vineri, 29 ianuarie 2016

Noi descoperiri: Roland P. Young și Ross Hammond....plus noutăți cu Quintet Silsila, Erik Truffaz Quartet, Spin Marvel, Dorantes & Renaud Garcia-Fons, Dino Saluzzi, William Parker, etc


„Fă-te mic și vei fi mare.
Realizează că nu însemni nimic și vei fi infinit.
Convinge-te că nu esti mare scofală și doar așa vei ajunge mai aproape de adevăr”
                Roland (P.) Young, 1980, pe coperta albumului  „Isophonic Boogie Woogie” (1980)

O mare și plăcută surpriză acest complex muzician veteran american dincolo de stiluri și curente, abia acum descoperit cu „Confluențe” deși el cântă din finalul anilor '70 (ce-i drept, cu un hiatus uriaș de circa 25-30 ani). Întreg catalogul discografiei sale solo reeditate este girat de către o micuță și selectă casă de discuri japoneză independentă, EM Records:
* Roland P. Young: „Isophonic Boogie Woogie” (1980)
* Roland P. Young: „Istet Serenade” (2010)
* Roland P. Young: „Mystiphonic” (2013)
* Roland P. Young: „Confluences” [EM Records/Japan, 2015]....„electronic/ jazz/ world/ ambient/ free improv/ etc". 
R.P.Y. (care apare uneori și fără inițiala „P”) este un fel de om-orchestră conceptualist, un „one man band” creditat pe ultimul album -dedicat familiei, fanilor și mai ales soției sale- la „toate „comprovizațiile” compuse și interpretate la clarinet, bass clarinet, kalimba, NAF flute, keyboard, voice and electronic accoutrements, etc”, album al cărui titlu sugerează multitudinea de stiluri împletite pe cele 8 piese intimist-personale și cinematice provocând și vizualul. Încercarea de a-l asculta cu atenția necerasă asimilării e răsplătită la final dar te trimite obligat la răsfoirea fie și fugară a anterioarelor materiale ale unui artist neinteresat de ideea de audiență deci care nu face nici un fel de compromisuri, senzația mea fiind că din 2010 pe cele 3 albume sofisticarea și complexitatea au crescut gradual.











Ross Hammond este un original chitarist american din Sacramento/California cu albume la casa independentă proprie Prescott. Am aceeași senzație ca și la Roland P. Young, de progres gradat componistic și interpretativ, pornind de la primele albume până la cel mai recent...altfel, fără continuități conceptuale pentru o serie, așa că indiferent ce-ai alege din catalogul său nu e necesară o anterioară inițiere. Asta e valabil cel puțin pentru următoarele albume:
* „Teakayo Mission” (2007), 
* „Duets” (2008), 
* „Ambience, Antiquite and Other Love Songs” (2011), 
* Ross Hammond Quartet (cu Vinny Golia: tenor,alto, C soprano saxophone, flute, Steuart Liebig: el-bass, Alex Cline: drum set): „Adored” (2012), 
* Ross Hammond Quartet: „Cathedrals” (2013), 
* Ross Hammond's Humanity Suite (sextet): „Live at Crocker Museum” (10.03.2013), 
* Ross Hammond: „Flight” (solo) (2015)



Ross Hammond a mai cântat printre alții și cu basistul cu jazz plin de funk Jamaaladeen Tacuma din proiectul „Play The Music Of Jimi Hendrix” (remember Gărâna 2015!).

Alte noutăți, grupate oarecum stilistic și cu scurte încadrări stilistice și precizări de personal:
* Quintet Silsila (Clément Duthoit, saxes/ France): „Desert du Thar” (Quart de Lune, 2015)...„jazz/ classic/ world (oriental)”
* Erik Truffaz Quartet (France/ Mali): „Doni Doni” (Malian for „Step by Step”) (Parlophone France/Warner, 2016)....with Rokia Traoré & Oxmo Puccino 
* Spin Marvel (feat. Nils Petter Molvær): „Infolding” (RareNoise, 2015)...„future/nu-jazz”: electronica, free improv. & remixed postproduction"




















* Camera Soul (Italy): „Dress Code” (2015)....„retro jazz/ funk" atractiv și antrenant al grupului condus de frații italieni Piero & Pippo Lombardo

* (David Peña) Dorantes, Renaud Garcia-Fons: „Paseo a Dos” (E-motive, 2015)
* Dino Saluzzi/ Horacio Lavandera: „Imagenes: Music for Piano” (ECM New Series, 2015)
....Contrabasistul parizian, respectiv acordeonistul argentinian, la nivele bune și previzibile pe noile albume, primul în duo cu pianistul madrilen Dorantes, al 2-lea adaptând instrumentului său bandoneon o muzică scrisă pentru pian.



















* Le Rex (wind combo): „Wild Man” (Cuneiform, 2015)
* Chicago Reed Quartet: „Western Automatic” (Aerophonic, 2015)...Nick Mazzarella: a-sax, Dave Rempis: a, t & b saxes, Mars Williams: sopranino, s, a & t-saxes, Ken Vandermark: cl, b-cl, t & b-saxes
* William Parker (bass): „For Those Who Are, Still” -3 CD- [AUM Fidelity, 2015]



....Regal american de 3 albume dominate de suflători, mai puțin pledoaria pentru viață, respect mutual și compasiune pentru cei aflați în suferință de pe triplul set monumental „live & studio” al basistului Parker dominat de voci și orchestră simfonică și cor (CD 3) pe cât de grandios pe atât de accesibil și „digerabil”, surprinzător ținând cont de idiomul obișnuit mai „ermetic” cu logoul „premier jazz & avant-garde soul music” al casei AUM Fidelity...un set cu 3 albume/formule de grup distincte de fapt și neapărute anterior:
CD1 - „For Fannie Lou Hamer + Vermeer”....Recorded live at The Kitchen, NYC on October 28, 2000...with Leena Conquest: contralto voice
CD2 - „Red Giraffe With Dreadlocks”....Recorded January 2012 in Paris, France....with Sangeeta Bandyopadhyay (India): voice, electronic shruti box / Mola Sylla (Senegal): voice, m’bira, ngoni.
CD3 - „Ceremonies For Those Who Are, Still”....Recorded in premiere performance at the Jazztopad Festival,Wroclaw, Poland on November 15, 2013....with NFM Symphony Orchestra, Jan Jakub Bokun: conductor, with Soloists of NFM Choir
.
* The North: „Slow Down (This Isn't the Mainland)” (MRI, 2014)...„recommended for those who miss Esbjorn Svensson Trio..."
Trioul The North al pianistului și „sound designer”-ul de origine francez în ascensiune Romain Collin, cu Shawn Conley (d-bass) și Abe Lagrimas Jr ( drums) e nordic aici doar prin stil, tributar scandinav chiar, albumul venind după succesele solo cu „The Rise and Fall of Pipokuhn” (Fresh Sound Records, 2009) și „The Calling” (Palmetto, 2012)....și precedat recent cu brio de „Press Enter” (ACT Music, 2015) realizat tot cu o formulă de trio, dar diferită. Asocierea cu E.S.T. pentru acest „Slow Down...” cu copertă „vintage” este cea mai bună și potrivită recomandare posibilă! .





Sainkho și Weather Report: de la o legendă vie la „benzi legendare”


* Sainkho Namtchylak: „Like a Bird or Spirit, Not a Face” (Ponderosa, 2016)

Al 45-lea (!!) album al legendarei vocaliste din esofag din Tuva cu un ambitus de 7 octave e produs de americanul Ian Brennan, câștigător de Grammy cu tuaregii Tinariwen și a fost înregistrat și mixat în Franța în doar 2 zile de irlandezul David Odlum (Tinariwen, The Frames) cu secția ritmică a deja celebrului grup nomad de blues din Mali, muzica fuzionând astfel 2 zone geografice: stepa asiatică și deșertul Sahara nord-african, respectiv 2 culturi și tradiții nomade care și-au găsit prin muzică terenul comun în lupta lor îndelungată și dură pentru supraviețuire și independență. Dintr-un volum de piese cât pentru un eventual dublu set au fost selectate 10 teme însumând circa 46 minute cântate în tuvaneză (dialect mongolez), rusă și engleză pe o plajă stilistică largă de la punk-rock la balade epic-atmosferice, cu acea tipică înclinație către experimentul bine temperat. Deși abia apărut, se vorbește deja prin critica muzicală de un vârf valoric, de una dintre cele mai reușite experiențe creative atât pentru tuvaneza stabilită în Austria cât și pentru malinieni...un album cu o voce „ca o pasăre sau spirit, nu ca o față umană”.



* Weather Report: „The Legendary Live Tapes 1978-1981” -4 CD- (Legacy/Columbia, 2015)

Au fost 15 ani de existență în care s-au sfidat categorisirile, pornind de la faza „electrică” a jazzului lui Miles Davis și operând pe un teritoriu imprevizibil de la Free Jazz până la Jazz-Rock-ul structurat, influențele lor multiculturale prefigurând și domeniul mare muzical ulterior numit „World”. „Noi nu fuzionăm nimic, doar cântăm din suflet” spunea regretatul claviaturist co-fondator Joe Zawinul, respingând termenul „fusion” dar recunoscând borna de hotar cu impactul revoluționar major și global pe care „Buletinul Meteo” l-a avut atât în rock cât și în jazz în anii '70 și '80. Este vorba desigur de grupul Weather Report ale cărui 2 componențe de 4-tet și 5-tet din intervalul 1978-1981 sunt surprinse „live” cu piese în variante nemaiauzite până acum și cu un sunet foarte bun, câteva extrase din concerte japoneze de la Tokyo și Osaka, timp de peste 4 ore pe acest cvadruplul set. 
Cu legendarul Jaco Pastorius la bas din 1976 și bateristul Peter Erskine tocmai inclus în grup în 1978, trupa câștigase în energie și îndrăzneală, componistic și interpretativ, iar din 1980 cvartetul care-l includea desigur și pe co-fondatorul saxofonist Wayne Shorter devine cvintet prin adăugarea percuționistului Bobby Thomas Jr. Setul cu aceste „lineup”-uri oferă prin urmare unele dintre cele mai memorabile momente de la apogeul carierei W.R. captate de inginerul Brian Risner, produse de tobarul Erskine și co-produse de fiul lui Joe, Anthony („Tony”) Zawinul (vezi titlurile pe „back cover”).
(la albumul V.A.: „JACO” [Original Soundtrack] (Legacy Recordings, 2015) -care a apărut și separat față de DVD- n-am prea găsit reacții în limba română, deși pentru cel puțin ultimele 5 piese (din 17) compilația este una chintesențială pentru basistul de legendă și deci merită împărtășită și comentată...)







sâmbătă, 16 ianuarie 2016

"Long story short": despre circa 20 albume recente, pe scurt....(2)


* Misha Mullov-Abbado (d-bass) - New Ansonia (Edition, 2015)
* Michael Bates (d-bass) - Northern Spy (Stereoscopic Records, 2015)
...2 albume de basiști, primul fiind un ”newcomer” britanic la debut cu câteva premii câștigate în 2014, părinți muzicieni iluștri -mama violonista rusă Viktoria Mullova și tatăl regretatul dirijor italian Claudio Abbado- și cu un album deschis de o piesă "Circle Song" așa frumoasă încât până la final mi s-a părut că restul nu se mai ridică la același nivel...chiar dacă "Ode To King Michael", de exemplu, face o mixtură de swing tipic de Big Band, anarhie pre-punk à la Bonzo Dog (Doo Dah) Band și ecori marca Loose Tubes anii '80. În spectrul neo-jazzului din U.K., aș trece acest album în seria ”clasice”.
....ca și albumul formulei de trio a lui Bates ”Spion nordic”, deasemenea următorul jazzman & album și mai minimalist/avangardist ca instrumentație/stil, fără alte comentarii decât că e o realizare a unui muzician austriac veteran (72 ani) avangardist și experimentalist, cu un prenume foarte românesc.
* Radu Malfatti - One Man and a Fly (Cathnor Recordings, 2015)...."Trombone solo"





* Sons Of Kemet (Shabaka Hutchings) - Lest We Forget What We Came Here to Do (Naim Jazz, 2015)
....”Children Of Immigrants Wandering Through A Post-Colonial Babalas” e subtitlul care leagă albumul acesta ritmic, la polul opus anteriorului, de cultura vechiului Egipt și care se adaugă celuilalt indiciu, porecla liderului saxofonist după filozoful nubian Kemet. Altfel, o explozie de funk în acest nu-jazz atingând uneori euforia, grație tobarilor londonezi Tom Skinner și Seb Rochford pe acest al 2-lea album al formulei cu un nou venit la tubă în locul lui Oren Marshall, respectiv Theon Cross...și cu măiestria acumulată de respectivii anterior în trupele Polar Bear, Hello Skinny, Melt Yourself Down, Mulatu Astatke and the Heliocentrics și Sun Ra’s Arkestra. Analogii stilistice și cu afro-americanii tradiționaliști din New Orleans...și reflectare a tulbulentelor evenimente recente: ”In Memory of Samir Awad” de ex. e compusă pentru a-l comemora pe tânărul palestinian ucis de forțele israeliene într-un atac armat din 2013...
* Throttle Elevator Music – Jagged Rocks (Wide Hive, 2015)
....Kamasi Washington: t-sax, Matt Montgomery: gtr/bass/p-no, Gregory Howe: prod, arr, etc & Mike Hughes: dr
Am găsit prin presă expresia ”star în ascensiune” chiar și lumea mică a jazzului, ultima dată atribuită saxofonistului Kamasi de care-am mai scris pe-aici și al cărui triplu album ”The Epic” a fost printre fruntașe în multe poll-uri pentru albumele preferate din 2015. În Trottle Elevator...pe acest al 3-lea album după cum se pare cel mai reușit, muzica e compusă de cuplul de fondatori Montgomery/Howe care combină ska, punk și rock cu un ”groove” numit undeva ”inteligent” și la care un rol major îl are același invitat (”featuring”) K.W. pe post de”armă secretă”.
* The Pitch - Frozen Orchestra (Amsterdam) (Sofa, 2015)
....Boris Baltschun: electric pump organ; Koen Nutters: bass; Morten J. Olsen: vibr; Michael Thieke: clar...with Robin Hayward: tuba, Okkyung Lee: cello, etc
Quartet berlinez cu o muzică subliminală asociată ”dark ambient”-ului erei analogice a cuplului Harold Budd și Brian Eno și minimalismului ”clasic” a lui Morton Feldman.





* Ellen Bødtker + Jan Erik Vold (Norway) - Sommere der Ute (”Once Upon a Summer”) (Losen Records, 2015)...EB: ac & el harp, JEV: voice, Arve Henriksen: tr, voc & eletronics, prod, Eirik Raude: perc & electronics
...Regal de ”poetry & jazz” pastoral norvegian la harpă și voce, punctat de trompeta și electronicele atmosferice ale lui Arve Henriksen la același înalt nivel de intensitate a emoției ca deobicei.



Sub sigla majoră ”Fusion” cu subsumatele derivate Jazz-Rock, Post-Rock, Prog-Rock, Free Improv, Ambient Music, Electronica, Experimental, Future Jazz ”with remixed postproduction”, etc în proporții variabile, m-au impresionat următoarele, în ușoară ordine descrescătoare:
* Spin Marvel (U.K/Norway) (feat. Nils Petter Molvær) - Infolding (RareNoise, 2015)
* Radare (Germany) - Im Argen (Golden Antenna, 2015)
* Slivovitz (Italy) - All You Can Eat (MoonJune, 2015)



















sâmbătă, 9 ianuarie 2016

"Long story short": despre circa 20 albume recente, pe scurt....(1)

* Adam Rudolph Go: Organic Guitar Orchestra - Turning Towards the Light (Cuneiform, 2015)
.....Go: Organic Orchestra a bateristului specialist în ”world music” Adam Rudolph -care a inventat "verticalismul ciclic" (combinație între poli-ritmurile muzicii africane cu ciclurile ritmice din muzica indiană) și a cântat mult timp cu regretatul Yusef Lateef- devine pentru a 10-a realizare discografică un grup la fel de numeros dar redus la un singur instrument -chitara- în căutarea unei palete nemaiauzite, un nou tip de orchestră ”a viitorului”. Sesiunea s-a înregistrat în noaptea solstițiului de iarnă, cea mai lungă a anului, cu 11 chitariști, printre care Rez Abbasi, Nels Cline, Joel Harrison, David Gilmore și Liberty Ellman, acesta din urmă regăsit ”radiind” apoi și separat pe al său:
* Liberty Ellman - Radiate (Pi Recordings, 2015)
....Chitaristul din Henry Threadgill's Zooid revine inspirat ca lider după vreo 9 ani, cu Steve Lehman (alto sax), Damion Reid (drums), plus cu trompetă, trombon și tubă pe alocuri, pe un album pe care criticul Dan Bilawsky îl vede nu mai puțin provocator decât orice album cu Zooid și un candidat la ”discurile anului”, remarcându-i accesibilitatea, bucuria emanată și ”impresionanta complexitate a viziunii și clarității”.




* Josh Maxey - Celebration of Soul (Miles High Records, 2015)
....Multe chitare, vreo 6 și pe acest album cu un jazz și mai accesibil, tot al 10-lea ca și la Go: Organic...și finalul seriei care a inclus 50 compoziții originale interpretate de 20 muzicieni. Celebrând tradiția jazzului ei nu citesc doar notele de pe pagini ci încearcă să ajungă cu muzica mai mult sau mai puțin retro la partea cea mai profundă, sufletul ascultătorului.
* Syberen Van Munster - Plunge for Distance (Beard ‘n Plaid Records, 2015)
....Chitaristul olandez stabilit la New York debutează aici în fruntea unei formule între care lângă olandezi îl întâlnim și pe acordeonistul brazilian Vitor Gonçalves din grupul lui Hermeto Pascoal și care conferă un fler retro și cinematic pieselor. Plus alte trăsături și elemente care conduc să nu se poată spune că-i vorba doar de ”încă un chitarist” sau ”un alt album de debut”. Bine ținând balansul și cu un stil compozițional personal... dar fricos în fața apei în copilărie, liderul s-a inspirat pentru titlu (vezi coperta) de la o disciplină sportivă acvatică inclusă exclusiv la Olimpiada de vară din 1904, plonjarea în apă ști plutirea fără propulsie cât mai lungă cu capul în apă timp de 60 secunde...
* Jakob Bro (gtr) - Hymnotic / Salmodisk (Loveland, 2015)
.....with Peter laugesen: poetry, recitation; Jesper Zeuthen: sax; Andrew D'Angelo: sax; Chris Speed: sax; Nikolaj Torp Larsen: keyb; Anders Christensen: bass; Thomas Morgan: bass; Nicolai Munch-Hansen: bass; Jakob Høyer: drums; Kresten Osgood: drums.
.... Explorând mereu diverse formate muzicale, chitaristul Bro a ajuns și la ”poetry & jazz”, așadar un regal danez aici de poezie și jazz, cu 2 bateriști, 3 basiști și tot atâția suflători, un claviaturist și vocea recitativelor unui important poet național ce se inspiră din genetația ”Beat”, Peter Laugesen. Un ”catarzis muzical” -cum îl numea un critic- ”care îndrăznește să vorbească despre mai toate aspectele vieții”.





* Jakob Buchanan - Requiem: A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) -2 LP/CD- (Self Produced, 2015)....Music for Jazz Orchestra, Aarhus Cathedral Choir and Soloists
...with Indra Rios-Moore: voc; Jakob Bro: gtr, loops; Marilyn Mazur: perc, etc
,,,Rămânem încă puțin în Danemarca pentru acest tribut monumental adus de trompetistul Buchanan victimelor uraganului Katrina din 2005, inspirat și de albumul tematic asemănător Terence Blanchard (trumpet) - A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) (Blue Note, 2007). Un album de aproape 80 minute cu multe contraste muzicale și lingvistice, cu titlurile în majoritate în limba latină, voci serafice -între care se distinge Indra Rios-Moore- și solouri improvizate unde-l regăsim pe precedent analizatul tiz al trompetistului, chitaristul Jakob Bro.
* Indra Rios-Moore - Heartland (Impulse!, 2015)
....Vocalistă mulatră nou descoperită, albumul de ”covers” jazz, rock & Americana fiind influențat și totodată dedicat mamei sale răpusă recent de cancer. Cei sceptici care ar suspecta apriori lipsa de originalitate sau că albumul ar fi prea depresiv, au din contră surpriza plăcută a melanjului deloc trenant inspirat de blues, soul și jazz amintind de Lizz Wright, Cassandra Wilson, Nancy Wilson sau Etta James, cu un solid suport danez instrumental (soțul Indrei este saxofonistul Benjamin Traerup) și a aranjamentelor la care își aduce aportul basistul producător Larry Klein (Joni Mitchell, Tracy Chapman, etc) asemănat de un critic cu Dan Auerbach din Black Keys pentru cum a contribuit acesta la albumul ”Ultraviolence” al Lanei Del Rey. ”Money” (Pink Floyd) și -cu tempo-ul mai diminuat- ”Heroes” (David Bowie) au ambele variante interesante.






* Emily Saunders - Outsiders Insiders (The Mix Sounds, 2015)..."Jazz Vocals, Brazilian Rhythms"
....E albumul meu preferat în ce privește jazzul vocal, o mare și plăcută surpriză mai ales că n-o știam pe vocalistă de pe debutul ei cu ”Cotton Skies”. Electronicele vibrate ale clapelor, efectele la vocea glissando și flerul ușor brazilian o aduc în zona muzicală neo-samba ”acoperită” de Bebel Gilberto, Ceu sau Cibelle -”Descending Down”, ”Summer Days”-...în timp ce de pe filon american se disting ecouri de la Gretchen Parlato și Lauren Desberg. Iar din cel (afro) britanic, de Sade (Adu). Câte 2 pianiști, 2 basiști și 2 percuționiști bine inserați în viziunea muzicală a lui Emily se perindă pe album interșanjabili de la piesă la piesă, tineri și puțin cunoscuți, până la dinamica piesă finală ”Residing”. Asta mi s-a părut că face albumul cu-atât mai interesant și pentru că n-o știam dinainte nici pe Lauren Desberg, iată încă un nume danez aici -oare al câtelea de azi?:
* Lauren Desberg - Sideways -EP- (2012)
* Lauren Desberg - Twenty First Century Problems (2015)
...În afară de o voce cu un bun timbru de soul-jazz, puține de remarcat muzical la o primă parcurgere a albumului pentru această vocalistă totuși rezidentă în Harlem/New York cu numai 3 originale și mult orientat spre pop, chiar dacă fundalul etalează câțiva muzicieni de jazz deja bine cunoscuți: Taylor Eigsti: pian (Kendrick Scott Oracle, Chris Botti), Walter Smith III: tenor-sax (Jason Moran), Corey Fonville: drums (Nicholas Payton, Christian Scott), Chris Smith: bass. Mi-e clar că nu-i un material destinat celor ce caută sound-uri mai inovatoare...