miercuri, 28 decembrie 2016

Bye-bye ”dark” 2016: Guy Buttery, Building Instrument, BassDrumBone și Omar Rodríguez-López


Final de 2016. An care și-a luat un masiv tribut de muzicieni trecuți ”dincolo” -vorba lui Jim Morrison- , făcându-ne să deschidem dimineața fluxurile de știri cu teama lui ”oare și azi mai aflăm de vre-un...”another one bites the dust?”
Iar sunt rămas în urmă cu muzicile propuse a le focaliza sau măcar aminti, deși am fost mai selectiv cu ”poll”-urile oricum subiective de final de an sau chiar le-am ignorat total pe unele. Adevărul e că mă auto-cenzurez, chiar aici pe blogurile mele, renunțând la un moment dat la muzici care observ că pe termen lung nu stârnesc nicio curiozitate și interes melomanilor vorbitori de limba română (sper totuși ca ei, oricât de mulți sau puțini ar fi, să existe în anonimat mulțumiți cu ”reviews”-uri în engleză sau alte limbi cu circulație mai mare pe mapamond).
Primul artist de azi e un chitarist, alt artist la care-am dat ceasul înapoi în momentul când l-am descoperit abia cu ultima realizare (al 6-lea album), ca să-i remarc apoi prin anterioarele evoluția progresivă. Ca rezultat sunt următoarele 6 + 1 albume, ultimul fiind al unui alt chitarist sud-african din același areal stilistic și prezent pe câteva materiale ale lui Buttery:

* Guy Buttery (gtr/South Africa) - S/T (2016)
* Guy Buttery - Live in KwaZulu (2013)
* Guy Buttery - Songs from the Cane Fields (2005)
* Guy Buttery - Fox Hill Lane (2009)
* Guy Buttery (gtr) - To Disappear In Place (2011)
....A collection of outtakes, remakes, live recordings and demo's from Guy Buttery's South African Music Award winning release, "Fox Hill Lane". "To Disappear in Place" received a nomination for a South African Music Award in the "Best Instrumental" category.
* Nibs van der Spuy & Guy Buttery (cuatro, mbira, tampura, sitar, various ac-gtrs) - In the Shade of the Wild Fig (2012)
* Nibs Van Der Spuy - Beautiful Feet (2006)

De la felul incisiv și totuși melodic de atac al corzilor din primele secunde de pe ”Guy Buttery” (2016) -”Werner Meets Egberto In Manaus (feat. Vusi Mahlasela)”, titlu cu trimitere evidentă la brazilianul Egberto Gismonti- acest chitarist atrage atenția și stârnește curiozitatea lui ”ce va urma”, confiscată mie total apoi pe întregul interval al celor aproape 50 minute ale albumului, cu o muzică ce se derulează ca...”unsă” (”buttery” în eng. înseamnă ”unt/untos”). Detalii apar pe ”www.guybuttery.bandcamp.com” și la această postare de pe YouTube:


 


“Pentru mine discul ”vorbește” despre o altă Africă de Sud. Una care recunoaște tradiția dar e mai interesată în individualism găsind o nouă voce pentru a spune povestea - o Africă de Sud internațională, dacă vreți?” spune Guy Buttery, apropo și de lista măricică de invitați neafricani de pe disc.

* Building Instrument (feat. Mari Kvien Brunvoll) – Kem Som Kan å Leve (Hubro, 2016)
Hubro e o garanție în sine, chestiune care se punea acum era dacă acest trio cu material compus pentru expoziția de lucrări ale clasicului artist german, poetul și autorul de picturi, colaje și instalații Kurt Schwitters, exilat în Norvegia în perioada Germaniei Naziste, se va ridica atât la exigențele exponatelor cât și la așteptările generate de succesul albumului de debut al trioului din 2014. Mai era și ecuație separat luat ca reper și albumul de debut la Jazzland Records al vocalistei Brunvoll, larg ”internaționalizat” după ce piesa ”Everywhere You Go” de pe el a fost remixată de DJ-ul Ricardo Villalobos. Sunt multe semnale că s-a reușit  ”construirea” unui album bun, chiar dacă scurt de 35 minute, cu o muzică pe un ”no man's land” între electronica, pop organic și ceva mai mistic și fantastic”.





* BassDrumBone (Ray Anderson, Mark Helias & Gerry Hemingway) - The Long Road -2 CD- (Auricle Records, 2016)....with Jason Moran: piano (CD 1, tracks 2, 5 ,7); Joe Lovano: tenor saxophone (CD1, track 3, CD 2 tracks 1, 3)
CD 2, #4 & 5 recorded in Lausanne, Switzerland on March 11, 2013
Nu pentru vreo muzică specială am ales acest album dublu-set ce nu aduce inovații, dintre atâtea altele...ci mai ales din respect pentru muzicieni, atât luați separat cât și ca trio trombon/bas/tobe foarte bine sudat și longeviv, formulă care anul viitor va împlini 40 ani de existență: un ”drum lung” (care suntem asigurați pe site-ul trupei că va continua), presărat cu satisfacția celor 7 albume scoase la 5 case de discuri destul de diferite ca orientare, începând din 1989. De remarcat pe noul album și cei 2 invitați de calibru. Ultimele 2 piese sunt extrase ”live” dintr-un concert mai vechi din Elveția.



* Omar Rodríguez-López - Some Need It Lonely (2016)
* Omar Rodríguez-López – Nom De Guerre Cabal (2016)

Portoricanul texan OM-L și-a onorat promisiunea terminării celor 12 albume în 6 luni, cu aceste ultime 2 într-un stil mai experimental din panoplia mai largă a impresionantului ciclu. Verific pe Wikipedia și aflu că pe 30 dec. 2016 e data lansării lui ”A Lovejoy”, probabil finalul seriei. Sau poate nu, pentru că mie-mi ieșiseră 12 la numărătoare până la el...are mai puțină importanță asta, rămâne oricum o prolificitate rar întâlnită în lumea rock-ului de azi ceea ce-a realizat chitaristul care are planificate deja 2 titluri pentru început de 2017 (!)...egalat poate doar în jazz de miriapodicele proiecte ale saxofonistul John Zorn (și tot ca element statistic și asemănător celor 2 și fără a le diminua din merite: albumele lor sunt scurte, cu o medie de sub 40 min).

”La mulți ani” și să ne ”revedem” sănătoși într-un 2017 poate mai puțin încrâncenat.









P.S.: în ”tolba” virtuală de Revelion am pus pentru zilele următoare acest mănunchi pastelat de albume ”world”, sper să fiu ”in the mood” să și ascult dintre ele dacă tot s-au clasat atât de bine (mă surprinde totuși lipsa lui Guy Battery):

http://worldmusiccentral.org/2016/12/26/the-best-world-music-albums-of-2016/

* Las Hermanas Caronni - Navega Mundos (2015)
* Ana Alcaide - Leyenda: World Music Inspired by Feminine Legends- (2016)
* Noura Mint Seymali - Arbina (2016)
* Josemi Carmona & Javier Colina featuring Bandolero - De Cerca (2016)....'spain jazz-flamenco'
* Dawda Jobarteh - Transitional Times (2016)
* La Banda Morisca - Algarabya (2016)
* Maarja Nuut - Une Meeles [2016]
* Harold Lopez-Nussa - El Viaje (2016)
* Refugees for Refugees - Amerli (2016)




miercuri, 14 decembrie 2016

Il s'appelle...Serge


”A cântat la București în anii '80 la Centrul Cultural Francez în grupul de ”gypsy, swing & fusion” al chitaristului Biréli Lagrène”, îmi zicea amicul Horațiu Alexandrescu când i-am spus la telefon că am descoperit câteva albume sclipitoare cu un baterist francez demn de luat în seamă dar necunoscut mie dinainte. Ale sale în primul rând, 2 la număr cu formula Strave, apoi și 2 colaborări cu un pianist (S. Kessler) și în formula de 4-tet a chitaristului din Art Zoyd (A. Eckert). Și pentru că în Strave apare și un basist numit Claude Boussard care te duce instantaneu cu gândul la Jaco Pastorius, am mai căutat ceva separat și cu acesta, găsind albumul cu picantul titlu ”Paprika”, singurul al formulei de septet St. Erhart cu 3 suflători și vibrafon. E vorba în întregul set (*) de intervalul 1980-1983, de genul dominant ”fusion” jazz-rock comun -cu mici diferențe și nuanțe- și de unul și același studio/label Oméga din Strasbourg. Expandând puțin intervalul de timp spre mijlocul decadei, am realizat că Serge Bringolf s-a intersectat și a făcut secția ritmică cu însuși marele Jaco, cel puțin pe ”Heavy'n Jazz” (Live in Rome) al acestuia și pe 2 albume ale lui Biréli Lagrène aflat în acei ani -mai ales în 1986!- în cea mai prolifică fază a carierei (conform Wikipedia):

* 1986 ”Stuttgart Aria” with Jaco Pastorius, Vladislav Sendecki, Jan Jankeje, Peter Lubke, Serge Bringolf (Le Chant du Monde)
* 1986 ”Heavy'N Jazz” (Jaco Pastorius), with Serge Bringolf
* 1986 ”Smoke On the Water”, Live in Rome (Jaco Pastorius, Serge Bringolf)

Setul lui Serge (*):
* Serge Bringolf (dr): ”Strave” -2 LP- (1980)
* Serge Bringolf's Strave: ”Vision” (1981)
* Siegfried Kessler & Serge Bringolf : ”Agboville” (1983)
* Alain Eckert Quartet: ”Alain Eckert Quartet” (LP 1981, CD 2013)
* St-Erhart: ”Paprika” (1980)

Ce puțin a lipsit, în atari circumstanțe, ca Jaco Pastorius, pe atunci încă în Weather Report, să fie prezent (și) în formula Strave...dar și-așa fără el, albumele sunt pline de ”sevă”, Claude Boussard este evident influențat de Pastorius în compoziții robuste, cu ”drive” și ”groove”, plasate stilistic undeva între Magma și Weather Report: ”Délire” (Part I, II et III), ”Strave II”...și în general acolo unde apar vocalizele misterioasei Mano (Kuhn), sunt mai aproape de stilul ”zeuhl”-ul tipic Magma a tobarului Christian Vander și a soției sale Stella (sau, cum au detectat experții tot din arealul francofon, cu Zao, Art Zoyd, ori Jaques Thollot)...în timp ce părțile instrumentale ”conduse” cursiv de basul ”pastorius-ian/jaco-esque”, cu mult mai iluștri americani de la ”Buletinul Meteo” din epicentrul curentului. De remarcat și vocea lui Bringolf audibilă clar chiar în debutul temei-titlu a lui ”Vision”, album mai scurt dar considerat mai inventiv decât 2 LPul de debut...cu ceva în ”Plus”, ca să mă folosesc de titlul suitei în 3 părți:

Fișa tehnică a ”Viziunii” (postat și integral ascultabil pe YouTube, vezi mai jos), conform site-ului ”www.discogs.com”:
Serge Bringolf's Strave: ”Vision” (1981)
Tracklist:
A1 Vision 10:18
A2 Plus I 2:12
A3 Plus II 8:00
B1 Plus III 2:30
B2 Ma-Ho.Peneta 13:20

Credits:
Bass Guitar – C. Boussard*
Drums, Mixed By, Producer, Composed By, Arranged By – S. Bringolf*
Guitar – A. Eckert*, A. Lecointe*
Saxophone – P. Geiss*
Trumpet – D. Petitthory
Tuba – B. Eck
Vibraphone – E. Séjourné*
Vocals – Mano*














miercuri, 7 decembrie 2016

Zappa's Quotes vs. Zappa's Music, 2016


E bine că la comemorarea din fiecare zi de 4 decembrie sunt răspândite tot mai mult prin rețelele de socializare citate din Frank Zappa (”Father of Invention”, cum îl numea cineva) cu vorbe de duh atât de inspirate și valabile și azi, unele intrate în cultura americană și ajunse și dincolo de ea, până la rang de proverbe (ex.: ”Elvis just has left the building”)...dar n-am întâlnit comentat/recenzat mai nimic în media de limbă română, nici cu această ocazie, nici tot anul curent despre noile apariții discografice, indiferent formatul...și n-au fost puține în 2016. Iată cele despre care eu am cunoștință:
* Frank Zappa: ”Little Dots” -live, 1972- (Zappa Records/UMe, 2016), urmare a albumului ”Imaginary Diseases”, 2005.
* Frank Zappa & The Mothers Of Invention: ”The New Maternity -VPRO Radio Piknik” (Netherlands), 1970- (2015)...înregistrat la un post de radio olandez.
* Frank Zappa: ”Road Tapes, Venue #3” -2 CD live in Minneapolis,1970- (2016). #103
* Frank Zappa: ”The Crux Of The Biscuit” (ZFT, 2016)...."the making of ”Apostrophe” (‘)", albumul din 1974 cu cel mai mare succes comercial în Statele Unite. #104
* Frank Zappa: ”Frank Zappa For President” (ZFT, 2016). #105
* Frank Zappa: ”ZAPPAtite: Frank Zappa’s Tastiest Tracks” (2016)...de fapt un ”Best Of/Greatest Hits" (în sens ironic, vizavi de industria muzicală) cu preferințele fiului Ahmet. #106
** DVD: Frank Zappa: ”Eat That Question: Frank Zappa In His Own Words” (2016)
* Zappa/Mothers: ”Meat Light: The Uncle Meat Project/Object Audio Documentary” -3 CD- (Zappa Records/UMe, 2016)
...Păi din aceste 7 albume și un DVD să ne oprim numai la ultimul titlu, acest triplu-set ce continuă reeditarea primei perioade din carieră, respectiv ”The Lumpy Money Project/Object” -3 CD- (Zappa Family Trust, 2008). Încă un 3 CD așadar care, numerotat cu #5 în seria ”Anniversary FZ Audio Documentaries” și cu #107 la general în discografia oficială, aduce nu doar aproape triplarea duratei 2 LP-ului original ”Uncle Meat” din 1969 (circa 75 min.) cu o mulțime de piese noi sau versiuni diferite interesante...dar pentru prima dată pentru apariția pe format CDs au fost folosite benzile ”master” (cele pentru seria scoasă anterior de casa Rykodisk fuseseră alterate de Zappa), rezultând o calitate superioară a sunetului neatinsă înainte! Ăsta ar fi fost de unul singur un motiv suficient pentru achiziție, cel puțin pentru cei mai fideli fani...dar noul set oferă mult mai mult de-atât: un alt ”unreleased” ”Uncle Meat”, o consistentă secțiune de circa 90 min. -CD 2 și o parte din CD 3-  numită “Uncle Meat: Original Sequence.” Detalii apar în recenzia extinsă de la AMG/All Music Guide, plecând de la faptul că, prin contractul semnat în 2012 de Zapa Family Trust cu gigantul Universal Music Enterprises/Group (UMe), se doresc reeditate superior calitativ și distribuite la scară globală, printre altele, albumele dinainte de 1982 la care doar la puține se folosiseră benzile ”master” originale.  
“Whiskey Wah” și “The Whip” conțin solouri de chitară ”previously unreleased”. “King Kong” nu închide setul ca pe albumul original și nu include partea provenită de la Miami Pop Festival. “Cops & Buns” apăruse pe ”The Lost Episodes”, dar întro formă scurtată. “Mr. Green Genes” are pasaje în plus de orgă și vocal, “Dog Breath” renunță la voci dar adaugă chitară și saxofon. “The String Quartet” e un ”medley” care acum sună de studio, nu ”live”. “Electric Aunt Jemima” are un mixaj diferit, mai modern în timp ce “Exercise 4” e o versiune mai elaborată a lui “Uncle Meat Variations”“Mr. Green Genes (alternate mix)” aduce un vocal diferit mixat cu clape adăugate...ca și circa 1 min. și jumătate în plus de chitară la final de “Prelude to Uncle Meat”. De remarcat și cum sună papa Zappa la chitară acustică, destul de rar auzit per total carieră la acest instrument, dar consistent prezent aici deși diferit față de cum se știa în mod normal. Versiunea ”live” la ”Uncle Meat” sună bine și ea, cea instrumentală la “Dog Breath” e mai rafinată și nu atât de răgușită ca pe discul single....până la solo-ul de chitară! ”Un set pe care fanii-l așteaptă de ani buni. Sunetul e mult îmbunătățit și tot materialul adițional excelent” - conchide cronica de pe All Music Guide-. ”Uncle Meat” este argumentat cel mai avangardist, mai dens, mai larg stilistic...dar și unul dintre cele mai dificile albume pentru unii. Este, deasemenea, unul dintre cele mai valoroase, iar noul ”Meat Light...” face într-adevăr dreptate aceastei capodopere.” 
Ideea este că Frank Zappa a gândit ”We're Only in It for the Money”, ”Lumpy Gravy”, ”Cruising with Ruben & the Jets” și ”Uncle Meat” drept albume organic legate într-un concept unitar, ”No Commercial Potential”, astfel încât, cum zicea maestrul, ”dacă am toate benzile, iau o lamă și le tai în bucăți mici, oricum le-aș lipi apoi în ordine diferit-aleatoare, chiar și de 20 de ori, să iasă o piesă care să aibă sens, pe care s-o poți asculta. O lucrare, acest întreg ciclul, dintro ”campanie” pe care o duc zilele astea menită să-i ”scuture”, să-i provoace pe fani ca să-i scoată din complezență și ignoranță și să-i facă să-și pună întrebări”. 



Cele 28 + 19 + 32 titluri de pe cele 3 CD intitulate și fiecare separat, le găsiți pe Wikipedia (care ne mai spune și despre un "nou" album "live in Chicago '78"), aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Meat_Light

Dacă mi-a scăpat ceva, iată în limba engleză cronica AMG:
”If you were paying close attention to the UMG- released Zappa titles, you may have noticed that Uncle Meat was one of the few pre-1982 albums that wasn’t reissued using the original master tapes for the first time (all the Ryko masters were altered by Zappa). Meat Light remedies that by finally releasing the Uncle Meat original vinyl mix, remastered from the original master tapes for the very first time on CD. The results are stunning.
The album literally sounds better than it ever has, with a crisp clarity to all the instruments, even on the most dense tracks. This alone would justify purchase for most Zappa fanatics…but wait! There’s more! Who knew there was ANOTHER Uncle Meat?!? Yes, disc two and part of disc three present “Uncle Meat: Original Sequence.”
Many of the tracks are exactly the same, but with different sequencing and some completely unreleased material, all segued together with some additional contributions from the Apostolic Vlorch Injector (responsible for the blasts of noise on Uncle Meat and We’re Only in It for the Money).
“Whiskey Wah” and “The Whip” are previously unreleased guitar solos. “King Kong” doesn’t end the set; it’s the end of “Side 2” (of four), and it doesn’t include the part that was recorded on a flatbed diesel at a Miami Pop Festival. “Cops & Buns” was included on The Lost Episodes, but in an edited form. Some of the other spoken bits (“Our Bizarre Relationship,” “If We’d Been Living in California…”) have just a little bit of extra material on them, providing a bit of further insight. “Mr. Green Genes” has a slightly different mix with some additional organ and vocals. The “Original Sequence” closes with “Cruisin’ for Burgers”…but that’s not the end of Meat Light! “A Bunch of Stuff” seems to be a spoken intro to the film Uncle Meat. Tracks like “Tango” and “More Beer” are just short cues. The single version of “Dog Breath” is a gas: no main vocals/lyrics — just prominent (and awesome!) backing vocals with extra guitar and saxophone mixed in. “The String Quartet” is a medley of Uncle Meat tunes that was often performed live by the Mothers, but this sounds like a studio version. “Electric Aunt Jemima” is a different, more modern-sounding mix, while “Exercise 4” is an unused further elaboration of the “Uncle Meat Variations.” The alternate mix of “Mr. Green Genes” has a different vocal mix and cool keyboards added. “Echo Pie” takes Jimmy Carl Black’s displeasure in “If We’d Been Living in California” and kicks it up a notch or five. “1/4 Tone Unit” is a short, pretty chamber ensemble piece, “Sakuji’s March” is a short percussion piece, and “No. 4” is a scored piece with some amazing double piano followed by double marimba. The extended version of “Prelude to Uncle Meat” adds about a minute and a half to the standard version, along with some interesting extra guitar at the end. “My Guitar (Proto 1)” is a ripping instrumental with FZ jamming on the “My Guitar Wants to Kill Your Mama” riff. Hearing the guitar from “Nine Types of Industrial Pollution” played at the original speed is extremely interesting. You can hear Frank playing acoustic guitar over a faint, slowed-down drum track. It’s rare to hear Zappa play acoustic guitar at all, and his playing here is quite different than what he’s normally known for. The live version of “Uncle Meat” sounds great. The instrumental version of “Dog Breath” is a bit more refined and not quite as raucous as the single version…until the guitar solo! Meat Light closes with an alternate mix of “The Dog Breath Variations.”
This is a set fans have been waiting for for years. The sound is a huge improvement over all previous Uncle Meat CDs and the additional material is all excellent. Uncle Meat is arguably Zappa’s most avant-garde, most dense, most wide-ranging, and one of his most difficult albums for some. It’s also one of his very best and Meat Light really does justice to this masterpiece.” — (All Music Guide)


Meredith Monk: ”În numele Naturii” (2016)


La 74 ani dintre care în peste 50 a reinventat în felul ei unic limbajul muzicii vocale, Meredith Monk scoate unul dintre cele mai bune albume din carieră și cu siguranță cel mai ecologist, ”În numele naturii”. Pentru acest ”On Behalf of Nature” (ECM New Series, 2016), înregistrat cu al ei Vocal Ensemble, artista s-a inspirat din eseul poetului, activistului de mediu și budistului practicant Gary Snyder, ”Scriitori și războiul împotriva naturii”, lucrare despre rolul de liant al artistului în comunicarea cu entitățile din afara rasei umane prin cântec și dans. În plus, a fost vorba de credința ei în rolul tămăduitor și puterea muzicii care ”vorbește” mai direct și mai convingător decât o fac cuvintele, rezultând o meditație asupra conexiunii intime a omului cu natura și structurile ei interne, fragilitatea ecologiei sale și interdependența cu ea...o piesă cu spațiu creat pentru imaginație, un fluid, un câmp perceptual care să poată expanda conștientizarea a ceea ce este în pericol să pierdem. Altă sursă de inspirație a fost antropologul francez Claude Levi-Strauss și noțiunea sa de ”bricolaj”, asamblarea din imaginație a obiectelor și uneltelor pentru a crea altceva folositor. În genul că notițele artistei (teme, fragmente și fraze incomplete) deveneau, ca semințele, pline de potențial așteptând momentul să înmugurească. ”Am construit noi forme din acest material brut și am fost gratulată să constat că spirala temporală a funcționat: intervalul scurs între acele impulsuri inițiale și momentul prezent a servit pentru a ilumina și îmbogăți ideile avute din start. ”În numele naturii” evocă multiple realități: celestă, umană, microscopică, animală, vegetală sau minerală, ca și procesele nevăzute și ritmurile naturii. Structura care planează peste toate e o arcadă sonoră, cu unele dintre temele de la început revenind până la final, dar în forme variate sau schimbate iar ultimele 2 piese servesc ca o coda extinsă sugerând continuitatea și elasticitatea lumii naturale. Vocile și instrumentele au o pondere sensibil egală, pe alocuri combinate pentru a forma sunete misterioase, peisaje sonore stratificate, complicate dar totuși transparente. Ca întotdeauna, extraordinara fluență și îndrăzneală a membrilor din Vocal Ensemble  m-au inspirat să continui explorarea noilor dimensiuni muzicale” -mai spune artista în booklet, unde-i găsim și pe participanți, între care și bateristul vibrafonist John Hollenbeck care a mai colaborat cu Meredith Monk pentru albumele ”Mercy” (ECM, 2002) și ”The Impermanence Project” (ECM, 2008)...și de care m-am ocupat și separat pe acest blog, fie ca lider la The Claudia Quintet, fie cu realizări solo.









Pe scurt, componența însumată de pe ”back cover” e asta:


                                                On Behalf Of Nature

Defalcată pe piese, componența e asta (conform ”www.discogs.com”):
Tracklist :
1. Dark / Light 1                  4:27
        Keyboards [Keyboard], Violin – Allison Sniffin
        Marimba, Marimba [Prepared Marimba], Vibraphone [Prepared Vibraphone] – John Hollenbeck
        Piccolo Flute [Burmese Piccolo], Contrabass Clarinet, B-Clar, Clar [B♭ Clarinet] – Bohdan Hilash
       Voice – Katie Geissinger, Bruce Rameker, Ellen Fisher, Sidney Chen, Meredith Monk
2. High Realm                1:26
       Vibraphone, Marimba, Glockenspiel [Toy Glockenspiel] – John Hollenbeck
       Violin – Allison Sniffin
       Voice – Katie Geissinger, Ellen Fisher, Bruce Rameker, Allison Sniffin, Meredith Monk
3. Fractal Activity           2:57  
       Clar [B♭ Clarinet], Piccolo Flute [Burmese Piccolo], Recorder [Sopranino Recorder] – Bohdan Hilash
       Vibraphone – John Hollenbeck
       Voice – Ellen Fisher, Meredith Monk, Katie Geissinger, Sidney Chen, Bruce Rameker, Allison Sniffin
4. Environs 1           1:51
       Voice – The Ensemble*
5. Eon            2:56
       Contrabass Clarinet, Contra-Alto Clarinet, Clarinet [B♭ Clarinet] – Bohdan Hilash
       French Horn, Keyboards [Keyboard] – Allison Sniffin
       Vibraphone, Marimba – John Hollenbeck
6. Duet With Shifting Ground              5:22
       Bass Clarinet, Clarinet [B♭ Clarinet], Flute [Seljefløyte] – Bohdan Hilash
       Harp – Laura Sherman
       Vibraphone, Marimba – John Hollenbeck
       Violin – Allison Sniffin
       Voice – Katie Geissinger, Bruce Rameker
       Voice [With] – Meredith Monk, Allison Sniffin, Sidney Chen, Ellen Fisher
7. Environs 2            0:56
       Percussion [Rasping Stick] – John Hollenbeck
       Voice – The Ensemble*
8. Pavement Steps            2:04
       Clarinet [E♭ Clarinet], Contrabass Clarinet – Bohdan Hilash
       Keyboards [Keyboard] – Allison Sniffin
       Marimba [Prepared Marimba], Cymbal [Hi-hat Cymbals] – John Hollenbeck
       Voice – Sidney Chen, Ellen Fisher, Katie Geissinger, Meredith Monk, Bruce Rameker
9. Evolution            4:40
       Contrabass Clarinet, Bass Clarinet, Clarinet [B♭ Clarinet] – Bohdan Hilash
       Percussion, Marimba [Prepared Marimba], Idiophone [Bowed Flexatone] – John Hollenbeck
       Violin – Allison Sniffin
       Voice – Sidney Chen, Katie Gessinger, Meredith Monk, Bruce Rameker, Allison Sniffin
10. Ritual Zone           4:08
        Marimba [Prepared Marimba], Percussion – John Hollenbeck
        Violin – Allison Sniffin
        Voice – Sidney Chen, Katie Geissinger, Bruce Rameker, Allison Sniffin
11. Water / Sky Rant         5:48
        Clarinet [E♭ Clarinet], Reeds [Macauan Bird Calls], Whistle [Burmese Whistles], Flute [Seljefløyte] –           Bohdan Hilash
        Harp – Laura Sherman
        Keyboards [Keyboard], French Horn, Voice – Allison Sniffin
        Vibraphone [Prepared Vibraphone], Cuica – John Hollenbeck
        Voice – Meredith Monk
12. Memory Zone           4:23
        Bass Clarinet, Clarinet [B♭ Clarinet], Clarinet [E♭ Clarinet] – Bohdan Hilash
        Harp – Laura Sherman
        Keyboards [Keyboard], Violin – Allison Sniffin
        Vibraphone, Marimba – John Hollenbeck
        Voice – Sidney Chen, Bruce Rameker, Katie Geissinger
13. Environs 3              0:55
        Voice – The Ensemble*
14. Harvest             3:18
        Oboe [Horanåva], Whistle [Burmese Whistles], Flute [Sulittu] – Bohdan Hilash
        Percussion, Marimba [Prepared Marimba] – John Hollenbeck
        Piano, Keyboards [Keyboard] – Allison Sniffin
        Voice – Meredith Monk, Ellen Fisher, Katie Geissinger, Sidney Chen, Bruce Rameker, Allison Sniffin
15. Dark / Light 2          3:07
        Bass Clarinet, Clarinet [B♭ Clarinet] – Bohdan Hilash
        Keyboards [Keyboard], Voice – Allison Sniffin
        Marimba, Bells – John Hollenbeck
        Voice – Katie Geissinger
16. High Realm Reprise            1:01
        Vibraphone, Marimba, Glockenspiel [Toy Glockenspiel], Cymbal [Hi-hat Cymbals] – John Hollenbeck
        Voice – Katie Geissinger, Ellen Fisher, Allison Sniffin, Meredith Monk, Bruce Rameker
17. Fractal Mirror            1:56
        Voice – Ellen Fisher, Bruce Rameker, Meredith Monk, Sidney Chen, Katie Geissinger, Allison Sniffin
18. Ringing             3:29
        Clarinet [B♭ Clarinet], Bass Clarinet – Bohdan Hilash
        French Horn – Allison Sniffin
        Harp – Laura Sherman
        Vibraphone – John Hollenbeck
        Voice – Katie Geissinger, Meredith Monk, Ellen Fisher, Sidney Chen, Bruce Rameker
19. Spider Web Anthem          6:07
        Marimba – John Hollenbeck
        Piano, Violin – Allison Sniffin
        Voice – Allison Sniffin, Katie Geissinger, Meredith Monk