duminică, 29 martie 2015

Polar Bear și Samo Šalamon Bassless Trio

* ”Ursul polar” atacă din nou...”la fel ca tine”
Verdict din start: foarte bun, peste așteptări noul album Polar Bear: "Same As You" (Leaf, 2015), al 6-lea al britanicilor conduși de același baterist cu coafura exotică Seb(astien) Rochford, muzician pe care l-am remarcat pentru prestația sa din Andy Sheppard Trio la Gărâna Jazz Festival, ediția 2014. Un album ”light”, proaspăt, energetic și cu un fler optimist, atât tematic cât și sonic, deschis de emoționalul intro despre optimismul vieții vorbit de Asar Mikael, proprietarul institutului cultural jamaican ”The Light Shop” din Tottenham -un loc în trecutul apropiat, foarte drag lui Seb- dar muzical păstrând acea doză suficientă de experimental inclusă în ”marca Polar Bear”.
Materialul -conceput inițial ca o singură piesă lungă gen suită- a fost înregistrat timp de 6 săptămâni și mixat chiar de Seb undeva în deșertul californian Mojave cu aportul producătorului local Ken Barrientos, cu mai puține ”electronics” acum folosite de chitaristul Leafcutter John, dar cu o spațialitate sporită față de anteriorul ”Each And Every One” de anul trecut (care a fost al 2-lea album al trupei nominalizat pentru Mercury Prize)...Inspirată -această spațialitate- și de împrejurimile locului și de liniile dub de bas ale lui Tom Herbert (”We Feel The Echoes”), plus de solourile lungi improvizate la saxofoane susținute de Pete Wareham și Mark Lockheart. Fără a afecta melodicitatea și fluența, ”sound”-ul e mai percusiv, influența etno afro-caraibeană mai pregnantă, inclusiv prin inserturile de voci ”tribale” ale liderului făcând cuplu cu invitata Hannah Darling (mai ales în tema ”Don't Let the Feeling Go”). La cea mai lungă piesă ”Unrelenting Unconditional” de aproape 20 minute participă și saxofonistul Shabaka Hutchings, vechi colaborator la ”Ursul Polar” venit de la trupele Sons Of Kemet și Melt Yourself Down. Au fost câteva momente în care muzica aceasta actuală definitorie pentru noul avant-jazz britanic, incluzând finalul-incantație de tip mantra, m-au dus cu gândul la proaspăt rememoratul -datorită dispariției lui Daevid Allen- album ”Shamal” din 1975, 
preferatul meu de la trupa Gong (mai ales la momente din ”Chandra” și din tema-titlu ”Shamal”). Ambele albume la 40 ani distanță unul de altul, sunt atractive și accesibile -a nu se înțelege însă cumva că ”facile”- precum titlul acestui nou ”Same As You”, o trimitere prin mesajul contrastant și la elegiaca ”Life That Ends Too Soon” de pe cel de-al 2-lea album al trupei, ”Held On The Tips Of Fingers” din 2005.



Încerc să identific ”piața” adresanților acestui nou și ”verde” album, trecând peste faptul că în România liderul este pe nedrept încă foarte puțin cunoscut (la ”comments”-rile videoclipului la piesa-titlu de la final, găsiți scurte opinii și caracterizări din presă și lista lungă a colaborărilor chitaristului): 
* Samo Šalamon Bassless Trio (feat. Paul McCandless & Roberto Dani): ”Little River” -2 LP/CD- (Samo Records, 2015)...T=78 min 41 sec.: 
1) fanii respectivului chitarist sloven, fost elev a lui John Scofield și cu 18 albume scoase până acum sub nume propriu începând din 2002.
2) fanii Oregon, The Winter Consort și Paul McCandless solo, veteranul clarinetist fiind un ”brand” în sine care aureolează orice ”line-up”.
3) fanii producțiilor total independente (vezi numele casei de discuri), albume unde inovația și originalitatea au șanse mai mari.
4) fanii jazzului modern creativ contemporan în general, pus în valoare aici de o formulă fără bas, cu chitară electrică/instrum. de suflat (s-sax, oboi & b-clarinet)/ tobe & percuții.
5) albumul de aproape 80 minute e apriori o atracție pentru doritorii de materiale lungi, pretabile și pentru formatul CD și pentru analogicul 2 LPs.




Criticul Dan Bilawsky pe ”www.allaboutjazz.com” detectează și asemănări și deosebiri față de alte formule de trio fără bas, enumerând în melanj sunete, culori și texturi diferite ale muzicii și evidențiind încrederea, sensibilitatea, confidența și răbdarea ca principalele merite dovedite de muzicieni în ”interplay” (”http://www.allaboutjazz.com/little-river-samo-salamon-sazas-review-by-dan-bilawsky.php”).
Chitaristul e cel puțin la a 2-a formulă de acest tip, după autoprodusul:
Samo Šalamon Bassless Trios: ”Duality” (Samo Records, 2011)
...și urmând albumului de anul trecut, deloc neglijabil:
Samo Šalamon & The Slovene Philharmonic String Chamber Orchestra - ”Free Strings: Orchestrology” (2014)

http://thejazzbreakfast.com/2015/01/29/samo-salamon-bassless-trio-little-river/






marți, 17 martie 2015

De la Hubro Records: Skydive Trio & Monkey Plot

* Skydive Trio (Thomas T. Dahl, Mats Eilertsen, Olavi Louhivuori): ”Sun Moee” (Hubro, 2015)
* Monkey Plot: ”Angående Omstendigheter Som Ikke Lar Seg Nedtegne” (Hubro, 2015)
                      
E doar aparent surprinzător că aceste 2 triouri norvegiene chitaristice și fără vocal apar etalate cu ultimele lor apariții discografice pe un blog numit ”Robert Wyatt and Stuff” unde i-am găsit căutând surse de informații altele decât cele numeroase în limba norvegiană:
http://wyattandstuff.blogspot.ro/2015/02/skydive-and-monkey-plot.html
Asta pentru că impactul muzicii veteranului fost baterist și vocalist de la Soft Machine a ajuns până unde te aștepți mai puțin, în aceste două cazuri la trupe/formule noi scandinave, prima cu un album chiar de debut -în această configurație a trioului- ”un album de jazz inspirat de la un trio de rock solid” întrun stil ”fusion” melodic dominat de piesele chitaristului Thomas T. Dahl...a 2-a trupă cu un album acustic mai mult bazat pe improvizație. Melancolica ”Beck's Back” a lui Dahl trădează flebețea pe care o are acesta față de regretatul chitarist Joe Beck (1945-2008), alte piese remarcabile fiind cea de deschidere dinamica ”Bravo” și cover-ul după Portishead ”Sour Times”. Un album...”light”, senin și însorit așa cum sugerează și titlul și numele trupei (”Skydive”= ”plonjare/scufundare cerească”, întro traducere aproximativă)...în timp ce dincolo la Monkey Plot, influența anterioară a lui Jimi Hendrix asupra lui Christian Winther este mai estompată acum față de anteriorul album de debut ”Løv og lette vimpler” (Gigafon, 2014) care le-a adus celor trei titlul de “Young Norwegian Jazz Musicians of the Year” la concursul ”Jazzintro”. Piesele sunt mai scurte decât la ceva mai conservatorii ”old-fashioned guitar trio” Skydive..., atmosfera mai intimă, flerul mai experimental, ”sound”-ul mai acustic, efectele mai puțin folosite. Între ”muzică de cameră” și ”muzică pentru spații mici” site-ul casei de discuri Hubro vede mai potrivită ca descriere a 2-a variantă, remarcând și faptul că deși fără efecte dramatice, muzica nu e lipsită de viață sau plictisitor-trenantă (de ex. piesele foarte percusive ”De Flyter” sau ”Undertiden”). Pentru aparițiile ”live” acest trio s-a asociat cu poetul și ”sound artist”-ul suedez Pär Thörn de la care au preluat și titlul albumului ”Angående Omstendigheter Som Ikke Lar Seg Nedtegne”, în limba engleză titlul traducându-se aproximativ astfel:
"Regarding circumstances that can not be recorded/written down".






















Mi-a mai plăcut tot pe site-ul Hubro Records -unde găsiți bine documentate biografiile muzicale ale protagoniștilor- observația cum că, deși Monkey Plot e un trio improvizațional, asupra chitaristul lider Christian Winther influența mai mare pare a veni de la rockeri ca Neil Young sau Nick Drake decât, de exemplu, de la Derek Bailey...
Monkey Plot (”plot”= parcelă, intrigă, complot...dacă vreți o traducere în românește asociați voi care din aceste variante o găsiți mai potrivită...maimuței, eu aș alege ”intriga”):
Acoustic guitar: Christian Winther), double bass: Magnus Nergaard, drums: Jan Martin Gismervik.

Skydive Trio (Denmark/Norway/Finland):
Thomas T. Dahl: guitars, Mats Eilertsen (Tord Gustavsen): ”lyrical” bass, Olavi Louhivuori (Oddarang, Tomasz Stanko): drums & percussions.

http://hubromusic.com/skydive-trio-sun-moee-2/





Întro formulă mai extinsă de quintet, cu pian și saxofon, Skydive au concertat în România la clubul Green Hours:
Mats Eilertsen- SkyDive- The Old Oak /DraculaBassFest 16 septembrie 2012:





luni, 9 martie 2015

Noi descoperiri: Sean Foran și Meg Mulhearn


* L-am descoperit recent pe pianistului Sean Foran din îndepărtatul Brisbane/Australia. Mi-a plăcut inițial piesa din videoclipul oficial ”Strom” (vezi la finalul postării) așa încât în câteva zile am parcurs cam toată muzica apărută cu trioul său Trichotomy, respectiv colaborările și proiectele anterioare. Am focalizat firesc mai ales pe cel mai actual album Topology & Trichotomy ”Healthy” în care trioul său chiar fuzionează cu-adevărat...”sănătos” cu un cvintet numit Topology întro formulă totuși parțială aici. Albumul cu coperta identică a apărut cu 2 denumiri diferite din cauza schimbării numelui grupului lui Sean Foran. Până prin 2010 cu trioul pianistic numit Misinterprotato el evoluase natural și progresiv în succesiunea albumelor ”Now For The Free” (2003), ”In Is In” (2005), ”Delay” (2006) și ”Variations” (2007)...apoi îl întâlnim la pian în duo cu vocalista Megan Washington pe ”Nightlight” (2008) și în fine ca lider în Trichotomy, cu albumele ”The Gentle War” (2010) și ”Fact Finding Mission” (Naim Jazz, 2013), acesta din urmă incluzând ”Strom”. 
”Healthy” e unul dintre acele albume despre care se spune că valoric depășesc suma părților componente, în acest caz părțile fiind două dintre cele mai inventive trupe australiene. S-a scris prin recenzii că albumul ”reinventează muzica de cameră” întrun melanj de jazz modern, rock avangardist, muzică ambientală, improvizație liberă și clasic contemporan, cel mai convingător argument privind nivelul muzical atins fiind chiar reeditarea sa după circa 4 ani în 2014. N-au lipsit din recenzii analogiile cu sunetul ”minimalist ECM” în general și cu inovatori ai jazzului european ca E.S.T. sau Tord Gustavsen, în particular: ”melodiile lor bogate și efervescente și ritmurile atrăgătoare deși complexe” -se scria undeva- ”sunt întruchiparea peisajelor sonore molipsitoare”.
Despre ”post-moderniștii” Topology, grup format în 1997 la care poate voi reveni odată și separat, e suficient să amintesc deocamdată despre colaborările membrilor săi cu artiști ca John Adams, John Zorn, Michael Nyman sau The Brodsky Quartet. 
Atenție, e vorba de acești australieni, cu câteva premii la activ: 
http://www.topologymusic.com/aboutus/discography/
...nu de formula nonet americană sinonimă a saxofoniștilor Ken Vandermark și Joe McPhee.

       TOPOLOGY:
John Babbage - Saxophone
Kylie Davidson - Piano
Robert Davidson - Bass
Bernard Hoey - Viola
Christa Powell - Violin

       TRICHOTOMY/ex-Misinterpretato (Brisbane):
Sean Foran - Piano & Rhodes
John Parker - Percussion
Pat Marchisella - Bass

1. Generations. 3:18
2. That Which is not fleeting. 6:44
3. Clapping Music. 2:57
4. Mean. 6:06
5. Intro to a Healthy Lifestyle. 1:33
6. Healthy Lifestyle v3. 6:18
7. A New Beginning. 6:02
8. Round Roads. 7:16
9. Lost at Sea. 4:02


                              2010                                                                                         2014    




















                                       

* Descoperiți-o pe Facebook (https://www.facebook.com/meghan.mulhearn.9), Tweeter, Instagram, Bandcamp, etc pe Meg Mulhearn...sau dacă doriți o expunere în limba română, presupun că doar aici pe acest blog găsiți informații și recomandări despre violonista/vocalista/compozitoarea care a cântat anii trecuți cu trupele Quetzalcoatl, The Judas Horse, U.S. Christmas, Inter Arma, Generation Of Vipers, Owlfood, etc. S-a lansat apoi -însă doar pe jumătate de album, la propriu (!)- întro colaborare sub numele Divine Circles pe LPul numit ”Split” (Hooker Vision, 2013), respectiv pe fața B cu suita ”26 Minutes” (fața A aparținând trupei Villages). 
În fine anul trecut apare cu Divine Circles: ”Oblivion Songs” -EP- (2014), acesta fiind practic debutul proiectului ei solo propriu-zis însumând -coincidență (?)- exact tot 26 minute, dar cu totul altceva, respectiv de data asta cinci compoziții mai diverse și mai interesante decât contribuția de tip ”one track only” de pe amintitul ”Split”. 
O muzică eclectică stilistic din cam aceeași ”familie” și areal cu ce ne-a obișnuit deja de mulți ani încoace Carla Kihlstedt cu soțul ei Matthias Bossi sau cu alte formule, o asemănătoare împingere dincolo de limite a explorării sunetului viorii ”ajutată” de efecte și ”electronics”-uri, crearea de bucle multiple, folosirea corpului viorii pentru bituri percusive sau ca rezonator vocal, etc. Meg Mulhearn ar putea deveni astfel o concurentă serioasă pentru Carla Kihlstedt sau Jenny Scheinman (din formula Big Sur a chitaristului Bill Frisell pe care am vazut-o și ”live” la Gărâna 2013), inclusiv cu proiectele în derulare pentru 2015: Enoch, Lunar Creatures și Meghanz.
https://soundcloud.com/divinecircles

'Descoperiți-o pe Facebook (https://www.facebook.com/meghan.mulhearn.9), Tweeter, Instagram, Bandcamp, etc pe violonista/vocalista/compozitoarea Meg Mulhearn. A cântat cu trupele Quetzalcoatl, The Judas Horse, U.S. Christmas, Inter Arma, Generation Of Vipers, Owlfood, etc. S-a lansat apoi -însă doar pe jumătate (!)- întro colaborare sub numele Divine Circles pe un LP numit ”Split” (Hooker Vision, 2013) pe fața B cu suita ”26 Minutes” (fața A aparținând trupei Villages)...și în fine anul trecut cu Divine Circles: ”Oblivion Songs” -EP- (2014), acesta fiind practic debutul ei solo propriu-zis însumând -coincidență- tot exact 26 minute, dar altceva, respectiv de data asta 5 compoziții mai diverse și mai interesante decât contribuția de pe ”Split”. O muzică eclectică din aceeași ”familie” cu Carla Kihlstedt (& Matthias Bossi), o asemănătoare împingere dincolo de limite a explorării sunetului viorii ”ajutată” de efecte și electronics-uri, crearea de bucle multiple, folosirea corpului viorii pentru bituri percusive sau ca rezonator vocal, etc. Meg Mulhearn ar putea deveni astfel o concurentă serioasă pentru Carla K și nu numai, inclusiv cu proiectele în derulare pentru 2015: Enoch, Lunar Creatures și Meghanz.
https://soundcloud.com/divinecircles'

Iată până acum pe ce albume/EPuri am întâlnit-o pe Meg Mulhearn:

Divine Circles (Meg Mulhearn, vln) - Oblivion Songs -EP Digital version- (2014)
Villages & Divine Circles - Split (LP) (Hooker Vision, 2013)
The Judas Horse - Pathfinder (2010)
The Judas Horse - Holy War (2011)
Inter Arma - The Cavern -EP- (2014)
Generation Of Vipers - Coffin Wisdom (2014)
U.S. Christmas - Run Thick in the Night (2010)
U.S. Christmas - Eat the Low Dogs (2008)
Owlfood - Destroyers of the Moon (2013)
Disemballerina - Undertaker (2014)

http://www.vineroulette.com/v/Meg-Mulhearn-with-Judas-Horse-at-The-Odditorium-MWIqEOrEBQr