Două nu grave dar sâcâitoare răceli mi-au întârziat această postare cu multe restanțe încă din luna noiembrie, încerc să le „acopăr” aici cu scurte descrieri grupate pe instrumente pe câteva din cele care mi s-au părut mai semnificative (câțiva saxofoniști tenori cu apariții de ultimă oră mă determină să-l las deoparte pentru un eventual miniset separat pe Noah Preminger, inițial programat...și la fel, amânări deocamdată pentru noile Wayne Horvitz, Dominique Pifarély, Harold Mabern, SFJazz Collective și Samuel Blaser Quartet):
-
Pianiști:
* Matthew Shipp & Mat Walerian Duo - The Uppercut: Live at Okuden (Torun/Poland) [Esp-Disk, 2015]
....Matthew Shipp: piano; Mat Walerian: alto saxophone, bass clarinet, flute
* Matthew Shipp Trio - The Conduct of Jazz (Thirsty Ear, 2015)
....Matthew Shipp: piano; Michael Bisio: bass; Newman Taylor Baker: drums
* Matthew Shipp Chamber Ensemble - The Gospel According to Matthew & Michael (Relative Pitch, 2015).....Matthew Shipp: piano, Michael Bisio: bass, Matt Maineri: viola
Trei formule diferite conduse de un pianist în trend, versatil, prolific și bine poziționat în clasamentele ultimilor ani, în al 3-lea apărând la violă și colaboratorul frecvent al pianistului româno-american Lucian Ban, Matt Mainieri, des prezent și în configurațiile de la Sunnyside Records. Suplețea stilistică e dovedită și de casele diferite de discuri unde apar materialele pianistului Shipp, Thirsty Ear („Ureche însetată”) fiind una independentă dintre cele inovative, nu prima oară pe acest blog și de urmărit în continuare:
http://www.thirstyear.com/index.php
* Joey Alexander (p-no/Indonesia) - My Favorite Things (Motema Music, 2015)
Copilul-minune asiatic de doar 12 ani și albumul de debut cu piesele sale standard favorite. Cu
Larry Grenadier - bass, Ulysses Owens Jr.- drums with Russell Hall - bass, Sammy Miller - drums, Alphonso Horne - trumpet.
* Iiro Rantala (p-no) - My Working Class Hero -A homage to John Lennon- (ACT Music, 2015)
Titlul și subtitlul dezvăluie exact ce vrea să „zică” aici pianistul finlandez de 45 ani...
* Kari Ikonen Trio (Finland) - Beauteous Tales and Offbeat Stories (Ozella, 2015)
....with
Ara Yaralyan: bass & Markku Ounaskari: drums
Foarte bun album al pianistului finlandez pe care apriori l-am privit cu rezerve suspectându-i titlul lipsit de modestie, dar după ascultări am realizat că e un demn urmaș, poate chiar și cu ceva peste anteriorul său album cu favorabile recenzii „Bright”. Coperta e un detaliu dintro pictură din sec. XVI a lui Hieronymus Bosch. Zeci de cronici laudative a adunat de fapt cel poreclit „Karikko” în ultimii 7-8 ani iar turneele sale au ajuns și în Ungaria, Serbia și Rusia...ar cam fi deci momentul, mă gândesc, să intre și în vizorul promotorilor de jazz din Ro.
http://www.kariikonen.com/reviews-clips-quotes/
* Signe Bisgaard (p-no, Denmark) - Meander (Finland Records, 2015)
Album de debut al tinerei pianiste daneze pentru o formulă extinsă de Big Band (10-tet + lidera) cu un jazz cameral și introspectiv, reclamând pentru a-i descoperi toate...„meandrele” compozițiilor complexe, „luxul” unor audiții repetate. În grup apar și membrii din trupele unor muzicieni cunoscuți ca Paal Nilssen-Love, Malilyn Mazur sau Jon Balke.
-
Vocaliste:
* Stacey Kent - Tenderly (OKeh, 2015)
* Cæcilie Norby & Lars Danielsson - Just the Two of Us (ACT Music, 2015)
* Solveig Slettahjell & Knut Reiersrud with In the Country – Trail of Souls (ACT Music, 2015)
* Twinkle3 feat. Sidsel Endresen - Debris In Lower Earth Orbit (Cuspeditions, 2015)
* Luciana Souza – Speaking in Tongues (Sunnyside, 2015)
....with Lionel Loueke: gtr, Grégoire Maret: h-ca, Massimo Biolcati: bass & Kendrick Scott: drums
* Joyce Moreno & Kenny Werner – Poesia (Pirouet, 2015)
Puține lucruri de comentat la setul ăsta, atât scandinavele cât și braziliencele confirmând mai mult sau mai puțin așteptările. Foarte experimental albumul cu trioul Twinkle, scos la o casă de discuri nou apărută, cu suportul lui David Sylvian.
-
Trompetiști:
* Randy Brecker - RandyPOP! arranged by Kenny Werner -Live at the Blue Note- (Piloo Records, 2015)
Rotunda aniversare a cunoscutului trompetist din „mainstream jazz”-ul american (70 ani împliniți pe 27 noiembrie!) , cu fast aniversată în acest concert în care se „rescrie istoria” -conform criticului Dan Bilawsky- unor piese clasice de James Brown, Donald Fagen, Bruce Springsteen, Paul Simon și Blood, Sweat & Tears pe care Randy le susține cu brio și vocal singur sau în duo cu fiica sa Amanda.
* Ibrahim Maalouf - Red and Black Light (Mi'ster Productions, 2015)
* Ibrahim Maalouf & Oxmo Puccino - Au pays d'Alice...-O.S.T.- (Mi'ster Productions, 2014)
* Ibrahim Maalouf - Kalthoum (Alf Leila Wa Leila) (Mi'ster Productions, 2015)
* Amir ElSaffar (& Two Rivers Ensemble) - Crisis (Pi Recordings, 2015)
* Amir ElSaffar - Inana (Pi Recordings, 2011)
* Amir ElSaffar (trumpet, vocal, santur/Iraq, USA) - Two Rivers (Pi Recordings, 2007)
Doi trompetiști aflați întro fază pe cât de propice creativ, pe atât de complicată personal din cauza crizei refugiaților, a atentatelor teroriste și a conflictului religios est-vest, mai ales pentru Maalouf (libanez de 35 ani stabilit la Paris)...tensiuni care reverberează însă și pentru ElSaffir (38 ani, născut lângă Chicago, cu tatăl irakian) până peste ocean la New York unde este rezident. Elocvent ultimul său titlu de actualitate „Crize” continuând o tripletă de albume și mesaje cu multiple sensuri antagonice pornind de la cele 2 mari fluvii primordiale Tigru și Eufrat, pe o muzică în care combină tot mai imaginativ „maqam”-ul irakian tradițional cu jazzul microtonal american contemporan. Cazul tipic când un titlu de album incipient solo conferă după succes numele de formulă/proiect care continuă seria. Iar despre catalogul Pi Recordings la general, sunt multe asemănări cu deja pomenita casă Thirsty Ear, ambele din păcate cu o expunere media care tinde spre zero în România...
Și Ibrahim Maalouf e pe „val”, cu 2 albume cinematice dar impresionând în special cu „Red and Black Light” peste așteptările mele și la care am ajuns destul de târziu, deși apăruse în primăvară...sper să revin asupra acestui trompetist promovat de un label britanic profilat în special pe genul clasic:
http://www.mdt.co.uk/
* Nate Wooley Quintet – (Dance To) The Early Music (Clean Feed, 2015)
Trompetistul american cu maniera sa tipică „free improv” crează o punte aici spre jazzul „politic corect” compus și interpretat al lui Wynton Marsalis, preluând o serie de piese ale acestuia din urmă de pe primele sale albume din anii '80. „Sper că turnul său de fildeș de la Lincoln Center Marsalis să aibă o fereastră deschisă prin care Marsalis să asculte piesele sale astfel reinterpretate”, își exprima ironic speranța un critic lăudându-l pe Wooley. „No (other) comment” la unul dintre cele mai accesibile, în acest context, materiale discografice din prolificul și destul de „stufosul” catalog amero-portughez Clean Feed.
-
Chitariști:
* Ben Monder - Amorphae (ECM, 2015)
...Ben Monder (guitar); Pete Rende (synthesizer); Andrew Cyrille (drums); Paul Motian (drums)
* Dave Stryker (gtr) – Messin’ with Mister T: Celebrating the Music of Stanley Turrentine (Strikezone, 2015)
De Ben Monder m-am ocupat separat nu demult pe acest blog, o să remarc acum apariția pe „Amorphae” a regretatului baterist Paul Motian (1931-2011) și că chitaristul e unul dintre jazzmen-ii invitați pe noul album David Bowie „Blackstar" care va fi lansat la început de ianuarie 2016.
Dave Striker, cum dezvăluie și titlul, adaptează chitaristic ingenios compoziții ale saxofonistului tenor clasic.
-
Basiști:
* Lorenzo Feliciati (bass) - Koi (RareNoise, 2015)....cu Steve Jansen, Pat Mastelotto, Nicola Alesini, etc. L-am studiat și pe Feliciati separat cu ocazii anterioare în care ați mai întâlnit producții de la eleganta casă RareNoise, iată o nouă mostră acum a valorii sale pe un album-concept mult împins și de invitați în zona stilistică a jazzului progresiv post-Japan și post-King Crimson atât de tipică și regretatului basist Mick Karn și al cărui titlu „Koi” și viziune vine de la un soi de pește tenace și fabulos din legendele chinezești și japoneze, transformat de zei în dragon de aur.
O piesă de pe album, „Margata”, este exact tributul adus de autor la fretless-bass eroului său muzical despre care e vorba în următorul:
* V.A. - JACO [Original Soundtrack] (Legacy Recordings, 2015)
De fapt vorbim despre un set cu album audio și film tribut documentar pe 2 X DVD adus lui Jaco Pastorius -dar care CD e disponibil și separat- și în care un rol decisiv l-au avut basistul din Metallica Robert Trujillo și fiul cel mare al lui Jaco, John Pastorius, pe „Original Soundtrack” având partea de final cea mai interesantă -piesele 12-16- în care apare printre alții și fata lui Jaco, Mary Pastorius în balada „Longing”. Notabilă și piesa 07, versiunea la „All American Alien Boy” cu Ian Hunder, frontman-ul vocalist din Mott The Hoople...și finalul de tip All-Stars cu versiune la „Come On, Come Over”. Restul de material e compilație cu piese apărute solo, cu Bigband, colaborări și cu Weather Report, compuse de unul dintre artizanii esențiali pentru jazz-rock-ul „fusion”, influent pentru generații întregi de basiști și nu numai și acum la aproape 30 ani de la prematura și tragica sa dispariție din 1987...
- BIG BAND:
La final am lăsat un real pretendent la „albumele anului” în jazzul lui 2015, cel puțin la această categorie:
* Maria Schneider Orchestra - The Thompson Fields (ArtistShare, 2015)
...După stagiul mai lung cu proiectul în stil clasic Winter Morning Walks gratulat în 2013 cu 3 premii Grammy, iată după circa 8 ani un nou album pentru Bigband (18 membri) de revenire a compozitoarei, aranjoarei și dirijoarei MS, o transpunere muzicală pastorală și plină de reverii a amintirilor locului nașterii și copilăriei, ferma americană Thompson. Dar și cu câteva dedicații în piese cu ținte precise care nu alterează conceptual albumul : George Wein, veteranul de 90 ani împliniți în octombrie, fondator al festivalului de la Newport...Laurie Frink, trompetistă (și ceramistă) multă vreme în grupul lui Schneider, decedată în 2013...și piesa finală „Lembrança” a setului de 78 minute, dedicată muzicianului brazilian Paulo Moura.