vineri, 19 august 2022

Ecouri Gărâna XXVI: "Soft Machine de azi...”...Carla Marciano (X 4), Phil Miller / In Cahoots (X 7)....Barre Phillips & György Kurtág jr., Rich Ruth, Marcelo Maccagnan, John Zorn pianistic, Vadim Neselovskyi: „Odesa...”...

Ecouri Gărâna XXVI: 

...iar mai jos versiunea integrală fără câteva omisiuni și modificări din Dilema veche, primită de la...și cu acordul autorului Corneliu Cazacu, via Copenhaga:

"Soft Machine de azi nu traieste (doar) din trecut! 

Soft Machine la Garana Jazz 2022

Dupa o ploaie scurta pe o vreme racoroasa duminica putin dupa orele 21 au urcat pe scena festivalului de jazz de la Garana si Soft Machine, marea atractie a zilei si poate a intregului festival. Era pentru prima data ca Soft Machine concertau in Romania dar nu si prima prezenta a lui John Etheridge, chitaristul formatiei, care mai fusese inca de doua ori in Romania, in 1971 si la putin timp dupa revolutie, cu o trupa germana. 

La o sueta dupa concert John Etheridge isi reamintea episodul bizar petrecut in 1971. Fusese cooptat in trupa progresiva Icarus, care tocmai scosese un disc, The Marvel World of Icarus, cind, in mare lipsa de bani a acceptat un contract destul de neconventional de a acompania doi cintareti britanici intr-un turneu in Romania. “Imi aduc aminte perfect fiindca a fost prima mea iesire in afara Angliei si incepusem sa cint abia cu sase luni inainte. Turneul fusese gindit ca acompaniament pentru doi cintareti de … vodevil. Am repetat piesele respective care sunau cam asa (urmeaza o imitatie vocala a unei piese de vodevil) dar am reusit sa deturnam concertul cind la repetitie celalalt chitarist a inceput sa cinte “Whole lotta love” si am decis sa cintam rock. Era pe un stadion si lumea innebunise. Am vazut un public extraordinar, asa cum nu am mai vazut mai tirziu in Europa de Est, de exemplu in DDR, unde toti stateau cu capul in jos, tristi. Activistii de partid romani au stat, au ascultat seriosi, fara vreo reactie, dar apoi am fost scosi afara din tara. Ceausescu tocmai se intorsese din China …” 

Episodul a fost relatat foarte pe scurt si pe scena, inainte de inceperea concertului propriu-zis de catre chitaristul si liderul formatiei John Etheridge, singurul dintre muzicienii de pe scena care a facut parte din componenta “clasica” a formatiei, inregistrind si doua albume cu ei, Softs (1976) si Alive and well in Paris (1978). Ca de obicei la trupele cu schimbari majore de personal exista si puristi care nu recunosc ca legitima decit forma initiala a grupului. Inca in 2005 Graham Bennet, autorul unui opus despre Soft Machine, “Out-Bloody-Rageous”, considera ca pina si inainte ca Elton Dean sa se alature formatiei aceasta putea fi impartita in cinci grupuri distincte ca stil: “the freak-out quartet, the 1967/1968 psychedelic trio, the 1969 power trio and the big-band septet”, niciunul nesunind asemanator cu celalalt. 

Muzica celor de la Soft Machine (numele e preluat de la romanul lui William Burroughs - extrem de prost, stilistic vorbind, facind abstractie de subiect) s-a dorit de la inceput ca un fel de happening, utilizind lumini psihedelice si inspiratii mergind de la muzica pop, free-form jazz, muzica renasterii si a barocului audibila in schimbarile bruste intre pasajele zgomotoase si cele linistite, minimalismul lui Terry Riley si al sau “A Rainbow in Curved Air” aparut in 1969 si care a influentat multi muzicieni ca Mike Oldfield in Tubular Bells or Pete Townshend in Baba O’Riley, numit asa in onoarea lui Riley si a guru-ului Meher Baba. A inceput ca trio si a trecut prin colaborari de pina la sapte sau opt muzicieni, chiar daca nu toti au fost membri plini ai formatiei. 

Formula actuala de turneu I-a adus pe scena de la Garana pe inainte mentionatul John Etheridge, intr-o camasa de culoare rosu indian fara guler si lasata pe dinafara pantalonilor, alaturi de versatilul Theo Travis (membru Soft Machine din 2006 si Gong intre 1999 si 2010) la saxofon, flaut si keyboards, Fred Thelonious Baker la bass (care a colaborat cu Elton Dean in cadrul grupului In Cahoots), inlocuindu-l pe John Marshall, si Nic France (fost membru al grupului lui Ian Carr, Nucleus) la tobe. 

E remarcabil ca indiferent de schimbarile petrecute in cadrul grupului Soft Machine suna ca Soft Machine indiferent ca motorul melodic e orga, chitara sau saxofonul. Concertul a inceput cu piesa Hidden details de pe ultimul lor disc cu acelasi nume din 2018, cu citeva acorduri amenintatoare ale lui Etheridge urmate de note la fel de amenintatoare ale saxofonului lui Travis inainte ca Etheridge sa se aventureze intr-un solo prelungit la chitara sa Martyn Booth Signature Series. 

A urmat The man who waved at trains, o compozitie mai veche a lui Mike Ratledge de pe albumul Bundles (1975), reluata si pe Hidden details ca si aici intr-o versiune extinsa, sustinuta de flautul eteric si pianul clipocitor Fender Rhodes al lui Travis. Urmeaza Fell to Earth (fosta Destination down to Earth), din nou cu solourile de flaut si pian ale lui Travis, si Tales of Taliesin de pe albumul Soft din 1976 unde acelasi Etheridge sustinea soloul de chitara, asa ca nu e de mirare ca si aici a oferit publicului un solo care amintea de viteza lui John McLaughlin.  

Urmatoarea piesa, Broken Hill, e o piesa de multa sensibilitate de pe ultimul album, punctata de o lunga lamentatie la chitara lui Etheridge. The Nodder, de pe albumul Alive and well in Paris, din 1977, il pune in evidenta pe jucausul Baker care are ocazia de a arata ce stie la bas, degetele-i de la mina stinga plimbindu-se in sus si-n josul griffului ca niste scurte brate de caracatita. Fourteen hour dream, o piesa luminoasa de pe acelasi ultim album al grupului, incepe cu o linie de bas urmata imediat citeva minute bune de flaut si se incheie cu un scurt solo al lui Etheridge. Apoi o surpriza - Joy of a toy - o compozitie Kevin Ayers/Mike Ratledge de pe primul album, cu o melodie copilareasca sustinuta permanent de bas, si in cele din urma un medley de patru piese din care am recunoscut The relegation of Pluto, Hazard profile si Facelift. Rifful rock din Hazard profile, piesa de pe Bundles, compusa de Karl Jenkins si, initial pe disc, beneficiind de chitara lui Allan Holdsworth, ii da ocazia lui Etheridge sa creeze un solo prelungit. E o piesa superba de jazz-rock in care elementul rock creat de sunetul clar dar in acelasi timp dur si salbatic al chitarii lui Etheridge e dominant si care pentru mine a constituit highlightul serii si poate al intregului festival. 

Era de la sine inteles ca Soft Machine aveau sa revina la un bis, concretizat in Chloe and the pirates, de pe albumul Six, o piesa lirica punctata de flautul lui Travis. Alaturi de Charles Lloyd and The Marvels, Soft Machine mi-au confirmat asteptarile. Sint in continuare o trupa care nu traieste din trecut si singurul meu regret e ca nu au in componenta un Mike Ratledge la orga. 

Setlist: 
Hidden details
The man who waved at trains
Fell to earth
Tales of Taliesin
Heart off guard
Broken Hill
The nodder
Fourteen hour dream
Joy of a toy
The relegation of Pluto, Hazard profile, Facelift
Bis: Chloe and the pirates"

Mulțumind autorului pentru fidela descriere a concertului, rămâne nerezolvată dilema „John Etheridge prezent în România”, devenind și ea tot mai...veche, probabil până la prescriere: câțiva melomani și jurnaliști, unii cunoscuți din mass media și acum toți cel puțin sexagenari -dar conectați de tineri la evenimentele concertistice din capitală-, nu-și amintesc să fi avut loc cele 2 episoade...și tot satorită lui Corneliu Cazacu, dintr-un schimb de mesaje pe Facebook și reciproce recomandări, au rezultat aceste 4 titluri cu o saxofonistă italiancă și cuartetul ei de care nu știam, albume scoase la case de discuri diferite (deși cu aceeași trupă și fără majore schimbări stilistice):
* Carla Marciano Quartet Psychosis: Homage to Bernard Herrmann (Challenge Records, 2019)
* Carla Marciano QuartetStream of Consciousness (Alfa Music, 2012)
* Carla Marciano 4tetChange of Mood (Black Saint, 2007)
* Carla Marciano (a & s-saxes, Italy) – Trane's Groove (IREC Milano, 2002)




...iar apropo de Soft Machine și numeroasele spin-off-uri, urmează „recente descoperiri” cu trupa chitaristului Phil Miller din arealul jazz progresiv, 7 albume care-mi aduc setul discografic până la a fi ajuns complet și „la zi” (conform dublei surse Wikipedia și discogs.com):

Phil Miller (& In Cahoots) – Cutting Both Ways (Cuneiform, 1989)
* (Phil Miller's) In Cahoots – All That (Cuneiform, 2003)
* (Phil Miller &) In Cahoots - Live 86-89 (Mantra Records, 1991)
Phil Miller & In Cahoots - Live in Japan (Crescent Discs, 1993)
* (Phil Miller &) in cahoots - Parallel (Crescent Discs, 1996)
Phil Miller('s) In Cahoots - Recent Discoveries (Crescent Discs, 1994)
Phil Miller / In Cahoots - Out of the Blue (Crescent Discs, 2001)






....alte completări la discografia lui John Etheridge și recomandări de la Corneliu Cazacu, le găsiți mai potrivite de inserat acolo, pe blogul paralel „victimofspecialrock”...


„NEWS / NEW ENTRIES”

Barre Phillips & György Kurtág jr.Face à Face (ECM, 2022)
....la 87 ani basistul american -a cărui muzică e găzduită și promovată pe diverse meridiane din 1969 încoace atât de majora casă ECM cât și de mai familiarele de pe acest blog label-uri precum FMP, Relative Pitch, Les Disques Victo sau NoBusiness-, face aici o insolită pereche „by chance” cu fiul de 68 ani care a preluat nu doar numele ci și prenumele, cu povara cu tot parcă astfel dublată a celebrității cunoscutului compozitor și pianist clasic-modern Kurtág György de 96 (!) ani, născut la Lugoj (!!) și mutat pe la 22 ani la Budapesta...iar legat de prenume, același deasemenea cu al nu mai puțin influentului compozitor clasic avangardist Ligeti György (1923-2006), altă personalitate de frunte a culturii maghiare contemporane și prieten apropiat din studenție și cât a trăit al tatălui său. Cu asemenea pedigree, „așchia nu sare departe de trunchi” se aplică cât se poate de bine aici juniorului care mânuiește sintetizatoare și percuții digitale cu pasaje de sunete imitate sau poate naturale (insecte, păsări, etc) în miniaturi sensibile și profunde de 2-4 minute și chiar mai scurte, alături de respectabilul partener, un expert basist și „înțelept al arcușului” (cum e numit în cronică veteranul BP).
Fiind și scurt (sub 34 min) și cu o copertă banală dar și mai greu de „digerat” muzical (cere atenție și concentrare), albumul n-o să ajungă printre „cele mai...”, dar eu îl ascult acum a 4-a oară și-mi place! 



Andy Adamson Quintet – A Coincidence of Cats (Andros Records, 2022)

* Rich Ruth (Michael “Rich” Ruth) – I Survived, It’s Over (Third Man Records, 2022)
   - Rich Ruth (Michael “Rich” Ruth) – Calming Signals (Third Man Records, 2019)
.....fraza „easy-on-the-ears synth acceptance” este potrivită ambelor discuri și are de-a face cu estetica grupului „post-rock” Tortoise al cărui lider baterist și producător John McEntire a și mixat noul album, printre alte conexiuni, filiații și analogii pentru acest cel puțin plăcut „ambient, experimental, jazz” oferit de „bogatul” Michael Ruth din Nashville căutând un teren muzical aparte, de ex. „între Alice Coltrane și Gram Parsons”...„Punctul culminant este o muzică minunat de bizară, la fel de stilizată ca programul unei școli de artă, dar la fel de naturală ca respirația.”

* Szun WavesEarth Patterns (The Leaf Label Ltd., 2022)
....analogii stilistice „electronic jazz” cu albumul anterior....

* Marcelo Maccagnan (bass, Brazil/USA) – Night Tales (Self Released, 2022)
....„jazz progresiv”: așa își numește brazilianul stabilit la New York muzica de tip „fusion” a albumului său influențată de „un spectru larg de la Milton Nascimento la Donny McCaslin”, cu participarea vocalistei Simona Smirnova (Lituania), pianistului Sukyung Kim (Coreea), bateristului Maxime Cholley (Franța) și a chitaristului Andrew Cheng (Malaysia) 




*^ John ZornSuite for Piano (Tzadik, 2022)

*^ Vadim Neselovskyi (p-no, Ukraine/USA) – Odesa: A Musical Walk Through a Legendary City (Sunnyside Communications, 2022)
....istoria orașului acum greu încercat de război, trăită personal pe traseul orașului său natal de la gară și Conservator până la locația „Primului meu concert rock”, este pusă pe note de sensibilul pianist de 44 ani acum profesor de pian la vestitul Berklee College of Music din Boston...Fie ca finalul „The Renaissance of Odesa” să devină profetic în sensul pacifist și cât mai apropiat în timp!

*^ Albert Ayler - Revelations: The Complete ORTF 1970 Fondation Maeght Recordings -4 CD- (Elemental Music, 2022)

....și apropo de restanța aceasta istorică „live” cu unul dintre pionierii free-jazzului din stocurile Wayside Music (*^), „last but not least” vine implicit la fel de recomandata mică fracțiune „jazzy” din ultimul stoc (16 august 2022):
New Life Trio (Steve Reid, Brandon Ross & David Wertman) - Visions of the Third Eye (Mustevic Sound 1980, reissue LP Early Future Records 2022)
Oren Ambarchi - Live Hubris -live at Café Oto, 2019- (Black Truffle, 2021)

....și un „remember” R.I.P...Abdul Wadud (73)...:

Abdul Wadud (solo cello) – By Myself (Bishara, 1977)
Julius Hemphill & Abdul Wadud – Oakland Duets (Music & Arts, 1993)


miercuri, 10 august 2022

Wadada Leo Smith în alte Duete și Quartete la 80 ani (continuare via MK)...și puse pe balanțe sau nu, noi intrări din...„Apropiere”: „Schițe”, „Talmeș-balmeș”, „Inerții adormite”, „Gravitate fără aere”, „Orbite”, „Refugii”, „Arkestre” și alte „Ansambluri de cenușă vulcanică”...


"Casa TUM Records continuă celebrarea lui Wadada Leo Smith (80 de ani împliniți în 2021) și în 2022 cu două colecții de albume remarcabile: The Emerald Duets (5 CD) și String Quartets 1-12 (7 CD), ambele fiind realizări la același nivel înalt ca și albumele precedente!

THE EMERALD DUETS focalizează colaborarea trompetistului cu diferiți toboșari cu care artistul a mai colaborat și în trecut, ei crează texturi ritmice proprii diferite iar pe unele piese apare în contrast și pianul.
CD 1 Litanies, Prayers And Meditations este realizat cu Pheeroan AkLaff, muzica este meditativă, chiar solemnă, cu un baterist acționând reținut, iar trompeta plutește pur și simplu peste covorul ritmic delicat care ancorează evenimentele muzicale. Penultima piesă "A Sonic Litany on Justice" este ceva mai agitată cu un ritm intens și un Wadada evoluând în stilul jazz-rock apropiat de ceea ce cunoaștem de la un Miles Davis din anii '70. Ultima piesă "Second Meditation From the Heart..." este superbă: îl etalează pe trompetist la pian, lucrarea având calitățile unui imn și este totuși profund tulburătoare.
CD 2 = Havana, Cuba cu Andrew Cyrille; aici, după titlurile unor piese, temele sunt politic stringente pe subiecte încă nerezolvate (exemplu "The Patriot Act..."), dar apar din nou și dedicații unor oameni importanți pentru  WLS cum ar fi Donald Ayler, Jeanne Lee, Tomasz Stanko, Mongezi Feza... Avem aici o balanță între material muzical interpretat și pauze mai scurte sau mai lungi care sunt folosite pt. creșterea tensiunii pieselor, așa cum un conferențiar folosește pauzele într-un discurs pt. a mări atenția ascultătorilor. Mai toate piesele se bazează pe genul blues, nu in sens ritmic ci ca bază de plecare și interpretare emoțională. Piesa "The Patriot Act. Unconstitutional and a Force That Destroys Democracy" este repetat interpretată, dar in mod diferit: prima dată cu Pheeroan AkLaff și apoi cu Jack DeJohnette pe un subiect ce pare un element politic important care a tăiat din drepturile civice ale cetățenilor din SUA după atentatul terorist din 11 septembrie 2001! 
CD 3 = Mysterious Sonic Fields...este realizat cu un Han Bennink nu așa de vulcanic cum l-am cunoscut din alte albume, aici chiar reținut și acționând ca un „drummer” convențional! Avem din nou piese dedicate unor persoane mie necunoscute din scena muzicală, dar și unor personalități remarcabile cunoscute de mai toată lumea cum ar fi Louis Armstrong, Albert Einstein, Ornette Coleman, Johnny Dyani...
CD 4 = Freedom Summer, The Legacy...pe ultimele două cd-uri WLS colaborează cu Jack DeJohnette care activează nu numai ca „drummer extraordinaire”, ci este activ la pian și Fender Rhodes. În a doua piesă "Freedom Summer", Jack DeJohnette își etalează toată clasa de toboșar sensibil și intuitiv, cu intervenții punctuale de înaltă clasă, în timp ce WLS controlează dezvoltarea și direcția piesei. Cei doi muzicieni pot fi auziți împreună la clape în piesa nr. 3 "Meditation: A Sonic Circle Of Double Piano Resonances", neobișnuit de armonioasă și liniștită. Piesa centrală a cd-ului este însă "The Patriot Act. Unconstitutional and a Force That Destroys Democracy" (peste 20 de minute), cu un WLS dezlănțuit, acompaniat de Jack DeJohnette cu intervenții perfecționiste cizelând cu măiestrie dramaturgia piesei. În partea a doua a piesei DeJohnette poate fi auzit într-un solo la tobe reținut dar foarte elegant! În general toboșarii de pe aceasta colecție nu țin să se etaleze în prim-planul pieselor, ci se limitează să contribuie la dezvoltarea temelor propuse de WLS, o proprietate atipică pentru egoul toboșarilor, dar un element care subliniază clasa celor invitați la această lucrare.
CD 5 = Paradise: The Gardens And Fountains...tot in colaborare cu Jack DeJohnette, de această dată fiecare exponent activează doar la instrumentul propriu definit, calitatea pieselor fiind însă la același nivel incredibil de înalt ce nu va fi atins de mulți alți muzicieni actuali! Care este secretul acestei muzici longevive? Credibilitate artistică, măiestrie interpretativă, experiență, geniu muzical, arta alegerii partenerilor muzicali....?
WLS: "All art practices are performative. Writing, painting, oratory, dancing, composing/performing and listening!" tcb"     MK


....cu o asemenea analiză care se adaugă unor studieri atente și experte ale seturilor anterioare -deci mulțumiri duble, dragă MK!-, balanța parcă-s tentat să cred că se înclină spre acest monumental Wadada Leo Smith, pe talerul din dreapta -limitându-ne la trompetiști- imaginându-i în această figură de stil pe alde Nils Peter Molvær, Erik Truffaz, Paolo Fresu, Mathias Eick, Arve Henriksen...și pe cine mai știți voi și vreți să-i puneți, mai mult ca sigur aleși de melomanii vorbitori ai limbii „mult...dulce și frumoasă” tot de la promovatele ECM și ACT, vectorii discografici principali pe la noi ai formării unei baze de fani, câți or fi ei....Sensurile balanței de mai sus figurată desigur simbolic, sunt de fapt mai multe pe acest blog și transced un anume artist sau specific instrument, dorindu-se o echilibrare, dincolo de gusturi și preferințe, a ofertei jazzului contemporan indiferent dacă el există sau nu ofertat de reprezentanțe oficiale, cu accentul mai mare pus tocmai pe cele care nu sunt, dar care pur și simplu, prin prea multe alte teritorii, spații și cercuri...există etalate și promovate, cum există dovedibil ușor prin „scroll” și „click/open” și prin cele aproape 350 postări de pe „victimofjazz” pe care vă las pe voi să vă imaginați pe care balanță se potrivesc a fi puse...
Între timp și Jack DeJohnette a împlinit 80 ani!


„NEWS / NEW ENTRIES”:

* Allison Miller & Carmen StaafNearness (Sunnyside, 2022)
 - ONE ON ONE: Allison Miller & Carmen Staaf - New York Landing May 2nd, 2021 Eastside Sound Studios

* Jazz Funk SoulForecast (Shanachie Entertainment, 2022)

* KokorokoCould We Be More (Brownswood Recordings, 2022)

* Karl Berger, Max Johnson, Billy MintzSketches (Fresh Sound Records, 2022)

* Art Themen & Dave Barry QuartetHanky Panky (Trio Records, 2022)

* Billy Drummond (dr) & Freedom of IdeasValse Sinistre (Cellar Records, 2022)

* Ben Morris (p-no) – Pocket Guides (OA2 Records, 2022)....„debut album”...

* Matt Choboter (p-no)'s Hypnopompia (Canada) – Sleep Inertia (Songlines Recordings, 2022)

* Darrell Grant (p-no) – The New Black: Darrell Grant Live at Birdland (Lair Hill Records, 2022)

* Jocelyn Gould (gtr, Canada) – Golden Hour (Jocelyn Gould Music, 2022)
  - Emily Remler (gtr) – Retrospective Vol. 2: "Compositions" (1981-1988) (Concorde Jazz, 1991)
...album-compilație atașat datorită comparației din cronica lui Golder Hour dintre JG și această ER dispărută foarte timpuriu la numai 32 ani, fosta soție a pianistului Monty Alexander....

....2 albume de familie tată-fiu:
* Benjamin Koppel (a-sax) – Anna's Dollhouse (Cowbell Music, 2022)
* Anders Koppel with Benjamin Koppel, Brian Blade & Scott ColleyMulberry Street Symphony (Unit Records/Cowbell Music, 2022)

Heart of the Ghost – Summons (No Quarter Records, 2022)

* Tarbaby feat. Oliver LakeDance of the Evil Toys (Clean Feed, 2022)
* Kirk Knuffke Trio w/ Michael Bisio & Matthew ShippGravity Without Airs -2 CD- (AUM Fidelity, 2022)
  Momentum:


...și spre final, 4 albume de jazz din recente stocuri Wayside Music:

* ^ Janel Leppin - Ensemble Volcanic Ash (Cuneiform, 2022)
* ^ Alexandra Grimal (s-sax) - refuge (Relative Pitch Records, 2022)
* ^ Max Johnson Trio - Orbit of Sound (Unbroken Sounds, 2022)

* ^ Sun Ra & His ArkestraRa to the Rescue (Enterplanetary Koncepts, 2015)


* The Trackers (Gary Husband & Alf Terje Hana) – Vaudeville 8:45 (Abstract Logix, 2022)
....featuring...(vezi coperta și videoclipul):