marți, 30 mai 2017

Jazz Flash (mai 2017)


- Albume noi remarcabile de jazz progresiv și cinematic, francezii fiind la debut:

* Notilus (5-tet / France) – Notilus (Denovali, 2017)
* Equally Stupid (Finland) – Escape from the Unhappy Society (Eclipse Music, 2017)





















- Vine la Gărâna XXI în iulie din Belgrad ca actor, pianist, compozitor și „band leader” școlit la Berkeley University în Boston:

* Vasil Hadžimanov Band feat. David Binney - Alive (2016)
              * Vasil Hadžimanov Band (Serbia) - Zivota Mi (2009)





















- Jazz modern fără multe „complicații”:

* „Reverend” Chris (Marsceill) (p-no, voc) - @etude (Self Produced, 2016)
* Jørgen Emborg Quartet (feat. Mathias Heise: harmonica) - What's Left (Stunt, 2017)
* Louis Hayes (dr) - Serenade for Horace (Blue Note, 2017)
* Diana Krall - Turn up the Quiet -Unofficial Release- (Verve, 2017)
* Tim Armacost (sax) (feat. Robert Hurst & Jeff "Tain" Watts) - Time Being (Whirlwind Recordings, 2017)
* Nick Finzer (tb) - Hear & Now (Outside in Music, 2017)
* Kevin Eubanks (gtr) - East West Time Line (Mac Avenue, 2017)
* David Gilmore (gtr) - Transitions (Criss Cross Jazz, 2017)

- 3 noi "acte" de la ACT Music (& Vision), primele 2 tipice iar al 3-lea, mai curând pretabil esteticii muzicale a diviziei ECM New Series, aducând în actualitate muzica medievală a unui teolog, seminal călugăr reformator protestant și compozitor german din sec. XVI (surprinzătoare este și implicarea trombonistului suedez Nils Landgren cunoscut pentru desele sale devieri spre curente din „mainstream”):

* Youn Sun Nah (Korea) – She Moves On (ACT Music, 2017)
       ....„New York set with Jamie Saft, Marc Ribot & Ulf Wakenius”
* Emile Parisien, Vincent Peirani, Andreas Schaerer, Michael WollnyOut of Land (ACT Music, 2017)
* Martin Luther/Jeanette Köhn, Knabenchor Hannover, Capella de la Torre, Nils Landgren & Friends - New Eyes On Martin Luther (ACT Music, 2017)





- Trompetiști noi tineri și remarcabili, prima (pentru că Yazz este o „ea”) cu un album de „World Jazz” insidios numit „Sabotoarea” fuzionând reușit moduri arabice melodice „maqam” cu jazzul modal de tip Miles Davis era „Bitches Brew” la care este ajutată de Shabaka Hutchings (b-clar) și Naadia Sheriff (el-piano)...în timp ce americanul Justin Walter din Michigan folosește pe ambele titluri un sintetizator analogic din anii '70 inserând electronici atmosferice (cu pasaje uneori cam trenante, din păcate) care amintesc de inovațiile veteranului Jon Hassell:

* Yazz Ahmed (Bahrain/UK) - La Saboteuse (Naim, 2017)
* Justin Walter (EVI trumpet) - Unseen Forces (Kranky, 2017)
   * Justin Walter - Lullabies and Nightmares (Kranky, 2013)
























- Jazz „soft & easy” atipic pentru RareNoise pe un album pe care starul rock Iggy Pop cântă în 3 piese: 

* Jamie Saft, Bobby Previte, Steve Swallow with Iggy PopLoneliness Road (RareNoise, 2017)



- Rarități valoroase cu formula unui chitarist avangardist inovativ dar meteoric (ca și acompaniatorii !?). „Gout” se zice că a fost finanțat la vremea lui de Miles Davis, ar fi ieșit exemplarul promoțional, dar n-a fost îndeajuns pentru staff-ul de la Columbia să supravizeze albumul să apară presat într-un tiraj oarecare, una dintre cauzele probabile fiind faptul că Art Jackson era dependent de droguri...
În era digitală albumul s-a răspândit prin formatele tipice în 2012 și 2016 (vezi link-urile), singura apariție a chitaristului în afara celor 2 albume fiind, conform www.discogs.com, pe un album de „Alternative Rock, Hardcore, Punk” din 2001:

* Art Jackson's Atrocity - Gout (rec. Columbia, 1974/Unofficial rel. 2012)
         ....„One of the great lost experimental jazz/rock albums”
* Art Jackson's Atrocity - Live In Europe (1975)
http://werelateforclass.blogspot.ro/2016/03/71-art-jacksons-atrocity-gout-2016.html
http://werelateforclass.blogspot.ro/2017/05/72-art-jacksons-atrocity-live-in-europe.html

  * The Streetwalkin' Cheetahs (with Art Jackson) – Waiting For The Death Of My Generation (2001)




- „Modern Creative / Free Improv” (numai pentru cunoscători):

* Craig Taborn & Ikue Mori - Highsmith (Tzadik, 2017)
* Mary Halvorson & Sylvie Courvoisier - Crop Circles (Relative Pitch, 2017)
* Tristan Honsinger, Nicolas Caloia & Joshua Zubot - In the Sea (Relative Pitch, 2017)
* Matt Chandler, Ross Stanley, Eric Ford - Astrometrics (33 Jazz Records, 2017)
* Han Bennink Trio - Adelante (Instant Composers Pool, 2017)






















vineri, 12 mai 2017

Jazz Flash (aprilie/mai 2017)


* Alice Coltrane - World Spirituality Classics 1: The Ecstatic Music Of Alice Coltrane Turiyasangitananda (Luaka Bop, 2017)
Compilația demarează o serie ce-i pune în evidență clasicei artiste mai ales calitățile vocale. Însă pe cât de mult m-a încântat muzica ei „extatică”, pe-atât m-a dezamăgit compilația înrudită stilistic și insistând tot pe vocile numeroase care, contrar titlului, sunt mai toate banal-pământene:
* Sun Ra and His Interplanetary Vocal ArkestraThe Space Age Is Here to Stay -Compilation 1958-1985- (Modern Harmonic, 2016)



* Trombone Shorty (Troy Andrews) - Parking Lot Symphony (Blue Note, 2017)
* Ben Sidran (p-no, voc / France) - Picture Him Happy (Nardis, 2017)
2 voci masculine cu jazzuri din acelea simpluțe cu șanse la premii Grammy, etalon cel puțin la fel de dubios al valorii autentice în jazz precum sunt Oscarurile în film...

* Stephan Meidell (gtr, bass / Cakewalk) - Metrics (Hubro, 2017)
* Cakewalk (Norway) - Ishihara (Hubro, 2017)
Recent mă plângeam de 2 producții Hubro recente mai insipid-trenante, dar acestea de azi, dimpotrivă, se ridică la standardele înalte obișnuite ale casei scandinave chiar atunci când, lipsind improvizația, se îndepărtează de „jazz”. Mai ales al 3-lea album al trioului Cakewalk cu o muzică „rock electro industrial cu supratonuri progresive”, imprevizibilă și schimbătoare „precum clima din Marea Nordului”:
http://teamrock.com/review/2017-04-13/cakewalk-ishihara-album-review



* Trespass Trio (Sweden) - The Spirit Of Pitești (Clean Feed, 2017)
....Martin Küchen: sax, Per Zanussi: d-bass & Raymond Strid: dr & perc
Deși e de salutat un nume românesc, probabil singurul de pe o copertă de disc portughez de la Clean Feed, „spiritul” nu-i unul cu care să ne mândrim, unul malefic pentru că se referă la experimentele spălărilor pe creier aplicate ca metodă de „reeducare” a condamnaților politic în penitenciarul din Pitești timp de circa 4 ani în perioada stalinismului anilor '50. Și albumele anterioare ale formulei au fost tot de tip concept narativ cu subiecte istorice dramatice, dar măcar acesta cel mai nou, fie și numai datorită titlului, ar trebui să trezească curiozitatea fanilor de jazz din Ro ca un eventual punct de plecare pentru vastul catalog portughez din care luna trecută am postat despre 2 albume recente de la Clean Feed mult mai accesibile decât majoritatea celorlalte.
             * Trespass Trio - Bruder Beda (Clean Feed, 2012)
             * Trespass Trio + Joe McPhee (Angles, Trio X) - Human Encore (Clean Feed, 2013)



* Sefi Zisling (tr, fl, perc) - Beyond The Things I Know (Raw Tapes Records, 2017)
* Robert Dick (c-bass flute) - Our Cells Know (Tzadik, 2016)
* Klaus Gesing (b-clar, s-sax), Björn Meyer (el-bas), Samuel Rohrer (dr, perc) – Amiira (Arjuna Music, 2016)
....3 albume bune cu suflători în prim-plan fac trecerea spre jazzul divers de genul feminin, calup din care le-am remarcat cu albume peste așteptări pe Linda Oh și Tina May și din care face parte și o cântăreață româncă emigrată în Canada:
* Ingrid Laubrock (saxes) - Serpentines (Intakt, 2016)
* Amanda Monaco (gtr) - Glitter (PosiTone Records, 2017)
* Andrea Motis (voc, tr / Spain) - Emotional Dance (Impulse!, 2017)
* Linda May Han Oh (bass, voc) - Walk Against Wind (Biophilia Records, 2017)
* Diana Krall - Turn Up the Quiet (Verve, 2017)
* Monica Chapman (Ro/Can) - Small World (Self Produced, 2017)
* Carmen Souza (Cape Verde Islands) - Creology (Galileo Music Communication, 2017)
* Quercus (June Tabor, Iain Ballamy, Huw Warren) - Nightfall (ECM, 2017)
* Tina May with the Andy Lutter TrioCafé Paranoia: Sings Mark Murphy (33 Jazz, 2017)





„Piano Jazz” cu grade diferite de sofisticare, barometrul meu imaginar și subiectiv ordonându-le în urcare conform acestui criteriu până la albumul trioului italian care face referire la ilustrul general și om politic din sec. XVIII Giuseppe Garibaldi, „fondatore della Repubblica”:
* David Kikoski (p-no) - Kayemode (Criss Cross Jazz, 2017)
* Alexi Tuomarila - Kingdom (Edition, 2017)
....Alexi Tuomarila: p-no; Mats Eilertsen: d-bass; Olavi Louhivuori: dr
* Helge Lien Trio - Guzuguzu (Ozella, 2017)
* Mark de Clive-Lowe (p-no, keybs) - Live at the Blue Whale -EP- (Ropeadope, 2017)
* Roberto Negro (p-no, Italy) - Garibaldi Plop (Tricollectif, 2017)
http://www.birdistheworm.com/recommended-roberto-negro-garibaldi-plop/



* Shake Stew [Lukas Kranzelbinder (bass)'s Septet / Austria] - The Golden Fang (Traumton Records, 2016)
Excelent album de jazz bine „agitat” și dozat de septetul austriac dominat de suflători.






duminică, 7 mai 2017

Despre Thomas de Pourquery și „Fiii (sau Sunetele) iubirii”...cu bonus „asincron”


E anunțat în line-up la JazzTM 2017, odată cu spectaculosul Christian „aTunde Adjuah”Scott, acest tânăr saxofonist „celest” Thomas de Pourquery care, dincolo de suspecte epitete bombastico-jurnalistice, e unul cu-adevărat remarcabil din noul val francez. Crearea noului său dublu-set a urmat unui vis personal „incredibil” avut de Thomas întro noapte de februarie 2016, un vis la propriu descris de autor pe larg mai jos în link, ca o poveste în care energia și ADN-ul trupei Supersonic i-au intrat sub piele devenind o senzație fizică! Vis care i-a declanșat muza inspiratoare și care, freudian analizat, ar fi reflexul subconștient al celui care vrea în primul rând sieși să-și dovedească abilități componistico-interpretative dincolo de prelucrări și adaptări de până atunci ale muzicii „cosmice” a lui Sun Ra sau standarde clasice etalate în gen Broadway. Și sunt destule argumente că „i-a ieșit pasența” pe ceea ce aș anticipa eu încă de pe acum să-l consider unul dintre „discurile anului” în jazz. Nu doar francez, nu numai la casa Label Bleu ci la scară globală și nicicum pe de regulă îngusta felie „Avant-Garde / Free / Spiritual / Cosmic Jazz”. Pentru că în originalitatea sa indiscutabilă „aventura” aceasta care-l împinge pe Sun Ra doar undeva în plan subliminal, cu un nivel normal de răbdare și concentrare, rămâne una accesibilă neincluzând asperități greoaie, disonanțe sau solouri (lungi) complicate ori încrucișări instrumentale sofisticate, deci n-ar trebui să intâmpine dificultăți de receptare și/sau reclamarea unui anume bagaj anterior acumulat. De remarcat și ceva destul de rar auzit în jazz: vocile tip „chorus” masculine, un atu cert al albumului lansat pe format analogic vinil. Cu titlu cu dublu sens, „fii (băieți)” în engleză înseamnă totodată și „sunete” în limba lui Voltaire, ceea ce mi se pare chiar și mai „la obiect” în acest caz:
* Thomas de Pourquery & Supersonic (France) - Sons of Love -2 LP- (Label Bleu, 2017)

http://republicofjazz.blogspot.ro/2017/03/thomas-de-pourquery-supersonic-sons-of.html

„Après avoir vécu une si belle histoire avec le Supersonic et le premier album, je n’envisageais pas retourner en studio en enregistrer un second. Je ne me voyais ni écrire de la musique pour ce groupe qui est né avec les chefs-d’oeuvre de Sun Ra (je me disais "Qui suis-je, moi Thomas, pour passer après ce génie?!"), ni faire un "Play Sun Ra volume II"…
Je me suis presque résolu à cette idée que l’histoire s’arrêterait là… jusqu’à cette nuit de février 2016 pendant laquelle je fis ce rêve incroyable… J'étais une toute petite souris volante et me trouvais au milieu de Supersonic qui jouait dans un immense hangar. Je pouvais voler et aller partout, presque toucher les clefs du saxophone, me lover sur une cymbale, et puis tout d'un coup sauter sur les cordes du piano, c'était fou !
Mais ce qui était encore plus fou, c'était le son et l’énergie de ce que j’entendais. J'étais stupéfait, littéralement transporté et pouvant pour la première fois entendre mes tant aimés Edward, Laurent, Fabrice, Frederick et Arnaud avec une oreille extérieure. J'avais bien conscience auparavant que mon groupe avait une énergie et une alchimie qui lui étaient propres, mais dans ce rêve, l'ADN de Supersonic est devenu une sensation physique, il s'est inscrit dans ma chair.
A mon réveil, une porte s’était ouverte, grande ouverte, cela m’est apparu comme une évidence, il ne suffisait que d’écrire des prétextes, ou plutôt des pré-textes, des terrains de jeu pour mes 5 camarades, dans lesquels nous inventerions le texte, la narration, les discussions et la matière tous ensemble . Il ne me fallait dessiner que le cadre. La problématique remplie d’égo du compositeur devant "sa vie, son oeuvre" et sa page blanche avait miraculeusement disparu !
Le mois suivant, béat, j’ai travaillé jour et nuit, pour écrire toutes ces idées, les transes et les mélodies qui arrivaient comme par magie ; habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner le groupe, comme nous l’avons fait avec tant de bonheur ces 3 dernières années, en concerts à travers le monde.
C’est ainsi qu’est né le tome 2 de l’histoire de Supersonic, oiseau parti du nid divin de Sun Ra et qui maintenant prend son envol: il s’appelle Sons Of Love."  Thomas de Pourquery

http://www.fipradio.fr/actualites/thomas-de-pourquery-retrouve-les-supersonic-sur-sons-love-26366

„Trois ans après son hommage à Sun Ra, le saxophoniste céleste continue ses explorations soniques sur un nouvel album prévu en mars.
De son propre aveux Thomas de Pourquery ne pensait pas retourner en studio avec le Supersonic mais il nous dit avoir eu un nouveau rêve. Un de ces songes cosmiques et poétiques qui l'avait déjà inspiré pour l'album Play Sun Ra, consacré par les Victoires du Jazz en 2014 . Depuis le saxophoniste et crooner avait multiplié les expériences, en duo avec avec le guitariste Maxime Delpierre pour VKNG, avec le Red Star Orchestra pour l'album Illumination ou avec ses complices de toujours Jeanne Added, Anne Paceo, Fred Pallem, Andy Emler, Daniel Zimmermann, Sylvain Rifflet et bien d'autres.
Sans doute inspiré par la longue tournée à travers le monde avec son projet "Sun Ra", et habité seulement par l’envie de faire vibrer et sonner ce quintette génialement dingue, Thomas de Pourquery s'est donc lancé dans l'écriture de cette deuxième aventure nommée Sons Of Love. Il faudra attendre le 3 mars via Label Bleu pour découvrir les nouvelles transes et les mélodies intersidérales de Thomas de Pourquery & Supersonic.”

„French Space Jazz influenced by Sun Ra” (de)scrie „21st Century Sounds” sub postarea întregului album ascultabil integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=0p7wtc9yaPI
























Din al 2-lea link ați aflat de „multiplicările” experiențelor post-„Play Sun Ra”, iată cu ce albume în format digital vă mai pot fi de folos în ceea ce-l privește pe el direct și pe mentorul său muzical și spiritual:

* Red Star Orchestra feat. Thomas de Pourquery - Broadways (Label Bleu, 2016)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Play Sun Ra (Quark, 2014)
* Thomas De Pourquery / „Supersonic” (sextet) - Noisiel -live- 13.02.2015

* Sun Ra and His Interplanetary Vocal ArkestraThe Space Age Is Here to Stay -Compilation 1958-1985- (Modern Harmonic, 2016) (vezi postarea următoare)

Bonusul postării, o nouă și minunată simfonie claviaturistică a pianistului japonez depistat se pare la timp cu cancer la faringe în 2014, din moment ce aflat încă în recuperare a avut inspirația și energia pentru adevărata terapie tămăduitoare:
* Ryuichi Sakamoto - async (Commons/Milan, 2017)
...la care, printre alții, au contribuit David Sylvian și Bernardo Bertolucci (voc), Christian Fennesz (gtr) și Arseny Tarkovsky (prin versuri, Arseny fiind tatăl celebrului regizor rus Andrei Tarkovsky)
(Full Album):
https://www.youtube.com/watch?v=IGeoSorlVyY





luni, 1 mai 2017

„Ikonostaze” sau calea directă de la Kari Ikonen la Tisziji Muñoz, via Bob „Ra-Kalam” Moses


* Kari Ikonen (& Ra-Kalam Bob Moses, Mathias Eick, Louis Sclavis) - Ikonostasis (Ozella, 2017)
Lumea jazzului e plină de conexiuni și ramificații, uneori labirintice și greu de descifrat, tipice mai ales muzicienilor care se feresc de manierisme și „încremeniri în (unul și același) proiect”. Pianistul finlandez, deși repurtase succes și câștigase premii pentru anteriorul „Beauteous Tales and Offbeat Stories” (Ozella, 2015), n-a mai apelat la aceeași secție ritmică ci la un trio diferit ales dintre preferații săi pe care i-a considerat potriviți pentru următorul opus, unul mai reputat ca altul în lumea jazzului contemporan: un baterist american, un trompetist norvegian și un (bas) clarinetist/saxofonist francez. „Trinitate” care excelează în tema centrală cu acest titlu, pentru că în aproape tot restul -„Sinephony”, „Prophetes”, „Porte de L' Est”, „Catubada De Teheran„ și în finalul „Cappella Nella Luna”-, titularul pianist preferă mai mult sintetizatorul...iar mie tocmai părțile astea cu rezonanțe orientale îmi plac mai mult...ca și, în general, albumele „in crescendo” ale elegantei case Ozella remarcabile și prin lucrările grafice ale coperților.



Prin bateristul Bob Mozes ce-și mai zice, confesional probabil și „Ra-Kalam”, am aflat de un chitarist veteran prolific și complex. Se putea ajunge la el și cercetând, de exemplu, colaborările organistului John Medeski...importantă rămâne descoperirea sa aprofundată pe câteva albume bine ancorate în „modal, free & spiritual jazz”. Pe albumul „Auspicious...” apare un alt masiv chitarist improvizator, deasemenea american și total necunoscut în Ro, care merită o postare separată: Henry Kaiser. Îl recomand pentru cine vrea să-i audă pe amândoi, iar pentru inițierea separată numai în Tisziji Muñoz, albumul recent „When Coltrane Calls!...” mi se pare cel mai potrivit.

* Bob Moses (dr) & Tisziji Muñoz (gtr) - Love Everlasting (Amulet, 1999)
* Tisziji Muñoz, Lam Sobo, John Medeski - When Coltrane Calls! Session 1: Fierce Compassion (Anami Music, 2016)
* Tisziji Muñoz & John Medeski (with Ra-Kalam Bob Moses & Airto Moreira) - Beauty As Beauty (Anami Music, 2013)
* Tisziji Muñoz feat. Marilyn Crispell (with Don Pate & Rashied Ali) - Breaking the Wheel of Life and Death (Anami Music, 2001)
* Tisziji Muñoz (with Henry Kaiser, Marilyn Crispell, Mark Dresser & Lukas Ligeti) - Auspicious Healing (Anami Music, 2000)