai jos. Fără pretenția de a fi intrat prea mult în detalii, despre majoritatea am amintit în postările ultimilor ani: 

Mary Halvorson, Kirk Knuffke & Matt Wilson - Sifter (Relative Pitch, 2013)
Mary Halvorson Trio - Ghost Loop -live in Poland- (For Tune, 2013)
.....Mary Halvorson: gtr, John Hebert: d-bass, Ches Smith: dr
Mary Halvorson - Reverse Blue (Relative Pitch, 2014)
....with Chris Speed (t-sax & clar), Eivind Opsvik (d-bass) & Tomas Fujiwara (dr)
Mary Halvorson, Michael Formanek, Tomas Fujiwara – Thumbscrew (Cuneiform, 2014)
Mary Halvorson Octet - Away with You (Firehouse 12, 2016)
Mary Halvorson & Noël Akchoté – Mary Halvorson & Noël Akchoté (S/T) (Noël Akchoté Downloads, 2016)
Mary Halvorson & Sylvie Courvoisier - Crop Circles (Relative Pitch, 2017)
Mary Halvorson with Bill Frisell – The Maid With the Flaxen Hair: A Tribute To Johnny Smith (Tzadik, 2018)


* Secret Keeper (Stephan Crump (bass) & Mary Halvorson) - Super Eight (Intakt, 2013) 
Secret Keeper (Stephan Crump (bass) & Mary Halvorson) - Emerge (Intakt, 2015)
Tomas Fujiwara, Ben Goldberg, Mary Halvorson - The Out Louds (Relative Pitch, 2016)
Weasel Walter, Mary Halvorson, Peter Evans - Mechanical Malfunction (Thirsty Ear, 2012)
* Tom Rainey TrioCamino Cielo Echo (Intakt, 2012)
* Tom Rainey TrioPool School (Clean Feed, 2010)
* Ches Smith & These ArchesInternational Hoohah -live- (For Tune, 2014)
* Ches Smith & These ArchesFinally Out of My Hands (Skirl Records, 2010)
* Marc Ribot's The Young PhiladelphiansLive In Tokyo (Yellowbird, 2015)
* Ingrid Laubrock Octet - Zürich Concert (Intakt, 2014)
* Ingrid Laubrock Anti-HouseStrong Place (Intakt, 2013)
* Ingrid Laubrock Anti-HouseS/T (Intakt, 2010)
Plymouth (Saft, Morris, Halvorson, Lightcap & Cleaver) - Plymouth (S/T) (RareNoise Records, 2014) 
* Living By Lanterns - New Myth/Old Science (Cuneiform, 2012)
.....„Composed and arranged by Jason Adasiewicz and Mike Reed based on unpublished compositions and improvisations by Sun Ra”. 
* Tomeka Reid (cello) Quartet - S/T (Thirsty Ear, 2015)
Tomas Fujiwara & The Hook Up - After All Is Said (482 Music, 2016)....3rd album 
  (after "The Air is Different" 2012 & "Actionspeak" 2010)
.....Michael Formanek: bass; Mary Halvorson: gtr; Brian Settles: t-sax & flute; Jonathan Finlayson: tr; Tomas Fujiwara: dr
Illegal Crowns - Illegal Crowns (S/T) (RogueArt, 2016)
....Mary Halvorson: gtr, Tomas Fujiwara: dr, Benoît Delbecq: p-no, prep. p-no, Taylor Ho Bynum: c-net, flg-horn 
Kristo Rodzevski (voc & ac-gtr, Macedonia/US) – Batania (2015)..."folk jazz"
....with Mary Halvorson: el-gtr; Kirk Knufke: cornet; Michael Blanco: d-bass; Tomas Fujiwara: dr, prod.
Kristo Rodzevski (voc & ac-gtr, Macedonia/US) - Bitter Almonds (Much Prefer Records, 2017) 
....with Mary Halvorson: el-gtr; Taylor Ho Bynum: cornet; Chris Speed: t-sax; Tomeka Reid: cello; Michael Blanco: d-bass; Tomas Fujiwara: dr.
Nate Wooley (tr) – Columbia Icefield (Northern Spy, 2019)
....with Mary Halvorson (gtr), Susan Alcorn (steel gtr) & Ryan Sawyer (dr & voc) 
Ingrid Laubrock – Contemporary Chaos Practices: Two Works for Orchestra with Soloists (Intakt, 2018)
....with Mary Halvorson, Kris Davis, Nate Wooley, etc (47 musicians)

Recomandări (cu observația că bateristul Kevin Shea și mai ales veteranul chitarist Eugene Chadbourne merită oricând abordări în postări separate):
* Storm & Stress (Kevin Shea) – Storm&Stress (Touch and Go, 1997)
* Storm and Stress (Kevin Shea) – Under Thunder & Fluorescent Lights (Touch and Go, 2000)
* Coptic Light (trio) – Coptic Light (No Quarter, 2005)
* Eugene Chadbourne / Insect and Western – Insect Attracter (Leo Records, 1998)
* Eugene Chadbourne & The Insect and Western Party – Beauty And The Bloodsucker (Leo Records, 1999)                                 
() Insect and Western Party - Bugs (The Neptune's Parlour Series Volume One) -2 CD- (House Of Chadula, 2013) 


* Joe Morris (trio) – Shock Axis (Relative Pitch, 2016)
....acesta din urmă, deși anterior lui Traversing Orbitsde ultimă oră abordat, cu profesorul chitarist de 63 ani a lui Mary Harvorson într-un debordant album vulcanic de la primele acorduri, , „...ca un tren de mare viteză care frânează dar nu se mai oprește. Avalanșă de note comprimate maximal întro explozie acustică de proporții”, cum bine le zice din Germania amicul MK!




miercuri, 24 iulie 2019

Iulie 3 (2019): Mark Stanley, Macro...„Mikrojazz!”, Edú Lobo, Zach Brock, John Zorn (X 2), AKKU Quintet (X 2), Ed Palermo Big Band, etc...

- Eclectic Maybe Band (Guy Segers: bass, Univers Zero/Belgium) – Reflection In A Mœbius Ring Mirror (Discus Music, 2019)....
- Mark Stanley with Carla Diratz – Double Dreaming (Gentle Chaos Music, 2018)

....De la această pereche de albume din postarea anterioară „Iulie 2...” ajungeam la următorul muzician:
Mark Stanley e chitarist de jazz și rock psihedelic, vocalist, producător și compozitor din Maryland implicat în mai multe proiecte, majoritatea triouri cu chitară și secție ritmică. Iată o parte dintre ele pe care le-am descifrat, mai mult sau mai puțin:
* Chainsaw JazzDisConcerto (Cuneiform, 1993)....cu membrii din The Muffins: Christian Nagle (gtr), Mark Smoot (bass, keyboards), Ed Maguire (vln, el-mand, synth), etc...
* Spirit Gang (Mark Stanley) - Spirit Gang (Sir Eel Records, 2001)....cu Bob (Robert) Sabin & Robert Di Pietro.
* Mark Stanley & FarquharFarquhar (Sir Eel Records, 1999)....cu Mark Smoot & Chris Gallo
Mark Stanley & Farquhar – Meadow Full of Serpents (Sir Eel Records, 2005)
* Mark Stanley Insect Warriors (Sir Eel Records, 2002)....cu Dennis Chambers, Mark Egan, etc
* Mark Stanley Band9 Volt (Infinite Birth, 2004)....cu Jerry Stewart & Elliott Deluca
Robert Sabin (bass, with Mark Stanley) – Killdozer (Ranula Music, 2006)....cu Jason Rigby (saxes & clar) & Brian Griffin (dr)
* Spookey Ruben (Canada) – Bed (2002)
* Mark Stanley (gtr, synth, vocals) – Dark Brain (Sir Eel Records, 2014)...."jazz rock, funk & fusion"
....cu Mark Smoot (keyboards/bass), Oz Noy (gtr), etc....
 -NEXT Live # 2 (Chainsaw Jazz) June, 1989 at Wash DC Riverfest:
(cu scuze pt. calitatea imaginii și introducerea cam lungă....trupă „își dă drumul” pe la minutul 4-5) 
https://www.youtube.com/watch?v=Jy_hJ3xthuk

 -Mark Stanley - Dark Brain (parts 1, 2 and 3):
https://www.youtube.com/watch?v=HjCy3qqX8fw














                                              Dark Brain







Rămânând în același areal stilistic, iată un album de care-am dat după ce-am ascultat în mașina care mă urca la Gărâna XXIII a amicului Puiu Wagner, ceva muzici cu David Fiuczynscki și m-am întrebat la revenirea acasă „ce-o mai fi făcând chitaristul după o perioadă în care nu am mai auzit de el ?”:
Philipp Gerschlauer / David Fiuczynski – Mikrojazz!: Neue Expressionistische Musik (RareNoise, 2017)
....P.G.: a-sax; D.F.: fretted & fretless gtrs; Jack DeJohnette: dr; Matt Garrison: fretless bass; Giorgi Mikadze: microtonal keybs.
....Mai mult decât un album semnificativ de „fusion”, Mikrojazz....este un concept explicat teoretic de muzicienii implicați și exemplificat practic, aici:
 -Mikrojazz at Berklee College of Music:
https://www.youtube.com/watch?v=69ayjUdod84



Edú Lobo (com Mauro Senise e Romero Lubambo) (Brazil) – Quase Memória (Biscoito Fino, 2019)
 - Edú Lobo, Romero Lubambo, Mauro Senise (Brazil) – Dos Navegantes (Biscoito Fino, 2017)
M. Senise: fl & sax, R. Lubambo.: gtr.
....Dos Navegantes a câștigat în 2017 Latin Grammy Award pentru „Best MPB (Musica Popular Brasileira) Album”, ceea ce l-a onorat dar și obligat totodată pentru ce avea să urmeze pe cel considerat o forță conducătoare în apariția și popularizarea stilului, veteranul chitarist/vocalist/compozitor brazilian de Bossa Nova care va împlini la sfârșitul lui august 76 ani...iar Edú Lobo, respectând „rețeta” stilistică și cu aceiași 2 fideli și valoroși acompaniatori, a „comis-o” din nou fără a coborî ștacheta.
 -„Rosinha”:
https://www.youtube.com/watch?v=n1k03kXUI1Y









Zach Brock (vln), Matt Ulery (bass), Jon Deitmeyer (dr) – Wonderment (Woolgathering Records, 2019)
....Album nou cu trioul violonistului de 44 ani din Snarky Puppy, "Rising Star Violinist"-ul anului 2013 conform Downbeat și care confirmă și solo în revenirea după circa 5 ani de la albumele anterioare:
  - The Magic Number (Secret Fort Records, 2010)
  - Almost Never Was (Criss Cross Jazz, 2012)
  - Purple Sounds (Criss Cross Jazz, 2014)
Într-un recent interviu artistul reamintește și de recuperarea de circa 3 ani după accidentul din studenție cu bicicleta sa lovită de o mașină care i-a zdrobit femurul și genunchiul piciorului stâng...și, desigur, despre dascălii și mentorii din formarea și evoluția sa:
https://www.allaboutjazz.com/zach-brock-jazz-violin-new-wave-zach-brock-by-angelo-leonardi
 -Zach Brock lingus Violin solo at Snarky Puppy concert:
https://www.youtube.com/watch?v=hgyI_oqqbOw



John Zorn – The Hierophant (Tzadik, 2019)
John Zorn (solo) – Tractatus Musico-Philosophicus: Philosophical Investigations from the Invisible Theatre (Tzadik, 2019)
....„Jazz piano trio”-ul Trevor Dunn: bass, Brian Marsella: p-no și Kenny Wollesen: dr., interpretează pe The Hierophant o muzică inspirată de lumea mistică a cărților de Tarot, în timp ce Tractatus... se bazează pe filozofie, cinema de avangardă, teatru „invizibil” și muzică, idei puse pe note de unul singur de autorul-interpret la setul de „Sax, Vocals, Fender Rhodes Piano, Prepared Piano, Guitar, Drums, Bass, Game Calls, Percussion, Objects, Samples”, întro suită extrem de avangardistă și neconvențională din care nu lipsește vocea umană a emoțiilor extreme și sunetele naturale amintind de „duck calls”-urile perioadei sale „noise jazz” de început a carierei.
 -John Zorn - The Hierophant:
https://www.youtube.com/watch?v=YeWJQZFANho




























AKKU Quintet (Swiss) – Depart (7D Media, 2019)
 - AKKU Quintet (Swiss) – Aeon (Web Release, 2017)
 -AKKU Quintet - "POLAR" (Live):
https://www.youtube.com/watch?v=FWfnVcHxKtA

* Ocean Fanfare (Tomasz Dabrowski: tr) – First Nature (Barefoot Records, 2019)
  - Mr. Ninjazz (Tomasz Dabrowski: tr) – Therapy for the Soul (24 Hour Service Station, 2018)
The Quiet Temple – The Quiet Temple (S/T) (Point of Departure, 2019)
* The Pen ClubData Retrieval (Eupcaccia Records, 2019)
* Ed Palermo Big BandA Lousy Day In Harlem (Sky Cat Records, 2019)

....Calup de 5 trupe cu un remarcabil grup elvețian (cu 2 albume) condus de Manuel Pasquinelli -bateristul din Sonar-, cu un jazz foarte atmosferic și modern, liderul fiind secondat de Michael Gilsenan: sax, Maja Nydegger: keys, Markus Ischer: guitar, Andi Schnellmann: bass. Multe asemănări la acest grup, apropo de cele 4 litere dar mai ales ca instrumentație, stil și atmosferă, cu islandezii ADHD descoperiți recent, cei cu albumele numerotate # 1-7.
...Dezamăgitor însă -comparativ cu unele materiale anterioare-, noul opus al Bigband-ul lui Ed Palermo, în sensul de prea clasic/tradiționalist pentru gustul și exigențele mele actuale, deși cu același umor manifestat și înainte.
„Bandleaders”-și ca Maria Schneider și Darcy James Argue sunt cei care împing muzica înainte, dar eu am renunțat la asta. Prefer să scriu o muzică bună și să mă distrez cât pot. Vreau ca pe piatra mea de mormânt să se citească: "A fost distractiv atât timp cât a trăit" -zicea Ed Palermo (65 ani) la finalul unui recent interviu din Downbeat:
Consolarea mi-a venit repede, prin albumul anterior care-mi scăpase din atenție dar care, găsit/ascultat acum, înseamnă revenirea pe „orbita” cunoscută și etalată via Cuneiform Records, inclusiv estetica grafică plină de „comics”-uri:
 - Ed Palermo Big Band – The Adventures of Zodd Zundgren (Cuneiform, 2017)....cu aranjamente/readaptări, cum ingenios compilează și titlul, la muzica lui Frank Zappa (de care Ed Palermo se ocupă încă din 1994) și Todd Rundgren.
 -ED PALERMO BIG BAND - ZODD ZUNDGREN OPENING MEDLEY (HQ AUDIO):
https://www.youtube.com/watch?v=A4hyaeUBCa8



































Andrea Motis (voc & tr, Spain) – Do Outro Lado do Azul (Universal Music/Decca Records/France, 2019)
Laura Jurd (tr) – Stepping Back, Jumping In (Edition, 2019)
Jason Palmer (tr) – Rhyme and Reason -2 CD live- (Giant Step Arts, 2019)

Celelalte trupe/albume din minisetul cu AKKU Quintet mi se par așa cum le-am și dispus în înșiruire, undeva...„in-between”, cam tot așa cum le „văd” și pe cele ale trompetistelor Andrea și Laura de mai sus + Jason Palmer și ale basiștilor de mai jos Marcus și Mario, + Marlene Rosenberg:

* Marcus Shelby (bass) OrchestraTransitions (MSO Records, 2019)
Mario Pavone (bass) Dialect Trio – Philosophy (Clean Feed, 2019)
* Marlene Rosenberg (bass, voc) – MLK Convergence (Origin, 2019)



(*) Catherine Sikora (t & s-saxes) & Brian Chase (drumset) – Untitled: After (Chaikin Records, 2018)
Rodrigo Amado (t-sax) / Chris Corsano (dr) – No Place to Fall (Monofonus Press/Astral Spirits, 2019)
* Evan Parker (t-sax) & Paul G.Smyth (p-no) – Calenture and Light Leaks -live- (Weekertoft, 2019)
...V-ați obișnuit, sper, cu încercarea mea din postări de ordonare graduală de sus în jos și din punct de vedere a sofisticării jazzului, ghidat mai ales de estetica mai mult sau mai puțin conturată a caselor de discuri promotoare.
Avem aici la final 3 duouri (sus) + 2 albume cu o formulă mai veche a lui Alex Ward (jos), toate mostre de jazzuri „modern creative” încă insuficient asimilate, cu saxofonul tenor, respectiv clarinetul în prim-plan, albumele cu (*) fiind recomandate de unul dintre fanzinele Wayside Music din luna iulie 2019 (alte titluri de acolo sunt amintite pe blogul ALBUME ILUSTRE DIN COLECȚII ANONIME).

(*) Forebrace – Steeped (Relative Pitch, 2016)
(*) ForebraceBad Folds (Copepod Records, 2013)
....Alex Ward: clar (with/without amp), Roberto Sassi: el-gtr, Santiago Horro: el-bass, Jem Doulton: dr.

miercuri, 17 iulie 2019

Iulie 2 (2019): Reflecții post-Gărâna XXIII, Ryan Keberle & Catharsis, Eclectic Maybe Band și alte noutăți de la Discus Music, Eugene Chadbourne & Henry Kaiser, Natalie Sandtorv (X 3)...

Philipp Gropper (t-sax)`s PHILM (Germania / Austria) și Bobby Previte's Classic Bump Band (SUA) "20 Year Reunion Tour" au fost preferințele mele din cele 2 zile -a 3-a și a 4-a- capturate "live" la Gărâna Jazz Festival XXIII.
Pe fostul „puști hiperactiv” Gropper, inițial programat la matineu pe o scenă mică, l-am "prins" din șansa mutării pe scena mare datorită întârzierii sosirii avionului, duminică noaptea târziu la încheierea festivalului. Nu demult scriam pe-aici punctând despre ultimul album al său Consequences și rememorând 2 materiale mai vechi și numerotate cu trioul Hyperactive Kid (Christian Lillinger, Philipp Gropper & Ronny Graupe), 3 & 4....iar acum pot să zic că jazzul modern și elaborat etalat ar merita cel puțin încă un episod dedicat și albumelor anterioare care-au pregătit terenul Consecințelor, e vorba de Sun Ship (2017), Live at Bimhuis (2018), The Madman of Naranam (2015) sau Licht (2012), toate scoase la una și aceeași casă independentă germană WhyPlayJazz.
În ce privește Classic Bump-ul readus pe tapet de bateristul Bobby Previte, trupa a fost din fericire la înălțimea faimei componenților, 4 din cei 5 fiind mult prea laconic expuși, deși erau pentru prima oară în România, în prezentarea de pe site unde se insistă doar asupra basistului Jerome Harris care l-a înlocuit pe Steve Swallow....și cam tot așa a fost și din partea eternului prezentator de la care trebuia să aflăm minimal că Previte, Wayne Horvitz și Marty Ehrlich au fost printre pionierii scenei avangardiste Downtown / New York (NYDS) din anii '80-'90, Ray Anderson fiind și el prin preajmă (vezi link-ul). Nu că m-aș fi așteptat la asta de la un Florian Lungu preocupat peste poate de personajul histrionic „moșu'” pe care meticulos și teatral l-a creat și perpetuat în timp, depășit cu personaj cu tot de expozanți diverși ai jazzului contemporan cum ne-a dovedit de numeroase ori și la edițiile trecute, dar înconjurat pe de altă parte de un public obedient și pare-se încă majoritar pe care el însuși l-a format în bună măsură „după chipul și asemănarea...” -mai ales în deceniile de dictatură și „secetă” culturală din Ro-, devenind și dintro păguboasă inerție prea adânc înrădăcinat și în fenomenul festivalier ca să fie refuzat. Lozinca ironic-amară „La vremuri noi, tot...noi!” clamată la demonstrații publice prin anii '90, F.L. a adaptat-o și o aplică ca prezentator la propriu de 30 plus... ani în forma „La jazzuri noi, tot...eu!”, fără nici cel mai vag indiciu că și-ar pregăti un urmaș. „Va lipsi numai dacă se retrage singur”, îmi spunea anul trecut pe un ton în care se simțea parcă și o doză de resemnare scriitoarea, jurnalista și jazzofila Adriana Cârcu...
https://www.garana-jazz.ro/program/programe-2019/
http://nyds-discographies.com/index0.htm

Despre ceilalți, exclusiv din serile de sâmbătă și duminică: mi-au confirmat Danielsson & Fresu, John Surman Trio și Garcia-Fons (& Dorantes), mai mult sau mai puțin sub așteptări mi s-au părut ceilalți francezii de sâmbătă. Dezamăgirea mare a venit însă duminică de la Moshulu, în ton cu ce-am spus mai devreme despre cel care, profitând de asemănarea în pronunție a poreclei „mo-șu'-lu”(ngu), ar fi vrut să fie el sursa numelui, când de fapt e vorba de numele unei vechi corăbii scoțiene din oțel, una dintre ultimele construite cu 4 catarge la începutul sec. XX (vezi mai jos link-ul la „home”). Muzica, un „fusion” lejer cu riff-uri de bas simpliste, e mult sub ceea ce știm că ofereau de regulă în trecut componenții altfel ireproșabili separat, mai ales liderul basist Jeff Berlin și chitaristul Oz Noy, ultimul oricum destul de discret în „peisaj” (spre deosebire, dincolo de albumele sale solo, de expunerea de pe Dark Brain din 2014, albumul chitaristului Mark Stanley care-a colaborat printre alții și cu bateristul Dennis Chambers și despre care va mai fi vorba ceva mai încolo). La Moshulu (Band) avem cazul întâlnit la multe supergrupuri din varii genuri muzicale, acela al rezultantei finale ieșită inferioară sumei părților, dar așa măcar nu are rost să-mi pun mari speranțe într-un eventual album de studio dacă s-ar afla între planurile viitoare ale americanilor implicați deocamdată doar într-un turneu european...
https://www.moshuluband.com/

Prin instrumentul unui „as” în materie -Ray Anderson din Bump- fac legătura cu eșantionul de noutăți deschis de setul de 2 + 2 albume ale unui tânăr trombonist în vogă și de mare talent:
* Ryan Keberle & CatharsisThe Hope I Hold (Greenleaf Music, 2019)
* Ryan Keberle & Catharsis – Find the Common, Shine a Light (Greenleaf Music, 2017)
....Extensia de la trio la 4-tetul de pe The Hope...e dublată și de plusul instrumentației celor 2 „artizani”, chileano-americanca Camila Meza (voc, el-gtr) și Ryan Keberle (tb, el-p-no, melodica, voc), la 2 ani față de anteriorul album deasemenea plin de mesaje politice anti-discriminare și prin care se mărește „corul” și-așa masiv al artiștilor anti-Trump, de ex. în „Empathy”, „I Am A Stranger” sau mai nou pe “America Will Be” ori „Epilogue Make America Again...(“Let America be America again“...“There’s never been equality for me or freedom in this homeland of the free....equality is in the air we breath”).
Cu trompetă pe primul, respectiv saxofon pe cel de-al 2-lea, ambele în dialoguri extinse cu trombonul liderului, această pereche o pot pune cu solide argumente printre albumele mele favorite de la casa Greenleaf Music a trompetistului Dave Douglas, iar pentru completarea portretului lui Ryan Keberle (34 ani) ar mai putea fi utile și următoarele:
 -  Reverso (Ryan Keberle & Frank Woeste, with Jeff Ballard & Vincent Courtois) – Suite Ravel (Phonoart, 2017)....album frumos de duo trombon & pian + secție ritmică, deși cu o influență mai greu detectabilă a compozitorului clasic francez.
 -  Ryan Keberle (tb) – Heavy Dreaming (Alternate Side Records, 2010)
.......„featuring his Double Quartet—piano, drums, bass and trombone, augmented with a brass quartet”
O apariție „live” în urmă cu 5 ani din perioada albumului Into the Zone și care relevă încă de-atunci sudura „Catarsis-ului”, e vizionabilă aici:
 -Ryan Keberle & Catharsis: NPR Music Tiny Desk Concert:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=cU7ClSwoTp4









* Steven HerringIntroducing (SteepleChase, 2019)
* Thelma Gracen & Milli Vernon – The Best Voices Time Forgot -2 X LP = 1 CD- (Fresh Sound, 2019)
* George Cables (p-no) – I’m All Smiles (HighNote, 2019)
* Pete Coco (bass, cello) – Lined with a Groove (DZef Music, 2019)
* Dann Zinn (t-sax) – Day of Reckoning (Origin, 2019)
* Shuhei Kokuryo (t-sax/EWI) – First Episode (SSK Records, 2019)
....nimic foarte special la cele 6 albume de mai sus între care și o reeditare cu 2 vocaliste clasice „obscure” asemănate cu mai cunoscuta Blossom Dearie.

* Eclectic Maybe Band (Guy Segers: bass, Univers Zero/Belgium) – Reflection In A Mœbius Ring Mirror (Discus Music, 2019)
Excepțional acest album, al 2-lea cu proiectul belgianului care a folosit înregistrări din variate sesiuni improvizate și a adăugat la mixajul și editarea din studio pasaje de bass special compuse pentru a acompania aceste segmente. Întro măsură importantă, aș risca să zic un 40-50%, calitatea discului oricum obligat de canoanele casei selecte a saxofonistului Martin Archer, i se datorează vocalistei Carla Diratz, noutatea principală față de debut și ale cărei calități între care timbrul soprano incisiv o plasează imediat lângă o Diamanda Galás, Greetje Bijma sau Fay Victor.
Merită menționați toți „performers”-șii cu câteva sublinieri și mai important, de găsit/ascultat/colecționat și primul album în formulă de sextet oferit integral pe bandcamp (am pus (*) la muzicienii de pe ambele materiale):
 - Carla Diratz (Vocals)
 - Cathryn Robson (Vocals)
 - Roland Binet (Flute, Piccolo) (*)
 - Martin Archer (Sax Sopranino & Alto)
 - Joe Higham (Sax Soprano & Tenor, Electronics) (*)
 - Dave Newhouse (Sax Alto & Tenor, Bass Clarinet)
 - Jean-Pierre Soarez (Trumpet)
 - Ariane Plumerel (Violin)
 - Sigrid Vandenbogaerden (Cello)
 - Michel Delville (Guitar) (*)
 - Eric Lemaître (Guitar)
 - Ángel Ontalva (Guitar)
 - Andy Kirk (Guitar, Keyboards)
 - Catherine Smet (Piano, Keyboards) (*)
 - Guy Segers (Bass, Programming Virtual Instruments) (*)
 - Franck Balestracci (Keyboards, Drums)
 - Dirk Wachtelaer (Drums) (*)
https://discus-music.co.uk/
https://discusmusic.bandcamp.com/album/the-blind-night-watchers-mysterious-landscapes-67cd









 * Martin ArcherAnother Fantastic Individual (Discus Music, 2019)
.....un regal de brass solo și nu numai al „altui individual fantastic”, boss-ului casei Discus Music aflat la masivul set de instrumente: „baritone, tenor, alto & sopranino saxophones, saxello, bass clarinet, flute, recorder, melodica, acoustic and sampled percussion, software instruments, electronics, keyboards”.
Alte referințe la catalogul casei D.M. găsiți pe acest blog întro postare mai veche de prin 2017, o voi lista cu actualizări la final.
 * Mark Stanley with Carla DiratzDouble Dreaming (Gentle Chaos Music, 2018)
...urmărind vocalista, am dat de încă un relevant album cu ea aflată alături de chitaristul Mark titular care merită o tratare separată, amândoi fiind prezenți invitați pe un album relativ nou de „comeback”, amintit și comentat nu demult:
 - Manna / MirageRest of the World (New House Music, 2018)

....plus acesta, tot în duo și tot cu un chitarist, unul francez de data asta și ascultabil integral tot pe platforma bandcamp:
 - pRéCis​.​AiMaNt  by Carla Diratz / Pascal Vaucel (2019):
https://carladiratz-pascalvaucel.bandcamp.com/releases

* Eugene Chadbourne & Henry KaiserWind Crystals: Guitar Duets by Wadada Leo Smith (Relative Pitch, 2019)
.....2 imenși veterani chitariști experimentaliști au pus pe corzi compoziții ale trompetistului pornind de la o înregistrare din 1977 care împreună cu versiunea nouă a aceleiași piese, încadrează albumul de peste 73 minute, pe cât de greu de descris pe-atât de instant recomandabil!







* Satoko Fujii & Ramon LopezConfluence (Libra Records, 2019)
....prima colaborare a pianistei japoneze cu percuționistul spaniol, nimic special de semnalat...

* Anders Lønne Grønseth (saxes & b-clar/Norway) – Multiverse (Pling Music, 2018)
* Anders Lønne Grønseth (saxes & b-clar/Norway) – Multiverse: Theory of Anything (Pling Music, 2019)
(*) Hanna Paulsberg Concept & Magnus Broo (Norway) – Daughter of the Sun (Odin, 2018)
....titlu preluat din fanzinul Wayside Music / July 2019 (vezi și postarea de pe blogul paralel ALBUME ILUSTRE...)
....3 albume din colțul de noutăți, hai să-i zic așa, mai tradiționalist-conservator al noului jazz norvegian și islandez, reîmprospătând interpretativ acel „classic (american) acoustic jazz style of the ‘50s and ‘60s”.

* Natalie Sandtorv (Norway/Denmark) – Freedom Nation (Øra Fonogram, 2017)
* Cokko (Karl Klaseie, Marte Eberson, Natalie Sandtorv, Ole Mofjell) – The Dance Upon My Grave (2016)
The Jist (Natalie Sandtorv & Torgeir Hovden Standa) – S/T (Va Fongool, 2014)
...Atractiva Natalie („vocals, waterphone, harmonium, elektronics”), născută la Ålesund în 1988 dar stabilită la Copenhaga, cu tatăl norvegian și mama unguroaică, merge pe urmele aventuroase ale unor Sidsel Endresen (cu Stian Westerhus), sau Maja Ratjke, deși prin ce-am ascultat cu ea cu Cokko sau parțial pe Freedom Nation părea la fel de bine un fel de Björk. Tot mai prezentă în cercurile jazzistice scandinave, de ex. mai nou cu trompetistul Nils Petter Molvær, vocalista e de urmărit oricum și am cel puțin 4 repere ce-ar putea conține lucruri frumoase, dar care sunt deocamdată mai greu de găsit:  Pieces Of Solitude (Va Fongool, 2015) = „electroacoutic solo voice improvisations”....sau cu formulele Mimosa „live” (2016), Morning Has Occured: S/T (2014) și Not On The Guest List: Free! Spirit! Chant! (2016)
 -Higher Rituals live // Natalie Sandtorv:
https://www.youtube.com/watch?v=9QkMjMRpX3w
































Apropo de Sidsel Endresen, cu ceva „delay” am recuperat acest album de pe lista de așteptare:
* Sidsel Endresen / Jan BangHum (Confront, 2018)
....mult „împins” stilistic din punct de vedere al experimentelor vocale spre cea deja amintită mai devreme și aleasă ca să nu mă îndepărtez prea mult geografic, Maja Ratjke.


Restanțe, reeditări, completări:


* Sarah Murcia – Never Mind the Future (2016)
* (Whit) Dickey, (Mat) Maneri, (Matthew) ShippVessel in Orbit (AUM Fidelity, 2017)
* Stan TraceyDuets (TNT with Keith Tippett & Sonatinas with John Surman) -2 LP=1 CD- (rec. 1974 & 1978, rel. Blue Note, 1993)
* Keith Tippett (p-no) – The Unlonely Raindancer (2 X LP 1980 / CD Discus Music, 2019)
....primul album solo al veteranului pianist britanic.


























Amicul MK din Germania remarcă albumul de anul trecut Mary Halvorson: Code Girl, vocea Amirtha-ei Kidambi amintindu-i de nu mai puțin exotica Senti(enla) Toy (Threadgill) prezentă pe 2 piese de pe un album al saxofonistului Henry Threadgill din 1994-95, Carry the Day. Marea provocare acum devine unicul album al acesteia, cu variantele japoneze: 
....Senti Toy: How Many Stories Do You Read On My Face (CD Intoxicate Records/Japan, 2006 / LP Think! Records/Japan, 2016)
...și cu o singură editare non-japoneză, la casa Circular Moves/USA, 2007.
Din fericire, însăși vocalista a postat albumul ascultabil piesă cu piesă pe YouTube în 2014, de ex.:
 -Say a Word:
https://www.youtube.com/watch?v=f82XFUpro68

....sau cursiv și aproape integral (8 piese din 10), pe player-ul din dreapta paginii, aici:
https://www.discogs.com/Senti-Toy-How-Many-Stories-Do-You-Read-On-My-Face/release/9688547



În arhiva mea digitală mai veche de acumulări din catalogul selectei case Discus Music, se mai găsesc:

* Julie Tippetts & Martin Archer - Vestigium -2 CD- [Discus, 2015]
* Combat Astronomy - The Dematerialised Passenger (Discus, 2005)   
* Combat Astronomy - Dreams No Longer Hesitate (Discus, 2008)
* Combat Astronomy - Earth Divided By Zero (Discus, 2010)
* Combat Astronomy - Flak Planet (Discus, 2011)
* Combat Astronomy - Kundalini Apocalypse (Discus, 2013)
* Combat Astronomy - Time Distort Nine -2 CD- (Discus, 2014)
* Inclusion Principle - The Leaf Factory Fallback (Discus, 2010)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Ghosts of Gold (Discus, 2009)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Serpentine (Discus, 2012)
* Julie Tippetts & Martin Archer - Tales Of FiNiN -2 CD- (Discus, 2011)
* Juxtavoices - Juxtanother Antichoir From Sheffield (Discus, 2010)
* Martin Archer - Heritage and Ringtones (Discus, 2004)
* Martin Archer - Blue Meat, Black Diesel & Engine Room Favourites (Discus, 2013)
* Martin Archer & Engine Room Favourites - Bad Tidings from Slackwater Drag -2 CD- (Discus, 2015)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - S/T -2 CD- (Discus, 2012)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - 2 -2 CD- (Discus, 2014)
* Shkrang! [Mick Beck, Paul Hession, Dave Tucker] - Some Thoughts About Shkrang (Discus, 2006)
* Bass Tone Trap (Martin Ascher) - Trapping (Music à la Coque) (1983/Discus, 2006)
* Orchestra of the Upper Atmosphere - 03 („Theta Three”) -2 CD- (Discus, 2017)....„a meeting of jazz rock, space rock & experimentalism”
* Martin Archer - English Commonflowers (Discus, 2003)
* Martin Archer & Engine Room Favourites - Safety Signal from a Target Town (Discus, 2018)