joi, 30 aprilie 2020

April 2020 (IV): R.I.P...Tony Allen (79)...și noutăți cu Carole Nelson Trio, Charles Pillow Ensemble, Gard Nilssen’s Supersonic Orchestra, Heroes Are Gang Leaders, Mark Nauseef (portret), Zauss, Paolo Angeli, Network/Conglomerate, etc...


R.I.P....Tony (Oladipo) Allen (1940-30 aprilie 2020)....
..."poate cel mai mare baterist care a trăit vreodată", zicerea de cândva a marelui Brian Eno ne „sună” acum postum altfel, desigur mai trist în ceea ce-l privește pe bateristul autodidact nigerian din grupul lui Fela Kuti Africa '70 și unul dintre cofondatorii genului „Afrobeat” (cu ruda sa apropiată „Afrofunk”). A fost în 2017 pe afișul festivalului Plai dar n-a mai ajuns la Timișoara....
Ultimul său album recent apărut și anunțat de mine pe-aici, colaborarea cu un trompetist clasic imens al jazzului sud-african, dispărut în 2018:
 - Tony Allen & Hugh MasekelaRejoice (World Circuit, 2020)
Dispariția lui Tony Allen s-a întâmplat în Franța, se pare din alte cauze fără legătură cu ravagiile lui Covid-19, exact de Ziua Internațională a Jazzului când -apropo- s-au „adunat” mai mulți muzicieni dintre cei mai expuși, mai toți „politic corecți” și cu premii Grammy la activ și-au încropit-o de-un show „online”. Dacă v-a plăcut și credeți că acolo era expus cel mai bun jazz din ce există, nu mai continuați sau mai citiți eventual ce-am scris până pe la Gard Nilssen sau Heroes Are Gang Leaders, n-o să vă folosească restul...un REST conform criteriilor personale de evaluare pentru care-mi permit majusculele și prin care eu am aniversat respectiva IJ-Day, înainte și după 30 aprilie.
„Jazz smells funny”, spunea Frank Zappa și pentru a mirosi astfel el dădea până când ne-a părăsit în 1993 și soluția, valabilă cu-atât mai mult și azi: „fără deviere de la normă, progresul nu este posibil”, „normă” însemnând, din păcate, și alinierea de „turmă” a gusturilor muzicale de pe la noi dublată de lipsa de apetență la ce e nou și actual....
 -Tony Allen & Hugh Masekela - 'Rejoice' - Album Listening Session:
https://www.youtube.com/watch?v=1ffrRp7oHIY

*John Carroll KirbyMy Garden (Stones Throw Records, 2020)....„ambient, electronic, jazz”
....era doar amintit în ultima postare însă-l reiau pentru că am considerat că merită câteva cuvinte, Grădina mea fiind un amestec de „acid jazz” spilcuit, improvizație sintetică și ciudate miniaturi de sampling-uri „new age”, toate prezentate mai mult ca melodii de coloană sonoră de film cu estetica unui „lounge jazz” distopic decât ca piese structurate în sine pentru un album (al 4-lea) de studio al pianistului compozitor și producător din Los Angeles.
 -John Carroll Kirby - Wind:
https://www.youtube.com/watch?v=0F__oGUUWHg

Tom Misch & Yussef Dayes – What Kinda Music (Blue Note, 2020)...„electronic, funk, UK jazz”
....nimic deosebit, poate doar de remarcat că Blue Note-ul -un label altfel conservator/tradiționalist- manifestă totuși deschidere și lasă loc și unor noi artiști să le mai reîmprospăteze catalogul, un vocalist/chitarist de „nu-jazz” și un tobar apropiat de mai cunoscutul Yussef Kamaal...
Pentru amatorii de jazzuri mai convenționale, încă 6 titluri noi:
* Jon Stickley Trio  Scripting the Flip (Crossroads Label Group, 2020)....„bluegrass, folk, jazz”.....un mix fluent expus într-un format cu chitară, vioară și tobe.
Tony Barba (t-sax & b-clar) – Blood Moon (Shifting Paradigm Records, 2020)
John DiMartino (p-no) – Passion Flower: The Music of Billy Strayhorn (Sunnyside, 2020)
Orrin Evans (p-no) – The Intangible Between (Smoke Sessions, 2020)
Enrique Haneine (Mexico/USA) – Unlayered (Elegant Walk Records, 2020)
....bateristul pianist nominalizat nu demult la Grammy, cu un reușit album pe care se mai remarcă și tenor-saxofonista Catherine Sikora.
Carole Nelson (p-no & s-sax / Ireland) Trio – Arboreal (Blackstairs Records, 2020)....veterana londoneză stabilită din 1986 în Irlanda este la a 2-a ispravă cu trioul, după One Day in Winter din 2017 și separat de cariera ei ca vocalistă în premiatul duet pop-art Zrazy existent din 1992. Stilul aerisit pianistic, elegiac și meditativ inspirat de zona muntoasă unde locuiește, i-au adus prin cronici pianistei budistă Zen analogii cu Bobo Stenson, Tord Gustavsen și chiar cu Keith Jarrett, recent muzica noului album fiind interpretată în izolare în seria de concerte de pe YouTube: „Music Network presents The Butterfly Sessions” (10th April 7.30pm)” 
 -Beneath the Surface by the Carole Nelson Trio:
https://www.youtube.com/watch?v=MxvjW4LEhAQ



* Charles Pillow EnsembleChamber Jazz (Summit Records, 2020)
  - Charles Pillow Large Ensemble – Electric Miles (MAMA Records, 2018)...„17 piece”
....2 „piese” grele și noi cu alto-saxofonistul și profesorul asistent de 60 ani care, apărând pe peste 100 titluri de albume, cântase printre alții cu Maria Schneider, Dave Liebman, David Sanborn, Bob Mintzer, John Scofield...iar mai recent cu Brad Mehldau. În afara jazzului, lista de colaboratori este comparabilă și-i include pe Paul Simon, Bruce Springsteen, Mariah Carey, Chaka Khan sau Jay-Z....
 -Charlotte and Evan:
https://www.youtube.com/watch?v=zXFSj-ZcVVw























* Gard Nilssen’s Supersonic OrchestraIf You Listen Carefully the Music Is Yours -live at the Molde International Jazz Festival, July 2019- (Grappa Musikkforlag AS, 2020)
....Mare concurență mare scandinavă, cel puțin ca nume, pentru mai restrânsa formulă Thomas de Pourquery & Supersonic din Franța....și vreau să cred că din micul dar activul grup de fani români ai jazzului norvegian, aș pute să-i zic „grupul Gărâna (J.F.)”, se va găsi măcar o „voce” să remarce și eventual să recenzeze mai pe larg cu titlu de recomandare acest disc de debut al formulei destul de atipice de pe „Dacă asculți atent muzica, este e ta”: unde, de ex., toți cei 16 componenți „supersonici” sunt creditați (și) la „percuție”, 3 fiind de bază bateriști, inclusiv liderul...iar multe alte instrumente sunt dublate sau triplate, dar neexistând în tot setul nici pian (clape), nici chitară. În plus, cine urmărește acest blog va recunoaște mai jos cel puțin vreo 6-7 nume „crème de la crème” din jazzul actual norvegian, artiști de care m-am ocupat și separat când respectivii scoteau vre-un disc sau se remarcau pe la festivaluri:
„- Hanna Paulsberg: tenor sax, percussion;
  - Kjetil Møster: saxes, percussion;
  - André Roligheten: saxes, bass clarinet, percussion;
  - Per Texas Johansson: tenor sax, contrabass clarinet, clarinet, percussion;
  - Maciej Obara: alto sax, percussion;
  - Mette Rasmussen: alto sax, percussion;
  - Eirik Hegdal: saxes, clarinet, percussion;
  - Thomas Johansson: trumpet, percussion;
  - Goran Kajfes: trumpet, percussion
  - Erik Johannessen: trombone, percussion;
  - Petter Eldh: double bass, percussion;
  - Ingebrigt Flaten: double bass, percussion;
  - Ole Morten Vågan: double bass, percussion;
  - Hans Hulbækmo: drums, percussion;
  - Håkon Mjåset Johansen: drums, percussion;
  - Gard Nilssen: drums; percussion”


Dacă unora li se pare muzica prea...undulat-contorsionată, felul scrisului de pe copertă (vezi mai sus) tocmai îi avertiza ingenios despre asta, cum s-a întâmplat nu o dată cu partea grafică a discurilor...
 -Bøtteknott / Elastic Circle:
https://www.youtube.com/watch?v=HQW20BOeii8


* #BloomerangsMoments and Fragments (Instru Dash Mental Records, 2020)
....un colectiv internațional de muzică stabilit în orașul Bloomington / Indiana și dedicat explorării genurilor muzicale din întreaga lume, integrând diferitele culturi și sunete ca vehicul de exprimare a unui limbaj universal comun prin intermediul muzicii: „Bossa Nova, Jazz, Blues, Candombe, Jazz Fusion, Instrumental, Jazz, World Fusion, Flamenco, Classical, Blues, Fusion, World Music, Tango, R&B”...Îi consemnez pe cei mai importanți contributori (mai ales primii 2): Rodrigo Cotelo (gtr, director muzical), Chris Parker (dr), Stefan Lenthe (bass) & Clay Wulbrecht (p-no)...dar pe mine pe discul acesta nu m-au impresionat nici momentele, nici fragmentele, dincolo de faptul că apare și aici mult-prea-des-invocatul „journey”, risc să fac deja alergie când citesc termenul ăsta.
În schimb, cam de pe-aici încep surprizele plăcute...

* Heroes Are Gang LeadersArtificial Happiness Button (Ropeadope, 2020)
....James Brandon Lewis (sax) & Thomas Sayers Ellis (poetry) și al lor autodefinit „ansamblu literar de free-jazz”, revin cu un surprinzător album, mult peste așteptări pentru ce găsim de regulă în catalogul Ropeadope Records, dar altfel în spiritul producțiilor lor anterioare. Nu știu cât am insistat anul trecut asupra lui The Amiri Baraka Sessions (Flat Langston's Arkeyes, 2019),...care era tributul adus mentorului lor, scriitorul antirasial și critic muzical afro-american Amiri Baraka pe numele său adevărat (Everett) LeRoi Jones (1934-2014), în timp ce Gil Scott-Heron este în mod cert un alt reper clasic inspirator pentru arta și estetica HAGL, colectiv lărgit pentru acest al 5-lea album la peste 20 muzicieni și depășind totodată și cadrul de album-tribut, spre un concept ca un fel de „Sun Ra pe Broadway” sau „o versiune a lui Funkadelic cântând din repertoriul lui Archie Shepp”, cum au fost Eroii descriși prin cronici. Ciudat de scurtă și etichetarea stilistică „jazz New York” de pe bandcamp.com (unde se poate asculta albumul integral), altfel însă generoasă cu detaliile distribuției diferită de la piesă la piesă:
https://heroesaregangleaders.bandcamp.com/







Suport:
* HAGL (Heroes Are Gang Leaders) ‎– The Avant-Age Garde I Ams of the Gal Luxury (Fast Speaking Music, 2017)
* Heroes Are Gang LeadersHighest Engines Near / Near Higher Engineers (Fast Speaking Music, 2019)
....alături de alte producții sub sigla newyorkeză Fast Speaking Music, unele implicându-l pe chitaristul Thurston Moore din Sonic Youth, de ex.:
* Clark Coolidge + Thurston Moore + Anne WaldmanComes Through in the Call Hold (2013)

                                           Mark Nauseef 
De pe www.discogs.com:
„Real Name: Mark Nauseef
Profile: US rock & jazz percussionist, born in 1953 (June 11), who has had numerous collaborations with artists like The Velvet Underground, Thin Lizzy, Lou Harrison, Markus Stockhausen and Rabih Abou-Khalil. Co-producer, alongside Walter Quintus, of a series of traditional Balinese and Javanese music.
Sites: marknauseef.com, Wikipedia, furious.com
In Groups:
Dark, ELF, G-Force, Ian Gillan Band (1975-1978), Information, Michel Godard Quartet, The NDR Big Band, The Velvet Underground, Thin Lizzy, Wizard's Convention”...
Israelianul Udi Koomran l-a propus pe Mark Nauseef ca subiect de dezbatere pe pagină sa de Facebook „Avant Progressive”. Ideea mi-a plăcut pentru că nu-l aveam tocmai proaspăt în memorie și după ce-am văzut și ce multe „goluri” am în discografie, mi-am propus frumoase rememorări, completări și o rearanjare cât mai optimă și logică a realizărilor. O listă mai extinsă a colaborărilor, de unde-am mai aflat și că Miroslav Tadić -chitaristul cu origini sârbești- este considerat de către Mark Nauseef „alter egoul“ său muzical, găsisem aici:
http://panrec.com/artists/mark_nauseef

* Evan Parker, Mark Nauseef, Toma GoubandAs The Wind (PSI, 2016)
* Joachim Kühn, Mark Nauseef, Tony Newton, Miroslav TadićLet's Be Generous (CMP, 1991)
* Mark NauseefAll In All In All (Relative Pitch/RPR, 2018)
* Mark NauseefPersonal Note (LP CMP 1982, CD Jimco, remaster 1994)
* Mark Nauseef & Miroslav TadićThe Snake Music (CMP, 1994)

















* Mark Nauseef, Kudsi Erguner, Markus Stockhausen, Bill LaswellNo Matter (Metastation, 2008)
* Markus Stockhausen, Miroslav Tadić & Mark NauseefStill Light (For Paracelcus) (MA Recordings, 1996)
* Wadada Leo Smith, Walter Quintus, Katya Quintus, Miroslav Tadić & Mark NauseefSnakish (Leo Records, 2005)

(*) Dark (Leonice Shinneman, Mark London Sims, Mark Nauseef, Miroslav Tadić, Catherine Guard) - Dark (CMP, 1986)
(*) Dark (Leonice Shinneman, Mark London Sims, Mark Nauseef, Miroslav Tadić) - Tamna Voda (CMP, 1988).....primul album în care-l „vedeam” pe jazzistul M.N. (Information fiind descoperit mai târziu)
Michel Godard, Miroslav Tadić, Mark Nauseef – Loose Wires (Enja, 1997)
Michel Godard Quartet – Una Mora (Label Hopi/CMP, 1996)
Kudsi Erguner – Ottomania: Sufi-Jazz-Project (ACT Music, 1999)






 -Mark Nauseef | Ikue Mori | Evan Parker | Bill Laswell ‎– Near Nadir [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=wyQKNpSxA3Y
 -Mark Nauseef - Snakish [full album]:
https://www.youtube.com/watch?v=iK7e_aRcdBU
 -Mark Nauseef: Wun-Wun (1984) [Full Album]:
https://www.youtube.com/watch?v=pYps399Q8_o


....uitasem complet de albumul Wun Wun, noroc că mi l-a amintit YouTube-ul. Mai trebuie relevată componenta etno a muzicii percuționistului care-l pune de aceleași parte a baricadei cu Trilok Gurtu sau Zakir Hussain, pe ai căror fani, în special, îi poate viza opusul M.N....dar cu destule diferențe care se lasă descoperite, pe de o parte...iar pe de alta, având în vedere că cei 2 au vizitat și concertat prin Ro, fiind mult mai promovați, era cu-atât mai utilă o retrospectivă a celui care, din câte știu, n-a călcat niciodată pe pământ românesc (deși prin Miroslav Tadić atras și conectat la folklorul din Balcani, puntea de legătură era teoretic creată)....

Din afara jazzului sau etno-jazzului, importante ar fi acestea:
* Ian Gillan Band - 3 albume de studio (Ian Gillan Band, Scarabus și Clear Air Turbulence) și Live at Budokan...
* elf (Ronnie James Dio, pre-Rainbow) – Trying To Burn The Sun (1975)....(al 3-lea si ultimul)
* G-Force (Gary Moore) – G-Force (1980)
* Information (George Kochbek, Joachim Kühn & Mark Nauseef) (Germany) – S/T (1981)
* Eddie Hardin's Wizard's Convention – Wizard's Convention (1976)
...surpriza mare fiind ultimul, Convenția Vrăjitorului acum descoperit ca proiect/trupă/album unicat de supergrup format de fostul claviaturist din Spencer Davis Group.





 -WIZARD'S CONVENTION - Until Tomorrow : Part I, II, III, IV (1976)
https://www.youtube.com/watch?v=jrDEiKTVU1Y

* Csaba Deseő feat. Dieter Reith & Åke PerssonFour String Tschaba -LP- (MPS, 1975)
* Csaba Deseő Jazz Quintet & Friends (with Babos Gyula) – Ultraviola -LP- (Hungaroton/Pepita, 1977)
....cele mai reprezentative mărturii pe disc din anii '70 ale veteranului maghiar de 81 ani maestru la vioară și violă (ocazional la saxofon), primul cu un grup germano-suedez, al 2-lea cu altul complet diferit, autohton.
 -Ultraviola (Hungria, 1977) de Csaba Deseő:
https://www.youtube.com/watch?v=uRme-uuT-cg




Zauss (Francesco ZAgo & Markus StaUSS, Swiss) – Neulich neben der Grenze („Close To The Frontier”)  (Fazzul Music, 2006)
....„muzică liber-improvizată, experimentală, pentru ascultătorul aventuros...necesitând atenția completă” se descria pe undeva, a unui duet de chitară electrică cu efecte („Za”) și saxofon soprano („Uss”)...„Senza Eleganza”, cum ne avertiza și titlul celei mai lungi piese.
https://www.seaoftranquility.org/reviews.php?op=showcontent&id=9854
Baracca e (&) Burattini (Italy) – Interland (Mama Barley, 1981)
....excelent trio de jazz-rock „fusion” italian de început de deceniu pe un disc rar cu Luciano Zaffalon (keybs), Gianni Melis (bass) și Sandro Marangon (drums)





...„and the winners is”...:
* Paolo Angeli (gtr, Italy) – Nita: L' Angelo Sul Trapezio (An Imaginary Soundtrack) (ReR Megacorp, 2005)
....dacă zic „cel mai bun album” al chitaristului ar fi poate puțin riscant, bazându-mă la unele exclusiv pe părerile amicilor din Germania, nu pe răbdarea derulărilor integrale și pe atenția mea proprie. Dar la acesta m-am concentrat și m-a „prins” totalmente, de-aici și tentația superlativelor: e apărut și deci atinge pretențiile de la ReR Megacorp, e conceptual, a durat 8 ani, implică circa 30 muzicieni, î-l etalează pe P.A. și ca talentat și sensibil vocalist, etc...O cronică din 2011, fără o cotație dintre cele mai mari -3,5 steluțe din 5 posibile- includea analogii detectate în muzicile albumului cu Lindsay Cooper, Frank Zappa și L'Ensemble Rayé. Mie mi-ar fi ajuns doar ultimul nume dintre cele 3 ca impuls să mă intereseze acest album...abia aștept alte păreri!
 -Paolo Angeli - Nita (L'Angelo Sui Trapezio)
https://www.youtube.com/watch?v=J-Pk0KJe7GI



*Network (Conglomerate) – Precisely the Opposite of What We Now Know to Be True (Progressive International, 1995 / Wenlock, 1999)
....Titlu de album foarte interesant, atrage imediat atenția: Tocmai opusul a ceea ce știm acum a fi adevărat, ca și numele trupei schimbat (oare de ce?) la reeditarea de după 4 ani, ca și al piesei „Jazz Incident”...dar dincolo de astea, cel mai important e că avem aproape 75 minute de muzică originală, cu Hugh Hopper invitat la bas....cu teme pline de „miez”, un „conglomerat” absolut captivant compozițional, interpretativ și improvizatoric, de luat în seamă desigur ca entitate în sine nu doar de fanii (genului) Soft Machine la care nu mi s-a părut deloc că stilistic se face vreo trimitere, oricum nu ușor sesizabilă.


























....Confirmarea că lucrurile stau cam așa avea să-mi vină de la debutul:
* ConglomerateThe Bible Says (Impetus Records, 1990)
....de aproape 70 min. cu dezvoltări și solouri parcă și mai spectaculoase culminând cu tema-titlu de la final. Cele 2 albume sunt genul acela rar după care ascultări, găsind numele făptașilor și constatând că nu-ți sunt (prea) comune, îți vine să te-apuci imediat de investigații dacă..pe unde și cu cine-au mai cântat, mă refer mai ales la cei 3 „artizani” principali din pozele de pe copertă: Tedd Emmett, Tim Crowther și Steve Clarke (fără a-i lua din meritele la clape ale lui Steve Franklin)...și cum mă așteptam, mi se confirmă la o primă vedere, doar le zicea Conglomerat: 64 Spoons (Jakko M. Jakszyk), In Cahoots, Radius, Geoff Serle's Research...dar mă opresc deocamdată la 2 trupe/albume, deși părând mai potrivite blogului AIDCA/„victimofspecialrock”: 

* Groon - Refusal to Comply (1994)....cu Tim Crowther și Steve Clarke
* Steps - S/T (EMI, 1977)...,cu Steve Franklin
....deci un prea interesant filon creativ ca să nu fiu obligat să spun „va urma”, indiferent pe care dintre bloguri...



miercuri, 22 aprilie 2020

April 2020 (III): R.I.P...Henry Grimes (84), Jacques Pellen (62).../ Noutăți cu Matthieu Saglio, Joel Harrison + 18, etc....Morty Ferber in extenso, compilație Brian Auger....


R.I.P.....Henry Grimes...
...încă o victimă americană din jazz a pandemiei, de data aceasta dispărut cu-adevărat...spun „de data asta” pentru că despre contrabasistul originar din Philadelphia și activ în anii '60 pe scena „free jazz”-ului sau „loft jazz”-ului -cu apogeul la festivalul „Jazz on a Summer's Day”/Newport 1958-...s-a crezut că ar fi murit atunci, după mutarea lui în California și pentru faptul că dispăruse efectiv după 1970 din activitatea muzicală, nemaiauzind nimeni de el timp de peste 30 ani....Amicul MK și-a amintit și el de acest caz, odată cu aceste rememorări de colecție: „Mai am proaspete în minte cele două albume geniale ale lui Marc Ribot "Spiritual Unity" și "Live At The Village Vanguard" cu contribuția lui Henry Grimes excelentă la basul acustic (cu arcuș și fără), comemorând piese de Albert Ayler și John Coltrane”. 
Eu mai adaug 2 titluri-recomandări, chiar dintre puținele albume semnate de H.G.:
* Henry Grimes Trio – The Call (ESP-Disk, 1965)
* Henry Grimes & Rashied Ali – Spirits Aloft (Porter Records, 2010)
    -Henry Grimes Trio | Album: Call | Free-Jazz | USA | 1965:
https://www.youtube.com/watch?v=xxs0tmX6ais








R.I.P.....Jacques Pellen... „Celtic Jazz”
....chitaristul francez născut în 1957 a fost răpus și el de Covid-19 pe 21 aprilie, fiind un muzician cunoscut pentru influențele tradiționale celtice.
* Eric Barret, Jacques Pellen – Quiet Place (L'autre Distribution, 2013)
* Jacques Pellen, Karim Ziad, Etienne Callac – Off Shore (Coop Breizh, 2010)
* Jacques Pellen – Lament for the Children (Naïve, 2007)
* Jacques Pellen ‎– Éphéméra (Naïve, 2003)
* Jacques Pellen (8-tet) – Celtic Procession (Silex, 1993)
...din arsenalul instrumentației acestui album nelipsind cimpoiul scoțian, atât de rar auzit cu excepția celui care l-a introdus în jazz, clasicul american Rufus Harley (1936-2006). Pe „backcover” găsiți numele mânuitorului lui la „uillean pipe” alături, între alții de un cunoscut trompetist.
 -Celtic Procession - Jacques Pellen - Celtic Jazz - 1993:
https://www.youtube.com/watch?v=WBTFXcj9daw

* Sirius (Didier Squiban) – Bangor (L'Oz Production, 1995)













................................................................................................................

NEWS:
* The Jakob Manz ProjectNatural Energy -Young German Jazz- (ACT Music, 2020)
* Johanna Summer (p-no) – Schumann Kaleidoskop -Young German Jazz- (ACT Music, 2020)
* Grégoire Maret, Romain Collin, Bill FrisellAmericana (ACT Music, 2020)
* Matthieu Saglio (cello) – El Camino de los Vientos („The Way of the Winds”) (ACT Music, 2020)
....deci un set de 4 noutăți de la ACT din care mi-a atras atenția cello-istul francez de origine stabilit la Valencia: un consistent și remarcabil album (mai puțin antepenultima piesă cu fler mexican pop „Tiempo para sonar”, cu vocea feminină a lui Isabel Julve, cumva ieșită din fluența și atmosfera generală), după succesul în trio și în același spirit cu anteriorul album de care m-am ocupat la vremea sa:
  - NES (Spain) – Ahlam (ACT Music, 2018)....„for Anouar Brahem, Dhafer Youssef or Ibrahim Maalouf alumni”....Nesrine Belmokh: voc & cello, Matthieu Saglio: cello, David Gadea: perc.
Punem în balanța „pro” a lui El Camino..., alături de muzica atractivă: bogatul booklet explicativ trilingv (în spaniolă, franceză și engleză), durata de aproape 60 min. -bine peste media albumelor de la ACT Music-, grafica și numeroșii participanți invitați dintre care unii extrem de cunoscuți (vezi pe verso)...ca să rezulte, cum spuneam, poate unul dintre „albumele anului” casei germane.




  -MATTHIEU SAGLIO QUARTET - Live @ Color Elefante, Valencia:
https://www.youtube.com/watch?v=CQVK1Ua0LAE


Nduduzo Makhathini (p-no) Modes of Communication – Letters from the Underworlds (Blue Note, 2020)
* (Anna) Webber / (Angela) Morris Big BandBoth Are True (Greenleaf Music, 2020)
* David Tranchina (bass) Large-ish EnsembleThe Ogre (Joyful Noise, 2020)

Joel Harrison + 18 – America at War (Sunnyside, 2020)
....chitaristul-activist, din nou în fruntea unei extinse formule explicit numerotată -după Joel Harrison 19: Infinite Possibility (Sunnyside, 2013)-, pe un album versatil tematic cu 9 compoziții originale compuse în intervalul 2014-2017, evocând în tonuri de „film noir” tragediile și devastatoarele consecințe ale războaielor Americii („Stupid, Pointless, Heartless Drug Wars”)...Singura piesă care nu-i aparține este imnul antirăzboinic al lui Tom Waits “Day After Tomorrow”.
„Personnel:
Joel Harrison: guitar, vocals; Jon Irabagon: tenor sax, flute; Ben Kono: soprano and alto saxes, oboe, English horn, flute; Ken Thomson: alto sax, clarinets; Stacy Dillard: tenor sax; Lisa Parrot: baritone sax, bass clarinet; Dave Smith: trumpet; Ingrid Jensen: trumpet; Seneca Black: trumpet; Chris Rogers: trumpet; Marshal Sealy: French horn; Alan Ferber: trombone; Curtis Hasselbring: trombone; Sara Jacovino: trombone; Ben Staap: tuba; Ned Rothenberg: shakuhachi; Daniel Kelly: piano; Gregg August: acoustic and electric basses; Jared Schonig: drums; Wilson Torres: percussion, vibraphone, timpani.”



 -Requiem for an Unknown Soldier:
https://www.youtube.com/watch?v=WPp2DXCXJ00

* Jorge García (gtr, Cuba/USA) – Crossover (Self Produced, 2020)
Mark Lettieri (gtrs) – Things of That Nature (GroundUP, 2019)
Kim Myhr & Australian Art Orchestra – Vesper -live 2018- (Hubro, 2020)

* Charles Pillow EnsembleChamber Jazz (Summit Records, 2020)
* Charles Pillow Large EnsembleElectric Miles (MAMA Records, 2018)
* Tim Shaghoian (sax) – Gentle Beacons (OA2 Records, 2020)
* Rich Perry (t-sax) – Other Matters (SteepleChase, 2019)
Silvio Amato – Variations of Relevance (Blue Canoe Records, 2020)
MoonMot (Swiss & UK) – Going Down the Well -live- (Unit Records, 2020)
Ivo Perelman & Matthew Shipp – Amalgam (Mahakala Music, 2020)
* John Carroll KirbyMy Garden (Stones Throw Records, 2020)


....De albumul Svjetlana Bukvich (Bosnia/USA): Evolution (Big Round Records/PARMA Recordings, 2014), debutul ei discografic cu Tony Levin printre alți invitați, m-am ocupat pe blogul ALBUME INEDITE.../ „victimofspecialrock”. Prezența acolo printre muzicieni a unui chitarist israeliano-american de 61 ani îmi dă ocazia unei dezvoltări a subiectului aflat întro „matrice stilistică” cu alți „fusion”-iști mult mai cunoscuți, dar în primul rând datorită „backround”-ului său muzical. 
A fost influențat pe rând de Django Reinhardt, Charlie Christian, Wes Montgomery, Jim Hall și John Scofield și a cântat și înregistrat în diverse ocazii în ultimele circa 3 decade cu Michael Brecker, Jack DeJohnette, Eddie Gomez, Peter Erskine, Bob Mintzer, Dave Liebman, Miroslav Vitous, Naná Vasconcelos, Bob Moses, Richie Beirach, Tiger Okoshi, George Garzone, Adam Nussbaum, Richard Bona, Will Lee, Larry Coryell, Joe Beck, Matt Garrison sau Billy Hart.
Mai merită încercată "integrala" Mordy Ferber și pentru că alături de 3 albume solo cu tiraj mai mare, există încă un set cu altele mult puțin cunoscute:

* Mordy Ferber – All the Way to Sendai (Enja, 1990)
* Mordy Ferber – Mr. X (Ozone/Half Note Records, 1995)
* Mordy Ferber – Being There (Half Note Records, 2005)
................................................................................................................

* Mordy Ferber – Zipora (2002)
* Mordy Ferber – 1369 (2010)
* Mordy Ferber – Reflection (2011)
* Mordy Ferber – prelude For Leon (2014)
* Mordy Ferber – Jazz Nights (2015)
* Mordy Ferber – Jazz & Blues Guitar (Megatrax Music, 2015)
* Mordy Ferber – Live II (2016)
* Mordy Ferber – Into the Light (2017)
* Mordy Ferber – Live (2019)
 -Mordy Ferber Quartet "21st Century", Live@the Baked Potato, February 2019:
https://www.youtube.com/watch?v=uh-cw6Kky2g


* Werdi SentanaJegog: The Bamboo Gamelan of Bali (CMP Records, 1991)
Alice Soyer – Sky On Earth (Phlip Side Records, 2018)
* Raiz de Pedra (Pedro Tagliani) with Egberto Gismonti (Brazil) - Diário de Bordo (Enja, 1996)
* Sun Treader (Morris Pert) – Zin-Zin (Island, 1973)

* Brian Auger (organ) – Introspection -3 CD Compilation- (2020)
....retrospectiva Jazz/R&B „all time” a muzicianului britanic de 80 ani, de la primele formule Trinity, Oblivion Express sau Steampacket în care în anii '60 debutau ca „iluștrii necunoscuți” John McLaughlin, Jimmy Page sau Rod Stewart...până la noul Oblivion Express reformat după 1995, cu fiica sa Savannah la voce și fiul Karma la tobe.



 -Brian Auger's Oblivion Express - Live at Jazz Open Stuttgart 2009:
https://www.youtube.com/watch?v=WoW96iwx3y0


duminică, 12 aprilie 2020

April 2020 (II): R.I.P....Richard Teitelbaum (80), Ryo Kawasaki (73), Lee Konitz (92)....și noutăți cu Bill Laswell, Jazz Sabbath, Rob Luft, The Westerlies, I Like to Sleep, Master Oogway, Emie R Roussel Trio, Wood River, Wayne Alpern, Meredith Monk....


* R.I.P....Richard Teitelbaum (80), „...muzician cunoscut pentru concertele sale de improvizație electronică „live” cu sintetizatoare. El a fost un pionier al muzicii undelor cerebrale, o tehnologie care permite declanșarea sunetelor de sintetizatoare bazate pe mișcări ale undelor creierului. În anii 1960 Teitelbaum a fost fondatorul colectivului Musica Elettronica Viva, un grup acustic / electronic de improvizație „live”. Este cunoscut ca primul muzician care a folosit Moog sintetizatorul ca instrument de improvizație și prima persoană care a adus un Moog Modular în Europa. În plus, el a colaborat cu o serie de artiști de jazz la concerte de improvizație „live”, printre care Steve Lacy, Leroy Jenkins, Andrew Cyrille și cel mai cunoscut, Anthony Braxton. Iată o piesă în duet Teitelbaum cu Braxton numită „Crossing”, înregistrată la Karl Berger Creative Music Festival, lângă Woodstock, NY, în 1976. Teitelbaum despre această muzică: „O parte din improvizația melodică spre sfârșitul setului are ecouri ale piesei lui Roscoe Mitchell „People in Sorrow”, o melodie pe care o iubesc cu adevărat, de aceea „Crossing”-ul îi este dedicată lui.”

Recomandări:
* Anthony Braxton & Richard Teitelbaum – Silence (1,2 1969) Time Zones (3,4 1976) (Black Lion Records, 1996)
* Marilyn Crispell, Tanya Kalmanovitch, Richard Teitelbaum – Dream Libretto (Leo Records, 2018)
* Anthony Braxton & Richard TeitelbaumOpen Aspects '82 (hat ART, 1982)
* Richard (Lowe) TeitelbaumGolem (Tzadik, 1995)
* Richard Teitelbaum - Concerto Grosso (hat ART, 1985)
Richard Teitelbaum - Cyberband (Moers Music, 1994)














                                                                           
* R.I.P....Ryo Kawasaki (73)....„chitarist japonez și, de asemenea, inventator și programator în domeniile sintetizatoarelor de chitare și software de muzică pe calculator. În anii '70, Kawasaki a fost activ pe scena de jazz și „fusion” din New York și a apărut pe înregistrări de Elvin Jones, JoAnne Brackeen, Dave Liebman, Toshiko Akiyoshi și mulți alții. Cel mai faimos, a lucrat cu Orchestra lui Gil Evans, incluzând albumul istoric The Gil Evans Orchestra interpretează muzica lui Jimi Hendrix. Ideea colaborării lui Hendrix cu Evans a apărut pentru prima dată în 1970, în timp ce Hendrix era în turneu. A discutat despre întâlnirea cu Evans după turneu și a creat aranjamente la unele melodii precum „Third Stone from the Sun” și „Little Wing”. Hendrix nu a revenit niciodată după turneu, părăsind după cum se știe și scena vieții în sept. 1970, însă Gil Evans a păstrat ideea, iar în 1974 a lansat un album aranjat și înregistrat în jurul melodiilor de Jimi Hendrix. Trupa sa la acea vreme i-a inclus atât Ryo Kawasaki cât și pe John Abercrombie la chitare electrice.
Iată Crosstown Traffic / Little Miss Lover, cu Ryo Kawasaki și John Abercrombie făcând schimburi de solouri:

Recomandări:
* The Gil Evans Orchestra Plays the Music of Jimi Hendrix  S/T (1974, CD 1986)
* Ryo Kawasaki Group feat. Dave Liebman – Nature's Revenge (MPS, 1978)
* Ryo Kawasaki (gtr & synth) – Luck Lady (Continental, 1983)
* Ryo Kawasaki (gtr synth) and The Golden Dragon – Little Tree (Openskye, 1980)
* Ryo Kawasaki (gtrs) featuring Radha Shottam – Mirror of My Mind (Openskye, 1979)
* Ryo Kawasaki (gtr) – Juice (RCA, 1976)
* Ryo Kawasaki (gtr) – Eight Mile Road (East Wind, 1976)


* R.I.P....Lee Konitz (92)...
Câteva apariții discografice cu alto-saxofonistul din ultima perioadă: 
Lee Konitz, Bill Frisell, Gary Peacock, Joey Baron - Enfants Terribles: Live at the Blue Note (Half Note Records, 2012)
Ethan Iverson, Lee Konitz, Larry Grenadier & Jorge Rossy - Costumes Are Mandatory (HighNote, 2013)
Lee Konitz - Frescalalto (Impulse!, 2017)
Lee Konitz & Dan Tepfer - Decade (Decca Records, 2018)
Lee Konitz NonetOld Songs New (Sunnyside, 2019)


NOUTĂȚI:
* Bill LaswellAgainst Empire (Self-Released, 2020)....„avant-jazz, rock, dub, experimental, ambient, sub-bass”
....albumul nu e rău dar la acest influent și prolific basist orice-ar scoate pentru mine intră subliminal sub incidența comparației cu ceea ce eu consder a fi vârful său creativ în cariera solo, Hallucination Engine (1994). Căutând „back cover”-ul bănuit a-i lista pe participanți, am dat de multiplele și nobilele sensuri ale titlului. 
     -Bill Laswell - Golden Spiral:
https://www.youtube.com/watch?v=iWVl0kBkXdQ



Jazz Sabbath („Milton Keanes” Adam Wakeman: p-no) – Jazz Sabbath -O.S.T.-(Blacklake, 2020)
....„Piano trio”-ul din Birmingham condus de „M.K.” folosește ingenios ca element de marketing povestea nu tocmai nouă cu studioul care a ars cu tot cu benzile master și cum că următorul proprietar sau vre-un descendent recuperează „întâmplător” ceva la decenii distanță...dar, ca s-o facă și mai credibilă, mai inserează în scenariul ajuns subiect și de film și următoarele: spitalizat în februarie 1970 după un atac de cord exact cu 1 zi înainte de lansarea albumului de debut -anulată din această pricină, fiind vorba de principalul personaj, liderul compozitor al trioului-, pianistul „Milton Keanes” revenit din spital în septembrie găsește pe piață o trupă numită „Black Sabbath” deja în plin succes și cu 2 albume lansate -eponimul Black Sabbath și Paranoid-, acuzându-o de plagierea și...metalizarea propriilor lui piese de jazz: „Black Sabbath nu sunt altceva decât niște impostori” (!)
Sigur că în scenariu recunoaștem tipul de mesaj „breaking/fake news” de care-i plin Internetul, unul din acelea împletind fantezia cu fapte și persoane reale, eventual cu nume de scenă: Adam, fiul lui Rick Wakeman, claviaturist pentru Ozzy Osborne și ocazional pt. Black Sabbath și co-scenarist/regizor, folosindu-se de alter ego-ul „Milton Keanes” din poveste, transpune jazzistic succese din perioada timpurie ale „sabaticilor” cât de poate și ei de reali și care-au făcut istorie în „hard & heavy metal”: Tony Iommi, Geezer Butler, Bill Ward și Ozzy Osbourne.
https://www.imdb.com/title/tt11898872/plotsummary?ref_=tt_ov_pl
https://www.albumoftheyear.org/user/teodoremcgee/album/232686-jazz-sabbath/
http://www.tenhomaisdiscosqueamigos.com/2020/02/25/jazz-sabbath-disco-roubado/
http://blacklake.eu/jazzsabbath/thestory.php
https://www.youtube.com/watch?v=IKmeKtkiX3E&feature=emb_title



* Rob Luft (gtr) – Life Is the Dancer (Edition, 2020)
....Pat Metheny, Wes Montgomery, John Martyn, Radiohead și Dino Valenti (Quicksilver Messenger Service) sunt referințele chitaristului britanic de pe acest al 2-lea său album urmând debutului cu Riser (Edition, 2017)...Iată-l la finele anului trecut într-un club din Budapesta cu acompaniament local:
 -Rob Luft Band - Cancion Brasileña:
https://www.youtube.com/watch?v=TDSVP2oBC9s

























* The WesterliesWherein Lies the Good (2020)
....„Brass quartet” din Seattle inventiv și dinamic cu 2 tromboane și 2 trompete, 3 băieți și o fată bine școliți în „classical training” etalând atât piese originale cât și preluări cu tentă folk sau „americana” de la Robin Holcomb și Aaron Copeland...
 -The Westerlies | KNKX Studio Session:
https://www.youtube.com/watch?v=PbA8JwSEXrQ

* I Like to Sleep (Norway) – Daymare (Rune Grammofon, 2020)
   - I Like To Sleep (Norway) ‎– Bedmonster (All Good Clean Records, 2017)
....„'70s progressive rock, jazz, improvisation and classical music”...."vibraphone, baritone guitar & drums young power trio", toți cei 3 componenți școliți la Trondheim având aceeași vârstă, 22 ani. Debutul cu Bedmonster le adusese premiul ‘Young Jazz Musicians of the Year’ în 2018, noul efort „Coșmarul diurn” fiind un natural progres, chiar „a huge step forward” în opinia unor critici. Numele trupei „I Like To Sleep” vine de la o expresie a clasicului pianist Thelonius Monk care era și un iubitor al somnului, foarte probabil în legătură și cu Monstrul și patul debutului... 


 

Master Oogway (Norway) – Earth and Other Worlds (Rune Grammofon, 2020)
....tot al 2-lea album și tot cu tentă de progresiv instrumental, aici vârstele celor 4 fiind cuprinse între 23 și 26 de ani iar muzica, dominată de saxofonistul Lauritz Lyster Skeidsvoll și de chitaristul compozitor Håvard Nordberg Funderud, plasând 4-tetul în aceeași „ligă” cu mai cunoscuții Bushman’s Revenge sau Krokofant.



* Emie R Roussel Trio (Canada) – Rythme de Passage (L'autre Distribution, 2020)
    - Emie R Roussel Trio (Canada) – Quantum (Effendi Records, 2015)
....5 albume în 10 ani de existență ai trioului destul de tipic condus de pianista Emie...
 -Emie R Roussel Trio - Rythme de passage live à la Chapelle historique du Bon-Pasteur:
https://www.youtube.com/watch?v=LLQFetvEgs4

* Keith Oxman (t-sax) – Two Cigarettes in the Dark (Capri Records, 2020)
* Wayne Escoffery (sax) – The Humble Warrior (Smoke Session Records, 2020)
 -Quarter Moon:
https://www.youtube.com/watch?v=YosT9Zs_80k

Wood River  – More Than I Can See (Yellowbird Records, 2020)....„art pop, indie-rock, jazz”
...În muzica acestui album cu 6 dintre cele 8 piese semnate de lidera Charlotte Greve („a-sax, voc & synths”), s-au detectat influențe de la Talking Heads, Television, Lush, King Crimson și de la saxofonistul Andy Mackay (Roxy Music)... 
 -WOOD RIVER - THE PROCRASTINATOR Music Video:
https://www.youtube.com/watch?v=cJkEMmT6alo


 * Wayne AlpernStandard Deviation (Self Released, 2020)
“Fără abaterea de la normă, progresul nu este posibil” (Frank Zappa) stă la baza acestui album/titlu de „covers” și teme standard ale aranjorului titular specialist în „new music, cross-genre” sau chiar „post-genre music”, preluate de la Michael Jackson, Bob Dylan, Journey, Temptations, Zombies, Four Seasons, Katy Perry, Bobbie Gentry...variante însă care nu mi s-au părut totuși atât de...deviate, sub pretențiile și nivelul mentorului „papa” Zappa. 
.... -She's Not There:
https://www.youtube.com/watch?v=U2XG1xkxnos

Luís Lopes (gtr) Humanization 4tet – Believe, Believe (Clean Feed, 2020)
* Alexander Hawkins (p-no) & Tomeka Reid (cello) – Shards and Constellations (Intakt, 2020)
* James Brandon Lewis (sax) & Chad Taylor (dr) – Live in Willisau (Intakt, 2020)



* Meredith Monk (& Vocal Ensemble, Bang on a Can All-Stars) – Memory Game (Cantaloupe Music, 2020)
...La 77 ani această valoroasa vocalistă, pianistă și compozitoare își poate permite revizuirea unor teme anterioare de pe 3 albume, recontextualizate: Do You Be (ECM, 1987), Impermanence (ECM New Series, 2008) și Beginnings (Oracles Series/Tzadik, 2009), alături de extrase pentru prima dată înregistrate din opera S.F. pentru scenă „The Game” despre care autoarea spunea: „...e o gamă completă a experienței umane și a ciclurilor vieții. Sensibilitatea, generozitatea, strălucirea și vulnerabilitatea sunt atât de importante în viață. Prin tot ce-avem în cultura noastră încercăm să ne ferim a fi vulnerabili dar nu există nicio cale de a nu fi vulnerabil în calitate de „performer”/interpret” (cu-atât mai adevărat în contextul actualei pandemii coronavirus!)....„Memory Gameo amintire din viitor...bucuria există, umorul există, întunericul și lumina există, totul apare aici”. 
 -The Games: Migration (Version for Narrator, Voices & Chamber Ensemble):
https://www.youtube.com/watch?v=olusJK0FYm8

 -Meredith Monk: "Waltz in 5s" from The Politics of Quiet (1996) featuring Katie Geissinger:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=L0jv1LPM4pI&feature=emb_logo
 -Dictator's Speech from "Quarry: an opera" by Meredith Monk, featuring Ping Chong:
https://classicalpost.com/read/2020/3/25/in-conversation-with-meredith-monk-memory-game
  -Meredith Monk – ‘I Believe in the Healing Power of Art’ | Artist Interview | TateShots:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=R36Vh37-OQ4&feature=emb_logo


Restanțe, influențe, completări:
* Power Tools (Bill Frisell) – Strange Meeting (Antilles New Directions / Island, 1987)
....Chitaristul într-un proiect singular din cea mai inspirată și inovatoare perioadă creativă a sa, în trio aici cu Melvin Gibbs (bass) & Ronald Shannon Jackson (drums).
 - Power Tools - Live in England (1988 - Album):
https://www.youtube.com/watch?v=7PDagUBHXCY&feature=share&fbclid=IwAR1bSQ0xFJJc7mbazVkzaW5k6u1id7XNZutEGLHpZDx43ecxhPnIh2XPF80






* Lucian Ban, John HebertEnesco Re-Imagined (Sunnyside, 2010)
....o piesă care-mi lipsea dintre albumele mai vechi ale pianistului Lucian Ban scoase la casa Sunnyside, anticipând proiectul extins „Oedipe Redux” cu premiera „live” la Lyon în 2018 însă deocamdată fără album discografic însoțitor.