Mai V (2019): "Surpriză de (minim) 5 ori", tronată de...Kaiser

...„tronată”, pentru că în limba germană „kaiser” înseamnă „rege, împărat”.
Să datez postarea „Mai V”, sau „Iunie I” ?
Azi când o încep e 31 mai și nu prea mai am răbdare cu acest album provocator care-mi place mult dar de la care povestea iar o să se extindă ca mai mereu la o miriadă de cine-știe-câte titluri?...Ce să-i faci, asta-i soarta celui cu dileme de genul „cine-s artiștii și pe unde-au mai cântat?”...și-o mai face și întro limbă în care despre respectivii s-a scris foarte puțin spre deloc...căci de „piață” discografică de desfacere (nu doar în sensul mercantil) nici nu poate fi vorba și nu mă refer doar la brand-ul Cuneiform. O să prefer să-i zic totuși „Mai V” pentru că cifra 5 intră și în titlul albumului, deși până la final o să se adune sper mai multe motive ca să vă facă curioși pentru acest dublu-set, minim 6 sigur vor fi:
* Henry Kaiser / Anthony Pirog / Jeff Sipe / Tracy Silverman / Andy West - Five Times Surprise -2 CD- (Cuneiform, 2019)
...ascultabil integral la mine în arhivă și parțial, aici:
https://cuneiformrecords.bandcamp.com/album/five-times-surprise

Five Times Surprise 
Tracklist:
CD 1:
1. Haboob    10:02
2. Slicer    6:58
3. You Know You Know 7:02
4. Earthshine 9:16
5. My Brother's How's 1:58
6. Twenty-Four Liars 8:46
7. A Realm Of Paradise 4:13
8. Why Starfish, Why? 3:26
9. Torch Shadows 8:10
10. Maneki Neko   12:52
CD 2:
11. Twilight Of The Space Gods [Bonus Track]  40:21

„Suntem improvizatori care se plimbă printro cameră și crează ceva împreună...” -spune instigatorul originar al proiectului, Henry Kaiser, enumerând apoi calitățile comune ale muzicienilor aleși:...„abilitate de a asculta, amabilitate, generozitate și încă ceva, destul de rar întâlnit: simțul umorului”. Pentru a-și realiza încă unul dintre ale sale “fun, experimental science projects” (cum trădează și planeta de pe copertă, vezi mai sus), Kaiser a pus la dispoziție pentru toți logistica necesară, o săptămână pentru repetiții și apoi înregistrările într-un studio profesionist cu șansa celor 5 distinși maeștrii să cânte exact ceea ce-și doresc într-un context de jazz-rock electric. Și se pare că așteptările au fost depășite, pentru că „mai mult decât găsirea terenul comun, aceștia au relevat și un univers vast de posibilități alimentate de o ciocnire creativă și estomparea genului” (dacă „estompare” o fi cel mai potrivit sens românesc la „blurring”). 
Să luăm pe rând cele 5 „surprize”, 4 din cei 5 muzicieni al acestui „improv/art-rock supergroup” fiind „six-stringers” cu o parte din C.V.-urile lor cu care s-au prezentat:
 -- Henry Kaiser, 66 ani, din Oakland, compozitor, etnomuzicolog și chitarist prolific cu peste 4 decade de carieră, considerat din prima generație de improvizatori americani, aici la chitare și efecte (voi mai reveni).

 -- Anthony Pirog, chitarist din Washington DC, fan de Bill Frisell și Nels Cline și amic cu Henry...nu-și dezvăluie vârsta dar are în jur de 40-45 ani și este tocmai cuceritorul unei noi audiențe ca membru în trupa de "jazz punk jam" Messthetics (cu secția ritmică, adică practic jumătate din fostul grup legendar „telepatic” Fugazi):

* The Messthetics (Anthony Pirog: gtr) – The Messthetics (S/T) (2018)
* Anthony Pirog, Michael Formanek, Ches Smith – Palo Colorado Dream (Cuneiform, 2014)
....cu Michael Formanek (ECM solo artist, Tim Berne, Thumbscrew) la bas și Ches Smith (John Zorn, Secret Chiefs 3, Marc Ribot) la tobe
* Janel (Leppin) & Anthony (Pirog) – Where Is Home (2012)...în duo cu violoncelista Janel (a doua colaborare după debutul Janel & Anthony din 2007).
* Skysaw – Great Civilizations (2011), grup cu Jimmy Chamberlain, bateristul din The Smashing Pumpkins.
* Anthony Pirog – Beginning to End (2009), album solo ascultabil integral aici:
https://anthonypirog.bandcamp.com/album/beginning-to-end
...A. Pirog a mai apărut recent și cu James Brandon Lewis (t-sax) Trio (featuring Anthony Pirog) și JBL Trio.
http://www.pointofdeparture.org/archives/PoD-49/PoD49Pirog.html
https://www.last.fm/music/Anthony+Pirog/+wiki

 -- Andy West, basist, fostul fondator al trupei la fel de legendară Dixie Dregs din anii ‘70, stilul „hard rock” sudist instrumental în melanj cu country, jazz și cu genul clasic...plus protagonist în 3 trupe din următorul miniset din care prima, cu 2 albume, îl include și pe Henry Kaiser:
* Crazy Backwards Alphabet (John French, Henry Kaiser, Michael Maksymenko, Andy West) - I (SST, LP 1987/CD 1990, with bonuses)
* Crazy Backwards Alphabet (Bob Adams, John French, Henry Kaiser, Michael Maksymenko, Andy West) – II (rec. 1988, rel. There Records, 2007)
...ambele albume concepute împreună cu „catroon”-istul Matt Groening (creatorul serialului The Simpsons, vezi și coperțile) dar cu componența puțin schimbată și apărute separat, al 2-lea la circa 20 ani de la înregistrare. John French, poreclit „Drumbo”, a fost toboșarul lui Captain Beefheart (& His Magic Band), Bob Adams un fost partener cu Kaiser în trupa Name iar Michael Maksymenko, un fost hocheist de mare perspectivă născut la Stockholm cu părinți emigranți ucrainieni, dar convertit la muzică după un accident grav la picior la 14 ani, muzică în care proiecta din stilul incisiv al sportului pe gheață întro epocă în care Suedia și U.R.S.S. (în a cărei o echipă de juniori a și jucat!) erau forțe de top.
* Electric Tigers (Andy West) – S/T (1985)
* Zazen (Andy West) – Mystery School (1991)

 -- Tracy Silverman, ultimul dintre „six-stringers”, este un violonist electric pe care-l recomandă cel puțin următoarele contribuții (vezi și titlurile de la „Suport”, la finalul postării):
* Tracy Scott Silverman ‎– Trip To The Sun (Windham Hill, 1999)
* Turtle Island String Quartet – Who Do We Think We Are? (Windham Hill Jazz, 1994)
* Turtle Island String Quartet – By The Fireside (Windham Hill, 1995)

- Bach To The Future - "Hungarian Rhapsody NO. 2":

https://www.youtube.com/watch?v=TFlDTvVmCj8

 -- Jeff Sipe, sau „Apt. Q-258” (o poreclă de-a sa), este un incisiv baterist co-fondator la Aquarium Rescue Unit, trupă cu care a concertat în deschiderea ultimului turneu american a lui John McLaughlin...care A.R.U., moștenind tocmai din intensitatea și complexitatea muzicii pionierilor „fusion”-ului, (John McLaughlin‘s) Mahavishnu Orchestra, putem să spunem că a anticipat oarecum și „5 Times Surprise”.
* Aquarium Rescue Unit ‎– In A Perfect World (Intersound Inc., 1994)
* Col. Bruce Hampton & The Aquarium Rescue Unit – S/T (Capricorn, 1992)
* Jonas Hellborg / Shawn Lane / Apt. Q-258 ‎– Temporal Analogues Of Paradise (Day Eight Music, 1996)

Explicând tocmai acest aspect al asocierii între noul „De 5 ori surpriză” și muzica Mahavishnu, Kaiser spunea că „Five Times Surprise nu e un album tribut adus lui McLaughlin și grupului, ci este experiența noastră personală rezultată din procesul care ne-a adus împreună, piesele pe care le iubim fiind toate originale și compuse colectiv, cu excepția cover-ului după Mahavishnu Orchestra, ‘You Know You Know’”.

- Suport:
* Mike Marshall – Mike Marshall & the Turtle Island Quartet (Adventure Music, 2013)
* Turtle Island String Quartet feat. Paquito D'Rivera – Danzón (Koch, 2002)
* Turtle Island String Quartet – Have You Ever Been...?: The Music of Jimi Hendrix and David Balakrishnan (Telarc, 2010)
* Turtle Island String Quartet – Spider Dreams (Windham Hill, 1992)
* Turtle Island String Quartet – Windham Hill Essential Series -Compilation- (Windham Hill, 1997)
* Turtle Island String Quartet – Bird's Eye View (Azica, 2018)

....alături de primele 5-6 albume cu prima trupă a chitaristului Steve Morse, respectiv Dixie Dregs/The Dregs, un capitol care merită oricând o tratare separată, cum un portret mult mai larg merită de fapt și instigatorul albumului, Henry Kaiser....la care o poziție specială o vor ocupa următoarele excelente albume, o pereche având unele similitudini, dincolo de cuplul French/Kaiser, cu mai sus amintita Crazy Backwards Alphabet:

* (John) French, (Fred) Frith, (Henry) Kaiser, (Richard) Thompson:
1987: Live, Love, Larf & Loaf (LP Rhino Records, U.S.)
1990: Invisible Means (CD Windham Hill Records, U.S.)

Neprogramată la startul postării, iată „prin ricoșeu” încă o surpriză inclusiv pentru mine, hai să-i zicem „a 6-a”, o artistă multi-instrumentistă frumoasă și la propriu și la figurat, cu o muzică plină de coloraturi și finețuri apărută la casa ei de discuri:
* Janel Leppin – Mellow Diamond (Wedderburn Records, 2016)
J.L.: „Vocals, Cello, Koto, Pedal Steel, Arp 2600, Prophet 5 Synthesizer, Korg MS-20, Modular Synthesizer, Optigan, Mellotron, Mini Moog, Grand Piano, Upright Piano, Harpsichord, Bowed and Struck Vibraphone, Electronics, Drums, Bass, Guitar, Radio Frequencies, Footsteps, Record Collage, Struck Pan Lids, Tape Loops”
* Mellow Diamond (Janel Leppin) – American God (Wedderburn Records, 2017)
J.L.: „Voice, Cello, Electronics, Prophet 5 Synthesizer, Baby Grand CP70, Mellotron, Bass Drum”

Adiacent, dacă tot l-am amintit, să-l mai studiem separat și pe Michael Maksymenko plus încă 2 nume din Prog-ul suedez:
* Kräldjursanstalten (Suedia) - Voodoo Boogie/Nu Är Det Allvar!! (rec 1980-81, rel CD, 1993)....Grup/disc unic, rar și valoros al "the Reptile Institution" considerat prin reviews-uri Captain Beefheart-ul suedez, format din Michael Maksymenko plus frații gemeni „telepatici” Stefan (gtr) & Thomas Agaton (bass)....nu, cei 2 n-au origini românești cum le-ar sugera numele, spre deosebire de chitaristul Coste Apetrea, trecut prin mult mai cunoscutul grup de la fundamentul curentului R.I.O., Samla Mammas Manna (1972-1977) și cu realizări solo din care găsiți câteva recomandări mai jos.
* Michael Maksymenko & Kropparna (Suedia) - Nu Kan Det Sägas ("Now it can be told") (1985)
** Michael Maksymenko - BusinessCide (ReR Megacorp, 2008)....Compilație
...."A collection of musical situations by Michael Maksymenko 1977-1989"...din link-ul de mai jos aflând și alte detalii din viața și cariera muzicianului mai nou antrenor de fotbal feminin (!) și fost hocheist de top:
http://www.squidco.com/miva/merchant.mvc?

* Myrbein (Suedia) – Myrornas Krig (rec 1980-81, rel CD 1993)

* Coste Apetrea (gtr, Sweden) - Nyspolat (1977) 
* De Gladas Kapell (Coste Apetrea) – Spelar Nilsson ("Play Nilsson") (LP 1978, CD remaster 2005)
* Coste Apetrea  – Airborne (1989)
* Coste Apetrea & Stefan Nilsson med Jukka Tolonen - Vänspel (1979)
* Coste Apetrea - Rites of Passage (2006)
* Coste Apetrea - Surprisingly Heavy (2008)


Până la o eventuală revenire la subiectul „nobiliar” Henry Kaiser care poate depinde și de provocări de la voi, iată setul actual disponibil de albume din arhiva mea digitală, fără anumite colaborări ca de ex. cu Fred Frith sau Derek Bailey: 
* Henry Kaiser - Hope You Like Our New Direction* (Reckless, 1991)
    (*), adică discul care-a reprezentat primul meu contact cu chitaristul datorită copiei trimisă de amicului MK, același care -apropo de noul Five Time Surprise- a avut impulsul logic de a reasculta albume "clasice" din anii '70 cu Mahavishnu Orch.
* Henry Kaiser - Requia and Other Improvisations for Guitar Solo (Tzadik, 2013)
* Henry Kaiser & David Lindley - Encounters at the End of the World -O.S.T. Werner Herzog's movie- (2007)
* Henry Kaiser & Killick Hinds - Nikola Tesla High School (2012)
* Henry Kaiser - Henry Kaiser Plays Dead -2 CD- Unreleased (2009)
* Morgan Ågren, Henry Kaiser, Trey Gunn - Invisible Rays (2011)
* Henry Kaiser, Charles K. Noyes & Weasel Walter - Ninja Star Danger Rock (2011)
* Henry Kaiser - Lemon Fish Tweezer: A Collection Of Solo Guitar Improvisations 1973-1991 (Cuneiform, 1992)
* Henry Kaiser & Ray Russell - The Celestial Squid (Cuneiform, 2015)
* Henry Kaiser - Garden of Memory: Live Electric Guitar Solos [4 X CD + Bonus Disc] (Self-released, 2015)
* Scott Amendola & Henry Kaiser - Leaps (Fractal Music, 2015)
* Henry Kaiser - Ice Death (Parachute, 1978)
* Henry Kaiser - Aloha (Metalanguage, 1981)
* Henry Kaiser - It's A Wonderful Life (Metalanguage, 1984)
* Weasel Walter / Henry Kaiser / Damon Smith - Plane Crash (ugEXPLODE, 2009)
* Henry Kaiser, Weasel Walter, Damon Smith - Plane Crash Two (New Atlantis Records, 2015)
* Tisziji Muñoz (with HENRY KAISER, MARILYN CRISPELL, MARK DRESSER & LUKAS LIGETI) - Auspicious Healing (Anami Music, 2000)
* Rova Saxophone Quartet with Kyle Bruckmann & Henry Kaiser - Steve Lacy's Saxophone Special Revisited (Clean Feed, 2017)
* Jim French with Diamánda Galás & Henry Kaiser - If Looks Could Kill (Metalanguage, 1979)
* Henry Kaiser - Friends & Heroes: Guitar Duets (Fractal Music, 2017)
* Jin Hi Kim with Elliott Sharp & Henry Kaiser – Sargeng (Ear-Rational, 1989)
* Ian Brighton & Henry Kaiser – Together Apart: Guitar improvisations (Fractal Music, 2018)
* Henry Kaiser & Roberto Zorzi – Through (Materiali Sonori, 1999)
* La 1919 with Henry Kaiser – Ars srA (Auf Dem Nil/Recommended Records Italia, 1987)
* Henry Kaiser, Chris Cogburn, Steve Parker & Damon Smith – Nearly Extinct (Balance Point Acoustics, 2016)
* Henry Kaiser & Glenn Phillips (The Guitar Party Band) – Guitar Party (rec 1990, rel Gaff Music CD, 2003)
* La 1919 featuring Franco Fabbri, Henry Kaiser, John Oswald, Fausto Rossi – Giorni Felici (Materiali Sonori, 1997)
* Sextessense (Damon Smith) – A Tribute to John Stevens and the SME (Balance Point Acoustics, 2006)
* Weasel Walter (The Flying Luttenbachers) Septet – Invasion (ugEXPLODE, 2010)
* The Henry Kaiser Band – Heart's Desire -live- (Reckless, 1989)

Mai IV (2019): De la Jazz Funk Soul (trio)...la Fire! Orchestra, Clean Feed-uri și setul de „fusion” cehesc Energit/Luboš Andršt

De sus în jos, de la un jazz ușor, lejer...la unul complex, sofisticat, elaborat:

* Jazz Funk Soul (Everette Harp, Paul Jackson Jr. & Jeff Lorber) – Life and Times (Shanachie, 2019)....cu nou-venitul veteran Paul Jackson Jr. (Aretha Franklin, The Temptations, Michael Jackson, Steely Dan, etc) pe acest album-tribut cu o sumedenie de invitați și în aceeași gamă stilistică, trioul continuă perioada 2013-2017 a trupei originare cu regretatul chitarist Chuck Loeb (Steps Ahead, Fourplay), dispărut la 61 ani în 2017...

* Pieces of a Dream – On Another Note (Shanachie, 2019)
....albumul nr. 23 în 40 ani de forță viabilă în arealul „smooth jazz” al trupei cu cuplul de lideri Curt Harmon & James K. Lloyd (producție și compoziții), încercând păstrarea unei tradiții care însumează nu mai puțin de 21 de albume anterioare intrate în topurile de profil.

* Robert Miller's Project Grand Slam (PGS) – Trippin' (Cakewalk Records, 2018)
....atractiva și supla vocalistă Ziarra Washington (parcă soră cu Esperanza Spalding) este împinsă mereu în față -„featuring Z.W.”- de proiectul basistului, altfel destul de anost...

* Chris Byars (sax) – A Hundred Years from Today (SteepleChase, 2019)
....unul dintre cele mai tipice și previzibile albume ascultate în ultima vreme în ciuda titlului provocator care mă ducea cu gândul la ceva gen „future jazz”....„Totally wrong”!

* Ava Rocha (Brazil) – Trança (Circus Produções Culturais & Fonográficas, 2018)
* Itiberê Zwarg Quinteto (Brazil) – Ao vivo itaipava julho (2003)
....2 completări la setul brazilian de MPB („Música popular brasileira”) sau „post-tropicália”, frumoasa Ava Rocha (care a împlinit de curând 40 ani și este și actriță) fiind la al 3-lea efort solistic cu participarea unui numeros grup vocal-instrumental.

* Serena Fisseau (voc) & Vincent Peirani (acc) – So Quiet (ACT Music, 2019)
* Marcelina Gawron (voc, Poland) – Notes of Life (SJ Records, 2019)
* Gabrielle Stravelli (voc) – Dream Ago (Big Modern Music, 2016)
....3 noi voci feminine pe firmament, cel puțin pentru mine „noi”....G. Stravelli este din siajul lui Wynton Marsalis al cărui jazz „politic corect” marca Lincoln Center nu prea e vizat de acest blog (ca să nu spun că-l evit de tot), cum am mai argumentat și cu alte ocazii...dar altfel, deși am avut acea curiozitate minimă necesară când dai de artiști necunoscuți, n-am prea găsit nimic special de semnalat nici chiar la franțuzoaica Serena având origini indoneziene și care, deși cântă muzici diverse de ceva timp, pare să fi fost până la acest disc mai cunoscută pentru niște cărți scrise pentru copii.

* Alexi Tuomarila Trio – Sphere (Edition, 2019)
....Alexi Tuomarila: piano; Mats Eilertsen: double bass; Olavi Louhivuori: drums plus Verneri Pohjola (2, 3, 7): trumpet
....M-aș fi oprit ceva mai mult la acest album dacă ar fi avut elemente diferite de predecesoarele „Kingdom” (2017) și „Seven Hills” (2017) despre care-s aproape sigur că m-am ocupat la vremea lor (oricum și de producțiile/canoanele casei Edition la modul general).

* Dave Douglas, Uri Caine, Andrew Cyrille – Devotion (Greenleaf Music, 2019)
.....Dave Douglas (tr) & Uri Caine (p-no) – Present Joys (Greenleaf, 2014)
....Adaptarea pieselor corale din sec. XIX extrase din catalogul Sacred Harp începută pe Present Joys continuă, de data asta și cu aportul bateristului veteran avangardist Andrew Cyrille (79 ani). Aproape toate piesele trompetistului au destinatari: “D’andrea” și “Francis of Anthony”, pe pianistul italian Franco D’Andrea...“Miljosang” și “False Allegiances”, pe Carla Bley....“Pacific”, pe japonezul Aine Nakamura, iar “Rose and Thorn” și “We Pray” sunt tributuri aduse pianistei Mary Lou Williams și trompetistul Dizzy Gillespie.

* Hvalfugl (Denmark) – Som En Faldskærm (Hvalfugl Music, 2019).....„folk & jazz”
....Jonathan Fjord Bredholt: p-no & harmonium; Anders Juel Bomholt: d-bass; Jeppe Lavsen: gtr...sunt danezii de pe acest album cu piese simple și clare cu ecouri de la Esbjorn Svensson Trio/E.S.T. (oare a câta oară găsesc prin cronici asociația asta?)....„dar un (fel de) E.S.T. fără tobe și percuții „dedicate” ci cu multă chitară care-i face pe danezi mai eterici”.

* Øyvind Torvund – The Exotica Album (Hubro, 2019)
....BIT20 Ensemble (16 membri) + invitații Kjetil Møster („saxophones, electronics”) și Jørgen Træen („modular synth, noise”) interpretează o muzică inspirată de stilul anilor ‘50 impus de pionieri în stilul „exotica” precum Martin Denny, Les Baxter sau Esquivel.

* Anna Gourari (p-no, Russia) – Elusive Affinity (ECM New Series, 2019)
....pe acest al 3-lea album la ECM al pianistei sunt 3 suite de muzică clasic-contemporană conectate și la alte domenii și personalități artistice (poetul Joseph Brodsky, musicologii Alfred Schlee și Hans Heinrich Eggebrecht sau sociologul de artă Hermann Wiesler), suite legate de 2 miniaturi din muzica pentru teatru și film a lui Giya Kancheli și una semnată de Arvo Pärt, plus transcripții din teme de J.S. Bach după venețienii Antonio Vivaldi și Alessandro Marcello.

* George Lewis & Roscoe Mitchell – Voyage and Homecoming -live- (Rogueart, 2018)
....mitingul a 2 legende ale jazzului din Chicago care au adunat colaborări pe durata a 5 decade, aici surprinși la recentul CTM Festival din Berlin. Trombonistul G.L. adaugă un laptop de unde răzbate și o voce feminină în piesa de debut „Quanta”, în timp ce R.M. alternează saxofoanele în cele 3 extinse teme, respectiv în ordinea sopranino, alto și soprano.

* Miguel Gorodi Nonet – Apophenia (Ubuntu Music, 2019)
....debutul discografic pentru trompetistul nomad de origine spaniolă Miguel de doar 29 ani (!), devenit cunoscut mai ales în Scandinavia și Rusia și care s-a stabilit din 2006 în UK făcând parte între timp din mai multe trupe: Barry Green Sextet, SEED Ensemble, the London City Big Band sau London Jazz Orchestra. Ceilalți 8 sunt muzicieni cam la fel de tineri.

* Wendy Eisenberg – The Machinic Unconscious (Tzadik, 2019)
....remarcată de John Zorn ca studentă în 2014, iat-o pe tânăra chitaristă fructificând acea întâlnire după 4 ani, același boss al casei Tzadik și permanent promotor de talente asigurându-i „suportul logistic” ce-i include pe versatul baterist Ches Smith și nu mai puțin talentatul basist Trevor Dunn. O nouă Mary Halvorson la orizont, mai ales că unul și același Anthony Braxton le-a fost model comun ambelor? Așa se prea pare, așteptăm noi confirmări. Stilul chitaristic al lui Wendy se revendică de la Derek Bailey, Sonny Sharrock și Marc Ribot, dar cred că de albumul acesta am mai amintit la pereche cu încă unul tot al ei și tot nou, Its Shape Is Your Touch (Vin Du Select Qualitite, 2018)....totuși nu e rău să mai revenim la unele subiecte dacă se merită.

* Paal Nilssen-Love & Ken Vandermark – Screen Off (PNL, 2019)
....interesant disc, un bootleg atipic celor 2, cu 21 de scurte piese sau mai degrabă secvențe acustice extrase dintr-un material video -de aici titlul Screen Off- și editate întro abordare de muzică punk/DIY ca un colaj de producătorul Lasse Marhaug pe post de DJ ca să iasă egale ca durată (!?), cu 2 mici excepții, deci 21 X 2 min  = 42 min.

* Fire! Orchestra – Arrival (Rune Grammofon, 2019)
....este considerat cel mai „spațial” album al scandinavilor (cu nucleul Gustafsson, Berthling & Werliin, dar ajunși aici la formulă de 14 muzicieni) dispuși la reflectarea unor evenimente importante din viață și natură și inspirați de filozofia și arta Zen. Noii veniți, cu vocalistele Sofia și Anna cu tot, de la deschiderea „(I Am a) Horizon” până la finala „At Last I Am Free” (cover după Nile Rodgers/Chic, dar cu o variantă cel puțin la fel de frumoasă a lui Robert Wyatt), oferă momente pline de mister și neprevăzut ce amintesc de iluștrii prog-ului Magma sau Amon Düül II. Minunată și sincopata baladă „Dressed in Smoke. Blown Away”, cu basul și vocalistele în prim-plan. Una peste alta, un album de pus „pe soclu” în postarea de azi, pentru întreaga lună și poate chiar o perioadă mai mare...iată-i pe toți contibuabilii:
 - „Mariam Wallentin: voice; Sofia Jernberg: voice; Anna Lindal: violin; Josefin Runsteen: violin; Katt Hernandez: violin; Leo Svensson: cello; Susana Santos Silva: trumpet; Per Texas Johansson: oboe, bass clarinet, contrabass clarinet; Christer Bothén: bass clarinet, contrabass clarinet; Isak Hedtjärn: bb clarinet, alto saxophone; Mats Gustafsson: baritone sax; Tomas Hallonsten: keyboards; Johan Berthling: bass, electric bass; Andreas Werliin: drums.”

Set nou de 4 albume de la Clean Feed:
* The Selva (Portugal) – Canícula Rosa (Clean Feed, 2019)
....cu Ricardo Jacinto (cello), Gonçalo Almeida (d-bass) și Nuno Morão (drums), cei 3 făcând pe acest al 2-lea lor set electro-acustic liber improvizat Canicula roșie aluzie la minimalismul repetitiv al unor Dawn of Midi, The Necks sau chiar la pionierii krautrock-ului german Can.

* Evan Parker & (Jacob Anderskov's) Kinetics – Chiasm (Clean Feed, 2019)
....„Pe cele patru piese improvizate, grupul explorează structuri melodice, timbrale și ritmice atât la nivel micro cât și macro, creând o matrice dinamică neliniară din care rezultă o imagine sonică oscilantă și strălucitoare, propulsată de o abordare comună a generării în timp real a structurii și formei”...scria într-un „review” care mai evidenția și „permanentul echilibru de forțe” între saxofonistul veteran englez și trioul danez al pianistului Jacob de 44 ani, punctând și faptul că John Coltrane se simte mai acut în muzica lui Evan Parker în ultimii ani. Deci, evident și pe Chiasm.
* Mark Dresser (bass) Seven – Ain’t Nothing but a Cyber Coup & You (Clean Feed, 2019)

....cu Nicole Mitchell (flt), Marty Ehrlich (multi-reeds), Michael Dessen (trombone), Joshua White (p-no), Jim Black (drums) & Keir GoGwilt (vln)
....6 noi compoziții + 5 interludii de bas improvizate la un set de 7 vergele de oțel inventate de lutierul Kent McLagan. Între noile piese, două, în tradiția lui Charles Mingus, se referă la „horror reality-show”-uri despre corupție, răutate, xenofobie și lupte de clasă” iar “Black Arthur’s Bounce” este dedicată gigantului alto-saxofonist Arthur Blythe.
* Miles Perkin (d-bass) Quartet (Canada) – The Point in Question (Clean Feed, 2019)
....feat. Benoit Delbecq (p-no), Tom Arthurs (trumpet), Jim Black (drums)
....Chestiunea în cauză e un album al basistului canadian de 39 ani „cu un sound familiar și totodată nou...o muzică sofisticată de perspectivă, dar vitală, care pare să plutească în aer”.

Set...„energetic” de „fusion” cehesc...
....cu trupa inițiată de chitaristul Luboš Andršt, primele acorduri ale lui 01. „Rano (Part I)” din deschiderea debutului eponim din 1975 amintindu-mi imediat de clasicele albume de la temelia curentului, Spectrum a lui Billy Cobham și Birds of Fire a lui Mahavishnu Orchestra (!)....dar și de „Suita poștală” -niciodată complet finalizată, din păcate- a timișorenilor Post Scriptum, o versiune scurtată putând fi ascultată în link:
POST SCRIPTUM - „Post restant”  (26 mai 1981, live Timișoara, versiune scurtă)
http://www.muzicisifaze.com/alt_articol.php?id=23

Albumele au fost parcurse superficial așa încât sublinierile sunt aproximative:
* Energit (Czechoslovakia) – Piknik (Panton, 1978)
* Energit – Energit & Piknik + bonuses (remastered Indies Happy Trails, 2008)
* Luboš Andršt (gtr, Czechoslovakia) – Capricornus (Panton, 1981)
* Luboš Andršt & Energit – Time's Arrow (Supraphon, 2017)
* Jazz Q Praha – Pozorovatelna („The Watch Tower”) (Panton, 1973)
* Jazz Q – Symbiosis (Supraphon, LP 1974 / Bonton CD + bonus, 1998)
* Jazz Q Martin(a) Kratochvíl(a) – Elegie (Supraphon, 1977)
* Martin Kratochvíl & Jazz Q – Zvesti (Supraphon, 1980)
* Jazz Q – Talisman (Supraphonline, 2016)

      Energit 1975:
- Luboš Andršt – guitar
- Emil Viklický – keyboards
- Rudolf Ticháček – saxophone
- Jan Vytrhlík – bass guitar
- Jiří Tomek – percussions (1, 5)
- Karel Jenčík – drums (2)
- Anatoli Kohout - drums (3, 4)
- Josef Vejvoda - drums (1, 5)

      Energit 1978:
- Luboš Andršt – guitar
- Rudolf Ticháček – saxophone
- Milan Svoboda – keyboards
- Jan Vytrhlík – bass guitar
- Jaromír Helešic – drums
- Jiří Tomek – congas
- Michal Gera – trumpet
- Zdeněk Zahálka – trumpet
- Bohuslav Volf – trombone

Mulțumiri amicului Puiu Wagner din Germania, declanșatorul acestui subiect.
La orizont, pe final de lună mai foarte plină discografic: 

* Henry Kaiser, Anthony Pirog, Tracy Silverman, Jeff Sipe, Andy West – Five Times Surprise (Cuneiform, 2019)
                                                      - va urma- 
                                 

Mai III (2019): „Hărțuirea” noutăților continuă....

Până la al 3-lea flux de noutăți ale lunii, să-i mulțumesc amicului M.K. din Germania pentru mesajul său trimis pe e-mail în care a remarcat:
- Paolo Angeli: "Tibi" și "22.22 Free Radiohead" ale chitaristului care "continuă tradiția europeană a mesajului R.I.O.”, el făcând și o paralelă argumentată cu muzica lui Fred Frith.
- Enzo Pietropaoli, Battista Lena & Fulvio Sigurta: "La Notte"....numind albumul "o revelație, ca un "film noir"...
- Brian Marsella: "Outspoken-The Music Of The Legendary Hasaan"....sugerând și o "comparație cu originalul The Max Roach Trio feat. Hasaan (1965)
- María Grand: "Magdalena"...."debut interesant și promițător"
....punctând și albume care nu i-au plăcut:
- Sonar + David Torn: Live At Moods, respectiv:
- Quintorigo: "Opposites"


* Alex Harding & Lucian Ban – Dark Blue (Sunnyside, 2019)
....Perechea în dialog „baritone saxophone & bass clarinet / piano” funcționează mai bine de 20 ani, protagoniștii armonizându-și de minune chakrele (ca să mă folosesc tocmai de „Chakra”, una dintre piesele albumului). Sau să-i zicem alchimie, ori „interplay”?...Oricum ar fi, interpretarea „merge ca unsă” pe acest album inspirat și componistic și dominant baladesc, cu „multe momente magice” cum scriu și cei de la allaboutjazz.com.

* Tobias Meinhart (t-sax) – Berlin People (Sunnyside, 2019)....with Kurt Rosenwinkel (gtr)
Interesant aspect, plecând de la titlu: saxofonistul bavarez a avut un stagiu de circa 10 ani la New York (visul comun al atâtor muzicieni!), stagiu demarat cam în același timp cu mutarea americanului Kurt Rosenwinkel la Berlin. Dar Tobias a realizat că n-ar putea fi niciodată ca un muzician din Harlem și s-a întors, rădăcinile germane rămânând în centrul identității sale muzicale. La atât de influentul chitarist Kurt de 49 ani care a făcut drumul invers, situația a fost aceea că, deși nativ american, el a rezonat mai bine cu scena germană unde a primit și un post important la Jazz Institute of Berlin. Albumul acesta e și un bun pretext de rememorare (sau de cunoaștere, cui i-a scăpat) a lui:
  - Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
...printre alții și cu violonista Frederika Krier născută la Timișoara, asta apropo tot de Sunnyside sau de mai sus amintitul jazzman român care ne face cinste din diaspora, ex-clujeanul Lucian Ban.


* Randy Brecker & the NDR Bigband – The Hamburg Radio Jazz Orchestra: ROCKS (Jazzline Records, 2019)
* Tierney Sutton Band – ScreenPlay (BFM Jazz, 2019)

* Greg Abate & The Tim Ray Trio – Gratitude: Stage Door Live @ the Z (Whaling City Sound, 2019)....Greg Abate: alto, tenor, baritone sax, flute; Tim Ray: piano; John Lockwood: bass; Mark Walker: drums.

* Charlie Hunter & Lucy Woodward – Music! Music! Music! (2019)....„blues, jazz”
....& Derrek (C.) Phillips (drums)
Album cu covers-uri la “Don’t Let Me Be Misunderstood” (Nina Simone) sau la alte cunoscute piese de succes pentru clasicii Ruth Brown, Bessie Smith, Blind Willie Johnson...ori, mai puțin așteptat, la hitul lui Terence Trent D’Arby „Wishing Well”. 

* Djabe (Hungary) – Overflow -Flow live in surround- (Esoteric Antenna, 2019)

* Djabe (Hungary) – Flow (Esoteric Antenna, 2018)
Cu sau fără Steve Hackett, maghiarii își continuă prolifici povestea lor de succes, studio sau „live” și  cu țintă triplă, pentru că muzica asta este adresată atât fanilor de jazz „fusion” cât și de celor de „word music” sau rock progresiv.

* Walt Weiskopf (t-sax) – European Quartet Worldwide (Orenda Records, 2019)
.....cu Andreas Lang: bass; Carl Winther: p-no & Anders Mogensen: drums
„Worldwide” din titlu se referă la repertoriu care face referiri extinse geo-culturale la Japonia, Scoția, Rusia, Africa și Brazilia.

* Brad Mehldau – Finding Gabriel (Nonesuch, 2019)
„Compoziții Peter Gabriel tratate jazzistic, despre asta o fi vorba?...mă întrebam când am văzut prima dată titlul. Dar nu era vorba de așa ceva.
"La începutul rugăminților voastre pentru milă, am un singur cuvânt să vă spun deoarece sunteți foarte iubiți. Prin urmare, luați în considerare cuvântul și înțelegeți viziunea" (Daniel 9:23)
Muzical, pianistul parcă răspunde cuvântului profetului Daniel, „o formă de inspirație înrădăcinată în respirație și spirit, o forță care mișcă lucrurile în feluri miraculoase”. E vorba deci de un concept de inspirație biblică ambițios pe Finding Gabriel cu referiri și la alți profeți ai Vechiului Testament, cu un nou instrument abordat de pianist: OB-6 polyphonic analog synthesizer (foarte pregnant pe „Proverb of Ashes” și-n tema-titlu finală, dar care poate imita la nevoie și un theremin!)...cu invitații aleși „pe sprânceană”: sopranele Renee Fleming și Anne Sofie von Otter, bardul Chris Thile, perechile Becca Stevens și Gabriel Kahane, respectiv Becca Stevens & Kurt Elling...tenor-saxofonistul Joel Frahm, violinista Sara Caswell, alături de mai vechii colaboratori, ei înșiși somități, Ambrose Akinmusire (tr, flute, saxes, b-clar) și Mark Guiliana (dr). Cred că v-am dat suficiente argumente „pro” acest album (care ar fi fost poate și mai interesant dacă pe alocuri -de ex. pe „The Prophet Is a Fool”- n-ar fi avut ecouri de pe unele vechi producții Pat Metheny (Band).

* Arild Andersen / Clive Bell / Mark Wastell – Tales of Hackney (Confront Recordings, 2019)....„from Confront Core Series”
...„a mesmerically captivating performance” (allaboutjazz.com)
După suedezul Anders Jormin din postarea anterioară, iată-l și pe cel mai faimos basist norvegian întro escapadă de la estetica și idiomul ECM (subiect vechi de polemici printre jazzofilii din Ro), până unde credeți?....într-unul din fiefurile „free jazz”-ului -de mulți văzut ca opozant celui nordic și european- la Café Oto din Londra, împreună cu 2 britanici. Atât de bine le ieșise celor 3 concertul de acolo încât a 2-a zi au intrat într-un studio și au imprimat acest album „transcedental” Povești din Hackney (un cartier al Londrei), tocmai ca să dovedească arbitrariul acestei falii imaginare între „jazzuri”, ceea ce seria Confront Core sper să mai realizeze cu muzicieni din ambele așa-zise „tabere”. Cine-s partenerii basistului de 73 ani pe cele 9 piese numerotate I-IX (cu un insert la final pe IX din al său album Mira (ECM, 2014)? Clive Bell e un specialist al instrumentelor est-asiatice tradiționale, câteva folosite și aici (aparuse anterior la japonezul shakuhachi pe Requiem-ul lui Karl Jenkins (EMI, 2005) și a mai colaborat cu Bill Laswell, David Sylvian și David Toop)...în timp ce Mark Wastell, de peste 2 decade protagonist al scenei improvizate britanice și fondator al Confront Recordings, deși mai bine cunoscut la violoncel, aici face percuție și cântă la shruti box, un fel de harmonium indian.


* Tom Cawley (keybs) – Catenaccio (Ubuntu Music, 2019)
Britanicul a cântat cu Jack DeJohnette, Gregory Porter și Peter Gabriel și are ceva disticții și premii primite până la circa 40 ani (n-am găsit vârsta exactă), fiind descris în diverse ocazii “extraordianar” de MOJO, “vrăjitor” de The Independent, “fantastic” de Time Out. Catenaccio este tactica defensivă italiană din fotbal ce transpare și de pe copertă, dar muzica albumului, cu fler latino și ecouri „fusion” gen Weather Report sau primele albume Return To Forever (cu vocalista Fini Bearman pe post de Flora Purim), cum plastic remarca un critic, este cea care punctează pe tabelă!
Mai contribuie la album și Gareth Lockrane: flutes,  Robin Mullarkey: bass și Chris Higginbottom: drums.
 - Suport: Fini Bearman - Burn The Boat (Two Rivers Records, 2016)

                                                                        Melkweg






* Jameszoo & Metropole Orkest (dir. by Jules Buckley) – Melkweg (Brainfeeder, 2019)
“Naïve computer jazz”-ul interesant al albumului de debut Fool din 2016 nu mi-a scăpat și l-am semnalat pe-aici la vremea sa, pe de altă parte compozitorul, producătorul și electronistul olandez Mitchel Van Dinther -mai cunoscut ca Jameszoo- știa ce riscă din fuziunea pop cu stilul clasic al unei orchestre simfonice de aproape 50 membri. Se pare că a demersul curajos a reușit, cum a fost vorba și în colaborările orchestrei cu Elvis Costello sau Mike Keneally, dar albumul acesta nu captivează „din prima”, trebuie răbdare și „replay” și oricum, evitarea comparației cu Fool.

* Theo Croker (tr) – Star People Nation (Masterworks, 2019)

După albumele 2014’s Afrophysicist și 2016’s Escape Velocity, iată acum un album mai electric spațial și electronic al unui trompetist „Miles Davis-esc”, chiar dacă nu sunt alte referințe directe în afara faptului că Națiunea.... înglobează titlul ...Star People al albumului din 1983 al lui Miles.
„’70s world fusion, modal jazz, alternative R&B, forward-thinking hip-hop & tropical vibes” este o descriere mai amănunțită a ceea ce a realizat fostul elev al lui Donald Byrd, cu saxofonistul Irwin Hall, claviaturistul Michael King, basistul Eric Wheeler și bateristul Kassa Overall, plus câțiva invitați: vocalista Rose Gold, pianistul ELEW sau vocalistul jamaican Chronixx.

                                                                                                          Nocturnes

* Trevor Dunn (bass) – Nocturnes (Tzadik, 2019)

„Am cântat la bas în trupe rock circa 40 ani compunând muzică de cameră mai mult sporadic. Simt acum că direcția asta merită mai multă atenție” zicea recent T. Dunn, unul dintre majorii scenei Downtown/New York. Și așa a rezultat acest album de „classical chamber music & jazz”...cu Carla Kihlstedt (vln), & Vicky Chow (p-no) invitate pe suita „Nocturne No.1-6” și The Secret String Quartet pe restul.

* Chat Noir (Italy) – Hyperuranion (RareNoise, 2019)
...."ambient techno-groove jazz, or sci-fi soundtrack electronica, or synth boogie with dense soundscapes...a futuristic Phil Spector wall-of-sound, cool translucent washes of sound and android rhythms"...ar fi câteva mănunchiuri descriptive stilistic găsite prin cronici, nimic exagerat la „Pisica neagră” italiană...sau, simplificând, avem o mostră aici de cum poate o trupă să facă să sune foarte interesant, de ex. în „Immediate Ecstasy” sau „Glimpse”, elemente nespecifice jazzului din arealul „synth pop & techno dance” (am preferat toate aceste descrieri/încadrări în engleză, unele fiind greu traductibile sau sunând impropriu în românește).
Numiții Michele Cavillari: keybs; Luca Fogagnolo: bass; Daniel Calvi: gtr, synths; Moritz Baumgartner: drums....plus Nils Petter Molvær (tr) invitat pe 4 piese, conduc mesajul lor, cum indică și titlul, întro direcție mai cerebrală, „firul roșu” al albumului: „în universul lui Platon (celebrul filozof grec), Hyperuranion înseamnă realitatea formelor ideale unde sufletul așteaptă să intre în corpul fizic inspirând umanitatea în căutarea adevărului și frumuseții pe Pământ”.

                    Hyperuranion





* Atlantico – New Easter Island (La Fabrica'son, 2019)
.....Sébastien Paindestre (Franța): p-no & compositios & Dave Schroeder (USA): woodwind & compositions....cu Martin Wind (ac-(d)-bass) & Billy Drummond (dr)
Dave Schroeder: „muzicuță cromatică (pe 3 piese centrale) + masivul set de „woodwind” care domină albumul: „piccolo, bass flute, soprano saxophone”, inclusiv rar întâlnitul instrument „Mongolia ever buree” (un fel de ‘horn-trumpet‘, dar membru din familia clarinetului cu același timbru cu al basset clarinetului, care extinde gama de bas a celui standard).
....cu Janis Siegel (de la The Manhattan Transfer) invitată în tema-titlu.
- Album anterior al duoului: En Rouge (2016), primul dintr-un triptic intenționat...deci după New Easter Island va mai urma un al 3-lea album.

* Seba Kaapstad (South Africa/Swaziland/Germany) – Thina -LP/CD- (Mello Music Group, 2019)....„neo soul, electronic jazz, R&B”
Ndumiso Manana, Zoe Modiga, Sebastian Schuster și Philip (Pheel) Scheibel, respectiv un cuplu vocal sud-african și 2 muzicieni cu origini germane, sunt componenții acestui grup global și autorii acestui „revigorant și luminos” al 2-lea album (după debutul cu Tagore, 2016), promovat prin videoclipul „Africa”:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=45&v=fpwW01NZxcY

* Ruby Rushton (Ed Cawthorne, a.k.a. Tenderlonious) – Ironside (22a Music, 2019)
Proiect 100% londonez apelând la jazzul american al anilor '50 și '60, dar cu subtile accente ca să sune proaspăt și contemporan. Excepțiile de la regulă sunt "Prayer for Grenfell" inspirată de tragedia incendiului londonez de la Grenfell Tower din 2017 soldat cu 69 morți, respectiv singura compoziție străină de grup, "Pingwin (Requiem for Komeda)" a clasicului pianist polonez:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=2868&v=A0sdgGrDWVk

Cel mai avangardist jazz al postării de azi, dar și cu cel mai mic tiraj la albumul 2 („limited to 100 copies”), vine din America de Sud prin 2 foarte scurte materiale, de durata a 2 EP-uri (52 min) și cu coperți foarte frumoase. E vorba de un fost trio până în 2017, acum redus la duo/cuplu experimental de tobe și chitară electrică cu o muzică total improvizată apelând și la creuzetul „math rock, no-wave, noise & afro-asian ritualistic music”, melanj curajos deja etalat pe la festivaluri de prin Germania, Austria, Cehia, Polonia, Croația, Serbia și Macedonia:
* Ricarda Cometa (Argentina/Peru) – S/T  -cassette/CD- (Geweih Ritual Documents, 2014 / Jadinista! Rec, 2013)
* Ricarda Cometa (Tatiana Heuman & Jorge Espinal) – 2 (Nefarious Industries, 2018)

Se poate lesne observa că 5 dintre cele 7 țări unde Ricarda Cometa a concertat recent, sunt central și est-europene din fostul „lagăr socialist”, dar nu și România, din păcate, unde la ora asta poate doar clubul bucureștean Control ar avea deschidere spre așa ceva...

Apropo, totuși au mai concertat ori urmează să vină pe la noi și un saxofonist din Neapole de 31 ani, respectiv un grup israelian. Iată cu ce „cărți de vizită”:
** Antonio Raia (t-sax) – Asylum (Clean Feed, 2018)
....un album ambiental solo la tenor-saxofon înregistrat cu 10 microfoane întro fostă sală imensă de mese a azilului Filangeri, respectiv:
** Shalosh (Israel) – Rules of Oppression (Contemplate Music, 2016)
....cu trioului de jazz-rock electronic condus de pianistul Gadi Stern, amintind pe alocuri de suedezii E.S.T. "Regulile opresiunii" nu e cel mai nou album al trioului din Tel-Aviv care tocmai își promovează în turneu noul Onwards and Upwards (ACT Music, 2019), „shalosh” însemnând în ebraică cifra trei.
...."18.05. Sibiu (RO), Sibiu Jazz Festival
.....19.05. Bucharest (RO), Green Hours Jazz Club"
http://www.actmusic.com






















Tot recomandate de prietenii „rubricii” sunt și:
** The Max Roach Trio featuring The Legendary Hasaan (Atlantic, 1965)
....util comparației cu Brian Marsella: "Outspoken: The Music Of The Legendary Hasaan", sugerată de amicul M.K. și amintită de mine în debutul postării.

** Weasel Walter (dr) – Ominous Telepathic Mayhem (ugEXPLODE, 2011)
....„Duets with Peter Evans, Mary Halvorson, Darius Jones & Alex Ward”...album la care presimt c-o să revin întro eventuală portretizare mai amplă a bateristului, deocamdată atât pentru azi, urmează aproape sigur și un „Mai IV (2009)”...