marți, 25 decembrie 2018

Hashima & Fish In Oil (Serbia), via Dušan Jevtovič

Chitaristul Dušan Jevtovič se află în actualitate datorită albumelor:
* Xavi Reija (feat. Tony Levin, Markus Reuter, Dušan Jevtovič) – The Sound of the Earth (MoonJune, 2018)
* Dušan Jevtovič (gtr) – Live at Home (Studentski Kulturni Centar Kragujevac, 2018)
....tocmai amintite pe blogul „victimofspecialrock.blogspot.com” spre finalul postării „Avant Prog 2018 Poll”. N-am o idee mai bună pe post de punte de legătură spre alte 2 trupe sârbești, cele din titlu.
Prima are nume japonez, cel mai probabil sens fiind acela de nume propriu al unei insule nelocuite și sterpe de lângă Nagasaki. Coincidență sau nu, ne amintim că și cuartetul Eyot din Niš condus de pianistul Dejan Ilijić, deja cunoscut pentru câteva apariții „live” în zona noastră de vest, și-a luat numele de la termenul din limba ebraică însemnând tot „insulă (mică)”...și am putea merge mai departe cu asocierile. Hashima se află însă doar la debut discografic dar deja au atras atenția unor reviste prestigioase precum New York City Jazz Record, JazzTimes, JazzWise, 4-tetul fiind compus din:
 - Srđan Mijalković - Tenor Saxophone
 - Igor Mišković - Semi-Acoustic Guitar, leader & composer
 - Aleksandar Hristić - Drums
 - Vanja Todorović - Double Bass

 - Hashima Jazz Quartet // Jazz w Ruinach ("Jazz in the Ruins"), Poland, 2018:
https://www.youtube.com/watch?v=phNVNdOzxM4&fbclid=IwAR1Oo6B5CDGHTs1AmxeCrWz2WODqN_MSpEiQvq0anDrQWOprDM_Br2SG0Mk
Slaski Jazz Club / Silesian Jazz Club




“O neobișnuită confluență de clasicism, vacarm avangardist, lirism și forme folclorice din Balcani”, scria despre muzica „hashimilor” cunoscutul critic Thomas Conrad (de la JazzTimes, All About Jazz, Stereophile), amintind că printre muzicienii preferați de la care s-au inspirat se numără Wayne Shorter, John Zorn și Igor Stravinsky...iar ca subgenuri întrepătrunse subliminal, e vorba de improvizație, post-rock și folclor, curente poetice din literatura europeană și filmele de artă.
Igor Jovanović îi mai adaugă și pe compozitorul clasic sârb Vasilije Mokranjac (1923-1984) plus trupa de rock progresiv Guapo (!?) ca surse ale tânărului cuartet belgrădean pentru total diferit interpretata „Dance for No. 2”, respectiv „Harness” de pe „Tideland”, la modul generic văzut ca „un amalgam muzical și voiaj plin de elemente cinematice, spontan și bine gândit în același timp de către cei 4 muzicieni cu afinități și temperamente diferite...reprezentanți onorabili ai muzicii contemporane sârbești și în afara granițelor naționale chiar înainte să-i putem admira și considera ca pe unii „de-ai noștri”. Putem să-l bănuim de subiectivitate când ne spune că a ascultat albumul Tideland considerându-l nu mai puțin impresionant privind conceptul, intepretarea și calitatea compozițională decât materialele între care l-a inserat cu Bang on a Cann All Stars și Fire!...dar criticul oferă în cronică suficiente argumente pentru a dovedi că n-a exagerat. 
HashimaTideland (Self-released)
http://www.jazzin.rs/eng/hashima-tideland-self-released/

Track list: 01.Dance No. 2, 02. 2 PM, 03. Tideland, 04. Muted, 05. Release, 06. Harness

Apariții „live” ceva mai vechi: Hashima - 2 PM - Live@DKSG 2015@:
https://www.youtube.com/watch?v=9LV-X2lA-2A

STUDIO 6: Hashima:
https://www.youtube.com/watch?v=Uf1jXLO85kc
RTS 3 - Zvanični kanal
Published on 29 Mar 2016

Set List:
00:00 – Introduction 01:55 –
1) Tideland 10:04 –
2) 2 PM 19:45 –
3) Muted 25:35 –
4) Release 33:00 – Introduction 2 33:50 –
5) The Haywain Triptych – I part – Ray of the Microcosm 40:15 –
6) The Haywain Triptych – II part – The Haywain 46:09 –
7) The Haywain Triptych – III part – Satantango

Copyright: Radio televizija Srbije






Pe „peștele în ulei” belgrădean îl știam datorită albumelor din anii 2012-2013 între care debutul Poluostrvo/„Peninsula”, iată a 3-a...insulă din postarea e azi după Hashima și Eyot, recent aflând că cei 5 „pești” au concertat și pe la noi (la Oradea dacă nu mă înșel) și că au o colaborare cu chitaristul Marc Ribot căruia i-a fost desigur pe plac rezonând cu „sound”-ul instrumental original pigmentat cu blues, rock & roll, surf, folk, free-jazz, muzică de film.
Sites:
Facebook, fishinoil.webs.com, reverbnation.com
Membrii trupei, cu chitara și saxofoanele în rol principal:
  - Bratislav Radovanović – guitar
  - Dušan Petrović – saxophones
  - Branislav Radojković – doublebass
  - Fedja Franklin – drums
  - Aleksandar Radojičić – percussion

 - Fish in Oil - Zalazak sunca (2011):
https://www.youtube.com/watch?v=kZNU1dNQYdY

* Fish in Oil ‎– Sve će biti u najboljem redu (Metropolis Music, 2018)
Încă nu mă pronunț după prima ascultare a albumului găsit abia ieri ca să scriu acum ceva aici despre...cel mai important e că noul disc care începe ca un film de-a lui Ennio Morricone și „curge” apoi fluent și fără asperități, face parte dintre acelea la care-ți propui să te întorci cândva.
    - Fish in Oil - Hipsterluk (2018):
https://www.youtube.com/watch?v=O69238_2AI0






* Fish In OilPoluostrvo („Peninsula”) (Self Released, 2012)
* Fish In OilDrnch (Mascom Records, 2013)
(*) Fish In Oil ‎– 3 Ključa -2 CD- (Metropolis, 2016)....album rămas deocamdată unicul necunoscut. Mai cunosc însă câteva piese disparate:
 - Fish in Oil - Fedjino Kolo
                    - Nosorog
                    - Vagon Druge Klas



vineri, 14 decembrie 2018

„Teroarea sfârșitului frumuseții” și alte pepite de jazz vegetal, marin, ecologist, urban, opalescent...


* The Vegetable Orchestra (Austria) – Green Album (2018)
La ce muzică serioasă și improvizații inspirate fac acești 10 vienezi cu consevator secondați de 1 bucătar și 1 sunetist/mixerist, rămâne un detaliu secundar poate doar pentru rubrici gen „curiozități/ciudățenii” faptul că instrumentele „de unică folosință” sunt confecționate ingenios din legume întotdeauna proaspete (folosind și bormașini, ventilatoare, pahare cu apă, pungi și alte găselnițe tehnice pentru efecte), majoritatea legumelor-instrument „consumându-se” în sensul de uzură până la...dispariție până la finalul concertelor (foi de varză, legături de pătrunjel, conopidă rasă, etc). Este desigur și o aluzie la consumismul exagerat în tot acest demers ajuns la al 4-lea material în cei 20 ani de existență a ansamblului, cel mai „verde” dintre toate, concept explicat în primul dintre videoclipurile de mai jos de membrii trupei. Cum să rămâi indiferent când morcovii sau castaveții bine folosiți sună atât de asemănător cu flautul sau clarinetul?
https://www.youtube.com/watch?v=iphNHrILuwE
https://www.youtube.com/watch?v=pwOXFOTagSE

















* Karl Seglem (t-sax, horns, voice / Norway) – Nunatak: Eine Erzählung (NORCD, 2018)
Dacă din motive mai mult sau mai puțin naturale fanii lui Jan Garbarek (71 ani) nu se mai pot bucura de albume noi din partea renumitului saxofonist, Karl Seglem din apropiere ne oferă o alternativă (e drept că nu la soprano ci la saxofon tenor), noul album „Vârf (de munte) golaș” fiind unul foarte elaborat atât muzical cât și ca mesaj ecologic (vezi emblematica „Oamenii se ceartă, natura acționează”). „Un strigăt plin de tristețe” la problemele grave de resurse și efectele asupra mediului (încălzirea globală, topirea ghețarilor, poluarea, despăduririle, etc) în linia vechiului album „Øko” (1992), dar nu unul și de resemnare: „Fiți puternici, rezistați, faceți ce puteți mai bine. Trăiți acum și ascultați acum. Creați ceva. Descoperiți sensul lucrurilor mici care astfel devin mari”...sunt cuvintele pilduitoare ale autorului de pe coperta din spate a variantei LP pe vinil „180 g” a albumului care în funcție de tipul de suport include întro ordine diferită 6, 7 sau 8 titluri. Unul îmi lipsește dar oarecum în compensație generosul Internet mi-a oferit 2 piese mai vechi apărute pe o compilație de jazz nordic din 2008, „Fossil” și „Gammal Rorsle (Old Movement)”
„Musicians:
– Karl Seglem / Tenor Saxophone [Ten.sax], Horns [Goat Horns], Voice
– Kåre Opheim / Drums, Percussion
– Sigurd Hole / Electric Bass [El.Bass], Double Bass
– Lars Jakob Rudjord / Electric Piano [Rhodes], Electric Organ [Philichorda], Organ
– Håkon Høgemo / Hardingfele [Hardanger Fiddle]
– Sigrid Moldestad / Hardingfele [Hardanger Fiddle], Fiddle, Voice
– Andreas Ulvo / Piano, Keyboards
Guest:
– Ketil Thorbjørnsen / Guitar (tracks: 7)”
Albumul este în plus și un bun pretext de revizuire și rememorare pentru anterioarele:
  - norskjazz.no (Ozella Music, 2009)
  - Ossicles (Ozella Music, 2010)
  - NyeSongar.no (Ozella Music, 2013)
  - Nordic Balm (Ozella Music, 2016)
Karl Seglem, Rindabotn video, Live in Concert:
https://www.youtube.com/watch?v=jc4zq2HXio4









* Espen Berg Trio (Norway) – Bølge ("Wave") (Odin, 2018)
Sunt multiple înțelesurile „valului” pianistului pe acest al 2-lea album al formulei, dacă mai punem la socoteală și imaginea de pe copertă și ținem cont și de faptul că atât liderul cât și bateristul Simon Olderskog Albertsen sunt absolvenți ai Institutului de Știință și Tehnologie din Oslo. Dincolo de sensul tehnic la propriu, „Valul” se ridică destul de sus și din punct de vedere melodic, armonic și ritmic pe palierul formulelor de „piano trio”, dar în acest caz nu pot compara cum aș dori și cu anteriorul material „Mønster” din 2015 pe care nu-l cunosc ci o să punctez doar ceea ce am aflat că au detectat criticii, influențele de la titani ca McCoy Tyner și Dave Brubeck sau similitudini cu pianistul de aceeași naționalitate și generație (35 ani), Andreas Ulvo.
 - PJF 2018 Espen Berg Trio (Norway):
https://www.youtube.com/watch?v=bsEgh5SIJjc

Am mai găsit însă ceva recent cu el întro formulă de 4 + 1:
* Bridges (Hayden Powell, Espen Berg, Ole Morten Vågan & Anders Thorén) – Bridges feat. Seamus Blake (AMP Music & Records, 2016)




* Joshua Redman feat. Ron Miles, Scott Colley & Brian BladeStill Dreaming (Nonesuch, 2018)
* François Houle, Alexander Hawkins, Harris EisenstadtYou Have Options (Songlines Recordings, 2018)
* David Preston, Kevin Glasgow, Laurie LoweSomething About Rainbows (Whirlwind, 2018)
* Steve Kuhn Trio with Steve Swallow & Joey Baron – To and from the Heart (Sunnyside, 2018)
* Fred Hersch Trio – Live in Europe (Palmetto, 2018)
* Itiberê Orquestra Familia (Brazil) – Pedra do Espia -2 CD- (2001, Reissue 2018)
* V.A. A Day In the Life: Impressions of Pepper (Impulse!/Verve, 2018)
* The New MastersoundsThe Nashville Session 2 (2018)...."live-in-studio instrum. funk, soul-jazz"
 - The New MastersoundsThe Nashville Session (2016)

** Harriet TubmanThe Terror End of Beauty (Sunnyside, 2018)
      - Harriet Tubman (with Wadada Leo Smith) - Araminta (Sunnyside, 2017)
După „ocrotitorul impunător” (acronime pentru Araminda), albumul de anul trecut „despre devenire, evoluție și colaborare” și reprezentând totodată prenumele de botez al activistei aboliționiste și umaniste clasice de culoare Harriet Tubman (născută Araminda Ross) care dă numele trupei, trioul american recidivează la exact 2 decade de existență cu Teroarea sfârșitului frumuseții, un cel puțin la fel de desăvârșit album dovedind stăpânirea multiplelor genuri, de la jazz, rock și blues, la subsidiarele funk, noise, prog, psihedelic, electronic și experimental, de la piesă la piesă și uneori de la pasaj la pasaj. Ascultări multiple oferă descoperiri așișderea în care veți remarca de pildă transformarea jazzy totală a imnului reggae „Redemption Song” al lui Bob Marley, distorsiuni evident Hendrix-iene la chitară în piesa de deschidere (deși se numește „Tată necunoscut”), tributul adus chitaristului Sonny Sharock în tema-titlu ori reminiscențe de la nume dinafara jazzului ca Front Line Assembly, Parliament/Funkaelic, The Prodigy sau Nine Inch Nails, mai spre final. O să ne amintească de trio și eventual de aceste albume drama biografică pregătită spre lansare „Harriet” (2019), cu Cynthia Erivo și Janelle Monáe în roluri principale.

https://jazztrail.net/blog/2018/11/19/harriet-tubman-terror-beauty-album-review



Allison Miller (dr, perc) & Carmen Staaf (p-no) – Science Fair (Sunnyside, 2018)....with Ambrose Akinmusire (tr)
* Nicole Mitchell (clarinets) – Maroon Cloud (FPE, 2018)
* Hedvig Mollestad Trio (Norway) – Smells Funny (Rune Grammofon, 2018)
* Robbie Lee & Mary Halvorson – Seed Triangular -LP- (New Amsterdam, 2018)
* Norbert Rodenkirchen, Robbie Lee, James Ilgenfritz – Opalescence (Telegraph Harp, 2018)
Reușit calup dominant feminin (primele 4 titluri), cu Mary Halvorson aflată la al 5-lea album în acest an, de data asta ale sale chitare „18-string harp guitar, a 6-string banjo, and an old Gibson acoustic” alăturându-se setului multi-instrumentistului Lee, principal compozitor aici: fluiere antice, chalumeau (clarinet renascentist), soprillo saxofon (care sună mai înalt chiar decât un sopranino!?), plus o gamă variată de muzicuțe. Ceva parcă mai puține folosește pe Opalescence unde-l întâlnim și pe N. Rodenkirchen, un specialist în muzica medievală la flaut autodefinită de respectivul drept „arhaic experimental”.






















* Kamasi WashingtonThe Choice ("EP") (Young Turks, 2018)...* Bonus semi-clandestin de 39 minute la dublul album Heaven & Earth.
* James Brandon Lewis & Chad Taylor (sax & drums) – Radiant Imprints (Off/Belgium, 2018)
    - James Brandon Lewis TrioNo Filter (BNS Sessions, 2016)
* Mansur Brown (gtr/UK) – Shiroi (Black Focus, 2018)

** Lubomyr Melnyk (p-no) – Fallen Trees (Erased Tapes, 2018)
- Lubomyr Melnyk - Son of Parasol:
https://www.youtube.com/watch?v=0PMbKRwo5u0

N-am să dezvolt aici și acum prea mult, m-a ajutat recent involuntar ca să nu fac asta pagina mea de profil de pe Facebook. Dornică să gâdile mereu egoul utilizatorilor, rețeaua face bilanțuri anuale nesolicitate sau „remember”-uri statistice la 1, 2, 3,..n ani de la a n-a postare, iar unul foarte recent dintre acestea din 2015 chiar asta cuprindea: miniportretul celui poreclit „profet al pianului” și considerat Philip Glass al Ucrainei sale de origine ori al Canadei de lungă rezidență, în plus și foarte rapid în execuție cu 13-14 note/secundă, viteză pe care o putea menține continuu, conform wikipedia, o oră întreagă!
Pe 20 decembrie artistul a împlinit 70 ani așa încât recomand o dată în plus acest „Copaci Căzuți” (ce pereche potrivită face acest titlu cu Green Album-ul „vegetalilor” austrieci!) care se adaugă arhivei mele mereu în expansiune unde se mai pot găsi și eventual rememora dintre următoarele:

* Lubomyr Melnyk....Performs KMH -Piano Music in the Continous Mode- (1979)
* Lubomyr Melnyk - The Voice of Trees -Music for 3 Tubas and 2 Pianos- (1983, CD Hinterzimmer/Swiss, 2011)
* Lubomyr Melnyk - The Song of Galadriel (1985)
* Lubomyr Melnyk - Wave-Lox (1985)
* Lubomyr Melnyk - Remnants of a Man/The Fountain/Niche (1985)
* Lubomyr Melnyk & Douglas Perry - Lyrrest -2 CD- (1988)
* Lubomyr Melnyk - Swallows (1992)
* Lubomyr Melnyk - Vocalizes and Antiphons (2006)
* Lubomyr Melnyk - The Self-Luminous Way (2011)
* Lubomyr Melnyk - Corollaries (2013)
* James Blackshaw & Lubomyr Melnyk - The Watchers (2013)
* Lubomyr Melnyk - Three Solo Pieces (Unseen Worlds, 2013)
* Lubomyr Melnyk - Windmills (2014)
* Lubomyr Melnyk - Evertina -EP- (Erased Tapes, 2014)
* Lubomyr Melnyk - Rivers and Streams (Erased Tapes, 2015)
* Lubomyr Melnyk - Piano Music -Selections of Continuous Music for Piano- (Self-released, 2015)
* Lubomyr Melnyk - Illirion (2016)



* John Medeski's Mad Skillet – Mad Skillet (Indirecto Records, 2018)
„Indirect” -ca să mă folosesc de numele „label”-ului unde scot albume și Medeski, Martin & Wood-, acest album cu noua formulă „Tigaia nebună” (!) a organistului ni-i etalează pe 2 dintre veteranii muzicieni din secția ritmică de la Dirty Dozen Brass Band și pe chitaristul deloc de neglijat Will Bernard din aceeași ligă stilistică cu mult mai celebrul John Scofield (asociat al MM & W-ului)...și care nu-i nici el chiar nou apărut în zona „Crescent City”= New Orleans, pe scena unde interferează la ele acasă genurile Jazz, Blues, Funk și Soul/R&B și unde de peste 20 ani a activat destul de discret ca lider -cu toată nominalizarea la Grammy pentru Party Hats-, oferind posterității aceste albume (cu Trio mai există cel puțin unul) pe care le recomand separat sau în bloc și în absolut orice ordine, fanilor lui John Scofield (Will Bernard a mai colaborat și cu Peter Apfelbaum și Jai Uttal (& The Pagan Love Orchestra):
  - Will Bernard 4-Tet ‎– Medicine Hat (Antilles, 1998)
  - Will Bernard (gtr) – Motherbug (Dreck To Disk Records, 2000)
  - Will Bernard (gtr) – Party Hats (Palmetto, 2007)
  - Will Bernard (gtr) – Blue Plate Special (Palmetto, 2008)
  - Rockamovya (ex-Groundation Harrison Stafford, Marcus Urani, Ryan Newman with Will Bernard & Leroy Horsemouth Wallace) – S/T (Young Tree Records, 2008)....„jazz, reggae, dub, ska”
  - Will Bernard TrioOutdoor Living (Dreck To Disk Records, 2012)
  - Will Bernard (gtr) – Just Like Downtown (Posi-Tone, 2013)
Revenind la Mad Skillet și ca să închei, adăugăm și o doză de „psyhedelic rock” în peisajul sonor care mi-a amintit și mi-a făcut dor de albume MM & W gen The Dropper sau Tonic. "E o deschidere spre lucruri neașteptate care se întâmplă...o calitate care face muzica deopotrivă accesibilă și artistică" zicea John Medeski despre album, ceea ce sună mai mult decât o invitație!
https://www.kickstarter.com/projects/johnmedeski/john-medeskis-mad-skillet



* Liran Donin (c-bass)'s 1000 Boats (Israel/USA)  – 8 Songs (Cavalo Records, 2018)
 - Liran Donin / I Can See Tarifa / 8 Songs:
https://www.youtube.com/watch?v=aRuFVafQWXE

“EXCEPTIONAL ALBUM” **** Jazz Album of The Month, John Fordham, The Guardian
“Cultural and musical statement of fierce beauty” **** Nick Hasted, Jazzwise
“Excellent debut” **** Roger Farbey, All About Jazz
“Top 20 Releases of 2018 “ by Jazzwise mag
    - Liran Donin - Double Bass and Vocals 
    - Chris Williams (from Led Bib) - Alto saxophone 
    - Josh Arcoleo - Tenor saxophone 
    - Maria Chiara Argirò - Piano 
    - Ben Brown - Drums 


Alte apariții demne de semnalat:
* Way North (Canada/USA) – Fearless and Kind (Self Produced, 2018)
* Eddie Palmieri (p-no) – Mi Luz Mayor (Ropeadope, 2018)....with Carlos Santana
Rain Sultanov (s-sax) & Isfar Sarabski (organ, p-no) – Cycle (Ozella Music, 2018)
* Rajada (Pedro Sousa, Miguel Mira & Afonso Simões) (Spain) – Rajada (The Multikulti Project/Spontaneous Music Tribune Series, rec. 2015, rel. 2018)
* Evan Parker, Barry Guy, Paul LyttonMusic for David Mossman: Live at Vortex London (Intakt, 2018)
* Honest John & Ab BaarsTreem (Clean Feed, 2018)

Reeditări de marcă:
* Sun Ra (Trio) – God Is More Than Love Can Ever Be (1979, remast. Cosmic Myth, 2018)
* Svein Finnerud Trio (Norway) – Plastic Sun (Sonet, 1970 remast. Odin, 2018)
* Monk Higgins (t-sax) – Extra Soul Perception (1968, remast. Real Gone Music, 2018)





                                                        Plastic Sun

miercuri, 5 decembrie 2018

„Verdeață” Garland-iană proaspătă și abundentă


Când pe la începutul lui martie îl descopeream pe David Garland considerându-l revelația setului postării și al perioadei, reușeam să acopăr o bună parte a discografiei, minus vreo 3-4 titluri. Abia spre sfârșitul lunii respective avea însă să apară exclusiv pe format digital „4 CDul” cel nou abia acum în decembrie descoperit de mine, după ce între timp găsisem și „Conversații...” și eponimul „Lumile dragostei” (vezi mai jos), singurul material în trio cu doamnele Cinnie Cole (banjo & synthesizer) și Ikue Mori (drums, electronics)...și datorită cărora îmi face cea mai mare plăcere să le comentez și să vi le recomand azi cu suportul opiniilor unor somități în materie.
Pentru rememorare, setul din martie fusese acesta, din care se remarca tripleta „Cântecelor de control”:

* David Garland (p-no, gtr, voc, clart, flute, accordion) - Control Songs (Review, 1986)...."Jazz, Art Rock, Avantgarde"
* David Garland - I Guess I Just Wasn't Made for These Times: D.G. performs Brian Wilson (MSI, 1993)
* David Garland - Togetherness (Control Songs, Vol.2) (Ergodic, 1999)
* David Garland with Brian Dewan & Will Holshouser - My Vortex Camera: Control Songs, Vol.3 (Review, 2000)
* David Garland - On the Other Side of the Window (Review, 2003)
* David Garland - Noise in You (Family Vineyard, 2007)

Ei bine, noile găselnițe confirmă, dacă mai era necesar, valoarea și originalitatea acestui artist:
David Garland – Conversations with the Cinnamon Skeleton (Self-Released, 2012)
...album despre carte nimeni altul decât Robert Wyatt (Soft Machine, etc., etc.) spunea:
„Cântece spirituale și melancolice aranjate și interpretate cu-atâta grijă și har și cu o originalitate naturală neforțată; David Garland și amicii săi au comis-o din nou!”
„Paleta de sunete, texte, instrumente și muzicieni invitați în părți variate și distincte formează coerent cântece structural nuanțate care refigurează sunetul experimental din New York etalat întro surprinzătoare accesibilitate...reflectând din partea baritonalului David Garland cunoașterea angajată atât a scenei avangardiste „underground” cât și a celei uzuale de fiecare zi, din „mainstream”-ul suprateran”, evidenția și jurnalistul englez Alex Gallacher / Folk Radio UK.





























În fișa tehnică a albumului o regăsim pe veterana Vashti Bunyan și pe membrii familiei (probabil copiii) Anne și Kenji:
„- David Garland : music, lyrics, vocals, string arrangements, 12-string guitar, drone-modified 12-string guitar, clarinet, flute, piano, Dulcitone, bass, etc.
- Vashti Bunyan : vocals on Like a Blanket, The Long View, and The Trees Agreed.
- Sean Lennon : vocals on The Long View, Maybe (We Won't Wait So Long), and Lightning Shine ; electric guitar and drums on Maybe (We Won't Wait So Long).
- Charlotte Kemp Muhl : vocals on The Long View, Maybe (We Won't Wait So Long), and Lightning Shine ; accordion on Maybe (We Won't Wait So Long).
- Osso (Rob Moose, Olivier Manchon, Marla Hansen, Maria Bella Jeffers) : string quartet on Not There Yet, What I Wanted to Say, and Forever.
- Otto Hauser : drums on Like a Blanket, What I Wanted to Say, and The Trees Agreed.
- Kenji Garland : acoustic feedback guitar on What I Wanted to Say ; inventor/builder of the drone-modified 12-string guitar.
- The Garland family chorus (Anne Garland, Kenji Garland and David Garland) : backing vocals on Splinter Heart, and The Trees Agreed.
Produced and mixed by D.G.”

The Worlds of Love (Cinnie Cole, David Garland & Ikue Mori) – S/T  (LP 1989 / CD Review, 2000)....„art rock electronic, avantgarde, experimental” 
- Cinnie Cole: Vocals, Banjo, Synthesizer
- Ikue Mori (Japan): Vocals, Electronic Drums [Hand Played], Computer [Powerbook], Percussion
- David Garland: Percussion, Performer [Vibrolute], Producer, Mixed By, Artwork
Album interesant singular ca formulă dar care prin cele 2 partenere deschide alte orizonturi sonore de explorat (vezi recomandările de la final). Coperțile sunt lucrări ale muzicianului, le-am postat pe ambele față-verso.

* David Garland – Time Out of Joint -music for modified guitar- (2014)
...este un album experimental la chitara solo modificată de fiul său Keiji. Aș zice chiar cel mai experimental, având în vedere și lipsa vocii.

Tot ce-am amintit până aici este preludiul la „Absolutely stunning!”..., părerea lui John Zorn despre noul:
* David GarlandVerdancy -4 CD- (Tall Owl Audio, 2018)
Trailer:
https://davidgarland.com/
Full album...over 4 hours of music:
https://www.youtube.com/watch?v=Tyf3LiWIlLE

- David Garland: music, lyrics, vocals, arrangements, modified 12-string guitar, clarinet, flutes, piano, bowed psaltery, etc. • Iva Bittová: vocal and violin • Yoko Ono: words and voice • Julian Lampert: double bass • Arone Dyer: vocal • Robin Dann: vocal • Steve Gorn: bansuri flute • Adam Pierce: drums • Otto Hauser: percussion • Christine Gummere: cello • Jonathan Talbott: viola • Kyle Gann: piano • Jared Samuel: vocal

Ce-ar mai putea fi adăugat la „Absolutely stunning!”-ul lui John Zorn, mai ales dacă ne-amintim și de laudele anterioare ale lui Robert Wyatt? Cred -de fapt sunt mai mult ca sigur- că nu există pe lume alt artist sau trupă care să obțină asemenea aprecieri de la 2 monștrii sacri în viață, 2 adevărate instituții muzicale fără expunere și fani în Ro pentru că n-au fost din câte știu niciodată invitați „live”!

Am mai găsit la albumul de peste 4 ore câteva opinii „scânteietoare” pe care nu le mai traduc mot-à-mot:
* “A profoundly coherent and surprising world of immersive sound…the sound of the composer acknowledging and undoing centuries of accumulated tradition and culture to get back to something close to pure music and first mind…nothing less than a new world of revelatory music.” —John Burdick, Hudson Valley One

* “Lovely, lush, beautiful…Sparkling and weird at the same time; and I love it so much!” —Irene Trudel, WFMU

* “Verdancy is a staggering, shape-shifting, four-hour journey…a deep dive that goes against everything we’ve been told about how the overwhelming digital age intake of music is supposed to work, but Garland did it anyway. It’s a bold artistic statement that’s quixotic and rewarding in equal measure.” —Jim Allen, Album of the Day, Bandcamp Daily

Vă mai recomand din creațiile expuse pe site-ul artistului, vizibil-audibile pe variate platforme digitale -alături de link-ul care permite audiția INTEGRALĂ deja amintit-, incluzând și crâmpee din perioada sa de prezentator și realizator de emisiuni la radio, unul important american cu frecvență națională în care David invita săptămânal artiști în maniera „live in studio” în care făcea emisiuni dincoace de ocean ani de zile celebrul promotor britanic, regretatul John Peel.
Pe Vimeo:
         : The Long View / directed by Takahiro Kimora, animated by Rui Miyoshi (4:08)
         : Povídej mi / with Iva Bittová , video by Alon Koppel (14:15)
         : Improv / with Sean Ono Lennon, playing guitars modified with electronics by Kenji Garland (01:22)
         : Diorama / directed, filmed & edited by Amber Benson and Adam Busch, shot on super-8 film (6:14)
         : I Am an I-Beam Girder (1985) (4:44)
Pe YouTube:
                   : Like a Blanket / with Vashti Bunyan (5:33)
                   : Straight Flight Would Be Fatal (6:08)
  - "Spinning On Air" In-studio Performances:
       : Van Dyke Parks “Heroes and Villains
       : Yoko Ono and John Zorn: Improvisation, Live in The Greene Space
      : Nature Theater of Oklahoma “Life and Times Episode 1
      : Jenny Hval “That Battle Is Over
      : Laura Marling “Walk Alone

Îmi rămân ca necunoscute 2 albume, poate mă ajută cineva în sensul ăsta:

* Reveal:  limited 300 copies edition CD, 2006
David Garland: vocals and 12-string guitar

 * Long Song:  CDR, 2007 (limited edition)
3-D blue and red anaglyph glasses included
cover art by David Garland
 - David Garland: voice, bowed psaltery, soprano and tenor recorders • Sally Swisher: voice • Larry Lewis: banjo • Paul Henle: marimba • Paul Galasso: cello
Recorded June 7, 1981, at The Kitchen, 484 Broome Street, NYC

Recomandări:
Cinnie Cole, LaDonna Smith, Davey Williams ‎– Locales for Ecstasy (Trans Museq 9, 1987)
...plus numeroase albume ale violonistei LaDonna Smith sau electronistei percusive Ikue Mori, artiste oricând „calificabile” (mai ales japoneza!) pentru postări și abordări separate cu ele în prim-plan.


luni, 26 noiembrie 2018

Ce s-a mai întâmplat sub „mulțimile pasagere de nori presați”...

Deschidere cu damele:
* Maria Pia De Vito (voc) feat. Chico Buarque – Core („Coração”) (Jando Music, 2017)
* Susie Ibarra (perc) – Perception (Decibel Music, 2017)
* Maria Faust (sax, Estonia/Denmark) – Machina (Stunt Records, 2018)
* Lynne Arriale (p-no) Trio – Give Us These Days (Challenge, 2018)
...2 recuperări care-mi scăpaseră de anul trecut și 2 noutăți cu 4 doamne aflate toate la „înălțime” fiecare la instrumentul ei, italianca Maria Pia putând să fie pusă cu „inima” ei braziliană în acest caz la fel de bine alături de cele 3 albume de „latino jazz” grupate mai jos, în mini setul cu Chucho Valdés și Alan Pasqua





* Ant Law (guitar) - Life I Know (Edition, 2018)
* Kim Myhr (feat. Quatuor Bozzini, Caroline Bergvall & Ingar Zach) – pressing clouds passing crowds (Hubro, 2018)
După succesul anteriorului „You | Me”, „12-string guitar”-istul norvegian se menține acolo sus în liga majorilor noului jazz, acum ca autor al unui album de „poetry & jazz” inspirat de conversațiile londoneze cu Caroline Bergvall, poeta și „visual & performance artist” franco-norvegiancă și poliglotă născută la Hamburg dar stabilită la Londra care-și recită cu o voce hipnotică și incantatorie cu un timbru grav, când cu patos și emfază, când cu fragilă sensibilitate, propriile creații bine ancorate în realitățile europene complexe și complicate ale momentului, în dublul rol de participant și observator. Melodic și armonic la chitarist se distinge empatia față de muzica unor avangardiști bine asimilați ca Robert Ashley, Morton Feldman și Steve Reich, interpretarea bucurându-se și de aportul percusiv și personal al lui Ingar Zach (din trupele Huntsville și Dans les Arbres) și al unui cunoscut „string quartet” canadian din Montreal.



* Ibrahim Maalouf (trumpet) – 14.12.16: Live In Paris -2 CD- (Universal Music, 2018)
Trompetistul franco-libanez și-a marcat prin acest regal fastuos desfășurat pe marea arenă indoor pariziană AccorHotels, plină „ochi” cu peste 20.000 de spectatori și cu zeci de invitați pe scenă, cei 20 de ani de carieră profesionistă.

* Tom Arthurs (trumpet) Trio – One Year (Ozella Music, 2018)
* Oddgeir Berg Trio (Norway) – Before Dawn (Ozella, 2018)
* Jan Gunnar Hoff Group....Featuring Mike Stern (Losen Records, 2018)
2 noi apariții nordice în trio, elegante ca de obicei marca Ozella, cu un eclectic trompetist Arthurs englez de 38 ani și un claviaturist Berg și mai tânăr aflat la debut, plus un surprinzător album de „fusion” parcă croit pe calapodul chitaristului Mike Stern, de altfel chiar autor a circa unei jumătăți din material sunând ca și restul atât de „à l'américaine” încât la fel de bine ar fi putut să apară și cu titulatura inversată „Mike Stern...featuring Jan Gunnar Hoff Group”.











* Chucho Valdés (piano) – Jazz Batá 2 (Mack Avenue, 2018)
* Alan Pasqua (piano) – Soliloquy (Alan Pasqua, 2018)
* V.A. – The Complete Cuban Jam Sessions -5 CD- (Panart, 2018)
La 46 de ani distanță veteranul brazilian Chucho Valdés realizează vol. 2 al inițialului Jazz Batá iar americanul de 66 ani Alan Pasqua (ex-New Tony Williams Lifetime, Giant, Bob Dylan, Allan Holdsworth, Prism, Santana, etc) un album piano solo...în timp ce compilația cubaneză oferă aproximativ 5 ore de fundal ideal pentru Rumba, Cha Cha Cha, Tango și alte dansuri și ritmuri latino.



* Vasil Hadzimanov Band (Serbia) – Lines In Sand (MoonJune, 2018)
Un nou și foarte bun album al pianistului sârb (cu un sunet reminiscent ce amintește pe alocuri cu cel al regretatului austriac Joe Zawinul), împănat cu mulțimea de ingrediente suprapuse filonului său etnic balcanic -„rock, R&B, funk, avant garde, psychedelia, trance, electronica,” etc...- pentru a-l califica încă o dată după „Alive (featuring innovative NYC saxman, David Binney)” din 2016, la standardele reclamate de casa MoonJune și boss-ul Leonardo Pavković...căruia îi și este dedicată "Mr. MoonJune", după cum destul de evidentă mi se pare și adresabilitatea temei de final cu numele și porecla fotbalistului român, „Rege Hadzi” (!)...dar dincolo de acest plăcut aspect apropo de România și români, în afară de pianistul Gia Ionesco acum stabilit în Toronto/Canada și afiliat tangențial marii familii MoonJune Records, e trist că n-am mai găsit niciun alt nume autohton în vastul catalog al casei înființată în 2001, cercul vicios închizându-se cu reprezentarea tinzând spre zero a label-ului în colecțiile discografice ale melomanilor de la noi și de fapt în cultura muzicală în general a promotorilor de orice fel, parcă intenționat „amputate” și de producțiile înruditelor case Cuneiform și RareNoise...lacună care-mi oferă mie însă un motiv în plus pentru insistența focalizării lor pe ambele bloguri.



* Marquis Hill (trumpet) – Modern Flows Vol. 2 (Black Unlimited Music Group, 2018)
* Joseph Shabason (sax, electronics) – Anne (Western Vinyl, 2018)....„ambiental jazz”
* Atlantis QuartetHello Human (Shifting Paradigm Records, 2018)
* The Odd Dogs – Beneath the Surface (Manasus Music, 2018)
Deși se află la al 4-lea album, Atlantis 4-tet a fost acum pentru prima dată ascultat de mine, cei care cunosc mai bine trupa afirmând că americanii în frunte cu Zacc Harris (guitars) și Brandon Wozniak (t-sax) ar fi atins un vârf de potențial artistic. Totuși nimic inovator muzical, stilistic vorbind...În schimb la 5-tetul Odd Dogs vorbim de un debut la care însă principalii componenți Jeff Miley (gtr), Steve Billman (bass) și Andy Suzuki (keyb & woodwinds) implică „dincolo de suprafață” experiențe anterioare solide și lecții bine învățate de la Pink Floyd la Tool, de la Thelonius Monk la Frank Zappa (percuționistul Billy Hulting a și cântat cu Dweezil în proiectul „Zappa Plays Zappa”) sau de la Rush la Jeff Beck, anii '70 fiind foarte prezenți în peisajul acustic general.



* Zack Clarke (p-no) (feat. Chris Irvine, Charlotte Greve, Nick Dunston & Leonid Galaganov) – Mesophase (Clean Feed, 2018)
* Hamar Trio (Klaus Ellerhusen Holm, Hernâni Faustino & Nuno Morão) (Norway/Portugal) – Yesterday is Here (Clean Feed, 2018)
* Peter McEachern (trombone) TrioBone Code (Clean Feed, 2018)....„dedicated to the late trombonist Roswell Rudd”
Mezofaza” pianistului Zack mi se pare cea mai interesantă între cele 3 noi apariții de la Clean Feed Records: starea de agregare sinonimă cu magma -nici solidă, nici lichidă, dar cu calitățile ambelor- se aplică aici metaforic și prin extensie ca reconciliere a polarităților emoționale sau ideilor conflictuale, inclusiv celor muzicale ale forțelor disparate de pe un album-sinteză de jazz academic și cameral. Un pas înainte oricum al pianistului față de debutul de la Clean Feed cu anteriorul bine poziționat în recenzii, „Random Acts of Order” (2017).



* BASta!² (Joris Vanvinckenroye & Jana Arns, ex-Aranis/Belgium) – Vertigo (Home Records, 2018)....„Instrumental Acoustic, Classical, Chamber, Progressive Rock” (conform site-ului „www.discogs.com”)
„Și cu asta...Basta!”: iată una dintre revelațiile întregului set din postarea aceasta, albumul a cărui rezultantă este, cum se mai spune, peste suma părților formate din perechea dublu-bass și flaut (+ voce) din fostul grup Aranis. Și asta pentru ambianța orchestrală creată inspirat de cei 2 într-un stil „fusion” cinematic pe cele 12 piese care vin la aproape 10 ani de la debutul basistului de pe:
* BASta! (Joris Vanvinckenroye) - Cycles (Aranis Solo Project) (2009)....pe care flautista Jana a avut atunci doar rolul mult diminuat de...fotograf. Așa încât, acel 2 matematic plasat „la pătrat/puterea a 2-a” zic eu că mai capătă în afara statisticii și valențe valorice...iar semnul exclamării (!) nu mi se pare nici el pus doar de formă sau exagerat, albumul suplinind și desființarea trupei belgiene Aranis de anul trecut odată cu anunțul viitoarelor proiecte solo ale unora dintre componenți. 



Cu-atâta material „nedefrișat” la dispoziție, mi-am permis luxul rar să-l ascult pe acest „Vertigo” de 3 ori până să scriu toate astea și totuși o să zic „basta” după încă vreo 5 titluri din jazzurile mai avansate, „Pulverizează sunetul” fiind trioul de „avant-jazz/free improv” cu albumul cel nou promovat recent la Wels „Music Unlimited” 32:

* Elliott Sharp Carbon – Transmigration at the Solar Max (rec. 2009, rel. Intakt, 2018)
* Andrew Bernstein (sax) – An Exploded View of Time (Hausu Mountain, 2018)
* Pulverize The Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Sequel (More Is More, 2018)
* Jazabu (Poland) – Lódz Kosmiczna (Audio Cave, 2017)
* Chris Corsano (drums) & Bill Orcutt (guitar) – Brace Up! (Palilalia, 2018)




marți, 13 noiembrie 2018

„Le Guess Who?”12 vs. Wels „Music Unlimited”32

Coda la Acordeon 1 & 2
Mulțumiri celor câțiva domni de la care am avut reacții transmise și pe alte căi decât sub postări la „comments”, e absolut normal ca pentru cine n-are cont pe Google Chrome să nu trebuiască să și-l facă doar pentru asta (eu însumi nu folosesc platforma decât pentru bloguri). Adi Sinescu din Deva a adăugat într-un e-mail câteva nume la prima vedere, Richard Galliano, Fernando Mihalache și Emy Dragoi cu ale sale "Nopți albe" („trebuie și cel puțin un român”, zicea el), (Sofia) Gubaidulina. Plaja stilistică intenționată de mine nu s-a dorit interferată, în măsura posibilităților de separare, cu domeniile etno și muzica clasic contemporană -sau World sau New Music, dacă preferați așa-, cum de altfel mă străduiesc și în general pe acest blog dominat de acele jazzuri pentru care unul dintre cele mai rarissime cuvinte întâlnite cred că este „swing”...
Iată și concertul propus de Adi, cu un rol totuși cam discret al acordeonului:
- Jexper Holmen „Oort Cloud” / Daqian Duo: „Figures del desdoblament” / Arts Santa Mònica, 2015:
https://www.youtube.com/watch?v=t2QiLmjh4V0
Lucrări pentru acordeon sau bayan scrise de veterana compozitoare rusă Sofia Gubaidulina sunt postate pe Internet via YouTube și interpretate de Nemanja Dražić, Sergey Naiko, Luca Pignata, etc. Iar în ceea ce privește concertina, rudă și ea apropiată mai micuță a acordeonului cum e și rusescul bayan, iată site-ul unui exponent important:
Brian Erickson Jazz Concertina Artist:
http://www.jazzconcertina.com/index.php

Frontiera dintre jazzul fie el și avangardist și alte domenii stilistice e însă uneori foarte difuză, poate chiar insesizabilă, un alt exemplu de acest gen din investigațiile acordeonistice fiind ansamblul cameral eclectic din Philadelphia „relaș” (numit astfel după piesa de teatru dadaistă omonimă în care unul dintre autorii muzicii a fost Erik Satie). Cu vechime de peste 4 decade și cândva incluzându-l pe Guy Klucevsek, anamblul a rămas fără acordeonistul/compozitor care și-a urmat spre finele anilor '80 propria carieră solo. Albumul:
* Relâche ‎– Outcome Inevitable -2 CD- (1994)
....etalează „new music” în genul grupării Bang on a Can (All-Stars), 4 teme comandate de 4 compozitori diferiți pentru interpretarea formulei de octet cu viola, saxofoane (alto, soprano și bariton), flaute, clarinet, corn englez, oboi, pian și sintetizator.
https://www.relache.org/about/





















* Deep Energy Orchestra (Jason "Mister E" Everett, Trey Gunn & V. Selvaganesh) – Playing with Fire -live- (7D Media, 2018)
"Mysterious World" from Playing With Fire by Deep Energy Orchestra:
https://www.youtube.com/watch?v=7bE9mz0J0AQ
....prezența pe acest album a unei versiuni de peste 10 min. a minunatei „Lotus Feet” a lui John McLaughlin din 1976 -“a thing of Beauty is a joy forever”, cum o numea scriitorul și biograful clasic american John Keats- spune cam totul despre orientarea de tip fuziune „Prog-Rock / Indo / Western Classic” a acestui album de debut al trioului orienat în spiritul grupului Shakti, toate compozițiile fiind semnate de basistul Jason. CD-ul audio a fost deja lansat, urmează DVD-ul acestui concert în componența:
 - Jason Everett (”Mister E”) – 7-string fretless & 6-string acoustic basses
 - V. Selvaganesh (Remember Shakti, Masters of Percussion) – kanjira & custom drum kit
 - Trey Gunn (King Crimson) – Warr Guitar
 ....with: - Radhika Iyer – 7-string electric violin
              - Anil Prasad – tabla/ Rachel Nesvig – violin/ Aleida Gehrels – viola/ Phil Hirschi – cello
https://www.indiegogo.com/projects/jason-everett-aka-mister-e-live-record-and-film#/
 - Moksha: The Elimination of All Duality, Part One:
https://www.youtube.com/watch?v=nkK3FMbWbhI&feature=youtu.be


Când din varii motive nu ajungi la festivalurile îndrăgite, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să-i asculți acasă pe protagoniști ca să realizezi cam ce s-a întâmplat acolo și ce-ai pierdut. Sigur că lipsește dimensiunea a 3-a „live” cea mai importantă, dar tot e mai mult decât nimic mai ales dacă respectivele concerte nu-s difuzate „live streaming” via Internet (ceea ce se întâmplă rar), YouTube-ul și alte platforme similare nu te prea ajută în acest sens, dar reușești să găsești totuși în compensație componențe cu materiale audio cât mai apropiate -dacă nu chiar identice- cu cele etalate acolo unde n-ai ajuns. Baș' că se mai întâmplă ca unele evenimente să se mai și suprapună, uneori cum a fost în weekend-ul trecut cu 2 festivaluri de câte 3, respectiv 4 zile, primul austriac, celălalt olandez, ambele țintind arealul comun al artiștilor surprinzători și muzicilor aventuroase...în care caz ești obligat s-o faci oricum privitor la cel de la care-ai lipsit. Având „line-up”-urile ambelor evenimente, am căutat desigur muzici de la cei pe care nu-i știam în imaginarul „meci” Olanda - Austria câștigat pentru mine anul acesta de portocalii.

                                      Le Guess Who? 12 / Utrecht, 2018:
                                                     www.leguesswho.nl

De când am ratat-o pe Annette Peacock sunt mai atent la acest festival și surprizele nu contenesc să apară, mai ales dinafara jazzului, pe cât e de posibilă delimitarea: artiști „scoși de la naftalină” cum se mai spune pe la noi, adică uitați sau puțin cunoscuți, de mult timp (auto)retrași sau neglijați, unii excentrici și spectaculoși ca înfățișare, persoane transformate în personaje între care unii foarte personali și originali prin muzica etalată. Sigur că selectarea dintre zecile de participanți girați de 3 curatori (anul trecut au fost 5!) trebuie să fie cât mai riguroasă, sunt acolo mai multe săli/scene (circa 20!) dintre cele mai neconvenționale pentru un public eterogen de vârste, gusturi și exigențe diferite și desigur concertele se mai și suprapun...dar trecând peste cei deja abordați pe-aici, unii de actualitate chiar cu ultimele lor albume, de ex. Lonnie Holley, Art Ensemble of Chicago, Sons of  Kemet (XL), Anoushka Shankar & Manu Delago, Neneh Cherry, Vashti Bunyan, Jerusalem In My Heart, Colin Stetson, Nicole Mitchell, The Heliocentrics, Kaja Draksler & Terrie "Ex" (Hessels), Maja S. K. Ratkje, etc...adică tot atâtea eliminări din listă pe care le-aș numi totuși „pozitive” (în sensul că la unii am mai completat cu ceva pe la discografii), iată-i pe cei acum descoperiți și remarcați, cu un personal top 3 al preferaților 1. Beverly (Glenn-) Copeland, 2. Paddy Steer, 3. Moor Mother:

* Moor Mother (a.k.a. Camae Ayewa / USA)....„hardcore poetry, power electronics, slaveship punk,  protest music, experimental punk rock, hip hop/rap, industrial noise music”
Despre autoproclamata „afro-futuristă”, poetă cantautoare și membră fondatoare a organizației Black Quantum Futurism Collective, am mai scris recent, plus câțiva termeni stilistici. Între timp am adăugat discografiei cu recenta curatoare de la Le Guess Who? 2018 și colaborarea:
- Moor (Mother) X (Mental) Jewelry (Steven Montenegro) – Crime Waves -EP- (Don Giovanni, 2017)....acesta urmând albumului concept visceral politic „Fetish Bones” cu „black ghost songs”, descris de autoare „un voiaj cu un fel de mașină a timpului prin revoltele rasiale din 1866 până în prezent și spre viitorul pe care ni-l construim”.
Am aflat și de „her new band” despre al cărui debut am amintit la momentul apariției anul trecut, însă foarte probabil scăpând atunci faptul că trupa o include:
* Irreversible Entanglements - S/T (International Anthem & Don Giovanni Records, 2017)
https://www.nuits-sonores.com/en/artistes/moor-mother/





















* Paddy Steer (UK) – Bifurcation Arrows Misleading Visuals (2016)...„acid avant-garde jazz, electronic space indie-rock, experimental”
P.S.: Drums, Clavinet, Instruments [Pianet], Glockenspiel, Percussion, Timpani, Banjo, Double Bass, Bassoon, Guitar, Guitar Synthesizer, Bass, Voice, Synth, Violin, Omnichord, Xylophone, producer, recorded by...
   - Paddy SteerThe Fortified Herd (2013)
   - Paddy SteerDragons Breath (2009)
....Poli-instrumentist compozitor foarte interesant acest „DIY maverick” de 52 ani britanic, adânc implicat în scena muzicală din zona Manchester (mai ales ca lider al trupei Homelife), deși la prima „vedere” ai zice că face piese synthi-pop vesele cu iz disco. Dar, cum zice și un titlu ca „Bifurcation Arrow”, sunt bifurcații pe-acolo spre jazzuri cinematice și abstractizări complexe care denotă lecții bine învățate de la iluștrii maeștri Harry Partch, Moondog ori Sun Ra, până la absurdități sonore hilare gen Spike Jones cu clavinetul și basson-ul în roluri principale. „Sună ca un ceas cu cuc elvețian făcut din cofraje de ouă și păr de cal lipite de un interpret la Moog african în magazinul unui negustor de metale vietnamez” este probabil cea mai plastică descriere, ea aparține producătorului Graham Massey. În 2013 Paddy Steer a format un „Sun Ra tribute band” numit fără economie de cuvinte Part Time Heliocentric Cosmo Drama After School Club.
http://narcmagazine.com/interview-paddy-steer/







* Rodrigo Amarante (de Castro Neves) (gtr, voc/Brazil) – 7 Days In Entebbe (Original Motion Picture Soundtrack) (2018)
   - Rodrigo Amarante (ex-Los Hermanos, Orquestra Imperial, and Little Joy) – Cavalo (2013)
* Maria Chavez (turntables / Peru) – Those Eyes of Hers (2004)
* Cüneyt Sepetçi & Orchestra Dolapdere (Turkey) – Bahriye Ciftetellisi (2013)

* Beverly Copeland (USA/Canada) – S/T (1970, 2018)
* Beverly Glenn-Copeland (USA/Canada) – S/T (1970)
* Beverly Glenn-CopelandAtLast! -EP- (1983)
* Beverly Glenn-Copeland ...Keyboard Fantasies... (1986)
„Transgender”-ul veteran de 73 de ani, fostă femeie până prin 2002 iar de atunci după operație bărbat, este un caz rar și interesant însă și ca muzician cantautor (vezi link-urile) la care nu s-au alterat cu vârsta și prin schimbarea de sex calitățile vocale. Merită atenție și (re)considerație toate albumele sale vechi și EPul de mai sus, cele 2 eponime fiind complet diferite unul față de altul și doar unul, cel fără „Glenn”, reeditat recent.
https://www.songcycles.com/
https://www.theglobeandmail.com/arts/the-singer-formerly-seen-as-she/article980339/
https://www.cbc.ca/news/canada/toronto/beverly-glenn-copeland-music-queer-songbook-orchestra-1.4169877





* The Comet Is Coming (UK) – Death To The Planet -EP- (Leaf, 2017).....„jazz, electronica, funk & psychedelic rock”
  - The Comet Is ComingProphecy -EP- (Leaf, 2015)

* Hailu Mergia (keyb & acc/Ethiopia) – Lala Belu (Awesome Tapes from Africa, 2018)
* Midori Takada (perc, Japan, ex-Mkwaju Ensemble)...„East Asian music & jazz”
* Graindelavoix Ensemble / Björn SchmelzerRequiem (2016).....„medieval”

* Éliane Radigue Occam Océan (prèmiere, ONCEIM 26.09.2015, Église Saint Merri, Paris) (2015)
* Éliane RadigueOccam Ocean 1 (Shiin, 2017)
* Senyawa (Indonesia) – Sujud -LP- (Sublime Frequencies, 2018)
Ambele concerte, atât cel al veteranei electroniste franceze de 86 ani cât și al duoului indonezian, sunt recenzate aici:

                     










            
                 
                          Wels "Music Unlimited" 32 / 2018
                                                 www.@musicunlimitedwels.at

* Pulverize the Sound (Peter Evans, Tim Dahl, Mike Pride) – Pulverize the Sound (Relative Pitch, 2015)
* Kompost3 (Austria) – Ballads for Melancholy Robots (Laub, 2015)
* Angélica Castelló & Jérôme NoetingerDisturbio (Mikroton, 2018)
* Chesterfield (Burkhard Stangl & Angélica Castelló) – Consuelo (Mikroton, 2018)
* Cilantro (Angélica Castelló & Billy Roisz) – Borderland (Mikroton, 2016)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl RaAphelion (Aerophonic, 2014)
* Dave Rempis, Joshua Abrams, Avreeayl Ra + Jim BakerPerihelion -2 CD- (Aerophonic, 2016)
* Udo Schindler & Ingrid SchmolinerBlaublatt (Creative Sources, 2017)






N-au fost anul acesta la Wels ci întro ediție trecută, dar au un album nou:
* Peter Brötzmann, Heather LeighSparrow Nights -live- (Trost, 2018)

Alte albume noi de jazz cu puține „asperități”, set încheiat de grupul condus surprinzător de...actorul Jeff Goldblum:
* Angelo Badalamenti & David LynchThought Gang (Sacred Bones, 2018)
....un album mult mai aventuros-experimental decât cinematic (!)

* Jamison Ross (voc, dr) – All For One (Concord Jazz, 2018)
    -  Jamison Ross (voc, dr) – Jamison (Concord Jazz, 2015)
* Ingrid Jensen (tr) & Steve Treseler (sax) – Invisible Sounds: For Kenny Wheeler (Whirlwind Recordings, 2018)
* David Hazeltine (p-no) (with Ron Carter & Al Foster) – The Time Is Now (Smoke Sessions Records, 2018)
* Rudy Royston (dr) – Flatbed Buggy (Greenleaf Music, 2018)
....with John Ellis: b-clar, saxes; Gary Versace: acc; Hank Roberts: cello; Joe Martin: bass
* Anthony JosephPeople of the Sun (Heavenly Sweetness, 2018)
* Marcus Strickland's Twi-LifePeople of the Sun (Blue Note, 2018)
* Jeff Goldblum & The Mildred Snitzer OrchestraThe Capitol Studios Sessions -live- (Decca, 2018)