vineri, 26 decembrie 2014

Terje Isungset, muzica gheții și a sticlei

Percuționistul norvegian specialist al gheții este mai nou și unul al sticlei:
"//www.youtube.com/embed/QosfSaE0q7c"

Puține surse de informații românești despre acest artist, mai toate venind după câștigarea Grammy-ului norvegian ”Best CD” din 2008 datorat albumului ”Igloo”. Iată câteva:
"Șamanul Arctic" 
”http://www.doitreisi.ro/2011/03/samanul-arctic-terje-isungset/”

”http://the-cookshop.blogspot.ro/2007/02/terje-isungset-igloo-icemusic-all-ice.html”

”Literally "icemusic", as in music made from ice. Instrumentation includes: «Iceofon, Ice harp, Ice horn, Ice trumpet, Ice percussion, and an Ice bass drum carved from one block of ice». The only non-H2O elements are a bass drum pedal, fish line for suspension and the strings on the Ice harp (but of course). Several different voices fade in and out as it all moves along. The feel of the record is quite cohesive, with each song adding to the craftmanship of the artist while always retaining musicality and ease of listenability. What I'm saying may seem cold and analitical, and indeed, to some degree, Igloo is a thing to analyze. If that's not your bag, however, then just let the sounds drift out beyond attention, and the mind wander off. This is no party stuff, nor driving stuff or "chillout", but it has an ambient touch, carefully devised to give you a 43-min. excuse for not being there: at Sweden's "Ice Hotel", at a constant -6 °C. Igloo was nominated for the Norwegian Grammy as one of last year's best CDs.”

”http://stirisinoutati.blogspot.ro/2012/12/terje-isungset-ice-instrument-concert.html”


”Se numeste Terje Isungset si este un norvegian pasionat de muzica de jazz, dar nu unul ca oricare altul: Terje canta la diferite instrumente realizate din gheata.
Unul din cei mai inventivi muzicieni, compozitori si percutionisti moderni din lume, Terje a acumulat peste 20 de ani de experienta concertistica in jazz si muzica scandinavica, impletind de multe ori cele doua stiluri in maniera originala si transformandu-se intr-un veritabil shaman cu veleitati sound-artist.
Criticii de specialitate l-au descris drept "inovativ, vizionar si energetic", iar muzica sa, plina de sensibilitate si forta deopotriva, isi are izvorul de inspiratie in sunetele si culorile din natura, culese si impletite in fuiorul unor creatii artistice muzicale de exceptie.
Isungset a compus muzica pentru diferite festivaluri de jazz, competitii de dans clasic si modern, teatru, film si pentru multe alte evenimente deosebite, fiind apreciat de public si de critici in egala masura.”

”http://www.modista.ro/timp-liber/un-percutionist-norvegian-canta-la-instrumente-fabricate-din-gheata-video”

”Desi muzicianul are peste 20 de ani de experienta ca interpret de jazz, el se vede ca un saman al sunetului, datorita folosirii instrumentelor din gheata pentru a crea sunete calde si limpezi.
Percutionistul ofera un concert unic de fiecare data cand este invitat sa cante undeva. Auditoriul nu are ocazia sa asculte aceleasi sunete de doua ori. Ideologia artistului presupune ca instrumentele sa fie returnate naturii dupa fiecare reprezentatie. 
“Pamantul nu este proprietatea noastra, a fiintelor umane. Suntem simpli vizitatori care nu petrec decat un timp limitat aici. Asemenea noua, instrumentele mele impart aceeasi soarta. Nu imi apartin, ci le imprumut de la natura si i le dau inapoi”, a declarat artistul.
Pana acum, Terje Isungset a confectionat instrumente din granit, lemn, sticla si metal. Cea mai buna gheata pentru instrumentele sale iernatice a descoperit-o in Jukkasjarvi, in nordul Suediei. Conditiile climatice sunt cruciale atunci cand artistul creeaza un instrument din gheata.
“Stiu cate ceva, dar nu stiu tot. Totul depinde de natura. Momentan, totul este bine pentru ca nu bate vantul si temperaturile se mentin sub 0 grade. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru mine“, a declarat muzicianul, care confectioneaza instrumentele pentru reprezentatia pe care o va oferi la Oulu, weekendul acesta.”

”http://www.gds.ro/Magazin/2009-01-14/Scurte+stiri/”
”Muzică la zero grade 
Muzica este capabilă să creeze senzaţii de neuitat, chiar şi când afară este un ger crunt, iar instrumentele sunt din gheaţă. După cum informează cotidianul italian La Repubblica, în ediţia sa electronică, mii de norvegieni au înfruntat temperaturile polare din timpul nopţii, pentru a participa la IceMusic Festival din Geilo, în centrul Norvegiei. În ciuda faptului că muzica glaciară a expozanţilor era destul de ciudată şi deseori improvizată, pentru a compensa calitatea nu tocmai bună a acordajului, cei mai mulţi melomani s-au declarat de-a dreptul impresionaţi. Ei au putut admira instrumente de suflat, de percuţie, precum xilofonul sau gongul, şi chiar instrumente cu coarde, precum chitara, harfa sau vioara făcute din gheaţă. „Gheaţa este frumoasă atât din punct de vedere vizual, cât şi muzical. Posedă calităţi diferite de alte materiale şi conferă sunetului tonalităţi calde, în ciuda faptului că este un material rece“, a explicat Terje Isungset, un veteran al festivalului, ajuns în acest an la a patra ediţie.”


Undeva în textele reproduse era amintită și sticla, dar a realiza un proiect muzical folosind NUMAI și EXCLUSIV acest material, asta s-a întâmplat doar recent la Tallin în Estonia la ”performance”-ul ”World of Glass”. 
15 meșteri sticlari din câteva țări au confecționat timp de 2 ani instrumente de sticlă unicat cu care Terje împreună cu trompetistul Arve Henriksen au hipnotizat audiența cu o paletă de sonorități și prin crearea unei atmosfere cu nimic mai prejos decât cea produsă cu un arsenal instrumental convențional, un perfect balans între energia instinctivă și măiestria improvizației. ”Ocazional” -datorită costurilor suportate de statutul temporar de ”capitala culturală europeană”- și ”efemer” -datorită sensibilității și perisabilității materialelor de construcție- sunt termeni care-și pierd aici sensurile peiorative, mai ales că de la acest eveniment concertistic de tip ”performance” a rămas CDul lansat de propria casă de discuri:

Terje Isungset + Arve Henriksen - World of Glass (All Ice Records, 2014)
    * Arve Henriksen: glass horns & glass trumpets
    * Terje Isungset: glass percussion




Am mai descoperit ceva recent interesant, un proiect în trio:
Groupa (Terje Isungset, Jonas Simonson & Mats Edén): ”Silent Folk” (Footprint, 2014)
...pe care-l recomand pentru combinația/tripleta percuții (normale, ”clasice”), vioară și instrum. de suflat.
...și un set de albume/CDuri care-i definesc ”lumea” sonoră glaciară a ultimilor 15 +... ani, fiecare cu particularitățile sale, cronologic în ordinea: 
Terje Isungset (with Arve Henriksen, Nils Petter Molvær & Per Jørgensen) - Reise (NorCD, 1997)
(Arve) Henriksen /(Terje) Isungset /(Karl) Seglem - Daa (NorCD, 2000)
Terje Isungset - Iceman Is (Jazzland, 2002)
Terje Isungset (with Sidsel Endresen) - Igloo: Icemusic (All Ice, 2006)
Terje Isungset - Two Moons (All Ice Records, 2007)
Terje Isungset - Ice Concerts (All Ice Records, 2008)
Terje Isungset - Hibernation (All Ice Records, 2009)

Fără legătură cu subiectul Terje Isungset, dar readucând în actualitate duoul Albatrosh, iată 2 noi albume care recomandă jazzul contemporan norvegian:

Trondheim Jazz Orchestra & Albatrosh: ”Tree House” (MNJ Records, 2014)
Albatrosh: ”Night Owl” (Rune Grammofon, 2014)



Goran Kajfeš, ”Motivul de ce” nr.2


"Motivul de ce" trebuie să-l ascultăm pe trompetistul/bandleader Goran Kajfeš și a sa Subtropic Arkestra pe noul ”The Reason Why Vol. 2” (Headspin Recordings, 2014) rezidă, dincolo de faptul că avem de-a face cu unul dintre cei mai reputați și inovativi muzicieni de jazz contemporan suedezi, în inspirația modelării unor piese tradiționale turcești de ”psycho-funk” din debutul anilor '70, cu un ”groove” parcă superior acum realizărilor anterioare în piese ca ”Dokuz Seki/Esmerim” și ”Adimiz Miskindir Bizim”- ..apoi cu o prelucrare din folclorul armean (”Tamzara”), cu piesa subtil botezată ”New Track” -o compoziție nouă și proprie, dar în spiritul celor dinainte-...și cu o superbă variantă la bossa braziliană ”A Lua Girou” (a lui Milton Nascimento).
Candidat cert la încă un "Nordic Music Prize", la exact un an distanță de Vol.1 vine acest album care continuă o serie de care m-am ocupat în postarea-portret ”Goran Kajfeš, croato-suedezul...arkestral” cu subtitlul uneia din intențiile autorului:
"Am vrut să explorez două teritorii în același timp /Goran Kajfeš”...postare citibilă aici:
http://victimofjazz.blogspot.ro/…/goran-kajfes-croato-suede…



Line-up :

Goran Kajfes, trumpet.
Jonas Kullhammar, fl. & t-sax.
Per "Ruskträsk" Johansson, fl. sss & bar-saxes.
Jesper Nordenström, keybs
Andreas Söderström, gtr.
Johan Berthling, bass
Johan Holmegard, drums

Mixul lui Goran & comp. reinventează ”cosmic jazzul” Arkestrei clasicului Sun Ra din anii '50-'60- de unde și numele band-ului-, ”makossa” cameruniană a lui Francis Bebey, psihedelismul turcesc din jurul anului 1970, deja amintit...în asociere cu genurile ”electronica”, ”exotica” braziliană și rock-ul progresiv marca Soft Machine. Ce s-ar putea imagina mai inovativ ca și această combinare de stiluri în 2014 când devine tot mai dificil -dacă nu imposibil- să inventezi ceva cu totul nou și neauzit?...iar măcar pentru fațeta balcanică a acestei muzici, ar trebui cunoscută și promovată mai mult și mai des și pe la noi.







Tributele, Joni Mitchell însăși, Marilyn (dar nu Monroe!) și Josefine (dar nu Baker!)

Albume-tribut:

* René Marie: ”I Wanna Be Evil (with love to Eartha Kitt)” (Motéma Music, 2014)

* Billy Childs & Various Artists: ”Map to the Treasure: Reimagining Laura Nyro” (Sony, 2014)....printre ”variații” care-l ajută pe pianist figurând Chris Botti, Yo-Yo Ma, Rickie Lee Jones, Alison Krauss, Dianne Reeves, Esperanza Spalding, Wayne Shorter, Vinnie Colaiuta și Susan Tedeschi. Lesne de înțeles astfel că Laura Nyro a reprezentat dintotdeauna o atracție de cult nu doar pentru pianistul Billy Childs ci și pentru invitații și mai ales pentru invitatele sale de pe acest album.




* Aki Takase & Alexander Von Schlippenbach: ”So Long, Eric!: Homage to Eric Dolphy” [Intakt, 2014]....Transferul pianistic al compozițiilor clasice E.D. care au avut multiple interpretări de la începutul anilor 
'60.

* Laurie Antonioli: ”Songs of Shadow, Songs of Light: The Music of Joni Mitchell” (Origin Records, 2014)

...Apropo de Joni Mitchell, a apărut compilația/antologia ei ”Love Has Many Faces- A Quartet, A Ballet, Waiting to Be Danced” [4 CD Box-Set Compilation] (Rhino, 2014), cu tot setul remasterizat și fiecare dintre cele 4 părți concepute și numite separat. Se poate spune astfel că e chiar 
mai mult decât o colecție antologică această retrospectivă în 4 acte, cel puțin partea a 3-a, cum sună și titlul, ”așteptând quartetul pentru un balet care așteaptă a fi dansat”:
Act 1 (CD1): ”Birth of Rock'n'Roll Days”
Act 2 (CD2): ”The Light Is Hard to Find”
Act 3 (CD3): ”Love Has Many Faces”
Act 4 (CD4): ”If You Want Me I'll Be in the Bar”








Albumul sfârșitului de an în jazz, cu ascendent spre a deveni poate chiar favoritul meu pentru întregul 2014 este al trioului danez:
Marilyn Mazur/ Josefine Cronholm/ Krister Johnsson: ”Flamingo Sky” (Stunt, 2014)...L-am ascultat, reascultat și comparat...și ”arată” mai bine decât Marilyn Mazur/ Josefine Cronholm/ Anders Jormin/ John Taylor: ”Celestial Circle” (ECM, 2011)...Nivelul este dat nu doar de piesele și interpretarea percuționistei Mazur -ceea ce era cumva de așteptat- ci de surprinzător de variatele, neașteptatele și inovativele momente ale vocalistei suedezo-daneze de 43 de ani. Am avut în vedere și anterioarele ei:
Josefine Cronholm – ”Songs Of The Falling Feather” (ACT Company, 2010)
Josefine Cronholm / Ibis – ”Wild Garden” (Stunt, 2001)
Josefine Cronholm / Ibis – ”Hotel Paradise” (Caprice/Stunt, 2003)
...plus colaborările:
String Swing, Søren Siegumfeldt & Josefine Cronholm – ”Red Shoes” (Stunt, 2001) și respectiv:

Django Bates - ”Quiet Nights” (Screwgun, 1998)
Tot acest set mi-a confirmat ierarhizarea, vocalista fiind acum întrun atât de evident progres încât sunt momente pe noul și preferatul ”Flamingo Sky” în care mă gândeam ”iată în sfârșit o voce demnă de a rivaliza cu Annette Peacock” (celor care n-au auzit de Annette, le promit o postare în care o să încerc să arăt de ce o consider printre vocalistele de frunte și nu doar din jazz...). 

O dezvoltare a subiectului după o ”sedimentare” a primelor impresii va urma...ziceam eu pe Facebook, ceea ce se întâmplă deja aici fără să se fi schimbat cu nimic impresiile de acolo și de atunci, din urmă cu circa 2 săptămâni. Poate doar acea senzație că decalajul e chiar mai mare între aparițiile dinainte și aceasta ultimă pentru vocalista Cronholm, desigur în favoarea noului ”Flamingo Sky”.





Marilyn Mazur: Drums, Piano, Vocal, Percussion
Josefine Cronholm: Vocal, Percussion
Krister Jonsson: Guitar, Live Electronics
Klavs Hovman: Electric Bass on track 3 and track 10
1. Flamingo Sky
2. Rustle of the Lambs
3. The Butterflies
4. Ø
5. Like A Lover
6. Skoven Som Kirke
7. Aftenlys
8. Strange Spell
9. Eletelephony
10. Ufozil
11. New Deep
12. Gone
13. Drum Dream
14. Frisk Baglæns
15. Gong Snake
16. Crystalize
Recorded february 24 & 25th 2014 at Millfactory Studio, Copenhagen
Coverart by Marilyn Mazur


miercuri, 24 decembrie 2014

"Procesul" câștigat de Bill Laswell (trio)


Am descoperit în luna aceasta decembrie 2014 câteva foarte noi și interesante albume care certifică o dată în plus faptul că încheiem un an muzical internațional foarte bun în jazz...”and beyond”.
În primul de care n-am amintit pe Facebook ne reîntâlnim cu unul dintre acei muzicieni...alchimiști, genul acelora puțini care orice ar atinge se transformă în aur. Cu-atât mai major și remarcabil e cazul atunci când instrumentul de bază al respectivului nu e unul melodic/armonic, ci doar unul ritmic, teoretic secundar. La basistul producător Bill Laswell (Painkiller, The Golden Palominos, Last Exit, Material, Massacre, Praxis, etc) însă totul capătă amplitudine, vorbim doar de cel prezent și creditat pe câteva sute de albume și despre care se zice că a fuzionat, sau dacă vreți care a desființat granițele dintre stilurile pan-africane (tribal, etc), dub, funk, jazz, variate elemente rock, electronică și avangardă.
Iată-l aici în ultima sa formulă de trio, un supergrup cu bateristul Chad Smith -de la Red Hot Chili Peppers, Chickenfoot, Bombastic Meatbats, etc- și cu tânărul pianist/organist și actor Jon(athan) Batiste (născut în 1988), foarte lăudat după realizările recente -3 EPuri și 1 CD- cu formula Stay Human. Jon e cel mai tânăr dar e primul nume în înșiruire ceea ce spune ”a priori” despre rolul său important componistic și după cum voi încerca să descriu mai jos, unul deasemenea major și peste așteptări ca interpret.


Jon Batiste, Chad Smith & Bill Laswell - The Process (M.O.D. Technologies, 2014)
A rezultat un album închegat, accesibil, ”multi-colorat” ingenios -spre deosebire de alb-negrul copertei- și de intervențiile celorlalți invitați. Inițial s-a dorit doar un singular ”session” între cei 3 muzicieni care-și propuseseră o muzică pentru un film, indiferent dacă acesta ar fi apărut vreodată sau nu....dar ulterior planurile s-au schimbat și așa a rezultat un ”proces” mai lung care a condus la cizelarea ideilor și improvizațiilor inițiale în 11 piese bine definite.
Avem piano-solo în seria disparată ”B1”, ”B2” și ”B3”, afro-tribal infecțios dansant în ”Drop Away”, rap în ”Turn On the Light”, trompetă astrală în ”Timeline”, ”Ascent” și ”The Drift”, orchestrații ample în ”Spiral”, chitară în ”Black Arc” -preferata mea-...și mult funk mai peste tot, dominant ca stil. Veteranii experimentați și experimentali Toshinori Kondo (trompetă) și Peter Apfelbaum (flaut, saxofoane) intervin frumos și nu ”complică” prin pasajele lor piesele, cele 3 voci invitate -vezi la ”Personnel”- ajută și ele inspirat.

Track listing:
01. "B1"
02. "Drop Away"
03. "Timeline"
04. "Haunted"
05. "B2"
06. "Turn on the Light Ascent"
07. "Black Arc"
08. "Spiral"
09. "B3"
10. "Time Falls"
11. "The Drift"

Personnel:
Jon Batiste: piano, electric piano, electronic keyboards; harmonaboard; percussion;
Chad Smith: drums, percussion;
Bill Laswell: bass(es), guitar; electronics;
Tunde Adebimpe (TV on the Radio): vocals (2);
Killah Priest (Wu-Tang Clan): vocals (6); Garrison Hawk: vocals (6);
Toshinori Kondo: processed trumpet (4);
Peter Apfelbaum: flute (6), tenor saxophone (6), soprano saxophone (11);
Dominic James: guitar (7, 10).

Mai adaug ca remarcabil și sunetul aparte scos de clapele harmonaboard-ului pe care l-am identificat prin eliminarea celorlalte keyboards mai cunoscute, un alt element care-l face pe Jon Batiste cu-atât mai interesant. Am avut senzația după câteva reascultări că albumul e continuarea lui ”Hallucination Engine”, albumul din 1994 cu Material care rămâne pentru mine până acum No.1 din tot ceea ce cunosc cu Bill Laswell. Sau dacă nu neapărat un urmaș, un album oricum de pus imediat lângă întro imaginară ierarhizare. Întro scurtă cronică a albumului un jurnalist care remarca ce multe stiluri poate să rezide datorită forței unui lider întro zonă singulară numită de el ”Laswell-iană”, mai ridica o chestiune foarte interesantă și principială: dacă muzical un material, acesta sau unul oarecare, se poate susține singur și dincolo de povestea sa. Care poate fi în sine uneori fascinantă, capabilă să ”fure” pe cititor/ascultător, cu-atât mai mult dacă e pusă de un regizor pe coloana sonoră a unui film. Și răspunsul său dat tot acolo era pentru acest caz că ”da”. Eu unul, subscriu.

Recomandări, referințe:
Jon Batiste and Stay Human: ”Social Music” (2013)
Chad Smith's Bombastic Meatbats:
* ”Meet The Meatbats” (2009)
* ”More Meat” (2010)
* ”Live Meat And Potatoes” (2012)






luni, 8 decembrie 2014

D' Agaro, Mella & Rivagli: "Bangalore" (90 & 9 Records, 2014)


Albumul acestui trio italian a venit pentru mine tocmai la momentul potrivit pentru a umple un gol lăsat de regretul neapariției la recentul festival local Timișoara Jazz a lui Enzo Favata, aflat în intenția organizatorului principal, Enzo fiind unul dintre cei mai cunoscuți saxofoniști italieni și totodată eclectici muzicieni de jazz din Sardinia. Pregătit încă de la zvonul venirii acestuia pentru întâmpinarea unei formule din noul jazz din peninsulă, am rememorat mai multe albume cu saxofon și clarinet în prim plan, cu Gianluigi Trovesi, Francesco Bearzatti, Achille Succi, Gabriele Mirabassi sau Carlo Actis Dato, mai toți școliți în creuzetul pivotal avangardist pentru jazzul și muzica liber improvizată a ultimilor peste 20 de ani, grup numit Italian Instabile Orchestra. Nu l-am uitat nici pe celălalt saxofonist (tenor & bariton) cu prenumele Daniele, aflat în epicentrul trioului Udu Calls care cu participarea basistului William Parker a lansat anul acesta ”The Vancouver Tapes”, un ”live” canadian mai vechi din 1999: Daniele Cavallanti (în plus și la nai și flaut).
Pe Daniele D' Agaro născut în 1958 îl întâlnisem deja în câteva formule dintre care pe câteva vi le recomand la final. Anii 2007-08 au fost pentru el foarte importanți, atât prin muzica cu influențe etno diverse etalată cu Adriatics Orchestra, prin contribuția la Globe Unity Orchestra (cu pianistul Alexander Von Schlippenbach) dar mai ales prin Tempest Trio, formula cu organistul Hammond Bruno Marini și cu veteranul baterist olandez Han Bennink: albumul eponim inspirat de piesa de teatru a lui William Shakespeare ”The Tempest/Furtuna” aducându-i titlul de ”cel mai bun suflător al anului”...recidivă după un an anterior 2007 în care și CDul "Comeglians" fusese ales de criticii italieni "Best CD Of The Year".
Titlul noului album cu numele marelui oraș din sudul Indiei ”Bangalore” nu face trimitere la influențe din acea zonă -am detectat doar unele ușoare de Klezmer în piesa-titlu de deschidere- dar pare să aibe legătură și să fie astfel un tribut mai mult sau mai puțin voalat adus celui cu un album & o piesă intitulate asemenea, regretatul alto-saxofonist Charlie Mariano cu care a colaborat cândva la doublebass Aldo Mella. Daniele ca și Aldo au făcut ambii parte din formulele pianistului Franco D'Andrea, basistul fiind bine ancorat în scena jazzului din zona Torino încă din anii '80 unde s-a intersectat frecvent și cu bateristul percuționist Elio Rivagli, membru în Turin Philharmonic Orchestra. După stagiul prelungit de peste 15 ani în Olanda și frecvente colaborări în S.U.A., din 1996 D' Agaro s-a întors în orașul său natal Udine, așa încât putem numi colaborarea celor 3 un miting exclusiv italian Nord-Est (Torino)/Nord-Vest (Udine), înregistrările fiind făcute la studioul Sound Sistemi din Santhià de lângă Torino.



Revenind la piese, două sunt prelucrări din blues -”Dick's Holler” și finala ”Tibbar”, apărută în original pe ”Exotica Domestica”, albumul din 2009 al formulei Adriatics Orchestra și compusă se pare (și) de regretatul saxofonist și flautist olandez de origine sud-africană Sean Bergin (1948-2012) pe care Daniele l-a cunoscut în Olanda. Între cele 2 piese ne așteaptă creații originale de circa 4 minute ca medie de durată mergând de la un post-bop mai comun/accesibil -”Grofs”, ”Rotie”...și mai ales ritmata ”Fafa”- până la din cele mai îndrăzneț/aventuroase din zona ”free improv” -”Elda Olio”, ”Haiti”. Dar în afara celor cu blues-ul la bază, în celelalte sunt mereu schimbări imprevizibile care fac ca albumul să fie unul circumscris cu brio idiomului select ”modern-creativ” și  pe o largă plajă ritmic-melodică pendulând de la simplu la complex. De remarcat și comutările dese ale lui Daniele de la tenor-sax la bas-clarinet, pasajele cântate cu clarinetul amintind de momente John Surman sau Anat Cohen (mai ales soloul din piesa ”Haiti”).
N-am identificat titlul preluat/rearanjat de la clasicul folk-bluesului Leadbelly, e posibil ca acesta să fi fost schimbat.
Coperta este lucrarea numită ”Soffio/Breath/Respirație” a artistului contemporan Scerbo.
”www.scerbo.it”

Recomandări, referințe:
D' Agaro/ Glerum/ Bennink: ”Strandjutters” (Hat Hut/HatOLOGY, 2003)
Daniele D' Agaro, Jeb Bishop, Kent Kessler, Robert Barry: ”Chicago Overtones” (HatOLOGY, 2005)
Adriatics Orchestra: ”Comeglians On Air” (El Gallo Rojo, 2007)
Globe Unity Orchestra (Alexander Von Schlippenbach): ”40 Years” [2007]
Daniele D' Agaro "Tempest Trio": ”The Tempest” (Artesuono, 2008)
           
https://www.facebook.com/ninetyandninerecords