marți, 24 ianuarie 2017

...Cu nimic mai prejos: Andreas "Vocal Extravaganza" Schaerer și Gino Sitson


După 2 voci feminine (franțuzoaicele Leïla Martial și Anne Paceo), ideea era să continui cu o postare despre 2 vocaliști interesanți și prea puțin cunoscuți pe la noi, fără a bănui că există chiar o legătură la una dintre perechi, duoul Vocal Acrobats despre care a apărut și un film documentar regizat de elvețianul Klemens Schiess, ”Vocal Acrobats: The Passion of an Improvised Journey” (2016), cu trailerul aici:
http://vocal-acrobats.ch/trailer
http://www.imdb.com/title/tt6132584/plotsummary?ref_=tt_ov_pl

Era pe undeva firesc ca cei doi, ambii francofoni, să se intersecteze pe undeva și să-și descopere pasiunea comună pentru experimente vocale, eu abia aștept primul material scos împreună ca Vocal Acrobats, sau măcar vizionarea unui concert ”live”.
„Songsters, crooners, scat singers” sunt 3 tipuri de vocaliști de jazz cu maniere de interpretare destul de rar întâlnite laolaltă la unul și-același artist...iar dacă mai apare pe de-asupra și ”beatboxer”, parcă devine și mai interesant, nu? Ei bine, elvețianul Andreas Schaerer (40 ani) le întrunește cu brio pe toate, iar camerunezul-american de vârstă apropiată Gino Sitson -pe numele lui de botez Pierre-Eugène Sitchet-, dacă nu excelează ca imitator de instrumente, are în schimb trecut în C.V. și calitatea de ”chercheur/cercetător” în muzicologie. Și deși i-am văzut încă puțin pe video, am suficiente argumente audio să-i consider pe amândoi, -tot cu un termen de limbă engleză greu de echivalat maximum de fidel în românește-, și excelenți...entertainer-și: 3 albume cu Gino, considerat de mai mulți cronicari ”noul...”,”între Al Jarreau și Bobby McFerrin” sau ”Al Jarreau sau Bobby McFerrin-ul camerunez/african” (el preferând să-și numească muzica ”afro jazz” și să cânte textele mai ales în dialectul centrafrican ”medumba”)...respectiv, 10 albume în variate formule cu elvețianul Andreas, pe care eu îl ”văd”, datorită tendinței sale frecvente spre o muzică de cabaret avangardist, ca echivalentul masculin la Erika Stucky. I-am cunoscut pe ambii datorită ultimelor lor albume apoi treptat am reușit să decelez și o parte din discografia audio (există și cel puțin 2 DVD-uri) deloc săracă a elvețianului din Berna poreclit "Vocal Extravaganza" și între altele, profesor din 2009 la clasa de ”Vocal Jazz, Ensemble & Improvisation” la Universitatea de Arte din Berna. Iată cel mai nou album al său, realmente o surpriză concertistică plăcută de început de an de la ACT Music/Germania  în care Andreas este pus în context simfonic împreună cu grupul/proiectul său cu care are cele mai multe apariții, Hildegard Lernt Fliegen (”Hildegard Learns to Fly”):
* Andreas Schaerer (voc, Switzerland): ”The Big Wig: Hildegard Lernt Fliegen meets The Orchestra of the Lucerne Festival Academy” -live- (ACT Music, 2017) -CD + DVD-







...și alte albume, scoase mai ales la casa Unit/Elveția, așa cum apar notațiile pe foarte frumoasele și pastelatele coperți principale în serie mai mult ca sigur, cel puțin cele cu grupul Hildegard Lernt Fliegen, realizate de unul și același artist (atenție, 2 dintre ele au fost înregistrate/lansate foarte aproape de noi, în Ungaria și Rusia!):



























* (Andreas Schaerer's) Hildegard Lernt Fliegen: ”The Fundamental Rhythm of Unpolished Brains” (Yellowbird/Enja, 2014)
* Andreas Schaerer, Wolfgang Zwiauer & Arte Quartett: ”Perpetual Delirium” (BMC/Budapest Music Center Records, 2015) (CD și DVD)
* Andreas Schaerer & Bänz Oester: ”Schibboleth” (Unit, 2008)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”Hildegard Lernt Fliegen” (Unit, 2007)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”...vom fernen Kern der Sache” (Unit, 2009)
* (Andreas Schaerer's) Hildegard Lernt Fliegen: ”Cinéma Hildegard: Live In Russia & Elsewhere” (Unit, 2011)
* Andreas Schaerer's Hildegard Lernt Fliegen: ”Live In Goettingen” (Yellowbird Records, 2013) (CD și DVD)
* Rom / Schaerer / Eberle: ”At the Age of Six I Wanted to Be a Cook” (Unit, 2013)
* Rom / Schaerer / Eberle: ”Please Don't Feed the Model” (Unit, 2011)
Ultimele 2 sunt albume în trio ale lui Andreas cu chitaristul Peter Rom și trompetistul Martin Eberle.


 

Privind acum retrospectiv după multe ore de audiție, ceea ce oferă în plus noul ”The Big Wig...” de la început este umorul, rar întâlnit în arealul muzicii ”serioase”, de unde și expresiile ”jongleur” și ”magician” pe care le-am găsit printre recenzii apropo de carisma sa. Pe de altă parte, el se dovedește aici și un foarte valoros compozitor și improvizator, cu 6 teme/mișcări orchestrale ample incluzând părți cântate de 66 interpreți (ex. în ”Zeusler”, ”If Two Colossuses”) într-un adevărat ”show” care, zic cei care au văzut DVDul, a stupefiat în modul cel mai plăcut audiența din Lucerna!
Andreas a făcut cuplu și cu Bobby McFerrin în 2012 la un festival de jazz, totuși cel care a fost și mai mult asociat stilistic americanului cu care și seamănă fizic (dacă ni-l amintim pe Bobby McFerrin-l din vremea lui ”Don't Worry Be Happy”) rămâne camerunezul Gino Sitson stabilit cum aminteam deja în SUA, iată care sunt 3 dintre albumele sale pe care le știu și le recomand în ordine descrescătoare:
* Gino Sitson: ”Body & Voice” (Buda Musique, 2016)...."African Al Jarreau or Bobby McFerrin in Medumba language"
* Gino Sitson: ”VoiStrings” (Buda Musique, 2014)
* Gino Sitson: ”Song Zin'...Vocadelic Tales” (Miranha Musik, 2002)

https://www.youtube.com/watch?v=IfAxOQFf2Vo





















https://www.youtube.com/watch?v=3IZSdcZTTto

Recomandări la Rom / Schaerer / Eberle:
* Soweto Kinch: ”A Life in the Day of B19: Tales of the Tower Block” (Dune Records, 2006)
* Bänz Oester (c-bass): ”Blosperment Suite” (Leo Records, 2007)




sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Leïla Martial și Anne Paceo, apariții ”funambulești” la Laborie Jazz


Fundația caritabilă La Borie en Limousin, având sediul într-un castel de lângă Limoges și mai multe încăperi adaptate în studio de înregistrări sau găzduind concerte ”live”, a falimentat în 2015...însă nu și casa de discuri subalternă existentă din 2006, cu 2 branșe între care de la ”Laborie Jazz et Musiques du monde” am semnalat mai multe apariții interesante între 2019-2013 ale unor artiști precum Yaron Herman, Émile Parisien, Shai Maestro sau Daniel Humair Quartet. În ultimii 2-3 ani acestea parcă se răriseră, iată însă că 2 noi nume feminine vin recent să consolideze un bloc discografic oricum solid de jazz avansat contemporan francez, de fapt un anume tip de ”fusion” de jazz, electro-rock, indie-pop și ”world”: vocalista Leïla Martial și baterista/bandlidera Anne Paceo. Inseparabile pentru că prima e vocalistă în trupa secundei, deși albumele ei solo sunt entități distincte, 2 la număr și scoase la aproape 5 ani distanță:







* Leïla Martial: ”Dance Floor” (OUT NOTE / Harmonia Mundi, 2012)
Album de debut cu cuartetul propriu câtuși de puțin...dansant, încadrat de ”Avant de Sourire” (”înainte să zâmbiți superior, mai întâi ascultați-mă”, pare a spune L.M. prin acest titlu) și cea mai lungă și elaborată temă, ”Voyageur”.
* Leïla Martial: ”Baabel” (Laborie Jazz, 2016)
Legat ”Ombilic”-al de debut (titlul piesei a 2-a), vocalista o ia pe ”drumul cel mai scurt” (”Le Chemin le plus court”) printro paletă plină de diversitate, suplețe, îndrăzneală în experiment (”Limbes”, ”Le Chemin...” sau părți din ”Smile”), amplitudine și autocontrol superior al vocii, crescendouri graduale atractive à la Carla Kihlstedt, inserturi recitative, pasaje ”afro” în ”Baabel II” sau riff-uri King Crimson-iene în ”Les Rivages d'Ondine”...așadar un deja format stil personal și o tehnică acrobatică vocală ”funambulescă” cu silabe și onomatopee între Scat și Yaourt, amintind și de azero-germanca Aziza Mustafa Zadeh (care, apropo, e încă activă concertistic vorbind, dar cu ultimul album ”Contrasts II” lansat în urmă cu aproape 10 ani...).
L.M., revenind, este o voce de urmărit și în alte proiecte simultane actuale -FiL, Plastic, Organic 5tet, etc (vezi  http://leilamartial.com/fr/onepage/)...inclusiv vocalistă de bază pe albumul:
Anne Paceo: ”Circles” (Laborie Jazz, 2016)...unde întâlnim o Leïla Martial cu o idee mai ”cuminte”, împărțind rolul vocal cu titulara bateristă pe un album cu mai pregnante pasaje instrumentale, mai ales executate la soprano-saxofonul lui Émile Parisien și în care clăparii Tony Paeleman și Adrien Daoud se dublează de câteva ori. Excepție de la ”cumințenie” e ultima piesă ”A Tempestade” în care cu greu îți dai seama dacă ce auzi provine de la vre-un saxofon sau din esofagul Leïlei Martial, ori din ambele (?!)
Două interviuri cu Leïla Martial și Anne Paceo, aici:

http://culturebox.francetvinfo.fr/musique/jazz-blues/leila-martial-funambule-vocale-de-retour-avec-baabel-247229
http://culturebox.francetvinfo.fr/musique/jazz-blues/victoires-du-jazz/anne-paceo-circles-les-voyages-sonores-d-une-batteuse-241091





Recomandare:
Anne Paceo: ”YÔKAÏ” (Laborie Jazz, 2012)



luni, 9 ianuarie 2017

Jazz la telegraf: Nigel Price/ Alessandro Fadini/ Naked Wolf/ Barry Guy, Marilyn Crispell & Paul Lytton/ Renku/ Jonathan Finlayson & Sicilian Defense/ Steve Lehman & Sélébéyone/ Keiji Haino, Jozef Dumoulin, Teun Verbruggen...


Descoperiri recente și noutăți interesante în jazz, în descrieri telegrafice:

* Nigel Price Organ Trio -cu 3 albume, incluzând noul ”Heads & Tales, Volume 2” -2 CD- (Whirlwind Recordings, 2016), continuare a seriei inițiate cu Vol. 1 în 2011. Formula de bază și invitații: Nigel Price - guitar, Matt Home - drums, Ross Stanley - Hammond organ....with Alex Garnett - alto & tenor saxophone, Vasilis Xenopoulos - tenor saxophone. E cel mai tradițional jazz din tot setul iar liderul n-are nicio legătură de rudenie cu Alan Price, organistul englez de 74 ani din The Animals.

* Alessandro Fadini: ”A Dark and Stormy Day” (Fresh Sound New Talent, 2016)
Numele label-ului e mai mult decât elocvent: avem de-a face cu un tânăr și promițător pianist italian școlit și în Franța și stabilit din 2011 la New York unde și-a desăvârșit studiile sub tutela lui Marc Copland. Aici îl ascultăm la debut cu 4-tetul său acustic din care se distinge saxofonistul (alto & soprano) Josiah Boornazian, autor a 2 piese (muzician lansat și el separat deja cu un album de studio și unul ”live”):
https://josiahboornazian.bandcamp.com/album/intersection

Iată-l descurcându-se bine pe Fadini și în duo cu bateristul Luke Markham:




* Naked Wolf: ”Ahum” (Clean Feed, 2016).
Cvintet eclectic rezident olandez cu membri originari din Australia, Brazilia, Finlanda, Olanda și Austria, iar noul lor album, este un ”set infecțios și demonic cu o energie de rock hipnotic și improvizații inteligente cu schimbări rapide de dispoziție și puls” (conform All About Jazz).





 * Barry Guy, Marilyn Crispell & Paul Lytton: ”Deep Memory” (Intakt, 2016)
Trio ”clasic” de bas, pian și tobe cu 3 veterani ai scenei jazzului improvizat care vor împlini toți în primăvară, întâmplător sau nu, una și aceeași frumoasă vârstă de 70 ani!

* Renku (Michaël Attias / John Hébert / Satoshi Takeishi): ”Live in Greenwich Village” (Clean Feed, 2016). Trioul din New York (alto sax, d-bass & drums) a preluat numele japonez al formei improvizate de poezie -înrudită cu haiku- care balansează libertatea de expresie cu precizia, în încercarea unei transpuneri echivalente în muzică.





















* Tomas Fujiwara (dr), Ben Goldberg (clar), Mary Halvorson (gtr):The Out Louds” (Relative Pitch Records, 2016)
Reproduc în traducere din engleză o mini-cronică descriptivă: ”Metoda de lucru pe acest album e căutarea sonoră coborâtă la nivel de decibel cu decibel. Odată defragmentată, muzica poate fi transmisă ascultătorului în forma și frumusețea ei pură. De exemplu, o persoană contemplând fragilitatea existenței părăsește curând această lume, în timp ce existența fragilă în sine a universului continuă de-a pururi. Din acest motiv titlurile pieselor de pe album derivă din numele perene ale florilor întâlnite la Grădina Botanică din Brooklyn.”



* Jonathan Finlayson & Sicilian Defense: ”Moving Still” (Pi Recordings, 2016)
Noul album, al 2-lea ca lider, al trompetistului Jonathan -discipol al lui Steve Coleman- aflat în ascensiune, secondat aici de pianistul Matt Mitchell și chitaristul Miles Okazaki, cu John Hébert (bas) și Craig Weinrib (perc). Anteriorul album al formulei s-a numit ”Moment and the Message” (2013).
* Steve Lehman & Sélébéyone: ”Sélébéyone” (”Intersection”) (Pi Recordings, 2016). Noul proiect al alto-saxofonistului se inspiră din...și include părți vocale în dialectul centrafrican ”wolof” cântate de hip-hop-erul senegalez Gaston Bandimic, ”sarea și piperul” acestui album.
Privind partea finală mai recentă cam de după 50 a listei principale de 64 de titluri din catalog, aici:
https://en.wikipedia.org/wiki/Pi_Recordings
....”Moving Still” și ”Sélébéyone” vin de la casa condusă de Seth Rosner ajunsă un ”brand” respectat -dacă nu chiar o garanție în sine- în jazzul avangardist (ca și anterioara Relative Pitch, de altfel)...și având în vedere tradiția și statisticile ultimilor ani, cele 2 albume sunt deja sau vor ajunge cu siguranță în ”poll”-urile de preferințe pe 2016 ale mai multor critici cunoscuți.





* Keiji Haino, Jozef Dumoulin, Teun Verbruggen (Japan/Belgium): ”The Miracles of Only One Thing” (Sub Rosa, 2017)
Demers post-punk/industrial, experimental, ”noisy” și improvizat...la una dintre extremele stilistice ale casei belgiene Sub Rosa, dar altfel în nota obișnuită a japonezului de 64 ani activ pe acest teren vâscos încă din anii '70. Piesa nr. 2 ”Hotel Chaika” atinge paroxismul sonic, vocal și instrumental, apoi o stare de acalmie suspectă (pentru ”depresurizare”?) în titlul de sezon ”Snow Is Frequent, Though Light, in Winter”.





Cred că-i destulă informație în recomandările de azi, la orizont așteaptă alte noutăți cu saxofonistul spaniol (din Valencia) Perico Sambeat cu un album cu muzica lui Frank ZappaTim Berne's SnakeoilLok 03+1 (Aki Takase, Alexander von Schlippenbach, DJ Illvibe & Paul Lovens), norvegienii Moskus, vocalistele Marlene VerPlanck (82 ani!) și Kristin Chenoweth, pianistul Misha Tsiganov, 2 CD-ul Snarky Puppy, jazzul electronic rafinat al lui Carlos Niño & Friends (”Flutes, Echoes, It's All Happening!” /Leaving Records, 2016)...monumentalul ”David” (ECM New Series, 2016) al grecoaicei Eleni Karaindrou sau setul german consistent recent de la ACT Music:
* Jan Lundgren, Mattias Svensson & Bonfiglioli Weber String Quartet: ”The Ystad Concert: A Tribute To Jan Johansson” (ACT Music, 2016)
Nils Landgren: ”Christmas With My Friends V” (ACT Music, 2016)
* V.A.(Knut Reiersrud, etc): ”Jazz At Berlin Philharmonic VI: Celtic Roots” -live- (ACT Music, 2016)
* Nguyên Lê & Ngô Hông Quang feat. Paolo Fresu: ”Hà Noi Duo” (ACT Music, 2017)








”Unde dai (2 X Dwiki Dharmawan)...și unde crapă (Jerry Goodman)!”

Pe 24 dec. 2016 postasem despre acest album::
* Vasil Hadžimanov Band (feat. David Binney): ”Alive” (MoonJune Records, 2016)
...și nu credeam să revin atât de repede la vreo producție de la casa orientată spre ”fusion”, MoonJune Records/New York. Însă o postare pe Facebook a boss-ului Leonardo Pavkovic despre un viitor album din 2017 al unui septet în care e inclus și pianistul român Gia Ionesco, stabilit în Canada...plus cotația excelentă din Downbeat a albumului ”Pasar Klewer”, mi-au deturnat planurile, așa încât o focalizare pe un pianist indonezian aflat în mare ascensiune mi s-a părut absolut obligatorie: întotdeauna mi-au atras atenția muzicienii care pe albume succesive caută și surprind prin ceva nou, se maturizează și se reinventează. Cu-atât mai mult în acest caz când primul album (debutul la MoonJune) fusese un succes și dincolo de Indonezia și-ar fi fost suficientă păstrarea ”rețetei” -dacă nu și a formulei ilustre (vezi mai jos)- pentru următorul material:

* Dwiki Dharmawan (p-no, keybs/Indonesia): ”So Far, So Close” (MoonJune, 2015)
* Dwiki Dharmawan (p-no, keybs/Indonesia): ”Pasar Klewer” -2 CD- (MoonJune, 2016)
....”5 STAR REVIEW IN DOWNBEAT MAGAZINE (ONE OF THE TOP JAZZ ALBUMS IN 2016)”


Observați că pe lângă alți 2 indonezieni deja consacrați tot via MoonJune Records, chitariștii de care-am mai scris pe-aici, Dewa Budjana (53 ani, ex-Gigi) și, respectiv Tohpati (Ario Hutomo) de 45 ani, apar invitați și 3 muzicieni americani respectabili și cunoscuți: basistul Jimmy Haslip (ex-Yellowjackets), bateristul Chad Wackerman (Frank Zappa, Allan Holdsworth, etc) și violonistul veteran Jerry Goodman (ex-The Flock, Mahavishnu Orchestra, The Dixie Dregs, etc). Și totuși, cu tot ilustrul ”backround” al acestora și ecourile încă ”nestinse” de la ”So Far...”, s-a întâmplat că pianistul protagonist Dwiki Dharmawan de 50 ani (împliniți în august trecut), pentru următorul album, nu i-a mai solicitat. A schimbat toți invitații pentru ceva cu totul ”diferit” și cel mai bine explică toate astea însuși muzicianul cât și promotorul său care l-a propulsat international, L. Pavkovic. Îi las pe ei să ”vorbească” și vă dau întâlnire la finalul postării pentru a focaliza puțin și pe Jerry Goodman (67 ani) cu noul și surprinzătorul album de studio din 2016 descoperit de mine chiar când rememoram sau căutam infos-uri actuale despre cei implicați.

https://dwikidharmawan-moonjune.bandcamp.com/album/pasar-klewer-24bit-882khz

”Leonardo Pavkovic describes keyboardist Dwiki Dharmawan as "one of Indonesia's most prominent musicians: a cultural icon in his homeland and accomplished pianist, keyboardist, composer, arranger, performer and peace activist. A true cultural activist and ambassador of his beloved country, Dwiki has forged a very successful thirty-plus year career, performing in over sixty countries with solo and collective projects." 
”So Far, So Close” (2015) was Dharmawan's pan-cultural, fusion powerhouse MoonJune debut, but for his second MoonJune effort, Dharmawan wanted to try something different. "Indonesia is the place of 'ultimate diversity,'" the pianist says. "Here, the urban cultures accelerate the 'acculturation' process, which generates changes in cultural patterns and creates new forms of musical expression. Pasar Klewer is the answer to my search for 'the difference,' and also a valuable answer to our modern crises and urban uprooting. The album's distinctive sound originates from an ancient Gamelan tonal system called Salendro, known in the Karawitan traditional music of the Sundanese, Javanese and Balinese. Based on the Gamelan tonal system, I also adapted, as my inspiration, other musical elements from all over the Indonesian archipelago, as well as the western diatonic system." 
"It is not always easy for me to achieve my musical journey's goal, but I always enjoy the process of the search. ”So Far, So Close” represented my musical passion as a young, growing musician; now I feel more mature in exploring my musical inspirations...and I think that this is will be never-ending journey." 
If ”So Far, So Close” and even more ambitious ”Pasar Klewar” are any indication, then this is very good news for those fortunate enough to be hearing this remarkable Indonesian artist and a group that may have come together for the very first time in the studio to play Dharmawan's music, but came ready-made with the intrinsic chemistry so important to music this intuitive/interpretive. If there's any justice in the world, the name Dwiki Dharmawan will soon be on the lips of jazz fans around the world and ”Pasar Klewar” the album that turned this Indonesian star into an internationally renowned jazz figure.





* Dwiki Dharmawan: ”Pasar Klewer” -2 CD- (MoonJune Records, 2016)
released September 27, 2016
CD1
  1. Pasar Klewer   12:13
  2. Spirit Of Peace   08:55
  3. Tjampuhan   12:57
  4. Forest   08:00
  5. London In June   04:58
CD2
  6. Lir Ilir   11:38
  7. Bubuyu Bulan   08:31
  8. Frog Dance   10:54
  9. Life Itself   06:59
  10. Purnama   06:49
  11. Forest (Instrumental)   07:59




DWIKI DHARMAWAN - acoustic piano 
YARON STAVI - upright bass 
ASAF SIRKIS - drums, udu clay percussion & konakol singing
&
MARK WINGFIELD - guitar (tunes 1, 4, 9, 11) 
NICOLAS MEIER - glissentar (tunes 2, 5, 6), acoustic guitar (tunes 8, 10) 
GILAD ATZMON - clarinet (tunes 2, 7), soprano sax (tunes 3, 8) 
BORIS SAVOLDELLI - vocals (tunes 4, 5) 
ARIS DARYONO - vocals, gamalan percussion, kendang percussion, rebab 3-strings violin (tunes 1, 2, 3, 6) 
PENI CANDRA RINI - vocals (tune 6) 
GAMELAN JESS JEGOG led by I NYOMAN WYDOD - gamelan orchestra (tune 3) 
BALINESE FROGS - (tune 8) 
Recorded in London, June 9 & 10, 2015, at EastCote Studio by Phil Bagenal.” 

* Jerry Goodman: ”Violin Fantasy” (Purple Pyramid, 2016)
De circa 30 ani nu mai auzisem ceva nou cu violonistul, de la albumele ”new age” ”On the Future of Aviation” (1985) și ”Ariel” (1986), care-mi plăcuseră mult. Canalul TV britanic ”Landscape Channel”, cât a rezistat pe la începutul anilor '90 (preluat o vreme și în Ro de primele rețele de cablu), a inclus videoclipuri cu filmări din avioane și planoare pe muzica lui J.G., dar ”minunea” n-a ținut mult...Ultima dată am auzit de violonist anii trecuți în trupa lui Billy Cobham pentru ”Spectrum 40”(th Anniversary) Live”/Tour, dar și-așa, cu greu mi-aș fi imaginat un nou album de-al său de studio. Care a apărut totuși anul trecut, unul ușor încadrabil în termenii ”sympho-prog” și de luat în seamă chiar dacă nu include ca piese noi decât tema-titlu și ”In The Realm Of Neitherworld”. Felul însă CUM sunt cântate/rearanjate cele 10 ”covers”-uri atât de diferite te face să te întrebi, la final, dacă nu cumva asta a fost o soluție mai bună decât niște originale poate fără inspirație și ecou (?)...Remarcați pe ”back cover” și invitații de soi (printre care grupul Nektar, Rick Wakeman și Tony Levin), iar în videoclipul ”live” cu Cobham, de pe la minutul 8, forma ingenioasă de chitară a viorii sale. 
În mod normal, strict stilistic, ar fi trebuit să mă ocup de acest album produs de germanul Jürgen Engler (Die Krupps) și de Billy Sherwood (din marea familie Yes) pe celălalt blog, dar am preferat să-l includ aici lângă perechea mult mai ”jazzy” a indonezianului cu care a colaborat.