joi, 16 mai 2013

Les intraduisibles...Sebkha-Chott



Totul pare complicat, stufos și provocator la Sebkha-Chott, grup francez format în 1999 la Le Mans: numele trupei, pronunția și semnificația (dacă există vreuna)...mitologia lumii lor imaginare, una autocratică, polarizată, violentă și absurdă în care până și scurgerea timpului e diferită față de Terra (Ohreland: "La Mythologie Chottienne")...numele de scenă ale personajelor fictive (membrii trupei nedorind să se afle numele lor adevărate...ca la etern anonimii californieni The Residents, cu care se mai pot face și alte analogii, mai ales în ceea ce privește vizualul)...Și complicațiile continuă: titlurile lungi și criptice ale celor 5 albume (de fapt 4...și ceva, albumul din 2009 reluând parțial materialul debutului din 2003)...termenii de încadrare stilistică: "metal, jazz, fusion" (pentru critici)...însă mult mai complecși în cazul auto-definirii muzicii de către trupa însăși, cronologic după cum urmează: "Mekanik Metal Disco (până în 2008); "Abstract Low Coast Hip Hop /Concrete Violence /AvantPorn Mekanik Metal" (în 2009); o formulă mai condensată "Bizarre AvantPorn Mekanik TheaterCore" în 2012, la ultimul album...sau o alta și mai scurtă, valabilă pentru tot ceea ce "ține" de aparițiile Sebkha-Chott: "free-art" (!).
Cu cât vă vor fi răbdarea și curiozitatea mai mari, cu'atât veți fi mai generos răsplătiți de ceea ce veți descoperi: un Univers vizual șocant, dar muzical plin de neprevăzut...cu șansa să vă surprindă plăcut așa cum mi s-a întâmplat mie.
Deși cu relativ puține articole sau interviuri în mass-media, se găsesc destule date despre trupă în Wikipedia, unde se fac analogii măgulitoare cu muzica Frank Zappa, Magma, Mr. Bungle și Fantômas. In 2010 trupa a participat în Germania la "Zappanale", un festival desfășurat în celebrarea inegalabilului Frank.
Comparația cu unicii inventatori de alfabet și muzică Magma și -aș adauga eu- cu Gong (mai ales din perioada lui "Radio Gnome Trilogy") mi se pare cea mai adecvată, fiind vorba de trupe franceze atât de importante în scena R.I.O./avant-prog încă din anii '70...
Un asalt sonic brutal: riff-urile și accelerările heavy-metal & post-punk sunt însă tipice la Sebkha-Chott, după care în aceeași piesă te poți aștepta la un pasaj jazzistic de virtuozitate, de exemplu un duel sax & bass..."Lots of styles and genres writhing together in insane symphony", cum descria cineva.
Un opus original bazat pe imaginarea unei lumi dure SF, transpus în concerte interactive și implicând concepte politice și angajamente bizare...martorii vorbesc despre adevarate spectacole de teatru-rock ale locuitorilor din Ohreland, show-ul prelungindu'se de pe scenă și în sală, toți participanții fiind vegetarieni, feminiști, ecologici și anarhici...În vizor sunt în special membrii trupei care din 2007 încoace formează Curtea/"the Kourt" (influențe din "The Wall"-ul pink-floydian?)...Iar concertele se termină invariabil...horror, cu discursul triumfal al Tiranului/"The Tyrant" și execuția sângeroasă de către acesta a tuturor membrilor Curții. De ca și cum doar așa pot fi opriți...
Show-urile "live" tematice Sebkha-Chott au fost influențate începând din 2007 de grupul Sleepytime Gorilla Museum, după primul contact la un festival cu aceștia, americanii deja etalând atunci în concerte asemenea extravagante manifestări: show scenic somptuos, costume, decoruri, proiecții video, efecte...(i'am văzut și eu pe S.G.M. la finalul unei ediții a festivalului austriac de la Wels/Austria: "Music Unlimited" și vă asigur că e genul acela de proiect/concert pe care nu'l poți uita ușor).
Revenind la francezii pe care am încercat aici sa'i portretizez, importante în ecuația albumelor lor sunt și studioul de înregistrări AMMD (bazat pe un singur software gratuit!) cât și casa de discuri Muséa Records profilată pe rockul progresiv, acolo unde în ultimii ani a mai apărut un grup francez interesant, Jack Dupon (portretizat întro postare anterioară).
O piesă cu inflexiuni etno balcanice (!) de pe ultimul album, e vizionabilă aici:

joi, 9 mai 2013

Marc's Turn...


Ne reîmprospătăm memoria cu "Party Intelectuals" (2008)...ca să receptăm cât mai avizați urmarea:
Marc Ribot's Ceramic Dog: "Your Turn" (Northern Spy Records, 2013)...
Album despre care artistul îmi zicea încă din luna iulie anul trecut că este în lucru, în momentul când l-am abordat la Gărâna unde a performat cu proiectul mai vechi Los Cubanos Postizos. Spera să apară până la finele anului, dar au trecut de fapt aproape 2 ani de pregătiri...Și iată-l pe cel de-al 2-lea "câine ceramic" în cele din urmă finalizat și lansat pe 30 aprilie 2013.
"Este prima dată din liceu când am o trupă rock adevărată" zice mulțumit Marc Ribot, "rock"-ul band-ului -deosebit de ceea ce tot el însuși considera "fake rock"-ul altor formule anterioare - fiind de fapt o congruență mai complexă de free/ punk/ funk/ experimental/ psychedelic/ post electronica...(Prea mulți termeni folosiți pentru o singură muzică? În acest blog înșiruiri de acest gen nu sunt excepții).
Ne așteaptă multe surprize pe noul material, o sumă de transpuneri în sunet ale "furiei, speranței, dezamăgirii, exceselor rituale, iubirii și anarhiei...ceea ce s'a intamplat în viețile noastre personale cât și în spațiul colectiv în toată această perioadă".
Câteva delicii sunt pregătite și pentru audiofilii exigenți: cei cu căști performante vor putea auzi conducte de apă clipocind în fundal pe circa jumatate dintre piese, iar cei aflați suficient de aproape de difuzoare îl vor putea auzi pe Marc Ribot șoptind moale: "Credeți ca ăsta e un solo de chitară? Jalnic. Mai verificați odată."
Ceramic Dog înseamnă 3 muzicieni exigenți care pot fi luați și urmăriți si individual cu diverse proiecte proprii:
Marc Ribot - guitar, voice; Shahzad Ismaily - bass & electronics; Ches Smith - drums.
Ici și colo, cei câțiva invitați ajută și ei la un sunet cât mai plin și neașteptat:
Arto Lindsay: electric guitar...Keefus Ciancia: keyboards samples...Eszter Balint: vocals, melodica, organ, violin...Dan Willis: oboe, zurna.
Iar dintre cele 13 titluri, cele mai interesante mi se par "Masters of the Internet"; "Avanti Popolo"; "Take 5" (cover version la cunoscuta tema standard) și penultima piesa -care prin titlu vine și ca o garanție a formulei- "We Are the Professionals".

..."To See More Light"...To hear more Stetson


Colin Stetson: "New History Warfare vol. 3: To See More Light" (Constellation, 2013)
Ca să percepem și să savurăm acest album explorând în multiple direcții stilistice ca minimalism clasic, post-punk, no-wave, noise, power electronics, industrial, post-rock, free și alte subdiviziuni ale jazzului și muzicii liber improvizate, este nevoie nu doar de cunoașterea precedentelor 2 volume ale seriei sau de alte albume pe care apare Colin ca invitat (exemplu: 3 albume Tom Waits din intervalul 2002-2006), ci și de un bagaj informațional/cultural în care trebuie incluse - pe lângă colaborările saxofonistului din zona (indie) pop cu Arcade Fire, Bon Iver, Feist, etc. - și ceva albume ale maeștrilor saxofoniști John Zorn, Albert Ayler și Ornette Coleman...de'ale iluștrilor minimaliști Phillip Glass și Steve Reich...sau din ceea ce au lansat întrun melanj de post-punk, jazz și free-improv. trupe ca  James White & The Contortions, The Pop Group sau  Zu...Nu ne strică nici să avem ceva idee despre energia post-punk contaminantă a unei trupe ca This Heat.
 Ar mai trebui să cunoaștem câte ceva despre tehnica respirației circulare în interpretarea la saxofoane, iar în acest caz particular la gigantul model bass saxophone rar întâlnit în general în jazzul vechi sau actual, dar abordat cu aparentă lejeritate de Colin (pe lângă celelalte saxofoane, clarinet sau flaut)!
 ...Să nu ne fie străin producatorul Ben Frost (care a colaborat recent cu The Swans și al cărui ultim album "By the Throat" a fost ales "albumul anului" de către revista Wire)...eventual nici vocea frontman-ului de la Bon Iver -Justin Vernon- care îi ia aici locul lui Laurie Anderson, vocea de pe vol. 2.
 Dar și dacă aveți minusuri în tot acest vast și divers areal muzical, tot merită să abordați albumul cotat foarte bine de critici și cu bune șanse în poll-urile pentru 2013.
E totodată ocazia să realizați ceea ce înseamnă azi adevarata avangardă din jazz, în care label-ul canadian Constellation are un cuvânt important de spus.
http://cstrecords.com/