vineri, 28 iunie 2019

Iunie 4 (2009): Actualizare Gărâna XXIII și noutăți cu Nature Work, SPAZA, (Kahil El’ Zabar's) H.E.E.(cu Alex Harding!)....+ set masiv norvegian provocat de Exoterm

                               „Up-to-date” Gărâna XXIII, 3) subiecte:
La Gărâna XXIII peste 2 săptămâni va concerta pe una dintre scenele mai mici 4-tetul condus de un saxofonist berlinez de 41 ani, în actualitate cu albumul:
1) * Philipp Gropper’s Philm (Germany/Austria) – Consequences (WhyPlayJazz, 2019)
....compus din P.G.: t-sax, comp, Elias Stemeseder: p-no, synth, Robert Landfermann: bass, Oliver Steidle: drums.
Liderul tenor-saxofonist era pe la 30 ani unul dintre „puștii hiperactivi” întro formulă condusă de mai tânărul baterist Lillinger (35), pe albumul scos la o casă de discuri și cu un tip de jazz similar cu dominantă „free” de care se ocupă frecvent revista germană Jazzthetik și-l etalează curent festivaluri gen Moers:
  - Hyperactive Kid (Christian Lillinger, Philipp Gropper & Ronny Graupe) – 3. (Jazzwerkstatt, 2008)
....în vreme ce pe pianistul Elias Stemeseder de 29 ani din Salzburg de pe Consecințe l-am găsit prezent pe Jim Black: Malamute (Intakt, 2017), secția ritmică din Philm apărând și ea pe mai multe producții Clean Feed și Creative Sources.
Prin aducerea exponenților unui asemenea jazz rar promovat pe la noi, fie și pe o scenă mai mică, organizatorul Marius Giura care merită felicitat pentru asta, ne amintește că a existat cândva o perioadă în România un festival greu încercat de vremuri și mereu în conflict cu conservatorismul local și național împins până la obtuzitate și invidie răutăcioasă: „Jazz and More”-ul sibian de toamnă al inimosului organizator și promotor Mircea Streit...























2) În formula reconstituită Bobby Previte's Classic Bump apare un versatil basist pe care l-am luat la studiat separat pentru că nu-l știam din perioada sa cu Sonny Rollins, ca să găsesc 4 albume mai vechi cu el ca lider dar cel puțin meritorii, etalând fiecare câte un instrument dominant diferit al liderului și apărute, curios, la case de discuri deasemenea diferite, deși jazzul său nu-i unul ermetic, greu asimilabil:
* Jerome Harris (bass) – In Passing (Muse, 1986)
* Jerome Harris (el-gtr) – Algorithms (Minor Music, 1986)
* Jerome Harris (gtr) – Hidden In Plain View (New World Records, 1995)
....albumul care se apropie cel mai mult prin distribuție și stil de Classic Bump și care mi se pare cel mai „răsărit”, vi-l recomand!
* Jerome Harris Quintet Plays JazzRendezvous (Stereophile, 1999)






3) În cazul lui The MRB Trio de care m-am ocupat întro postare anterioară, respectiv trioul basistului norvegian de 49 ani Mathisen, Robin & Borlai, revin acum semnalând apariția noului album, chiar dacă-i cu distribuție diferită și de anteriorul și de MRB:
* Per Mathisen with Ulf Wakenius & Gary HusbandSounds of 3, Edition 2 (Losen, 2019)
....trioul etalând un „fusion” cel puțin tot atât de alert și inspirat condus de bas dar cu o „ediție a 2-a” chiar mai ilustră prin compararea calibrului acompaniatorilor pe scena jazzului decât vol. 1 din urmă cu 3 ani:
 - Per Mathisen, with Frode Alnæs & Giraldo Piloto – Sounds of 3 (Losen, 2016)




Noutăți:
În postarea trecută am avut 3 albume de la ACT Music, iată replica venită repede de la ECM cu o paletă tot de 3, o dublă pereche italiană și o combinată greco-turcă:
* Gianluigi Trovesi & Gianni CosciaLa misteriosa musica della Regina Loana (ECM, 2019)
* Marco Ambrosini & Ensemble SupersonusResonances (ECM, 2019)
* Maria Farantouri, Cihan TürkogluBeyond the Borders (ECM, 2019)

Câteva noi apariții cu formula mereu în transformare a unui basist din Boston abreviată ca PGS,...
„un amestec spectaculos de rock, jazz și fuziune care combină melodia, groove-ul și improvizația mare”, mixaj „spectaculos” și cu sens de bine „vandabil”, cu invitați incluzând celebrități din pop-rock, în genul albumelor candidate la premiile Grammy despre care Wikipedia ne zice că au avut deja vreo 7. Indiferent că-mi place mie sau nu, e genul acela de proiect/grup precum Yellowjackets sau Snarky Puppy cu impact la un public mai larg și mai mare vara și „live”:
* Robert Miller's Project Grand SlamGreetings from Serbia -live- (CEN, 2019)
* Robert Miller's Project Grand SlamThe PGS Experience (CEN, 2017)
* Robert Miller's Project Grand SlamThe Queen's Carnival (Cakewalk Records, 2016)

Lettuce – Elevate (Membran Records, 2019)
Combinația de jazz și funk a cuplului Adam “Shmeeans” Smirnoff (gtr) / Nigel Hall (keybs, vocals), în care răzbat ecouri de la clasicele trupe Earth, Wind & Fire sau Sly and the Family Stone...nu mi se pare tot atât de „elevată” cum a fost tributul anterior adus de trupă lui Miles Davis pe „Witches Stew” (Lettuce Records, 2017), între timp din Lettuce plecând 2 membrii implicați printre altele în reformarea lui Soulive...

Quantic (Will “Quantic” Holland) – Atlantic Oscillations (Tru Thoughts, 2019)...."Afro-Latin jazz, funk, electronic"
....Oscilații atlantice este rezultatul unor vizite și șederi ale liderului (bas, chitare, marimba, sintetizatoare și voce) în Columbia, Cuba și Jamaica, „propriul său proiect de muzică urbană, originală și edificatoare”, cum scria într-un review...acum cu 3 vocaliste, printre mulți alții muzicieni: Alice Russell, Nidia Gongora și Denitia.


Jonny Mansfield (vibr) – Elftet (Edition, 2019)
....tânărul vibrafonist a primit Kenny Wheeler Jazz Prize de la Academia Regală de Muzică și așa a fost posibil acest album cu 11 muzicieni implicați, un jazz obișnuit de Edition Records, cam prea convențional pentru gustul meu, totuși meritoriu având în vedere vârsta medie sigur sub 25-30 ani a participanților, elegant expus și atractiv „live”:
 - Jonny Mansfield's Elftet - Tim Smoth's Big Day Out - Part 2, Theme:
https://www.youtube.com/watch?v=1I1M4QPN-qc

Cu setul următor urcăm însă ștacheta spre jazzuri tot mai elaborate:

* JD Allen (t-sax) – Barracoon (Savant/HighNote, 2019)
....mai mult decât contrastul între eleganța de interpretare modernă și titlul arhaic reprezentând barăcile în care erau închiși sclavii de pe plantațiile de bumbac, n-am ce să remarc...
* Marc Jufer (t-sax) Trio (Swiss) – Trip to the Center (QFTF, 2019)
.....cu Lisa Hoppe: bass & Devin Gray: drums. Debut promițător.
Aki Takase – Hokusai Piano Solo (Intakt, 2019)
* Zhenya Strigalev & Federico DannemannThe Change (Rainy Days, 2019)
....Comparația „hiperbolică” a stilului formulei new-yorkeze cu Tony Williams’ Lifetime (de pe primele 2 albume, cu John McLaughlin) se bazează mai ales pe tonul chitarei Fender Stratocaster a argentinianului de origine Federico, fan a lui Jimi Hendrix deopotrivă. Se remarcă și calitatea înregistrărilor făcute în Rusia natală a saxofonistului Strigaev care și-a invitat colegii acolo într-un studio din Sankt Petersburg, nivel superior pentru Schimbarea ieșită la fel de bună ca oricare alt album de gen scos la Londra sau în S.U.A.


 



















* Nature WorkNature Work (S/T) (Sunnyside, 2019)
....Am ascultat fără să știu nimic despre cine ce face, doar bănuind vreo legătură cu trupe cu nume asemănătoare, Farmers By Nature sau James Farm....și mi-am zis la final: „iată una dintre cele mai avansate și inspirate apariții discografice de la Sunnyside!”....ceea ce nu mai pare așa surprinzător când afli apoi componența ilustră, chiar fără conexiuni la trupele amintite: Greg Ward (sax) și Jason Stein (b-clar), liderii autori din Chicago ai celor 9 teme originale alături de Eric Revis (bass) & Jim Black (drums), secția ritmică invitată.





* Ethnic Heritage Ensemble (Kahil El’Zabar) – Be Known: Ancient / Future / Music -2 CD- (Spiritmuse Records, 2019)
Dacă inițialele AACM nu-i spun nimic fanului român de jazz cu bazele culturii muzicale făcute de o mass media (radio, TV, presă, cărți, festivaluri, etc) din care cele 4 litere au lipsit aproape total, acest album iată, ar putea măcar acum în 2019, când liderul baterist/percuționist al formulei de 4-tet a ajuns la 65 ani, să „fie cunoscut” și pe la noi, fie și doar pentru faptul că bariton-saxofonistul Alex Harding, cunoscut din colaborările de lungă durată cu pianistul Lucian Ban (Cluj/New York), este acum component alături de lider și de Corey Wilkes (trumpet) și Ian Maksin (cello).
Dublul set de aproape 1 oră și jumătate e plin de piese aduse tribut muzicienilor dispăruți mai recent: pianiștilor Cecil Taylor și Randy Weston, trompetiștilor Jerry Gonzalez, Roy Hargrove și Freddie Hubbard, bariton-saxofonistului Hamiet Bluiett și poetei-dramaturg Ntozake Shange...„Pharoah” fiind dedicată desigur saxofonistului Pharoah Sanders, încă în viață (79 ani).
Astfel, ca și celălalt grup al percuționistului Ritual Trio, E.H.E. își continuă rolul de „punte între jazz, blues, ritmuri africane și practici muzicale” cum citeam întro cronică.
 Suport:
 - Kahil El' Zabar's Ritual Trio - Follow the Sun (Delmark, 2013)
 - Kahil El' Zabar Quartet - What It Is! {Delmark, 2013}







                                             „Mushroom Hour/Half Hour presents
                                                                SPaZa
                                                            an improvisation”
** SPAZA (South-Africa) – SPAZA (Mushroom Hour/Half Hour, 2019)
....Nosisi Ngakane: voc & effects, Ariel Zamonsky: up-bass, Siya Makuzeni: voc, effects & tb, Gontse Makhene: voc & perc, João Orecchia: electrs, Waldo Alexander: el-vln
Ceea ce-ar putea părea, cum zice subtitlul, „o improvizație” (banală) a unor iluștrii necunoscuți sud-africani, are valențele unuia dintre „discurile anului” la nivel global și forța de „a pune pe hartă Johannesburgul, cu tot cu noua casă de discuri la care-a apărut, ca al 3-lea vârf al triunghiului alături de influentele centre Londra și Chicago” (conform spaza.bandcamp.com)
Se apelează la un cuvînt ieșit din uz dar la mare modă în perioada dură a apartheid-ului, Spaza fiind buticul-bazar semilegal, fistichiu colorat și decorat, înființat de regulă în garaje convertite în care nu conta culoarea pielii cumpărătorului, sensul extinzându-se la spiritul antreprenorial de independență, o estetică a D.I.Y. („Do It Yourself”)-ului, o înclinație spre spontaneitate și, literalmente, o adunare de minți într-un colț pentru a lansa un suflu cultural nou. Părțile vocale în special, dau cu inteligență structură și coerență muzicii, creând prin invocări sau lamentări un țesut impresionist, un monolit sonic care onorează diverse aspecte ale vieții din Africa de Sud, inclusiv prezicerile, ritualurile de înmormântare, precum și pelerinajele precare la vreo piatră de temelie. Transpare prin muzică, totodată, nu numai tranzitoria și hibrida natură a vieții citadine ci și atmosfera încărcată în momentul înregistrărilor, SPAZA -uneori difuz, alteori direct-, fiind fundalul sonic al unui oraș întors pe dos...cu un mesaj declamat ferm și muzical propulsiv.”
SPAZA (Out 21 June 2019):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=11&v=DzCpBjUzQRY


* Exoterm (Norway/USA) – "Exits Into A Corridor" (Hubro, 2019)
....este noul proiect al basistului Rune Nergaard, cu Kristoffer (Berre) Alberts, Nels Cline & Jim Black. Date de intrare excelente, rezultatul însă, sub așteptările mele, ceea ce la Hubro (Music) nu-i prima dată, nu mai departe de Mats Eilertsen (bass) – Reveries and Revelations (Hubro, 2019) analizat în postarea trecută, de unde rezultă că expresia din nou întâlnită „rezultatul depășește suma părților” poate avea săgeata îndreptată și în sens invers...dar în fine, poate e o chestie și de gust și de cât de sus îți fixezi apriori ștacheta așteptărilor, plus răbdarea și insistența pe care o ai sau nu a unei eventuale viitoare audiții care poate mai schimbă ceva, dacă-ți poți permite un asemenea lux în fluxul de noutăți în așteptare. Până să văd dacă Ieșirile spre coridor vor mai avea vreo „intrare”, meteahna mea veche și incurabilă: îl focalizez cât pot de mult pe autor, rememorând sau descoperind albume noi: „Rune Nergaard...
In Groups: Astro Sonic, Bushman's Revenge, Exoterm, Marvel Machine, Montée, Rune Your Day, Scent Of Soil, Team Hegdal”
...scrie pe site-ul discogs.com. care deschide astfel un evantai măricel de subiecte dominant norvegiene, așa că le iau pe rând (minus Montée unde nu-i vorba de jazz ci de „synth-pop, indie rock”) ca să-mi completez arhiva și eventual să vă mai și punctez și recomand câte ceva:
* Team Hegdal (Eirik Hegdal: a & b-saxes, clar/Norway) – Vol 1 (Øra Fonogram, 2010)
....„Echipa” Hegdal cu 4 Volume la activ mai are un suflător versatil, pe André Roligheten.
  - Team Hegdal (Norway) – Vol 3 (Particular Recordings, 2015)....doar pentru comparație, e un album fără Rune Nergaard.
* Marvel Machine (Norway) – Silver Sun, Ember Sky (Gigafon, 2015)....„electronica, rock, noise, impro and ambient”
....Bunicel album în trio, cinematic-peisagist și spontan-sincopat, cu Rune Nergaard: bass, electronics, harmonium [pump organ], Henning Carlsen: electronics & Petter Vågan: gtr, synth, electronics, vocals.
* Bushman's RevengeBushman's Fire (Run Grammofon, 2016)
* Rune Your Day (Rune Nergaard, Jørgen Mathisen, André Roligheten, Axel Skalstad)S/T (Clean Feed, 2017)
....pe care le adaug albumelor pe care le aveam:
....Kirsti Huke & Tore Brunborg (with Petter Vågan, Rune Nergaard, Gard Nilssen)
Scent of Soil (Hubro Music, 2011)
....Astro Sonic - Come Closer and I'll Tell You (Hubro Music, 2013)
....Bushman's Revenge: 6 albume 2009-2014
....Bushman’s Revenge: Jazz, Fritt Etter Hukommelsen (“Jazz from Memory”) (Rune Grammofon, 2016)







Procedez la fel cu saxofonistul Kristoffer din același Exoterm și-l descopăr pe un album în duo cu un baterist britanic de 59 ani, fost odinioară în excelentul grup Rig Rig + Panic:
Steve Noble & Kristoffer Berre Alberts - Coldest Second Yesterday (Clean Feed, 2016)
....nu mult diferit de celelalte pe care le aveam dinainte:
 ....Cortex - Live! (Clean Feed, 2014)
 ....Cortex – Avant-Garde Party Music (Clean Feed, 2017)
 ....Large Unit (Paal Nilssen-Love) – Fluku (PNL, 2017)
 ....Starlite Motel - Awosting Falls (Clean Feed, 2016)

Dacă tot am atins subiectul Eirik Hegdal, sunt curios ce-a mai realizat pentru că, deși putea fi „ascuns” în varii configurații, nominal îmi apărea în arhivă doar pe un singur album:
.....Trondheim Jazz Orchestra & Eirik Hegdal - Sidewalk Comedy (MNJ Records, 2013)
Și iată ce-am găsit:
- Eirik Hegdal, Alpaca Ensemble ‎– Tapet Tapet! (Jazzaway, 2007)
- Alpaca Ensemble & Eirik Hegdal ‎– Moving Slow (Particular Recordings, 2014)




- Lord Kelvin ‎(Eirik Hegdal, Erik Johannessen, Gard Nilssen) – Dances In The Smoke (Jazzland Recordings, 2009)
- Lord Kelvin ‎(Eirik Hegdal, Erik Johannessen, Gard Nilssen) – Radio Has No Future (Gigafon, 2011)
 - MMO-Ensemble ‎(Martin Myhre Olsen / Norway) – Lonley Creatures (Øra Fonogram, 2016)
.....la acesta din urmă mă opresc mai mult, pe considerentul „împușcării a 2 iepuri dintr-un foc”, fiind vorba aici și de debutul ca lider la 25 ani al lui Martin Myhre Olsen (a & s-saxes), cu Eirik Hegdal (b-sax); Adrian Løseth Waade (vln); Kari Eskild Havenstrøm (voc); Oscar Grönberg (p-no); Viljar Dyvik Sellevold (gtr); Bjørn Marius Hegge (bass); Simon Olderskog Albertsen (dr)....toți foști studenți la conservatorul din Trondheim interpretând o splendidă suită de jazz cameral dedicată bunicului dispărut al lui Martin în 2014. Cu încă 2 saxofoniști, MMO se remarcă și pe albumele: 
 - Megalodon Collective – The Triumph (Jazzland Recordings, 2019)
 - Megalodon Collective – Animals (Jazzland Recordings, 2017)
 - Megalodon Collective – Megalodon (Gigafon, 2015)
 ....greu de neglijat fiind și recentul:
* MMO-Ensemble ‎(Martin Myhre Olsen / Norway) – Any Day Now -live- (Øra Fonogram, 2018)
....cu ansamblu extins la 12 membrii, piesele bazându-se pe texte scrise de James Baldwin, Emily Dickinson și e.e. Cummings, recitate de vocalista Siril Malmedal Hauge. Nu în ultimul rând, de remarcat frumusețea coperților:





Cui s-ar plânge că-s (iar) prea multe albume înșiruite aici, multe doar enumerat-sugerate și nu analizate, i-aș spune că numai cu Trondheim J.O...și Alpaca E. (3 titluri)...discogs.com atestă existența însumată a 11 albume incluzându-l toate pe E. Hegdal..., că același saxofonist mai apare în vreo 7 formule mai pasagere cu care n-am găsit nimic...și că am omis în ceea ce-l privește importantele etape Angles 9 și Zanussi Five, fiecare cu câte 4 albume, inclusiv acestea cu care am completat setul de 4 X 2 = 8 din arhivă:
* Angles 9Beyond Us (Clean Feed, 2019)
* Zanussi FiveS/T (Moserobie Music Production, 2005)
* Zanussi 5Live in Coimbra (Clean Feed, 2014)


Reeditări:
* Mal WaldronFree at Last (ECM, 1969)....primul album din catalogul ECM
* Zeal Onyia (Nigeria) – Trumpet King Zeal Onyia Returns (1979, Reissue 2019)
* Lloyd McNeill (fl) – Elegia (1980, remastered Soul Jazz Records, 2019)


miercuri, 19 iunie 2019

Iunie 3 (2019): Jazzul „lin” al belgiencei Lynn Cassiers (& co), un miniportret între multe alte noi „reverii”, mai mult sau mai puțin....

....i-am spus jazz „lin” ca să folosesc prenumele vocalistei, poate așa mai ușor de reținut, dar i-aș fi putut spune la fel de bine „fin”, „imprevizibil”, „sofisticat” sau „elaborat”. Până să ajung la subiectul central cu acei artiști/trupe inovative de genul "forward-thinking" sau "boundary-pushing" pe care le caut cel mai mult în „oceanul” noutăților muzicale încercând să le fac cunoscute și pe la noi -de data asta de fapt un nucleu mai mare de artiști belgieni cu „vârful de lance” o vocalistă-, trec rapid cu radarul peste mai multe noi apariții întro primă repriză, a 2-a urmând după miniportretul Lynn Cassiers (& co):

* Avishai Cohen (bass) – Arvoles („Trees”) (Razdaz Recordz, 2019)
....cu Elchin Shirinov (provenit din Azerbaijan): p-no; Noam David (din Israel): drums....+ Björn Samuelsson: trombone & Anders Hagberg: flute. Arco și pizzicato bass-urile liderului sunt la locul lor, flerul general dominant al albumului fiind de jazz clasic în genul Scott LaFaro din era Bill Evans.
* Alex Fournier (bass / Canada) – Triio (Furniture Music, 2019)
....sextet din Toronto la debutul formulei cu chitară, alto saxofon/flaut, trombon, pian „preparat” și secție ritmică.
* Mats Eilertsen (bass) – Reveries and Revelations (Hubro, 2019)
....fac o scurtă „dezvoltare” la discul ăsta, așteptările apriori fiind mari: muzicienii implicați nu s-au întâlnit ci și-au trimis fișiere digitale unii altora adăugând fiecare nou destinatar instrumentul său înregistrat restului, iar basistul titular de 44 ani de la care a plecat ideea și prima „tranșă” digitală, a făcut editarea finală. Metoda e în spiritul inovațiilor I.T. și în trendul globalizării dar dincolo de procedură, se simte că ceva nu s-a închegat și retușat, temele fie ele numite „reverii și revelații” parcă par neterminate, chiar dacă avem aici contribuții de la 3/4 din importantul grup Food (minus saxofonistul Iain Ballamy)....sau poate că în atmosfera asta cinematică de „thriller”, chiar „horror” cu momente Tarkovschy-ene, cu liniile de bas evident în prim-plan, chiar asta s-o fi intenționat, lipsa de finalitate, rămânerea în suspans? Una peste alta, cu toată stima pentru label-ul norvegian cu dominanta ofertei discografice pozitivă, parafrazîndu-l pe amicul Adi Sinescu din Deva, aș pune discul ăsta la categoria „așa nu”...


* David Sánchez (t-sax, barril de bomba, perc & vocal) – Carib (Ropeadope, 2019)
.....cu Lage Lund: gtr; Ricky Rodriguez: el-bass and c-bass; Luis Perdomo: p-no & Fender Rhodes...+ 3 percuționiști suplimentari. Disc bun de jazz, voiajul până în insulele Caraibe -Carib având de-a face, desigur, cu Caribbean-  trecând prin...și fiind filtrat de influențe din zone Afro(beat), Porto Rico și Haiti...totuși o cronică precum cea din link cu „cât de privilegiați suntem (ascultând așa ceva)....” mi se pare exagerat de măgulitoare:
https://latinjazznet.com/reviews/cds/featured-albums/david-sanchez-carib/

* Mike Allen (t-sax) with Peter Washington & Lewis Nash – Just Like Magic (Cellar Live, 2019)
Charlie Apicella (gtr) & Iron City – Groove Machine (OA2 Records, 2019)
....nimic deosebit...

* Michel Camilo (p-no) – Essence (Resilience Music Alliance, 2019)
* Fabian Almazan Trio – This Land Abounds with Life (Biophilia Records, 2019)
* Nick Sanders Trio – Playtime 2050 (Sunnyside, 2019)
....Am grupat 3 albume pianistice, dominicanul Michel Camilo de 65 ani fiind la cel de-al 25-lea album, cubanezul de origine Fabian Almazan (35) la cel de-al 4-lea și, se zice, „cel mai împlinit”, iar Nick Sanders, fostul elev al lui Jason Moran și protejatul lui Fred Hersch, este la al 3-lea material solo, cu titlul și coperta sugerând cu umor negru un viitor distropic...nu însă și muzical, aspect în care jazzul său cameral reprezintă o bogată varietate de stări, inspirații și abordări nepesimiste.




* Edmar Castañeda & Grégoire Maret Harp vs. Harp (ACT Music, 2019)
....multe și curioase asemănări între cei 2 muzicieni harfiști/muzicuțiști stabiliți la New York, primul din Columbia, al 2-lea din Elveția, pe care destinul parcă trebuia să-i alăture, prima dată grație lui Marcus Miller care i-a invitat pe amândoi la Monte-Carlo Festival.
* Luca Aquino (tr) – Italian Songbook (ACT Music, 2019)
* V.A.Jazz at Berlin Philharmonic IX: Pannonica (ACT Music, 2019)
.....cu Iiro Rantala, Dan Berglund, Anton Eger, Angelika Niescier, Ernie Watts, Charenée Wade.




* Ayumi Ishito (sax, Japan) – Midnite Cinema (Self-released, 2019)....„jazz, prog-rock”

* Daniel Cano (tr & flgh, Spain/UK) – Social Music (Blue Asteroid, 2019)
* Liam Noble (p-no, keybs) – The Long Game (Edition, 2019)








....la aceste ultime 3 titluri m-aș fi oprit cu siguranță mai mult, albumul japonezei (printre alții, cu Steve Brickman la clape și Hajime Yoshida la chitară) păstrând ceva din ecourile vechiului grup german Passport a lui Klaus Doldinger....trompetistul spaniol ceva din muzica idolului său Miles Davis, plus citatul aceluiași Miles conținând chiar titlul-statut de „Muzică socială”....în timp ce pianistul Lian Noble „înnobilează” elegant sfertul de veac de implicare a sa în jazzul creativ din UK, acum recidivând în trio cu Tom Herbert: el-bass și Seb Rochford: drums.
Dar nu sunt lăsat să dezvolt mai mult aceste subiecte din cauza jazzului „lin” (până la total distorsionat!) al belgienilor în frunte cu...:
* Lynn Cassiers (voc & electrs / Belgium) – Imaginary Band (Clean Feed, 2018)
....Nu era deloc de bun augur din start încă un titlu adăugat blocului și-așa masiv de albume din catalogul expansiv al casei portugheze -cu o medie, cred, de 4-5 albume noi/lună, la care-s mereu hotărât să pun o sită pentru filtrări cu ochiul plasei tot mai mic (?!)-...deci nu era nici pe departe un element care să mă provoace, ba chiar intenționam să-l neglijez. Cum însă avusesem în trecut și surprize plăcute, unele chiar recent, l-am abordat curios mai ales datorită peisajului coperții (vezi mai jos)...și bine am făcut, căci iată ce-am descoperit:
Sora mai mică și autodidactă a bateristului Steven Cassiers (Dans Dans, Dez Mona) are 35 ani și șansa unei răspândiri și cunoașteri la scară mai largă prin acest al 2-lea ei efort solo Grup imaginar marca Clean Feed, decât după debutul strict belgian din 2013. Cronologic însă trebuie căutat ce-a mai realizat începând de prin 2008-2009, respectiv cu consistenta ei contribuție la discul excelent al lui Josef Dumoulin (creditat la „keybs, gtr, effects & programming”) și a grupului Lidlboj, unde Lynn este trecută prima pe listă -vezi mai jos coperta mărită din spate-, nu cred că numai din politețe, cum poate că s-a întâmplat la octetul Octurn și discul 7 ochi tot în același an. Avea doar 25 ani pe-atunci dar deja i se puteau atașa etichete ca (vocalistă) „inclasificabilă” sau „sculptor creator de peisaje sonore”, cu-atât mai valabile azi când paleta s-a diversificat și sofisticat. Dacă vă sperie atari termeni, nu e o artistă pentru voi și puteți sări peste cele 8-9 titluri care urmează...dar dacă nu, ați putea avea chiar o revelație descoperind și următoarele albume pe care eu le consider unul mai incitant ca altul:
Jozef Dumoulin & Lidlboj (Belgium) – Trees Are Always Right (Bee Jazz, 2009)
......„Lynn Cassiers: Vocals, Toy, Effects”....
 - Jozef Dumoulin & Lidlboj - Trees Are Always Right - 2009 (Full Album)

* Octurn - 7 Eyes (Point of Departure, 2009)
 - Octet condus de saxofonist și pianist, cu „Lynn Cassiers: voc, Bo van der Werf: baritone sax, Nelson Veras: guitare, Jozef Dumoulin: rhodes, Jean Luc Lehr: bass, Chander Sardjoe: drums, Gilbert Nuono: electronics. Music by Bo van der Werf and Jozef Dumoulin”

* Pierre Perchaud (gtr) – Par Quatre Chemins (Gemini Records, 2010)
....„Chant : Lynn Cassiers”, contribuție la 3 piese din 9.
Lynn Cassiers – The Bird the Fish and the Ball (RatRecords, 2013)
„Sunetele ciudate ale lui Lynn Cassiers produse în buclă și cu mașină de efecte plecând de la voce, jucăriile sau obiectele heteroclite, se constituie într-un univers insolit de „science-fiction”, în timp ce vocea ei frumoasă, cântată, vorbită sau șoptită, spune povești obișnuite despre viață. Conjugarea asta funcționează perfect pentru a produce o muzică originală, bântuitoare, magică” („Discul săptămânii” / Le Soir)

Oba Loba (Norberto Lobo & João Lobo) – S/T  (Shhpuma/Clean Feed, 2014)

* Oba LobaSir Robert Williams (Three:four, 2017)
...."Vocals, Electronics, Wood Block – Lynn Cassiers"....
* Lilly Joel (Lynn Cassiers & Jozef Dumoulin) What Lies in the Sea (Sub Rosa, 2015)
.....„Lynn Cassiers: Music By, Voice, Effects & Jozef Dumoulin: Music By, Keyboards, Effects”....conform www.discogs.com...iar scurta descriere de pe Amazon zice așa:
„Muzica este simplă, proaspătă și originală - accentul nu cade niciodată pe încercarea de a face parte dintr-un anume gen distinct, ci doar pe recunoașterea cinstită a locului deținut de cei implicați întro lume în continuă schimbare. Există reminiscențe ale muzicii experimentale, jazz, rock, electro, pop, muzică tradițională și muzică clasică contemporană, ceea ce este absolut normal considerând cine este implicat aici.”
- Lilly Joel full live set Liège 04.29.2016:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1982&v=6ajZCcdGsU4

* Tape Cuts Tape, cu contribuții pe toate cele 3 albume, Pagan Recorder (2010), Black Mold (2013) și Lost Footage (2015)........„Electronic, Rock, Alternative Rock, Krautrock, Avantgarde, Art Rock, Psychedelic Rock, Experimental” (discogs.com)
 - Tape Cuts Tape - 'Scales in Orange and Grey' - official video:
https://www.youtube.com/watch?time_continue=22&v=MOQY7FCCGDw
- Rudy Trouvé: guitare, keys, voice
- Lynn Cassiers: voice, fx, objects and keys
- Eric Thielemans: drums, toys, piano, voice

Oba Loba și Tape Cuts Tape trebuie spus că nu sunt proiecte de jazz propriu-zis -sau la care cu acest gen/cuvânt să poată începe înșiruirea descriptivă-, dar ce mai este azi stilistic „curat”, în noianul tot mai amalgamat și eclectic?

* Alexandra Grimal – Nāga -2 CD- (Ovni Records, 2019)
....Transpunere muzicală de mare calibru și cu o distribuție selectă a legendei despre creatura mistică hindusă care păstrează comorile pământului sau elixirul nemuririi în Cambodgia antică.
   - Alexandra Grimal: tenor, soprano, sopranino saxophone, voice, text
   - Lynn Cassiers: voice, live electronics, texts
   - Marc Ducret: electric, soprano guitar, voice
   - Nelson Veras: guitar
   - Jozef Dumoulin: Fender Rhodes and live electronics
   - Benoît Delbecq: piano
   - Stéphane Galland: drums
https://www.francemusique.fr/jazz/jazz-bonus-naga-alexandra-grimal-70533

Aș mai adăuga dintre colaborări pe cea cu britanicii de la Arkala (Benjamin PD Kane & Thomas Seminar Ford), albumul Eksoh (2015) rămas se pare singular și ascultabil aici:
http://arkala.bandcamp.com



































                   Sir Robert Williams












Fană a norvegiencei Sidsel Endresen și măgulitor comparată undeva de un critic cu Pascal Comelade, Lynn Cassiers a mai adunat în escapadele sale din Franța colaborări cu chitaristul Pierre Perchaud și cu Leon Parker, practicantul ingenios al tehnicii de „vocal body rhythm”...."Le jazz ne doit pas de revenir en arrière, le jazz est fait pour aller de l’avant = jazzul nu trebuie să se întoarcă, jazzul este făcut să meargă înainte" spunea unul dintre aceștia, ceea ce mi se pare o idee, un țel artistic cu putere de dicton de mare importanță și profunzime.
 - Lynn Cassiers en La Jazz Cava de Vic (2014):
https://www.youtube.com/watch?time_continue=7&v=kLScH53XPFY

Pentru că am atins subiectele în ce-o privește pe Lynn Cassiers, fără pretenția de a le fi epuizat (pe site-ul personal mai găsiți și alte colaborări), îl am în vedere și pe fratele ei, probabil într-un viitor episod dedicat sau incluzând episoadele Dans Dans și Dez Mona, respectiv pe chitaristul Pierre Perchaud, activ într-un nucleu prolific de tineri jazzmen-i francezi. Ar mai fi și percuționistul Leon Parker al cărui jazz, cel puțin cel din anii '90 de pe 3-4 albume (2 scoase la majora companie Columbia Records), mi se pare că pășește bine apăsat pe urmele iluștrilor Weather Report.

* Badge Époque Ensemble (Canada) – S/T -live- (Badge Époque, 2019)....."funk / soul, jazz, rock"
....debutul formulei cu liderul Max “Slim Twig” Turnbull (clav, el-p-no) și grupul acompaniator al proiectului U.S. Girls...
* The Cosmic Range (Canada) – The Gratitude Principle (Idee Fixe Records, 2019)
....Înrudiri cu albumul anterior: colectivul „intergalactic” a lui Matthew “Doc” Dunn (muzician-personaj interesant din Toronto), cu aceiași Max “Slim Twig” Turnbull + trupa lui U.S. Girls (a.k.a. Meghan Remy) de pe In a Poem Unlimited, urmând debutului New Latitudes (2016)....„o expresie pură a jazzului liber lisergic și a unui funk mutant....cu momente între conceptualismul texturat a lui Kamasi Washington, era „fusion” Miles Davis, „psychedelia” lui Sun Ra și Afrobeat-ul de pionierat al lui Fela Kuti”. 
Atractiv mix pentru Principiul gratitudinii, nu-i așa?




* Moutin Factory Quintet (France) – Mythical River (Laborie Jazz, 2019)
...Impresii de călătorie ale cuplului fraților François (bass) & Louis (dr) Moutin, după un voiaj de 2 săptămâni cu vaporul pe râul Mississippi, după întoarcerera la Paris....

....Ecouri de la recentul Moers Festival:
* Scatter The Atoms That RemainExultation (Dot Time Records, 2019)
....„Spiritul 4-tetului „clasic” a lui John Coltrane e atins de acest album de debut al formulei condusă de bateristul Franklin Kiermyer alături de Jovan Alexandre (t & s-saxes), Davis Whitfield (p-no) & Otto Gardner (bass)”
Interesant muzician acest Franklin, născut la Montréal, mutat de tânăr la New York și care trăiește în prezent în Norvegia cu familia aproape de Cercul Polar la Tromsø. Adept al învățăturilor budiste care l-au și inspirat să-și numească trupa așa, Kiermyer face mereu călătorii spre NYC la propriul său studio Greenpoint unde a și fost înregistrat albumul.
https://www.allaboutjazz.com/moers-festival-interviews-scatter-the-atoms-that-remain-franklin-kiermyer-by-martin-longley.php?pg=1




În același spirit, la Moers Festival a mai cântat și alto & soprano saxofonista germancă de 49 ani următoare, revenind aici ca lider după 11 ani, cea care spunea cu oarecare cochetărie despre sine, adaptând la genul feminin: „sunt un (John) Coltrane deteriorat”...Ea se află în actualitate cu albumele:
* Angelika Niescier, Christopher Tordini, Gerald Cleaver, feat. Jonathan Finlayson – New York Trio (Intakt, 2019)
* Angelika Niescier, Christopher Tordini & Tyshawn Sorey – The Berlin Concert (Intakt, 2018)
A.N. apare și pe tributul recent adus baronesei jazzului, (Panno)Nica de Koenigswarter, născută Rothschild (1913-1988), respectiv concertul ținut pe 6 februarie 2019 și patronat de Siggi Loch la 30 ani de la dispariția nobilei binefăcătoare, albumul deja amintit mai sus în seria nouă de 3 albume de la ACT Music, al 9-lea episod din Jazz at Berlin Philharmonic IX: Pannonica.




* Kouma (France) – Aibophobia -LP- (Dur et Doux, 2019)....„jazz prog/art-rock”
....Ediție limitată de numai 300 bucăți LP-uri la albumul trioului francez condus de Romain Dugelay (b-sax & keybs) și care ne poartă într-un voiaj tur-retur pe albumul conținând temele adecvat numite astfel: „Aller” și „Retour”.

* Brandt Brauer FrickEcho (Because Music, 2019)
„Nu jazz” electronic și foarte dinamic cu 3 „sintetizator-iști” și câțiva invitați (la trombon, vioară și voce), un jazz care lasă loc nu doar de „ecou” ci te și reinvită la ascultare!







* Bruford & BorstlapSheer Reckless Abandon -3 CD- (rec. 2002-2007, rel. Summerfold, 2019)
Set de 3 albume, 2 (aparent) de studio & unul „live” pe această compilație pe care fanii unui Bill Bruford aflat mereu la înălțime pot descoperi un talentat pianist/claviaturist olandez, rezultatul celor 17 întâlniri pe care cei 2 le-au avut în intervalul 2002-2007. Ziceam „aparent” de studio, doar ca formă de editare...pentru că de fapt sursa celor 2 albume Every Step a Dance, Every Word a Song, respectiv In Two Minds, sunt tot concertele la care s-au adăugat și compoziții interpretate în culise și de la care s-au șters aplauzele. S-a pornit de la ideea unui producător de radio și organizator de evenimente la Nijmegen Music-Meeting Festival în 2002, de a cupla muzicieni valoroși care nu s-au intersectat „live” niciodată înainte, ca să se vadă astfel, fără prea multe preparative, ce va ieși?...Ar fi o idee poate și pentru omologii din România unde, deși festivalurile s-au înmulțit, se observă din păcate o uniformizare a ofertei artiștilor în defavoarea diversității, în sensul că unii muzicieni care-au fost tot revin, mereu cam aceiași și asemănători stilistic...în defavoarea multor altora care n-au fost niciodată, dar de care auzim că ajung pe la vecini, prin Serbia, Ungaria sau Rusia...de unde și deficitul de public, numeric și mai divers calitativ, la orice nivel -mari orașe, regiuni, țară-, chiar în condiția unanim acceptată că „jazzul e un gen muzical de nișă”...


Câteva restanțe/recomandări, cu mulțumiri celor care mi le-au făcut:
* ChuffDRONE (Austria) – Chuffdrone (JazzWerkstatt, 2015)
* Angles 9In Our Midst (Clean Feed, 2013)
* Dan Berglund's TonbruketS/T (ACT Music, 2010)
* Time Is A Mountain (Sweden) – S/T -LP- (Häpna, 2013)
* ICP TentetTetterettet (ICP 020, 1977)

luni, 10 iunie 2019

Iunie 2 (2019): Prin fluxul de noutăți, despre Maciej Obara și Moers Jazz Festival cu a sa secțiune braziliană....


* Tiago Frúgoli Ensemble (Brazil) – Casa (Fresh Selects, 2019)
.....claviaturistul Tiago aduce în „casă” , alături de invitații muzicieni din zona sa de reședință São Paulo, o triplă combinație „între Madlib (DJ american , producător, multi-instrumentist și rapper), Eumir Deodato (veteranul și versatilul pianist brazilian care va împlini 76 ani peste câteva zile) și Chick Corea (din perioada „fusion” timpurie)”.
Cred că am ales prin acest album din fluxul de noutăți un element bun de introducere și anticipare pentru ceea ce avea să etaleze contingentul brazilian la Moers Festival în ultimul weekend + ziua de luni, 10 iunie (vezi mai jos în postare).




* Tim Berne & Matt Mitchell (a-sax & p-no duo) – Angel Dusk (Screwgun Records, 2018)
   ...„modern creative jazz” mixed and mastered by David Torn”.
* Le Rex (Swiss) – Escape of the Fire Ants (Cuneiform, 2019)
   ....Cvintetul (fără bas!) este dominat de 4 suflători (a & t-saxes, tb & tuba)...iar noul album, al 4-lea, considerat „cel mai coeziv și confident”, are conexiuni și influențe precis localizate la orașele Chicago, Belgrad, Cape Town, New Orleans și Lagos.



* Ilia Belorukov & Gabriel FerrandiniDisquiet (Clean Feed, 2019)
* Gabriel Ferrandini (dr) – Volúpias (Clean Feed, 2019)
   ...„fiecare baterist din lume ar trebui să asculte Aphex Twin și Squarepusher ca să devină mai complet”, spunea recent într-un interviu lisaboneanul G.F., găsindu-și perechea potrivită în alto-saxofonistul Ilia B. din Saint Petersburg pe Disquiet, respectiv în Volúpias pe Pedro Sousa (t-sax) -din așa numitul PeterGabriel duo (!)- și Hernani Faustino (d-bass), totul întâmplându-se de la concepere până la lansare în vestitul club ZDB din Lisabona unde cei 3 au avut rezidență un an.























* Scheen Jazzorkester & Thomas JohanssonAs We See It... (Clean Feed, 2019)
....album care încearcă să răspundă la întrebarea „cum să faci o orchestră de jazz convențională, care de obicei lucrează în interiorul unor parametri foarte definiți, să-și deschidă perspectivele și să fie mai spontană?”
* Kevin Breit (gtr, b-clar, mandolin / Canada) – Stella Bella Strada (Stony Plain Records, 2019)
....un chitarist profilat de regulă pe blues, aici cu un album complex componistic inspirat de Frank Zappa, cu 53 muzicieni implicați printre care și fratele său, organistul Gary.



* Fred Hersch & the WDR Big BandBegin Again (Palmetto, 2019)
....pianistul oferă piesa-titlu în premieră, alături de revizuirea unor teme mai vechi rearanjate sub dirijoratul cunoscutului multi „Grammy-at” Vince Mendoza.
* The Mattson 2Paradise (Company, 2019)
....un album de jazz-pop ușurel al fraților gemeni californieni Jared (gtr) și Jonathan (dr)
* Andrew McCormack (p-no) – Graviton: The Calling (Ubuntu Music, 2019)
 ....continuarea cu trupă complet schimbată și la alt label a anteriorului Graviton (Jazz Village, 2017), atunci cu ESKA, Shabaka Hutchings, Robin Mullarkey & Anton Eger....cea mai notabilă nou-recrutată acum și importantă în „peisaj” fiind vocalista italo-americancă Noemi Nuti, deasemenea o talentată harpistă. Ajungem astfel și la...:
Brandee Younger (harp) – Soul Awakening (Self-released, 2019)
....„(neo) spiritual jazz”, cu unul dintre mentorii autoarei, saxofonistul Ravi Coltrane...iar printre compozițiile rearanjate, teme semnate de Alice Coltrane, Marvin Gaye și Dorothy Ashby, aceasta din urmă o altă influentă harpistă pentru „mai tânăra / younger”(!)-, la propriu și la figurat: pe 1 iulie Brandee va împlini 36 ani.





















Până la subiectul Moers 2019, completări/recomandări la discografia saxofonistului polonez anunțat la Gărâna XXIII peste 1 lună. Un apropiat al festivalului și mare fan al brandului german îl numea „încă un „ECM artist”, dar dacă observăm că mai noul Unloved e singurul album scos la casa germană în curând semicentenară, pentru conformitatea statisticii dacă nu din alt motiv, avem un muzician aflat sub contract într-un raport numeric covârșitor în favoarea caselor poloneze, e-adevărat mai mici, For Tune și Ars Cameralis. Dincolo de canoanele estetice mai mult sau mai puțin diferite, cred că ar fi relevant să comparăm și componențele de la Unloved și Four, mie mi se pare cu-adevărat mai „special” și „internațional” quartetul de pe cel de-al 2-lea.
Îl știam pe Maciej Obara (t & a-saxes) de pe albumele:
- MaMuGe 3 (Maciej Obara, John Lindberg, Harvey Sorgen) – Three (Ars Cameralis, 2010)
Maciej Obara International – Live at Manggha (For Tune, 2013)
- Maciej Obara Quartet – Unloved (ECM, 2017)....cu Ole Morten Vågan, Gard Nilssen & Dominik Wania.
....iar după ce-am aflat de venirea sa la Gărâna, am mai adăugat și următoarele 3 ca titular/lider:
* (Maciej) Obara International – Komeda (For Tune, 2013)...cu Dominik Wania, Gard Nilssen, Ole Morten Vågan & Tom Arthurs.
* Maciej Obara Trio – I Can Do It (Jaz Records, 2009)....cu Maciej Garbowski și Krzysztof Gradziuk.
* (Maciej) Obara Special QuartetFour (Ars Cameralis Silesiae Superior, 2010)
....cu Mark Helias, Nasheet Venter & Ralph Alessi.

Cam așa ar fi arătat postarea, sau poate cu mai ceva titluri apărute între timp, de ex. cu basistul Avishai Cohen sau bateristul David Sánchez...dacă între timp n-aș fi avut șansa participării 4 zile, fie și doar la monitorul calculatorului, la unul dintre cele mai interesante festivaluri europene de jazz:

                            Moers Jazz Festival 2019, 7-10 iunie

"Music is the great uniter. An incredible force. Something that people who differ on everything and anything else can have in common."








https://www.moers-festival.de/en/program/programmuebersicht-2019/

Festivalul a fost transmis parțial timp de 4 zile „live streaming”, cum s-a întâmplat și în 2016, pe Arte Tv/Concerts și pe YouTube, cu extrase de pe cele 4 scene (cortul principal și 3 scene mai mici)....dovedind că o formulă ad-hoc numită Moers Abstractions, fie ea și cu saxofonistul Joshua Redman în masiva configurație, poate trece neobservată la câte alte oferte și mai interesante s-au perindat, inclusiv între trupele tinere, unele încă fără album de debut!

** Marshall (Belford) Allen: a-sax (flute, oboe, piccolo, EVI), 95 ani, co-fondator și lider din 1993 la Sun Ra's Arkestra, prezent în fruntea 4-tetului USA/Brazil/Japan/Germany:
 - Marshall Allen (a-sax), Rodrigo Brandão, a.k.a. „Gorila Urbano” (spoken word) Toshimaru Nakamura (electrs) Günter „Baby” Sommer (dr)
În aceeași zi de vineri și la aceeași oră (?), dar nu la sala principală ci în clubul Saturn, „Members of Sun Ra Arkestra” au concertat gratuit.



** Anguish (Will Brooks, Mike Mare, Mats Gustafsson, Andreas Werliin & Hans Joachim Irmler), ...adică formula cu care „Angoasa” a debutat pe albumul omonim Anguish (RareNoise, 2018), cu siguranță semnalat de mine anul trecut prin fluxurile de noutăți. Dar un concert „live” punctează parcă și mai bine o asemenea distribuție, căci ce poate fi mai interesant decât o combinație între rapperul Will Brooks („MC Dälek”) și Mike Mare din trupa americană Dälek, Mats și Andreas, adică suedezii din Fire! (Trio/Orchestra/Plus) -cu Andreas om de bază și în Angles 9, Tonbrucket sau Time Is a Mountain-....plus veteranul claviaturist german H.J. Irmler dintr-una din cele 2 trupe Faust de după scindarea din 2004 (deci diferit de celălalt Faust condus de Jean-Hervé Peron & Werner „Zappi” Diermaier)?



**  Global Improvisers Orchestra
10-tet format din muzicieni cu instrumentație complet neortodoxă din 9 țări de pe 3 continente: Argentina, Germania, Londra/UK, Myanmar, Belgia, Belarus, Italia, Statele Unite, Brazilia....asamblat de Jan Klare, saxofonist german și curator la Moers cu experiențe vechi de acest gen care-au reușit în diferitele ediții ale festivalului:..„o odă neîngrădită adusă improvizației libere” cu șansa unică de a auzi la unison un „gyl” (similar balafonului), un „pat waing” (cerc/set format din 21 tobe acordate) și un „theorbe” (tip de lăută):
 - „Valentin Garvie – trumpet / - Jan Klare – alto sax / - Bex Burch – gyil / - Sein Hla Myaing – pat waing / - Pieter Theuns – theorbe / - Yegor Zabelov – accordion / - Andrea Taeggi – electronics / - Owen Gardner – gitaar / - Luke Stewart – double bass / - Mariá Portugal – drums, percussion”.
Nu există album cu trupa...

**  MDC III (Bruges/Belgium)....„jazz „fusion” avangardist cu elemente „world” din noul val al jazzului belgian, o muzică cu adrenalină intensă și „sunet cinematic aproape alarmant, sigur pe placul unor regizori ca David Lynch sau Quentin Tarantino”.
https://werfrecords.bandcamp.com/album/dreamhatcher
  - Mattias De Craene: saxophones, reeds, sounds
  - Simon Segers: drums, percussion, electronics
  - Lennert Jacobs: drums, percussion

** Die Hochstapler (FR-3000) (France/Italy/Germany)
...Pierre Borel (a-sax) Louis Laurain (tp) Antonio Borghini (bass) & Hannes Lingens (dr)

Set de albume cu cei care-au mai cântat, ori cu alte formule care-i includ, ca soluție paleativă...mai multe dintre proiecte fiind în premieră și în exclusivitate comandate și concepute pentru festival, cum se mai întâmplă la evenimente care se respectă.

* Andrea Taeggi (Swiss)– Zimní Král (SM-LL, 2018)
* Andrea Taeggi (Gondwana) – Mama Matrix Most Mysterious (Type, 2015)
* Andrea Taeggi – Noméri—Tere (Präsens Editionen, 2018)
* Lumisokea (Andrea Taeggi & Koenraad Ecker) – Apophenia -EP- (Opal Tapes, 2014)
* LumisokeaAutomatons (Eat Concrete, 2011)
* LumisokeaMnemosyne (Alter, 2015)
* LumisokeaTransmissions From Revarsavr (Opal Tapes, 2018)
 - Koenraad Ecker (Lumisokea) – A Biology of Shadows (In Aulis, 2018)
* (*) Anton Eger (dr, Phronesis) – Æ (Edition, 2019)
* (*) Ex Eye (Colin Stetson) – S/T (Relapse Records, 2017)
* Crack CloudCrack Cloud (Meat Machine, 2018)
* chuffDRONE (Austria) - S/T (2015)
 - (Christopher) Dell, (Johannes) Brecht, (Christian) Lillinger, (Jonas) WestergaardBoulez Materialism -Live in Concert- (Plaist, 2018)
  - Schnell (Pierre Borel, Antonio Borghini, Christian Lillinger) – Live at Sowieso (Clean Feed, 2018)
* DälekEndangered Philosophies (2017)
  - Wout Gooris Trio, Hayden Chisholm & Erwin VannSome Time (Wout Gooris, 2018)
* Akaten (Japan) – Chateau Du Akaten (2001)
* Oli Steidle & the Killing Popes (Denmark/UK)– Ego Pills (Shhpuma, 2019)
     - Oliwood (Oli Steidle, Frank Gratkowski, Kalle Kalima) – Euphoria (Enja, 2017)
* Širom (Slovenia) – I Can Be a Clay Snapper (Tak:til/Glitterbeat, 2017)
    - Faust (Hans Joachim Irmler) Faust Is Last -2 CD- (2010)
Pozițiile (*) indică artiști/albume amintite, la fel cum s-a întâmplat și cu alții din festival față de care interesul meu era din acest motiv oarecum diminuat:
Vula Viel, Ill Considered, Nervous Entanglement, Flat Earth Society, Trondheim Voices, Colin Stetson, Peter Evans, Acid Mothers Temple, Ruins...
Nu mai țin minte dacă pe Angelika Niescier (& New York Trio) o pot adăuga listei de mai sus, dar din tot ce am până acum cu saxofonistă cel mai aproape de momentul Moers 2019 este albumul:
* Angelika Niescier, Florian Weber (Swiss) – NYC Five (Intakt, 2016)
...iar pe acesta:
** Angelika Niescier, Christopher Tordini, Gerald Cleaver, feat. Jonathan Finlayson - New York Trio (Intakt, 2019)
...mi l-am propus ca prioritate imediată, fiind cel mai aproape de expunerea „live” de sâmbătă de la Moers.

                                „BrazilBrazil”....

În postarea trecută, din simplă și pură coincidență, apăreau:
....Itiberê Zwarg & UMO feat. Hermeto PascoalUniversal Music Orchestra (Biscoito Fino, 2017)
....Azymuth (Brazil) – Demos (1973-75) Volumes 1&2 (Far Out Recordings, 2019)

Acestea 2, plus albumul din deschiderea postării cu Tiago Frúgoli, anticipează cum mai aminteam pleiada de artiști marcanți din țara „cafelei și a fotbalului”, în frunte cu trubadurul Tom  veșnicul contestatar, cel care -cum îmi scrie amicul MK prezent acolo la concert, citând de pe proiecția cu traducerea în germană cu scăpări din portugheză- afirma la un moment dat că „noi mai trăim în Brazilia, dar Brazilia nu mai trăiește în noi”...
Pionier al unor subgenuri ca „batucada, MPB, bossanova, pop-punk, experimental și mai ales tropicalia”, Tom Zé atinge calibrul unui alt „monstru sacru” brazilian deja amintit și de aproape aceeași vârstă venerabilă 82 ani, Hermeto Pascoal!
Am actualizat discografia sa cu care eram cam restanțier, prin albumele din circa ultimă decadă:

* Tom ZéCanções Eróticas Para Ninar (2016)
                    – Estudando a Bossa Nordeste Plaza (2008)
                    – O Pirulito da Ciência -2 CD live- (2010)
                    – Sem Você Não A (2017)
                    – Tropicália Lixo Lógico (2012)
                    Vira Lata Na Via Láctea (2014)

- Rodrigo Brandão, amintit deja, a mai apărut în cel puțin 2 formule, jucând la un moment dat și rolul unui tanchist (!?)
- Juçara Marçal / Thomas Rohrer 24 H 
....cu Juçara Marçal (voc & rabeca), aceeași talentată vocalistă de 57 ani apărând și în formulele Clube da Encruza și Abismu Curtu. Rabeca braziliană este un fel de vioară arhaică, puțin diferită de varianta portugheză. 



Albume reprezentative:

* Juçara Marçal (voc) – Encarnado (2014)
* Rodrigo Campos (feat. Juçara Marçal & Gui Amabis) – Sambas do Absurdo (2017)
* Metá Metá (Kiko Dinucci, Juçara Marçal & Thiago França) – S/T (2011)
* Sambanzo (Thiago França: t-sax, flt) – Etiópia (2012)
Suport suplimentar:
 - V. A.Daora: Underground Sounds of Urban Brasil Hip-Hop, Beats, Afro & Dub -2 CD- (2013)

N-am epuizat nici pe departe lista participanților, pentru edificare și eventuale completări grăbiți-vă să derulați, pentru că nu se știe dacă vor rămânea permanent, postările de pe YouTube, via ARTE (TV) CONCERT:
 - Vineri, 6 h 03 min:
https://www.youtube.com/watch?v=iO9XMagQCQI
 - Sâmbătă, 10 h 30 min:
https://www.youtube.com/watch?v=m88pWmVYWGU
 - Duminică, 9 h 20 min:
https://www.youtube.com/watch?v=KaElbvDQZhA
- Luni, 7 h 26 min:
https://www.youtube.com/watch?v=2FLZQO2OTL8


Completări, reeditări:
Extra Ball [Jarek (Jaroslaw) Smietana: gtr, Poland] – Mosquito (Poljazz, 1981)
Masayuki Takayanagi New Direction Unit – April is the Cruellest Month (rec. 1975, rel. April Disk/Japan, 1991/reissue Blank Forms Editions/USA, 2019)
Lou Donaldson – Mr. Shing-A-Ling (1967, Remastered 2019)