vineri, 28 noiembrie 2014

Dylan (fiul lui Steve Howe) e designer subteran, iar Peter Hammill...triplu cinematic


Încă un interesant "cover album", după cele 2 de care m-am ocupat în postarea din 4 noiembrie, Mostly Other People Do The Killing (MOPDTK): ”Blue” (Hot Cup Records, 2014)...cu reluarea notă-cu-notă a clasicului ”Kind of Blue” a lui Miles Davis, respectiv Nguyên Lê (with Michael Gibbs & NDR Bigband): ”Celebrating The Dark Side of the Moon” (ACT Music, 2014):
* Pe noul album Dylan Howe: ”Subterranean, New Designs On Bowie's "Berlin" (Motorik Recordings, 2014) este vorba de data asta, ca și în cazul adaptării jazzistice a capodoperei grupului Pink Floyd de către chitaristul francez de origine vietnameză, de un tratament similar aplicat cu aranjamente proprii și multă improvizație pieselor alese din primele 2 albume ale trilogiei lui David Bowie -”Low”, "Heroes" și ”Lodger”, cu contribuția lui Brian Eno- de către bateristul de jazz englez Dylan (Lee) de 45 ani, nimeni altul decât fiul cel mai mare a lui Steve Howe, chitaristului din Yes. Cu contribuția unui tânăr grup, un octet -de fapt mai exact un "future jazz sextet with strings and electronics" -din care se disting tenor saxofonistul Julian Siegel și chitaristul Adrian Utley din Portishead/Get The Blessing. Tatăl Steve Howe contribuie și el ca invitat interpretând la tradiționalul instrument japonez koto.
De descoperit/ascultat -eventual comparând cu versiunile rock originale din anii '70- ...și eventual, după gust, de savurat.
Tracklisting:
1. SUBTERRANEANS 8:23 (BOWIE)
2. WEEPING WALL 7:05 (BOWIE)
3. ALL SAINTS 10:04 (BOWIE)
4. SOME ARE 6:29 (BOWIE)
5. NEUKÖLN - NIGHT 5:00 (BOWIE, ENO)
6. ART DECADE 4:41 (BOWIE)
7. WARSZAWA 11:08 (BOWIE, ENO)
8. NEUKÖLN - DAY 5:29 (BOWIE, ENO)
9. MOSS GARDEN 6:23 (BOWIE, ENO)



”..Tot ceea ce-ar fi putut să fie...” (dacă)...
...Exact asta găsim pe noul triplu set Peter Hammill ”…all that might have been…” (nou apărut și exact așa scris titlul, fără majuscule) album-concept unde, cum spune însuși autorul, ”muzica reprezintă atât filmul cât și coloana sonoră”. 
Ca primă impresie, aceleași orchestrații ample, atmosfera apăsătoare marca inconfundabilă a frontman-ului de la Van Der Greef Generator, inflexiuni japoneze (Peter a locuit perioade lungi la Tokyo în ultimii ani), referințe și omagiu adus noului val francez ”film noir” (Jean-Luc Godard: ”Breathless” și ”Pierrot le Fou” sau Resnais: ”Hiroshima, Mon Amour”), riffuri de chitară aspre în analogie cu cele de pe clasicul său album ”Nadir’s Big Chance” (1972) sau amintind de prestația sa ca invitat vocalist & pianist pe cel mai reușit album-solo...”ever” a lui Robert Fripp de la King Crimson, ”Exposure” (1979).
Personajele interpretate de Hammill sunt acum Alien Clocks -pe Disc 1 - ”The Cine” (lansat și separat) și respectiv, Piper Smiles pe Disc 2 - ”The Songs”, acest CD2 incluzând 10 piese complet noi, unele dezvoltări ale schițelor de pe CD1...”story”-ul narativ apelând la mituri feerice ale bardului naist/flautist, inclusiv în idila acestuia cu o ”ea” din eternul feminin. Mult imprevizibil în aceste piese cu schimbări dese și bruște, și un Disc 3 - ”The Retro” cu 4 teme principale anterioare cu lungi improvizații.
Tot ce-am fi putut...dori și imagina de la Peter Hammill, se pare că găsim pe noul  ”…all that might have been…”


Am scris impresiile celor două albume ”la cald” după o primă audiție, sunt posibile reveniri cu completări sau chiar diferențe de percepție.

Reveniți și în actualitate: The Crazy World of Arthur Brown...și Erik Truffaz & Murcof


Parcă Alice Cooper avea odată un hit ”Elected”...și cum febra alegerilor n-a trecut nici la noi nici prin vecinătăți iar cu respectabilul rocker american sunt unele elemente în comun, am ales și eu să vă spun ceva despre noul:
* * The Crazy World of Arthur Brown: ”Zim Zam Zim” (2014)
La 72 ani ”The God of Hell Fire” și unul dintre marii artiști performeri ”live”, britanicul se întoarce după aproape 10 ani de la anteriorul  material cu același vibrato și cu falsetto-urile vocii din tinerețe nealterate de vreme, cu stilul său teatral pe alocuri ”nightmarish” și cu o nebănuită inspirație componistică. Nu vine singur ci cu întreaga sa ”lume nebună” -muzical, în sensul cel bun!- asociată odinioară unor majori precum Hawkwind, The Who, Jimi Hendrix și Frank Zappa și influențând o pleiadă de alte nume mari din rock. De la piesă la piesă el aduce acum aminte sau de deja numitul Alice Cooper, sau de Tom Waits (mai ales in "raw blues"-ul "Jungle Fever")...de Dr. John (aka Mac Rebennack) sau de regretatul Lou Reed (”Want to Love”)...Un pic de reggae aici (”The Unknown”), puțin New Orleans jazz clasic 'colo (”Junkyard King”), un strop de ”Tropicalia” dincolo ("Muscle of Love"), cu câteva balade etalând un Arthur Brown foarte melodios, liric și melancolic atunci când vrea -”Assun”, ”Light Your Light”- albumul ciclic este superb încadrat de tema-titlu afro-tribală, respectiv de finalul recitativ-declamativei ”The Formless Depths”. Ceea ce se oglindește vizual în imaginea cu masca tribală și tatuajul tip voodoo de pe coperta unui album care contazice acest titlu din final, pentru faptul că ARE ”adâncimile” pline de ”formă”, este foarte puțin predictibil și nicidecum omogen. 



Cronici apărute la acest album vorbesc de un ”must-hear” și ”must-listen”, ”...his excellent songwriting and remarkable voice...”, precum aceasta de aici:
http://www.thefourohfive.com/…/the-crazy-world-of-arthur-br…
”Piromaniacul englez psiho-voiajor” explică albumul ca manifest și reflectare a călătoriei sale spitituale de peste 45 ani, aici:
http://www.mojo4music.com/…/arthur-brown-new-track-zim-zam…/


** Cei curioși de noul album Erik Truffaz & Murcof: ”Being Human Being” (Mundo Recordings, 2014) vor avea nu doar muzica originală a trompetistului elvețian care după mini-albumul ”Mexico” din 2008 e acum din nou în colaborare cu producătorul ”IDM/techno/sound artist” mexican Murcof, aka Fernando Corona (cuplul lucrând de fapt încă din 2006 când au făcut trio cu Talvin Singh)...ci și surpriza (re)descoperirii prin copertă a carismaticului pictor, regizor și creator de benzi desenate Enki Bilal, artistul francez de 63 ani cu numele de botez Enes Bilalović, belgrădean de origine și fiul croitorului fostului lider iugoslav Josip Broz Tito (!)...și care este cel mai binecunoscut pentru trilogia sa ”Nikopol” (1980-1992).
Truffaz l-a întâlnit în 2012 pe Bilal pe când acesta a avut expoziția de lucrări cu stafii "The Ghosts of the Louvre" la celebrul muzeu parizian, iar muzica noului album este coloana sonoră a poveștii acestei picturi ”Being Human Being”...Titlul tabloului ne sugerează că a fi ”uman” nu înseamnă neapărat același lucru cu a fi ”ființă umană”, că de fapt această ”umanizare” cu tot avatarul ei de înțelesuri, balanța delicată de senzualitate, violență, sensibilitate etică, urâțenie și grație...este încă întrun stadiu incipient de schiță.
”Being Human Being” -albumul muzical- a apărut ca a 3-a realizare la noua casă de discuri Mundo, în formatele 2 LP/CD/digital download...stilistic un mix de jazz, ”new music”, ”noise & spectral electronics” și este anume conceput pentru ”multimedia performance”.







joi, 20 noiembrie 2014

Gong: "I See You" (Madfish, 2014)

”Eu văd pe Gong ca pe o tradiție, ca un tip de muzică mereu vie, nu doar ca pe un grup.” (Daevid Allen)

Daevid Allen este un "maverick" prin excelență, cu toate sensurile din limba română via DEX. care sunt atribuite acestui termen: ”rătăcitor, hoinar; rebel , neconformist , dizident”...Dar în primul rând eminența cenușie din Gong este o ”persoană independentă”, un antidot la uniformizatul ”mainstream”.
Creativitatea australianului -o adevărată legendă vie- nu dă semne de recul nici la 76 de ani, fază în care mulți alți artiști preferă reciclarea de piese proprii vechi sau complacerea călduță între teme standard din cataloage clasice de pop și jazz -cel mult cu aranjamente noi- și cu care nu ai cum să dai greș dacă vrei doar să-ți păstrezi numele în actualitate și baza de fani. Nu-i cazul la Allen despre care se poate spune orice numai că ar fi repetitiv și plictisitor nu. Pe lungul drum al ”familiei” Gong desfășurată pe axa Anglia-Franța-Spania-Australia via...Serbia -cum veți afla mai încolo- el i-a pierdut pe rând pe cei trecuți în neființă, bateriștii Pierre Moerlen și Pip Pyle, iar mai nou anul trecut pe chitariștii Dashiell Hedyat și Kevin Ayers. Ex-soția Gilli Smyth și partenera sa de pe scenă și de pe albume -responsabila cu ”șoaptele spațial-psihedelice”- a fost nevoită să se retragă oficial datorită problemelor de sănătate și acum se deplasează întrun cărucior...asta fiind partea negativă. Partea bună e că acesta este împins în principal de fiul lor Orlando, cel care din 2003 odată cu intrarea ca baterist în ”spin-off”-ul Acid Mothers Gong a devenit înlocuitorul mamei sale și un component actual titular care imprimă vivacitate ”clanului” mare Gong, cu experiența dobândită în stagiul de ucenic al lui Pierre Moerlen. Daevid însuși, acest ”cetățean universal” cum se auto-definește, se află după o operație chirurgicală în recuperare sub tratament medical...dar cu toate astea există în intenție un proiect de turneu de promovare a albumului în următoarele luni, dacă și atunci când sănătatea sa îi va permite. Iar Gilli Smyth contribuie și ea vocal pe noul album, fie și din postura de invitată.


Pe scheletul lui ”Eu vă văd” (piesa de deschidere 01) și a reversului ”Voi mă vedeți” (07) pare a se fi clădit întregul discurs de pe acest nou album "I See You" cu mereu reîmprospătatul Gong, trupă care de mai bine de 45 ani evoluează ca o parabolă fără sfârșit, ca un spirit deschis și universal navigând încă din anii '70 în zborul spre și dinspre Planeta proprie cu ale lor imaginare ”Flying Teapots/Ceainice zburătoare”. Chiar un album cu piese independente și scurte, aparent fără legături între ele sau purtătoare de mesaje mai ample, în cazul Gong devine suspect a fi unul conceptual când e implicat un muzician de calibrul lui D.A., cu o miriadă de conexiuni muzicale și lirice și care face fie și involuntar apel la idei din trecut sau aruncă o privire spre viitor (așa cum s-a întâmplat ”da capo al fine” pe anteriorul ”2032”, albumul Gong din 2009). Voiaj din care nu lipsesc copiii, mereu prezenți în tot ceea ce înseamnă spirit și artă -liric, audio & video- la Gong (vezi introducerea la 08.”Zion My T-Shirt”, un ”vârf” al albumului). 04. ”The Eternal Wheel Spins” include cel mai lung și mai Fripp-iesc/Crimson-ian solo de chitară a lui Kavus Torabi, 06. "This Revolution" are ca referință recitativele clasicului  Gil Scott-Heron din cunoscuta și angajanta sa ‘The Revolution Will Not Be Televised‘...penultima piesă e imnul confesional (11) ”Thank You” cu un text care mie îmi sună ca o finală și cea din urmă concluzie a întregii cariere Gong, un ultimativ mare ”Mulțumesc” al lui Daevid și al trupei pentru muzică, momentele frumoase petrecute împreună cu ascultătorii și fanii, pentru viață în general, copii (bineînțeles!), vise, urări, etc...și din nou și din nou ”thank you for the children, for the music, music, music...”. Finalul 12. ”Shakti Yoni & Dingo Virgin”, o cosmigonică și flotantă incantație cu trimiteri indiene și cu Gilli vocalizând delirant pe fundal, nu mi-a redus deloc senzația de album ultimativ Gong. Aș vrea să greșesc...
Materialul lansat pe 10 noiembrie, dincolo de valențele lui ca entitate în sine, mi-a deschis calea spre un mănunchi de alte albume pe care le găsiți la final la ”referințe și recomandări”, ocazionat în principal de găsirea răspunsului la întrebarea ”cine sunt mânuitorii corzilor chitarelor?” fiind vorba de două nume pe care nu le știam, cu excepția Guapo (dar și acolo doar parțial). Despre Kavus Torabi venit din trupele Knifeworld, The Cardiacs și Guapo, ne spune chiar Allen întrun interviu, citibil aici:
http://thequietus.com/articles/15235-daevid-allen-interview-gong
...povestind cum Torabi a fost angajat imediat, asemeni basistului Mike Howlett pe care l-a inclus odinioară în trupă prin 1973 fără să-l asculte, doar la recomandarea unui prieten și fan (!)...În schimb pe specialistul în ”glissando” brazilianul Fabio Golfetti -care se apropie ca stil și ”sound” cel mai mult de Steve Hillage- l-am regăsit în excelente alte configurații: în grupul de prog-psihedelic Violeta de Outono din São Paulo , în ”versiunea tropicală” a lui Invisible Opera Company Of Tibet și în proiectul Angel's Breath /”Respirație de înger” -cu 2 muzicieni sârbo-croați implicați: regretații Milan Mladenović (1958-1994) de la trupa Ekatarina Velika și Mitar "Suba" Subotić (1961-1999)- cei 3 finalizând în 1994 în Brazilia o idee mai veche pe care Milan și Mitar o aveau de prin 1985 dar pe care n-au putut-o concretiza în anii care au urmat de mari frământări militare și sociale din spațiul ex-yugoslav...Un ”must-have” acest mai-mult-decât-interesant album ”Angel's Breath”, chiar fără a ține cont că cei 2 sârbi ne-au părăsit așa de tineri...










Tracklist:
01 I See You
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Dave Sturt, Orlando Allen
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt*, O. Allen* 3:33
02 Occupy
        Songwriter – Daevid Allen
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt*, I. East* 2:54
03 When God Shakes Hands With The Devil
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Kavus Torabi
        Written-By – F. Golfetti*, O. Allen* 5:40
04 The Eternal Wheel Spins
        Lyrics By – Orlando Allen
        Music By – Fabio Golfetti
        Written-By – F. Golfetti*, O. Allen* 7:04
05 Syllabub
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Dave Sturt
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt*, I. East* 4:32
06 This Revolution
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Dave Sturt
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt*, I. East* 3:50
07 You See Me
        Music By – Gong 2014*
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt*, F. Golfetti*, I. East*, K. Torabi*, O. Allen* 2:40
08 Zion My T-Shirt
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Dave Sturt
        Written-By – D. Allen*, D. Sturt* 6:18
09 Pixielation
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Ian East
       Written-By – D. Allen*, I. East* 4:42
10 A Brew Of Special Tea
        Written-By – O. Allen* 1:22
11 Thank You
        Lyrics By – Daevid Allen
        Music By – Daevid Allen
        Written-By – D. Allen* 10:35
12 Shakti Yoni & Dingo Virgin
        Music By – Daevid Allen, Gilli Smyth
        Written-By – D. Allen*, G. Smyth* 9:30

Credits:
Bass, Bass [Hi Octave Elbow Bass & Invisible Operas] – Dave Sturt
Drums [Drums/Beat/Crash/Kick] – Orlando Allen
Guest, Voice [Sprinkled Spacewhisper] – Gilli Smyth
Guitar [Crunchbox & Scythe Guitar] – Kavus Torabi
Guitar [Winged & Glissando Guitars] – Fabio Golfetti
Soprano Saxophone, Alto Saxophone, Tenor Saxophone, Flute, Whistle, Other [Lungs] – Ian East
Vocals – Orlando Allen (tracks: 4)
Vocals [Bi-Focal Local Vocals], Guitar [Gliss] – Daevid Allen

All musicians are given aliases next to their real names in the credits :
FLAMEDOG ALIEN aka Orlando Allen
UNICORN STRUT aka Dave Sturt
SPIRAL K. OCTOFLASH aka Kavus Torabi
FABULO GOLFCART aka Fabio Golfetti
EASTWINDS aka Ian East
DADA ALI aka Daevid Allen

Illustration, Artwork, Liner Notes – Daevid Allen

Ați observat sper cum contribuie fiecare muzician implicat, componistic și interpretativ...iar cum își ”joacă”  rolul de personaje S.F. cu numele respective ca întro piesă de teatru rock, asta s-ar pune cel mai bine în evidență întrun concert ”live”, de aceea cred că miza unui posibil viitor turneu în 2015 devine și mai mare.
Euterpe, Daevid Allen & Kramer, Daevid Allen's University Of Errors, Mother Gong, Planet Gong, Pierre Moerlen's Gong (without Allen), Acid Mothers Gong (with Acid Mothers Temple), The Glissando (Guitar) Orchestra...au fost ”dronele” ”multi-National, multi-dimensional Psychedelic combo”-ului Gong al cărui univers muzical a fost în diverse moduri și cu varii formule încercat a fi definit și etichetat, între care și cu expresia aceasta, una care mi se pare dintre cele mai scurte și la obiect: ”hippy cosmos rock”.

Recomandări și referințe:

Daevid Allen & Invisible Opera Company Of Tibet: ”The Jewel In The Lotus” [1995]
Violeta de Outono (Brazil): ”Espectro” (2012)
Violeta de Outono (Brazil): ”Volume 7” (2007)
Violeta de Outono (Brazil): ”Em Toda Parte” (1989)
Violeta de Outono (Brazil): ”S/T” (1987)
Fabio Golfetti & Invisible Opera Company Of Tibet: ”UFO Planante” (2010)
Invisible Opera Company Of Tibet (Tropical Version Brazil): ”Glissando Spirit Live” (Britannia Cafe, 18th August 1994) (1996)
Angel's Breath (Milan Mladenović from Ekaterina Velika, Mitar "Suba" Subotić & Fabio Golfetti): ”S/T” (1994)
Suba: ”São Paulo Confessions” (1994)
Dashiell Hedayat (with Gong): ”Obsolete” (1971)
Dashiell Hedayat/Melmoth: ”La Devanture des Ivresses” (1969)..."Grand prix de l'academie Charles Cross 1969"




http://www.progarchives.com/Review.asp?id=912316

luni, 3 noiembrie 2014

"Viva Outsider" TAMMY PAYNE


TAMMY PAYNE
"Viva Outsider"
Ninety and Nine Records, 2014
O mai țineți minte pe Tammy Wynette, icoana clasică americană din muzica Country ("Stand by Your Man", "D-I-V-O-R-C-E", etc)?
Azi o nouă Tammy este în actualitate în peisajul muzical, britanica și eclectica Tammy Paine. Cu primul ei album scos sub nume propriu, după anterioare apariții pe câteva singles începând din 1990 în zona Bristol și după ”deghizări” în variate anturaje pe albume ulterioare cu tupele ei Sissi, Smith And Mighty, Boca 45, Jukes sau Tamco, în compania muzicienilor producători John Parish, Badly Drawn Boy, Andy Votel și din Portishead/Get The Blessing.
Anterioara apariție din 2012 a fost la casa de jazz Edition Records, albumul intitulat ”Don’t Think Twice” cu trupa Tamco, incluzând coveruri de piese rock și folk, cărora însă le-a imprimat o tentă personală ”jazzy” cu o tușă și de Rhythm & Blues în reinterpretarea de hituri Bob Dylan, Leonard Cohen, Elvis Costello, etc.
O piesă de-a ei -”Talk To Me Inside”- a fost preluată de legendarul artist portughez Paulo Gonzo iar interpretarea ei în duo a acestuia cu autoarea a fost inclusă în albumul de anul trecut ”Duos”. Practic acesta a fost ”starting point”-ul actualului material.
Cam aceeași acompaniatori apar și pe noul ”Viva Outsider”, un album însă integral cu piese proprii ce țintește spre cel puțin aceleași reacții pe care le-a avut “A Thousand Dreamers” cu Jukes (Twisted Nerve, 2004), măgulitor recenzat/cotat de mai multe reviste muzicale britanice. Deja câteva păreri s-au conturat și pentru noul album al unei cantautoare cu ”evocative soulful voice” (Mojo), ”una dintre cele mai fine vocaliste din ultimele 2 decade din UK” (BBC Online).
Argumentele forte sunt acum compozițiile însele și interpretarea, primul nume care mi-a venit în minte ascultând în premieră albumul fiind cel al frumoasei și talentatei Katie Melua (cu sau fără aportul lui Mike Batt): aceeași eleganță, intimitate, armonie, fluență și acuratețe a ”discursului” evocativ, începând chiar din deschiderea deja amintită ”Talk To Me Inside”...până la finalul ”Raise of Glass”, trecând printro ”coloratură” sonică pe care cu imaginație un critic o asociază stropilor de ulei de pe tablourile maeștrilor Joan Miró și Vincent Van Gogh: ”Dacă ”Viva Outsider” era destinat adierii de vânt a muntelui sau excursiei în aglomerația urbană, cântecul ei de sirenă ar putea deștepta câinii din somn și apela marinarii din urmă cu 300 ani și pe muzicienii muzicienilor de azi de la multe mile distanță. De ascultat.”
De remarcat și influența braziliană din câteva piese (”Viva Outsider”,”Territorial Din”), datorată stagiului pe care Tammy l-a avut în Brazilia unde a făcut percuție în câteva trupe de salsa.
Site-ul personal ”www.tammypayne.co.uk” punctează nostalgia elementelor de blues și jazz cu trimitere spre ”New Chanson”-ul cantautorilor Rufus Wainwright și Francois Brut, pentru a se ajunge la ”cel mai poetic sunet ”lounge”.
Chiar fără fizicul unei Katie Melua, carisma e prezentă din plin și noul ”Să trăiască outsider-ul” are toate șansele să-i schimbe statutul lui Tammy din ”nespecialistă”, ”cu puține șanse de câștig”...exact în opusul său, adică s-o metamorfozeze întro...”winner”/învingătoare.
TAMMY PAYNE - VIVA OUTSIDER
1. Talk To Me Instead
2. Viva Outsider
3. Some People
4. Territorial Din
5. Black Eyed Lucy
6. Singing Peaches Regalia
7. She
8. Lipstick Kiss
9. All Hands To Butter Go
10.Raise A Glass
MUSICIANS:
Drums - Matthew Jones, except track 9 (Dylan Howe)
Electric guitar - Neil Smith. Acoustic guitar tracks 1 and 10 – Denny Ilett.
Acoustic guitar tracks 2,4,6 – Jim Barr.
Keyboards - Dan Moore. Bass - Jim Barr.
Vocals and additional piano track 5 – Tammy Payne.
PRODUCED BY Jim Barr at J and J Studio in Bristol
ALL WORDS AND MUSIC WRITTEN BY Tammy Payne