marți, 30 octombrie 2018

Pledoarie pentru acordeon de la MK (1)

Primită recent de la MK, Germania: 
"Ceea ce mă preocupă însă cel mai mult in ultima vreme este Alec K Redfearn & The Eyesores cu "The Opposite"!
Când mă gândesc cum mă "feream" de instrumentul acordeon, mi se pare acum ridicol...după atâtea experiențe pozitive plăcute avute cu CD-uri pe care apare acest instrument. Totul a început cu genialul Guy Klucevsek "Scenes from a Mirage" (1992) care m-a lăsat cu urechile căscate.
"The Opposite" prelucrează foarte multe influențe dar pt. mine domină totuși art-rockul cu puternice accente, hai să le numesc folcloristice (est-) europene, de unde și vigoarea melodică și ritmică a pieselor. Albumul începe cu trei piese absolut minunate și antrenante care nu-ți mai ies din cap! Se pare că acordeonul este "manipulat" electronic, sună uneori ca o chitară și conduce permanent ostilitățile, alături de o percuție simplă și infecțioasă. În unele piese se aude parcă și un trombon (?) halucinant - ce diversitate sonoră bine organizată! Albumul ăsta îmi face o mare plăcere (l-am parcurs de trei ori) și mi-a deschis pofta să mai parcurg câteva albume cu acordeoane - aflate mai mult sau mai puțin întro poziție acustică dominantă.






Am citit un interviu cu Redfearn din 2005 (perioada CD-ului "The Quiet Room"), deci nu prea actual, dar a vorbit despre influențele muzicale, deci despre "basics" (de exemplu a enumerat printre alții pe Pascal Comelade, Albert Marcoeur, Pierre Bastien, muzica "gypsy" europeană, Faust, drones și improvizație) și se pare că aceste surse sunt extrem de diverse, la prima vedere chiar incompatibile.
M-ai făcut curios: ai cumva "The Quiet Room"?...aș putea compara cele comentate de el în interviu!
Muzica albumului m-a făcut să mai trec prin câteva albume cu acordeoane savuroase:
- în primul rând cele două Pale Nudes trimise de curând de tine "Wise To The Heat" și "Soul Come Home", ambele foarte faine (am cunoscut înainte numai CD-ul The (EC) Nudes - "Vanishing Point", și ăsta de fapt un album deosebit). Se pare că Amy Denio cam domina formațiile pe unde se perinda prin voce, instrumente și compoziție!




- apoi Bratko Bibič din Begnagrad și Nimal cu "Dis Tanz" , dar și cu ceilalti "granzi" ai acestui instrument din trupa Accordion Tribe (Lars Hollmer / Guy Klucevsek / Maria Kalaniemi / Otto Lechner).
- din lista asta nu are voie să lipsească incomparabilul finlandez Kimmo Pohjonen. Albumele pe care le cunosc sunt "Quiver" (trupa KTU cu membrii din King Crimson Pat Mastelotto si Trey Gunn, plus Samuli Kosminen), "Sensitive Skin" și duoul cu Eric Echampard "Uumen" , toate faine dar preferatul meu este ultimul din enumerarea de mai sus pentru tensiunea subtilă cladită cu multă răbdare și dramă.
- Lars Hollmer cu "XII Sibirska Cyklar & Vill Du Hora Mer" cu un folclor scandinav ușurel, pe alocuri chiar hazliu, dar interpretat virtuos.
- pe unele albume Henry Threadgill (& Very Very Circus pe "Carry The Day", respectiv cu Make A Move pe "Where's Your Cup") apare un acordeonist minunat integrat în universul Threadgill, pe nume Tony Cedras, stilul nu-i ușor de clasificat deoarece compozițiile lui Threadgill nu se pot integra în vreun subgen clar de jazz cunoscut, dar sound-ul acordeonului plutește peste acest conglomerat muzical, poate undeva prin zona free/improv, ca un element coagulator, minunat de urmărit! (ambele CD-uri sunt incredibil de consistente!)





- interpreți din team-ul ECM: Dino Saluzzi ("Kultrum" și "Cité de la Musique") dar și Gianni Coscia din minunatul album "In cerca di cibo" în duo cu Gianluigi Trovesi.
- mai avem din muzica clasică pe Stefan Hussong: "Plays John Cage" și Teodoro Anzelotti: "Erik Satie", ambele foarte interesante dar dificil de ascultat, cu multa răbdare și concentrare...
- dintro zonă asemănătoare vine și CD-ul "Deep Listening" cu Pauline Oliveros, Stuart Dempster & Panaiotis în care un container-cisternă ("water tank") cu un ecou extrem, joacă un rol sonic important.
- Astor Piazolla cu minunatele albume "The Rough Dancer and the Cyclical Night (Tango Appasionado)" și "La Camorra: The Solitude Of Passionate Provocation", vorbim de fapt de instrumentul înrudit bandoneon. De remarcat aici și Pablo Ziegler la pian ca și Fernando Suarez Paz la vioară.
- din sudul SUA îl amintesc pe Esteban "Steve" Jordan, poreclit "the Jimi Hendrix of the accordion" (genul "tex/mex"), cu albumul "The Return Of El Parche".

....Pe Alec Redfearn "A Quiet Room" se pare că este o abordare diferită față de CD-ul "The Opposite", am impresia că se experimentează mai mult cu "noise" și percuția este mai dominantă, în piesa "Punjabi/Watery Grave" apar chiar elemente din percuția indiană!
Am mai cotobăit prin colecție și mi-am dat seama că am omis muzicieni importanți care folosesc acordeonul ca prim instrument sau secundar. Andrea Parkins, instrumentistă minunată în colaborări cu Nels Cline („Ash And Tabula” sau „Downpour”, dar și „Destroy All Nels Cline”), sau cu Ellery Eskelin Trio (cu Jim Black) pe "One Great Day...", din păcate singurul CD pe care îl cunosc în constelația asta, dar aici cu multă originalitate pe traiectorii avantgardistice folosind și samplerul, pe alocuri parcă și keyboards cu toate că pe booklet
nu sunt menționate.”
(aici MK mi-a amintit-o și pe Carla Kihlstedt bănuind-o că folosește și acordeonul pe unele albume și pe mine că aș cunoaște-o mai bine (vezi și episodul 2), concluzionând cele 2 depeșe:
"Să nu-i uităm nici pe muzicienii din sudul Statelor Unite (mai bine zis din Louisiana) care poartă mai departe influențe francofone în muzica lor, mă refer aici la stilurile "cajun" și "zydeco".
 Mulțumesc MK, replica mea urmează în episodul 2.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

vineri, 26 octombrie 2018

„micul Mare” Aaron Parks și alte „Schimbări în aerul” jazzului de toamnă


Pe primii 2 artiști inițial programați în postare și aflați în actualitate din motive cumva „opozite” (cum e și noul titlul al primului dintre ei), îi punem deoparte pentru postările următoare: Alec K. Redfearn (and The Eyesores) = declanșatorul ideii a ceea ce înseamnă acordeonul în jazz, respectiv C.W. Vrtacek (numele real Charles O'Meara), chitarist care ne-a părăsit recent la 65 ani și pe care-l voi studia/recomanda pentru aparițiile solo, respectiv cu trupele Forever Einstein și Biota.
Ne rămân pentru setul de acum următoarele albume meritând cel puțin a fi semnalate, mai puține ca de obicei, grupate după instrumentul dominant...până vom ajunge la ceva nou cu un grup interesant „necunoscut și mortal” semnalat pe-aici pentru albumul anterior, la deja consacrații „free improvisers”-și scandinavi The Thing, plus în final ceva cu artista americancă experimentală de culoare Moor Mother anunțată la festivalul olandez „Le Guess Who?” în ediția 2018 care urmează peste puțin timp, între 8-11 nov. O notă în plus pentru albumul foarte inspirat din titlul postării și pentru alte câteva preferate scrise cu majuscule.

* Aaron Parks (p-no) – Little Big (Ropeadope Select, 2018)
Albumul considerat „vizionar” Invisible Cinema (Blue Note, 2008) este continuat cu brio acum după 10 ani de 4-tetul numit tot așa, „Mic Mare” condus de pianistul din Kurt Rosenwinkel’s New Quartet. Greg Tuohey (gtr) vine tot de-acolo cu lecția bine învățată de la boss-ul lor comun, printre alte atuuri alături de inspirația componistică a liderului fiind și durata generoasă de aproape 80 de minute a albumului (!)



- "Siren" - Aaron Parks "Little Big":
https://www.youtube.com/watch?v=ZJ-VoyacvAE


* Keith JarrettLa Fenice -2 CD live- (rec. 2006, rel. ECM, 2018)
* James Francies (p-no, keybs) – Flight (Blue Note, 2018)
* Now Vs Now (Jason Lindner: synth & p-no) – The Buffering Cocoon -2 X LP/CD- {Jazzland Recordings, 2018}
* Javier Colina & Chano Domínguez (bass & p-no/Spain) – Chano & Colina -live- (Sunnyside, 2018)

* Esperanza Spalding (voc, bass) – 12 Little Spells (Concord, 2018)
Cine și-a permis cu invitați cu tot o sesiune improvizată componistico-interpretativă neîntreruptă de 77 ore transmisă „livestream”, pigmentată dacă bine mi-amintesc și cu schițe grafice făcute ad-hoc, își putea propune lejer și un album cu 12 piese inspirate de...și corespunzând tot atâtor părți ale corpului uman. Muzica se îndepărtează însă de jazz intrând mai degrabă în arealul cantautorilor de genul unor Joni Mitchell, Björk sau Prince, cum au detectat criticii atenți. Nu e tocmai rău, dar putem s-o mai încadrăm la jazz? Sigur că pare ciudat pe de altă parte că n-am scris nimic la evidențiatul album Now Vs Now mult influențat de producătorul și tehnicianul ambientalist Steve Wall, în timp ce m-am ocupat de unul din categoria opusă...dar asta doar pt. că The Buffering Cocoon este conform așteptărilor la ce ne-a arătat în ultimii ani Jason Lindner, în timp ce cele 12 mici vrăji ale flamboaiantei Esperanza nu prea și merita să vedem și de ce...






















 - NOW VS NOW "GLIMMER":
https://www.youtube.com/watch?v=YnTn59HHCjA

* Thomas Johansson (tr, flgh) – Home Alone (Tammtz Records, 2018)
* Ambrose Akinmusire (tr, voc) – Origami Harvest (Blue Note, 2018)
* Cuong Vu (tr) 4Tet – Change in the Air (RareNoise, 2018)
Cel puțin această fracțiune trompetistică se dedică memoriei lui Roy Hargrove, tromptist major dispărut prematur la doar 49 ani (în secundar trebuie totuși precizat că muzicianul se afla de circa 10 ani într-un prelungit con de umbră și penurie discografică în postura de lider...)



 - Cuong Vu 4-TET "Far from Here":
https://www.youtube.com/watch?v=dNdRnTy0Umg


* Butcher Brown – Camden Session (Gearbox Records, 2018)
Noul opus al quintetului american condus de DJ Harrison: keys & Marcus Tenney: trumpet, este plasat „...between instrumental Hip-Hop vibes and any Headhunters-era Herbie Hancock creation”...sau ca să descriu mai simplu, un melanj de funk și jazz.

* (Ruban Nielson’s) Unknown Mortal Orchestra  (New Zealand/USA) - IC-01 Hanoi (Jagjaguwar, 2018)....a fost lansat exact de Halloween ca o continuare mai scurtă și mai orientată spre un „fusion” ambiental de jazz decât anteriorul album foarte eclectic al trupei saxofonistului de 38 ani, Sex & Food (Jagjaguwar, 2018), semnalat aici la timpul său și considerat un mix de „funk, indie-pop, psychedelic rock à la Prince & Frank Zappa”.
 - Unknown Mortal Orchestra - Hanoi 6 (Official Audio):
https://www.youtube.com/watch?v=JDsmgYRh6nA

* The ThingAgain -LP- (Trost, 2018)
- Mats Gustafsson: soprano saxophone, tenor saxophones; Ingebrigt Håker Flaten: acoustic bass, electric bass; Paal Nilssen-Love: drums, percussion...with Joe McPhee: pocket trumpet (02)
Album conform așteptărilor, cu aceleași balansuri „quiet/loud” și invers care i-au făcut pe cei 3, ignorând tradițiile, definibili în termenii „free jazz/garage rock” sau „jazz/punk”...mai puțin așteptat fiind poate invitatul-surpriză care de data asta cântă în piesa centrală la același instrument ca odinioară regretatul Don Cherry pe originalul temei „Decision In Paradise” din 1984.














                                          IC-01 Hanoi



* Moor Mother (Camae Ayewa) – The Motionless Present (The Vinyl Factory, 2017)
Moor Mother (Camae Ayewa) –  Fetish Bones (Don Giovanni, 2016)
* Moor Mother Goddess (Camae Ayewa) – Moor Mother Goddess -cassette- (Vague Audio Tapes, 2015)
"Hardcore poetry," "power electronics," "slaveship punk," și "protest music” sunt termenii Wikipediei descriind ce colaj produce cu patos această artistă interesantă din Philadelphia ale căror 3 titluri scurte dar dense, însumate ca durată totală, abia ating 1 oră și jumătate...așa încât la festivalul Le Guess Who?/Utrecht din acest weekend artista-poetă mă gândesc că va putea cita și expune cam (din) întreaga ei operă...




 - MOOR MOTHER @ Jazzhouse, Copenhagen (6th of April, 2017)
https://www.youtube.com/watch?v=Uwnr18Az09k


vineri, 12 octombrie 2018

„Ritualul timpanului” în voiaj cu „trenul fantomă” prin jazzul autumnal, cu o exotică haltă estoniană (oct. 2018)

 - Fred Pallem & Sacre du Tympan - Train Fantôme:
https://www.youtube.com/watch?v=ai3PNQ45Qy8

Fred Pallem & Le Sacre du Tympan – L’Odyssée (Train Fantôme, 2018)
 - Suport:
    - Fred Pallem & Le Sacre du Tympan...présentent – Soul Cinema! (Train Fantôme, 2017)
    - Fred Pallem & Le Sacre du Tympan...présentent – François de Roubaix (Train Fantôme, 2015)
    - Fred Pallem et Le Sacre du Tympan – Soundtrax (Music Unit, 2011)
    - Fred Pallem Présente Le Sacre du Tympan  La Grande Ouverture (Atmosphériques, 2008)

„Trenul Fantomă” n-are aparent de-a face cu primul film românesc cu sonor din 1933 -regie: Jean Mihail- dar mi-ar plăcea totuși să cred că el a inspirat și piesa din deschidere și numele casei de discuri franceze la care a apărut, ca și alte câteva albume anterioare, această nouă „Odisee” încadrată stilistic ca „alternative big band funk jazz soundtrack”, înșiruire tipică la bandcamp.com.
Asta pentru că găsim elemente cinematice din plin alături de televiziune, radio și reclame comerciale, gen Hollywood „classics” și filme „Z” în ceea ce ne oferă la unison (3 în 1) compozitorul, dirijorul și producătorul de discuri titular. Nu e prima dată, albumul se înscrie întro serie cu tributul „...présentent François de Roubaix” (2015), „vinyl only”-ul „Soul Cinema!” (2017), „Soundtrax” sau „Cartoons”, titluri care i-au adus reputația de „copil teribil” al jazzului de Big Band” sau „Quentin Tarantino (francez) al sunetului” și care cam tot asta etalau. Doar că acum avem un buchet exclusiv de compoziții originale minuțios elaborate și „croite” pentru cele 3 funcții distincte ale orchestrei: crearea de muzică, menținerea repertoriului viu și dezvoltarea de programe atractive pentru audiența tânără. Evident, cele tot 3 pachete instrumentale cu corzi, de suflat și ritmice sunt la datorie, plus câțiva invitați notabili ca soliști precum saxofoniștii Thomas de Pourquery, Christophe Monniot sau violonistul Théo Ceccaldi.
„Ornette Coleman meets Ennio Morricone, Bernard Hermann meets Miles Davis, Lalo Schifrin meets Fela Kuti, „Memphis Sound” meets John Barry”: iată ce perechi seducătoate au fost detectate de critici și asociate în muzica hibridă fără a deveni o pastișă și în estetica deliberat eclectică a acestui chitarist/basist francez de 45 ani al cărui grup retro-futuristic „Ritualul timpanului” există de 20 ani. Am atașat pentru aprofundare încă 4 titluri de albume, acoperind împreună cu Odiseea o perioadă de circa 10 ani.
- Fred Pallem et le Sacre du Tympan • Magnum force:
https://www.youtube.com/watch?v=wwCiZBsmHlM















* Jimmy Haslip (el-bass), Scott Kinsey (keybs), Gergö Borlai (dr)– ARC Trio (Blue Canoe Records, 2018)....with Vinnie Colaiuta, Gary Novak, Steve Tavaglione & Judd Miller.
* Jon Batiste (p-no, voc) – Hollywood Africans (Verve, 2018)
* Nate Smith (dr) – Pocket Change (Ropeadope, 2018)
* Dhafer Youssef (oud, voc/Tunisia) – Sounds of Mirrors (Anteprima Productions, 2018)
.....with Zakir Hussain (tabla), Eivind Aarset (gtrs) & Hüsnü Selendirici (clar)

* Chris Bowden (sax) – Time Capsule (Soul Jazz Records, 1992/Reissue 2018)
* Stefon Harris (vibr) & Blackout – Sonic Creed (Motéma Music, 2018) 
* David Murray (t-sax, b-clar) ft. Saul Williams (voc) – Blues for Memo (Motéma Music, 2018)               
* Andy Milne (p-no) & Dapp TheoryThe Seasons of Being (Sunnyside Records, 2018)

* Maria MuldaurDon't You Feel My Leg (Last Music Company, 2018)
* Cécile McLorin SalvantThe Window (Mack Avenue, 2018)

Dacă dincolo de detaliile tehnice n-am „spus” nimic la titlurile dinainte și la unele care vor urma, înseamnă că totul e conform așteptărilor. Câteva cuvinte le titlurile majorate, deși nu mă mai surprinde nici chiar cuartetul nou de „suflete-surori reflectate în oglindă” (de unde vine și titlul) cu muzicieni din 4 colțuri ale lumii avându-l în frunte pe Dhafer Youssef, cunoscutul maestru tunisian al oud-ului....cel care descoperea muzica indiană la 19 ani ca student la Viena și care azi își vede împlinit visul de-atunci de a cânta și a-i aduce tribut, printre alții și după 3 decade, uneia dintre legendele indiene, respectiv Zakir Hussain, pe un album pe care autorul îl consideră „sacru fără un demers religios...mai meditativ, mai spiritual și mai accesibil decât precedentul „Diwan of Beauty and Odd”.
http://republicofjazz.blogspot.com/2018/09/dhafer-youssef-sounds-of-mirrors.html
Între timp apropo de oud, a apărut un nou album cu acest instrument în prim plan, poate subiect al unei postări ulterioare:
Le Trio Joubran (Palestina) – The Long March (2018)





Oarecum surprinzător prin accesibilitatea muzicii -altfel perfect încadrabilă în „sound”-ul obișnuit de la Motéma Music- este saxofonistul David Murray în colaborarea cu vocalistul Saul Williams pe albumul imprimat în Turcia în 2015 și dedicat memoriei unuia dintre pionierii scenei jazzului din Istanbul, Mehmet Ulag a.k.a. „Memo”, cu participarea, printre alți muzicieni turci și americani, a respectivilor și respectabililor Jason Moran, Nasheet Waits, Orrin Evans și Craig Harris.

* Karmen Rõivassepp (Estonia/Denmark) QuartetDance of Sounds (AMP Music & Records, 2018)
O tânără și promițătoare apariție la debut această Karmen care se alătură unor alte interprete din Estonia remarcate recent: Maria Minerva (30 ani) , Maarja Nuut (vioară și voce, 32 ani) sau Ingrid Lukas (voce și pian, 34 ani, Estonia/Elveția). „În playlist-ul meu oricine găsește piese de jazz din toate timpurile, muzică de big band, clasic contemporan, neo soul, alternativ pop, house, drum & bass, etc. Totul depinde de dispoziție și de ceea ce lucrez și mă preocupă pe moment” zicea ea într-un interviu:

https://www.youtube.com/watch?v=AObD3ROrx9Y



* Maarja Nuut & Ruum (Hendrik Kaljujärv) (Estonia) – Muunduja (Fat Cat Records, 2018)
- Suport:
     - Maarja Nuut (vln, voc, live looping) - Soolo (2013)
     - Maarja Nuut (vln, voc) - Une Meeles (2016)
Pornind de la Karmen R., mare noroc am avut căutând numele feminine de actualitate din Estonia amintite deja mai sus ca să lărgesc puțin cadrul: așa am dat de această „Mărie” (un fel de nouă Iva Bittová) și mai ales de ultimul album, al 3-lea și primul în duo, o adevărată perlă discografică pe care cine știe dacă...și când aș fi descoperit-o altfel (?!) Deși poate mai potrivit stilistic blogului meu cu specialități rock, îl inserez aici ca sursă de delicii aurale, dacă nu chiar de revelație, fără a fi nevoie să cunoști ceva anterior cu aceeași artistă, „no experience necessary” cum se mai zice prin cronici. Asta  pentru că duoul de pe „Muunduja”, adică „Shifter = Comutator” este altceva, un fel de Dead Can Dance estonian, păstrând desigur parametrii vocii feminine cu toată vraja și etosul folcloric al zonei, deși aș putea să scriu aici la fel de bine cu majusculă „Zona”, cu gândul la magia și pericolul celei din „Călăuza” tarkovskiană la care face referire cronica revistei The Quietus, asociind cinematic muzica aceasta optimă ca fundal deopotrivă și ținutului mitic Karelia din filmul finlandez „horror” suprarealist „Sauna” din 2008. Dincolo de evoluția personală a Maarjei, diferențele și valențele în plus sunt aduse desigur de noul venit, coautor al pieselor și aranjamentelor, electronistul autodidact Hendrik Kaljujärv, alias Ruum. Simplul fapt că duoul/albumul apare întro asemenea revistă selectă e măgulitor, cu-atât mai mult dacă-i vorba de un material cu cronică favorabilă:
http://thequietus.com/articles/25461-maarja-nuut-muunduja-shifter-review

- Maarja Nuut & Ruum - Muutuja - live session:
https://www.youtube.com/watch?v=rE0LBxQif5U

- Maarja Nuut & Ruum - Haned kadunud:
https://www.youtube.com/watch?v=RwyM1rqhuwc

Apropo de cehoaica Iva Bittová (vln & voc), destul de discretă în ultimul timp: aceasta a împlinit în luna iulie 60 ani!



                                          Muunduja


* Spiral Deluxe (Jeff Mills, Yumiko Ohno, Kenji "Jino" Hino & Gerald Mitchell) – Voodoo Magic -2 X LP- (Axis, 2018)....Cunoscutul D.J. Jeff Mills, pionier în genul tehno și poreclit "The Wizard/Vrăjitorul", revine la prima sa dragoste -tobele- pentru a realiza cu clăparul Mitchell și cu 2 japonezi cunoscuți din branșă, un album de "jazz, techno, electronic".

* Sam Gendel & Sam WilkesMusic for Saxofone & Bass Guitar (Leaving, 2018)
* Sam Wilkes (bass) (feat. Sam Gendel, w/ Christian Euman, Louis Cole, Brian Green, etc) – WILKES (Leaving, 2018)

* Airelle Besson (tr), Édouard Ferlet (p-no), Stéphane Kerecki (d-bass) (France) – Aïrés (Alpha Classics/Outhere Music, 2017)

* Anders Aarum (p-no, Norway) – Shakin’ Our Souls (Ozella Music, 2018)
* Geir Sundstøl (gtr) – Brødløs (Hubro, 2018)
* Møster! States of Minds -2 CD- (Hubro, 2018)
Nordicii, ca deobicei, la înălțime...iar printre noile realizări, unul dintre cele mai complexe, aventuroase și experimentale albume ale lui Kjetil Møster (sax, clarinet, electronics & percussion) cu grupul pe care-l conduce în diverse configurații de circa 2 decade, pentru prima dată însă quintet pe „Stările minții” cu ecouri de la iluștrii saxofoniști Coleman Hawkins, John Coltrane și Ornette Coleman, din blues-ul unor RL Burnside sau James ’Blood’ Ulmer...până la înflorituri chitaristice rock de tip Sonic Youth sau Cream, ori balade sensibile cu un fler amintind de coloanele sonore ’Southern Comfort’ și ‘Paris, Texas’ ale lui Ry Cooder. La general, un jazz-rock de tip „fusion” intens, natural înrudit cu ce auzim și la trupele Motorpsycho și Elephant9 de unde provin 2 dintre membrii.




* Jemeel Mondoc (a-sax) Quartet (with Matthew Shipp: p-no) – The Astral Revelations -live- (RogueArt, 2018)
* Scott Clark (dr) – ToNow (Clean Feed, 2018)




luni, 1 octombrie 2018

„September (Jazzy) Morn” (2)


Cataloagele jazzului nordic, germanic și polonez se îmbogățesc neîncetat cu producții mai mult sau mai puțin interesante, unele „previzibile” pentru cei ce cunoșteau ce făcuseră respectivii înainte, altele, mai puține, demne de apreciat oricum sau cel puțin de semnalat:
* Supersilent (Norway) – 14 (Smalltown Supersound, 2018)
Album scurt, (prea) ambiental, trenant (ca să nu spun monoton)...
* Moskus (Norway) – Mirakler („Miracles”) (Hubro, 2018)
Foarte tonic acest al 4-lea album al trioului cu 13 scurte teme foarte diverse, unele cu trimiteri la sfera art-pop (mai ales prin pasajele la clape tip Casio), te pune pe gânduri și pe căutat anterioarele materiale dacă nu le știai. Iată-i pe artizani cu instrumentația lor completă:
  - Anja Lauvdal: grand p-no, uptight p-no, MS10, YamahaDX100, Hammond organ, electric organ; 
  - Hans Hulbækmo: drums, perc, vibraphone, recorder, casio MT-65, electric organ, musical saw;
  - Fredrik Luhr Dietrichson: double bass.
Mopo (Finland) – Mopocalypse (We Jazz Records, 2018)
Tot trio, tot cu o componentă feminină și tot la al 4-lea album ca și Moskus se află finlandezii, dar altfel stilistic, cu al lor infecțios funky-punky groove jazz destul de temperat totuși în partea secundă, cam de pe la piesa „Mustafa”...„mai direct și mai puțin experimental decât anteriorul „Beibe” cum observa Anthony Shaw în cronica de pe allaboutjazz unde, ca și la norvegieni, e explicată printre altele semnificația copertei:
https://www.allaboutjazz.com/mopocalypse-linda-fredriksson-we-jazz-records-review-by-anthony-shaw.php
 - Linda Fredriksson: baritone saxophone, alto saxophone;
 - Eero Tikkanen: double bass, electric bass, violin;
 - Eeti Nieminen: drums, percussion, syntheziser;
 - Otto Eskelinen: Farfisa: organ.
* Jonas Sjøvaag (dr/Eple Trio) & Juhani Silvola (gtrs) (Norway) – Music for Cities (Shipreckords, 2018)
Muzicieni, producători și tehnicieni, cei 2 sunt la debutul formulei aici. 5 piese cu o medie de circa 8  minute între care interesant titlul „La Peste”, cu cel puțin 2 sensuri dacă ar fi în românește, unul foarte actual...
* Jachna, Mazurkiewicz, Buhl (Poland) – God's Body (Audio Cave, 2018)
Un jazz polonez liber improvizat solid, de pus în raft eventual lângă următoarele albume marca Intakt între care revenirea percuționistului est-german de 75 ani din Dresda creativ ca-ntotdeauna, premiat ani la rând de Jazz Forum și cândva prezent și la Timișoara la Sala Capitol cu un set impresionant percusiv, prin efortul inimosului Ioan Băcălete:
* Günter "Baby" Sommer, Guest: Till Brönner Baby’s Party (Intakt, 2018)
  „Guest: Till Brönner”: Trumpet, Flugelhorn, Electronics.

Stefan Aeby Trio (Switzerland) – The London Concert (at Vortex Jazz Club) (Intakt, 2018)






Etichetele germane ECM & ACT Music nu se dezmint, iată o parte din „recolta de toamnă” abundentă din care voi remarca doar albumele care...ies din rând, frizând domeniile Pop și World, respectiv coreenii, spaniolii NES și formula KUU! în frunte cu vocalista sârbă Jelena Kuljić. De remarcat și albumul basistului american de aproape 84 ani Bare Phillips, probabil „cântecul de lebădă” al său dacă observăm în titlu de 2 ori cuvântul „end / sfârșit”:
* Tord Gustavsen TrioThe Other Side (ECM, 2018)
* Trygve SeimHelsinki Songs (ECM, 2018)
* Sungjae Son / Suwuk Chung / Yulhee Kim / Soojin Suh (South Korea) – Near East Quartet (ECM, 2018)
* Barre Phillips (bass) – End To End (ECM, 2018)
* Mark Turner & Ethan Iverson (sax & p-no) – Temporary Kings (ECM, 2018)
* Shai MaestroThe Dream Thief (ECM, 2018)
* Marcin Wasilewski TrioLive (at Jazz Middleheim Antwerp) (ECM, 2018)
* Danish String Quartet Prism I (ECM New Series, 2018)
* Ibrahim Maalouf Levantine Symphony No.1 (Mister IBE/Universal, 2018)





* NES (Spain) – Ahlam (ACT Music, 2018)....„for Anouar Brahem, Dhafer Youssef or Ibrahim Maalouf alumni”
....Nesrine Belmokh: voc & cello, Matthieu Saglio: cello, David Gadea: perc
* KUU!Lampedusa Lullaby (ACT Music, 2018)
....Jelena Kuljić: voc, Kalle Kalima & Frank Möbus: gtrs, Christian Lillinger: drums
* Vincent Peirani (acc) – Living Being II: Night Walker (ACT Music, 2018)

Plăcută surpriză această serie a chitaristului băcăuan pe care-l căutam demult, un reușit „produs de export” (dacă nu vi se pare prea dur termenul) jazzistic autohton, respectiv 2 albume de-ale sale și 2 colaborări de pe tărâm olandez:
* DUMItRIO (George Dumitriu: gtr/Ro) – Future Nostalgia (rec. 2012 & 2013, rel. 2014)
* DUMItRIOProverbe (TryTone, 2017)
* Native Aliens Ensemble (Renato Ferreira, t & b-saxes, Brazil) – S/T -Live at Teatro Munganga, Amsterdam, 2016- (TryTone, 2016)
* Steven Kamperman (clarinets)'s Neoropa w. Michel Godard & Oene van GeelS/T (Homerecords, 2017)