miercuri, 27 decembrie 2017

Mai noi și mai vechi cu Brand X „live”, Nicole Mitchell, Makaya McCraven, Ross McHenry...


* Brand X - But Wait....There's More! / Live 2017 -2 CD- (Self Produced/Burning Shed, 2017)
Ce mare surpriză pentru mine acest „semn de viață” autoprodus de britanico-americani, nu prin noutatea componistică ci prin variantele insolite și reîmprospătat actualizate ale unor teme clasice („Nightmare Patrol”,„ Euthanasia Waltz”, „Malaga Virgen”), cu John Goodsall (guitars, synthesizers), Percy Jones (bass) și Kenwood Dennard (drums, percussion) ca de obicei în prima parte a carierei, principalii artizani. Phil Collins, oricum personaj secundar per total carieră la Brand X, nu apare...și nici n-ar fi avut loc în repertoriul bazat pe piese din 1976-77 de pe primele 2 albume de studio și de pe „Livestock”. E de remarcat și integrarea foarte bună a noilor veniți Chris Clark (keyboards) și Scott Weinberger (percussion). Am senzația, dincolo de lunga întrerupere, că ar fi posibil chiar și un album nou de studio, după pofta de a cânta etalată și recâștigarea fanilor:
* Brand X "And So to F", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=wPwt5_0MhsA
* Brand X "Malaga Virgen", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=HZsolqcluvE
* Brand X - Nightmare Patrol (live) - B.B. King's NYC, 6/8/17:
https://www.youtube.com/watch?v=M9PA3uquchM

* Nicole Mitchell & Haki R. Madhubuti - Liberation Narratives (New and Collected Poems 1966-2009) -live- (Black Earth, 2017)...."jazz & poetry"
Album în concert al flautistei, apărut imediat după alegerea lui Donald Trump ca președinte al S.U.A., care se înscrie în linie cu alte combinații muzicale afro-americane din trecut cu poezia: Charles Mingus: „Scenes in the City” (1957), Gil Scott-Heron: Pieces Of A Man (1971), V.A.: „The Last Poets” (1971) sau Kip Hanrahan’s Conjure: „Music for the Texts of Ishmael Reed” (American Clavé, 1984). Textele militante antirasiale ale lui Madhubuti nu mai fuseseră acompaniate de muzică din anii '70 de la recent dispăruta pianistă Geri Allen (1957-27 iunie 2017), așa încât noi poeme actualizând starea națiunii americane au putut fi puse în context muzical de o parte dintre muzicienii din grupul lui Nicole -Black Earth Ensemble-, plus proiectele derivate.

                                                                                                                           

* Makaya McCraven (dr) – Highly Rare (International Anthem Recording Company, 2017)....„tribal jazz”
Muzicieni din crema jazzistică din Chicago sunt invitați pe acest album apărut tot după alegerile prezidențiale ca și anteriorul, muzica surprinzând emoția și temerile momentului (de ex. în piesa „Venus Rising”).

* Mark Deutsch (at „bazantar”) - The Picasso Tunings -4 CD- (2017)
M-am ocupat de muzicianul-inventator, doar semnalez aici noul său cvadruplu album inspirat de geniul pictorului cubist spaniol.

Repriza feminină cu 5 (+ 1) titluri de mai jos -din care se distinge japoneza în timp ce Esperanza Spalding doar prin extravaganțe nemuzicale și de marketing ale implicării cifrei sale preferate „7” (!)- mi-a fost inspirată și de scrisoarea de protest din linkul de mai jos, urmarea decernării premiilor anuale jazzistice din Franța de către un juriu suspect preferând nu prea se știe de ce artiștii bărbați, majoritatea între 30 și 40 ani.
http://www.freejazzblog.org/2017/12/support-for-joelle-leandre-to-women.html

  * Esperanza Spalding - Exposure -2 CD- (Concord, 2017)
** Itoko Toma (p-no & voc, Japan) - When The World Will Mix Well (2017)
  * Stacey Kent - I Know I Dream: The Orchestral Sessions (OKeh, 2017)
  * Mônica Vasconcelos Sextet - Rise Up and Dance!: Brazilian Songs of Freedom -live- (2016)
      (suport: Mônica Vasconcelos (Brazil) - Nóis (Triple Earth, 1994)
  * Kate Gentile (dr, vibr) - Mannequins (Skirl Records, 2017)...."jazz math-rock"





Basistul australian Ross McHenry -solo, trio și cu cele 2 trupe ale sale- e descoperirea mea jazzistică de final de an 2017, dacă nimic nu mai apare în cele 2 zile rămase: un muzician „absurd de prolific”, “the future of Australian Jazz” cum a fost denumit de presă. Ultimul album e transpunerea reflectării statutului de muzician „outsider” de la antipozi întro lume globalizată, alături de nu-mai-puțin îndepărtații Matthew Sheens la pian și neo-zeelandezul Myele Manzanza la tobe. Dar luxul alocării a 7-8 ore de ascultare, fie și doar ca o primă (și singura?) dată a albumelor, mi-a fost răsplătit nu de acest material, oricum elegant și distins, ci, cronologic, de primul album cu spectaculoșii „Afronauții șaolini” ”Zborul ancestralilor” și mai ales de cele 72 minute generoase ale lui „Distant Oceans/Oceane îndepărtate” unde am regăsit mai toate ingredientele care dau savoare cui credeți?...tocmai muzicii trupei revenite cu care-am început postarea, Brand X, aici cu Ross McHenry pe post de Percy Jones! Așa încât totul se închide frumos ca un cerc la final de an, cu speranțe pentru un 2018 muzical cât mai interesant: „La mulți ani”!
** Ross McHenry Trio (Australia) - The Outsiders (First Word Records, 2017)
* Ross McHenry (bass) - Child of Somebody (First Word Records, 2016)
**  Ross McHenry (bass) - Distant Oceans (First Word Records, 2013)

** Shaolin Afronauts (Australia) - Flight of the Ancients (Freestyle Records, 2011)...."soul-jazz, funk, afrobeat"
* Shaolin Afronauts - Quest Under Capricorn (Freestyle Records, 2012)
* Shaolin Afronauts - Follow the Path -2 CD/2 LP- (Freestyle Records, 2014)
* The Transatlantics - S/T (Freestyle Records, 2010)











Dezamăgire:
* Mostly Other People Do The Killing (trio) - Paint (Hot Cup, 2017)




Coda la „Zimpel / Ziołek”, plus alte „krok(e)-ante” și „quant(um)-ificate” pepite jazzistice poloneze


Redau integral cronica în limba engleză și cotația conferită unui album polonez amintit de mine și pe scurt descris în postarea anterioară:

Maciej Lewenstein / Facebook, grupul/pagina „Avant Garde Jazz & Contemporary Music”:

**** „Waclaw Zimpel Jakub („Kuba”) Ziolek” Instant Classics / Classics 063CD
- Waclkaw Zimpel (B flat cl, a-cl, b-cl, Hammond org, p-no, synth processed konnakol, dr programming, bass dr, Buddha machine);
- Jakub Ziolek (6-string ac-gtr, 12-string ac-gtr, voc, bouzouki, dr programming, synth, FX, PC wave programming, Buddha machine, lyrics);
- Guests: Jasmina Polak (backing voc); Dominika Korzeniecka (ride cymbal). January 2017.

„On the cellophane cover a sticker informs: "Jakub ZioLek (known from Stara Rzeka, Innercity Ensemble) and Waclaw Zimpel are already big names in the worlds of European alternative music. Their join effort brings out the best from wayward jazz and kraut rock songwriting.
It its category it is an excellent record it sounds like 21st century mixture of the progressive groups from the 1970 - say "Yes" and "Soft Machine", with the solid touch of minimalism. One can also call it wayward jazz mixed with krautrock, whatever wayward jazz means. Both partners do a great jobs on keyboard, guitars and other instruments, but the best, however, are the free style solos on clarinetes. There is one quite long on the opening "Memory Dome"; the one on the following "Wrens" is more a minimalist impression. "Elytra" starts also in a typical minimalist manner, with keyboards and synthesizers sounds. After a short vocal part by Kuba, Wacek plays a short, but beautiful melancholic solo. The closing "Fourth Molar" starts also in Terry Riley/Steve Reich style - it is the only instrumental track. After four minutes of organs/synthesizers and Gods know what, enters finally my hero, and plays a great solo.
I love the old progressive rock, and I love its contemporary minimalist version, so evaluate this record with ****. I should, however, perhaps evaluate it lower than deserved, in a sense for "political reasons". With the move from Multikulti Project to Instant Classics, Waclaw Zimpel departs further and further from free jazz and free improvised music. He still is an an avantgardist and alternative musician, but the trend is clear: from the more complex to more simple avantgarde. Of course,
Waclaw Zimpel is an mature man and artist and he knows what he is doing. Me, as his faithful fan, may for a moment only pray, but I also slowly prepare a satanic act: I plan to raise money
for a duo concert of Zimpel with somebody from the Barcelona scene, with clear focus on more clarinet (free style) improvisations.”

https://www.youtube.com/watch?v=kBPRFTDkxKk

Maciej Lewenstein observă așadar un trend stilistic de simplificare a avangardei la Zimpel în ultimii ani, referindu-se concret, prin pendularea de la casa de discuri Multikulti Project la Instant Classics, la următoarele abume, unele deja amintite și remarcate și de mine în postări anterioare:

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) (Poland/India) - S/T (Multikulti, 2015)
* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)
* Switchback (Mars Williams, Waclaw Zimpel, Hilliard Greene, Klaus Kugel) - S/T (Multikulti, 2015)
* Switchback (USA / Poland / Germany) – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
* Waclaw Zimpel - Lines (Instant Classic, 2016)
* LAM [Waclaw Zimpel, Krzysztof Dys, Hubert Zemler] (Poland) - S/T (Instant Classic, 2016)

Aș mai ramifica setul, apropo de clarinetiști, cu câteva realizări „free improv” ale celui pe care Zimpel l-a avut coleg în To Tu Orchestra, nu mai puțin interesantul Dominik Strycharski -creditat la „s, a & t-flutes, electronics, recorders”, inclusiv cele mai vechi cu grupul său Pulsarus.:

* Waclaw Zimpel To Tu Orchestra - Nature Moves -live- (For Tune, 2014)
* Dominik Strycharski (cl) Core 6 - Czôczkò (For Tune, 2015)
....with Waclaw Zimpel (cl), Ksawery Wójcinsk & Zbigniew Kozera (d-bass), Hubert Zemler & Krzysztof Szmanda (dr, perc)
Dominik Strycharski, Ksawery Wójciński, Paweł Szpura ‎– Prophetic Fall (Not Two Records, 2014)
Dominik Strycharski, Rafał Mazur ‎(ac-bass) – Myriad Duo (Fundacja Słuchaj!, 2015)
* (Dominik) Strycharski / (Louis) Andriessen ‎(Dutch Composer) – Ghost (Bôłt, 2017) from „New Music in Eastern Europe” Series
* PulsarusDigital Freejazz (Tone Industria, 2005)
* Pulsarus ‎– FAQ (Biodro Records, 2009)
* Pulsarus ‎– Bee Itch (For Tune, 2013)





















Odată intrați adânc pe acest „teren” stilistic eliberat de orice constrângeri, prin basistul acustic Rafał Mazur ajungem și la alți 2 improvizatori importanți ai scenei, pianistul catalan Agustí Fernández și saxofonistul canadian François Carrier:
* Agustí Fernández, Artur Majewski, Rafał Mazur (Spain/Poland) - Spontaneous Soundscapes (Not Two, 2017)
* François Carrier, Michel Lambert, Rafał Mazur (Canada/Poland) - Oneness -live in Krakow- (FMR Records, 2017)





















Alt grup interesant polonez și de actualitate cu un jazz modern este un trio, incluzând pianist, saxofonist și un exotic baterist/percuționist originar din Chile: 
* Quantum Trio (Kamil Zawiślak: p-no, Luis Mora Matus: dr & perc, Michał Jan Ciesielski: t & s-saxes) - Gravity (For Tune Records, 2015)....awarded „Debut Album of 2015” by Polish Jazz
* Quantum Trio - Duality: Particles & Waves -2 CD- (Nei Gong Music, 2017)                          

La capitolul vocaliste poloneze, ultima descoperire pentru mine, contând mai mult la statistică decât ca eveniment remarcabil în sine, este cea considerată drept o demnă urmașă a Ursulei Dudziak și care a apărut și pe la noi la festivaluri de jazz de la Sibiu și Ploiești:

* Beata Przybytek - Today Girls Don't Cry (Self Released, 2017)



Prin următorul prolific grup, un trio consecvent cu vioară, contrabas și acordeon, se „acoperă” odată cu cele 8 titluri mult prea fugitiv asimilate o durată de peste 2 decade, cu deviere atât de semnificativă dinspre jazz către domeniul „World” (Music), încât aș fi putut insera trupa la fel de bine și pe blogul paralel „Albume inedite.../VicTim of Special Rock”:
* Kroke (Tomasz Kukurba, Tomasz Lato & Jerzy Bawoł) - Traveller (Universal Music Polska, 2017)
   - Kroke - Feelharmony (EMI Music Poland, 2012)
   - Kroke - Out of Sight (Oriente Musik, 2009)
   - Edyta Geppert & Kroke - Spiewam Zycie (Agencja Artystyczna Edyta/EMI, 2006)
   - Kroke - Ten Pieces to Save the World (Oriente Musik, 2003)
   - Kroke - The Sounds of the Vanishing World (Oriente Musik, 1999)
   - Kroke - Live at the Pit -Klezmer Acoustic Music- (Oriente Musik, 1998)
   - Kroke - Eden (Oriente Musik, 1997)






















* Morten Pedersen 5tet (Denmark, Sweden, Norway, Poland & Italy) - Sammensurium (Barefoot Records, 2017)...album pe care-l putem alipi ușor stilistic setului cu Dominik Strycharski și Rafał Mazur, în componența:
   - Morten Pedersen – Piano
   - Johannes Nästesjö – Double Bass
   - Håkon Berre – Drums
   - Tomasz Dabrowski – Trumpet
   - Francesco Bigoni – Saxophone & Clarinet
https://www.youtube.com/watch?v=4scjD3BdMkA

https://www.youtube.com/watch?time_continue=4&v=aodfTJhXLUo

* Marcin & Bartlomiej Oles (Brothers) Duo - Spirit of Nadir (Audio Cave, 2017)
În fine, este remarcabilă creația fraților gemeni prezenți după anul 2000 pe circa 25 albume și cărora le-au trebuit 4 ani și o casă mică de discuri de nișă nou apărută pentru a-și lansa albumul suitei în 11 părți de „Jazz, Improvised Music, Jazz-Classical & Jazz-World Music Fusions” (conform criticului Adam Baruch), un material coerent bazat exclusiv pe bas și tobe mult influențat de culturi asiatice, filozofii și tradiții arabe, ebraice, indiene și indoneziene.
http://www.adambaruch.com/reviews_item.asp?item=105594



















miercuri, 6 decembrie 2017

„Luate la „puricat”: „The Last Hurrah!!, Talibam!, Jimmy Chamberlin Complex, Gordon Grdina, OWL, 2 X „Z”, Sun Ra...”


Primul grup din titlul postării vine cu o restanță norvegiană din 2013 de la Rune Grammofon, creația eclectică a chitaristului claviaturist Hans Petter Gundersen ieșită cumva din canoanele selectului label profilat pe jazz cât mai experimental dar nu mai puțin interesantă tocmai prin accesibilitatea country-pop „à l'américaine” (vorba francezului), transformată în atractivitate.
Așa o să fac de-acum în fața avalanșei de albume noi sau recuperări: încerc să le izolez/focalizez/comentez/remarc, etc...doar pe cele ieșite din tiparele predictibile ale caselor de discuri, atent și la auto-producții și labels-uri nou apărute (oricum mult mai puține decât albumele) și la cele în progres față de anterioarele materiale. Deci o să găsiți mai rar ECM-uri, Intakt-uri, ACT Music-uri, Blue Note-uri, Clean Feed-uri, Pi Recordings-uri, Edition-uri, Abstract Logix-uri...chiar Cuneiform-uri sau RareNoise-uri de care m-am tot ocupat pe-aici în zeci de postări în ultimii 5-6 ani, fiind puțin spre deloc „circulate” prin Ro, având în vedere amplitudinea cataloagelor lor cu  multitudinea de titluri lansate. De la un moment dat când ajungi să „baleiezi” peste zeci, chiar sute de albume de la unul și-același label, vizavi și de „familiile” de muzicieni implicați și combinațiile lor limitate matematic, observi elemente recurente, „sounds/patterns”-uri repetitive „déjà vu”-uri în sens acustic...și măcar acest avantaj îl obține un meloman după imensul timp alocat ascultărilor: acela al dispariției necesității de a trebui să vrei (cam) tot ce-apare sub o etichetă sau alta. Sigur că surprize, plăcute sau nu, pot apărea oricând -plus că unii chiar asta caută și promovează, albume la care ai nevoie de alte și alte ore la dispoziție, reclamând ascultări repetate pentru că la „prima vedere” îți scapă o parte din intențiile artistice- și atunci devin cu-atât mai utile recenziile celor care-s cunoscători și interesați numai de o felie sau alta din întregul „tort”, oricum imposibil de „consumat” (n-am găsit altă „rimă”) individual oricât ar fi de mare curiozitatea și interesul meloman(iac)!
Revenind la The Last Hurrah!!, de fapt nu e ultimul ci penultimul „Uraaaa”, pentru că mai există și un succesor pe nume „Mudflowers” (Rune Grammofon, 2015)...dar coeziva suită din 8 părți „Frumusețea falsului” din 2013, deși de doar 35 minute, mi se pare evident mai inspirată:
** The Last Hurrah!! (Norway) - The Beauty of Fake (Rune Grammofon, 2013)...."Jazz, Rock, Folk, World & Country" (conform www.discogs.com)
Ca efect al acestui album, am descoperit noua combinație de pe „Axis” și apoi am rememorat câteva realizări ale chitaristului John Hegre, unul dintre pionierii „noise-jazz”-ului nordic (cu un grup mai vechi în a cărui denumire s-a renunțat după 2002 la 2 dublări de consoane „z” și „m”):
* Jon Irabagon, John Hegre & Nils Are Drønen (UK/Norway) - Axis (Rune Grammofon, 2017)
  - Jazkamer (Norway) - Proud to be Un American (Gameboy Records, 2006)
  - Jazkamer (John Hegre & Lasse Marhaug) - Metal Music Machine (Smalltown Supernoise, 2006)
  - Jazkamer - Eat Shit (Asspiss Records, 2007)
  - Jazkamer (Jazzkammer) - Bentobox: Live In Japan 2005 -3 X Cassette, C60 Box Set- (Abisko, 2005)





















** Talibam! (Matt Mottel & Kevin Shea) - Endgame of the Anthropocene (ESP-Disk, 2017)
„Antarctica va fi folosită numai în scopuri pașnice” se scrie în primul articol din tratatul despre suveranitatea continentului alb. Doar că în anul 2048, odată cu războaiele, suprapopularea, terminarea resurselor și încălzirea globală, restul lumii devine obligat în disperarea găsirii soluției de supraviețuire să renege acest tratat pentru a prelua cu forța armelor resursele cu prețul distrugerii inevitabile a ultimului ținut rămas pur pe Terra. Este scenariul S.F. apocaliptic imaginat de duoul „dadaiștilor provocatori” Kevin Shea (tobe, percuții) & Matt Mottel (clape) de-și zic insidios  Talibam! pentru noul lor album instrumental/electronic halucinant, cinematic, geosonic și ecogotic. „Aphex Twin meets a hologram Phil Collins”, „Silver Apples, Sun Ra, and Arca”...„Bernard Parmegiani, Don Cherry, Front 242, Hailu Mergia, Vangelis, Suicide, Islam Chipsy, Stockhausen and DJ Shadow”: iată ce trimiteri și analogii stilistice măgulitoare și diverse s-au făcut apropo de această muzică totuși foarte vivantă în ciuda scenariului tragic încheiat cu o notă de optimism prin „Ridicarea apărătorilor Antarcticei”. Să mai remarcăm în plus și scopul nobil legat de destinația încasărilor din vânzarea albumului, ceea ce dovedește că duoul nu și-a propus deloc compromisuri comerciale: [„All profits from „Endgame of the Anthropocene” go to long-term, on-the-ground relief for Puerto Rico in the wake of Hurricane Maria.”]



** Jimmy Chamberlin Complex (drums, ex-Smashing Pumpkins)  - The Parable (MAKE Records, 2017)
Album surprinzător de jazz progresiv cu o formulă schimbată de lider de la anteriorul „Life Begins Again” (scos în 2005 și pe care nu-l știam), păstrându-i pe Sean Woolstenhulme: guitar și Billy Mohler: bass, dar adăugându-i și pe Randy Ingram: p-no și Chris Speed: saxes. Liderului, ca baterist, i-au fost detectate influențe de la Keith Moon și Dennis Chambers...dar eu fac un alt gen de „parabolă” și nu pot să nu-mi amintesc -și nu doar pentru că numele se pronunță aproape identic- de un alt baterist activ în mai multe formule dar și cu un singur album solo eponim excelent, „Matt Chamberlain” (2005).


https://www.youtube.com/watch?v=2jo1ol6xGxw


* Django Bates’ BelovèdThe Study of Touch (ECM, 2017)
* David Virelles with Román Díaz & the Nosotros Ensemble - Gnosis (ECM, 2017)
* Alexander Hawkins & Elaine Mitchener QuartetUpRoot (Intakt, 2017)
* Roswell Rudd, Fay Victor, Lafayette Harris, Ken FilianoEmbrace (RareNoise, 2017)
* Simon Phillips (dr) - Protocol 4 (Phantom Recordings, 2017)
* Keyon Harrold (tr) - The Mugician (SMG/Legacy, 2017)

Nimic de comentat la setul de mai sus, poate doar „cumințenia” 4-tetului de pe „Embrace” față de multe alte producții de la RareNoise și de apreciat consecvența cu care bateristul Simon Phillips, alături de noii veniți Greg Howe (gtr) și Dennis Hamm (keybs), „nu se culcă le lauri” (cum scrie Something Else), continuându-și ciclul „Protocol” demarat cu EPul din 1988!
http://somethingelsereviews.com/2017/11/10/simon-phillips-protocol-4/

Urmează 3 chitariști recent descoperiți de mine:

* Shane Theriot (gtrs) - Still Motion (Self Produced, 2017)
....Shane are 47 ani, e exponentul soul-funk-ului din New Orleans fără a fi străin nici de blues și jazz...iar pe acest album ceva mai apropiat de tradițiile locale decât precedentele materiale solo, e acompaniat, printre alții, de cunoscuți Jim Keltner (drums) și Leni Stern (voc)

* Tom Guarna (gtr) - The Wishing Stones (Destiny Records, 2017)
....with Jon Cowherd: p-no, Fender Rhodes, John Patitucci: upright bass & Brian Blade: drums

...Tom e din Brooklyn, a trecut scurt timp prin Blood, Sweat & Tears (1997-98) și aparține stilistic aceluiași spațiu ocupat recent de chitariștii Kurt Rosenwinkel, Adam Rogers, Mike Moreno sau Lage Lund...un fel de „mainstream modern”, dacă vreți să-l numiți așa” (cum scria într-un review John Kelman pe www.allaboutjazz.com)

* Gordon Grdina, Benoît Delbecq, Kenton Loewen & François Houle - Ghost Lights (Songlines, 2017)
* Gordon Grdina Quartet - Inroads (Songlines, 2017)
....G.G.: gtr/oud, Oscar Noriega: a-sax/clar/b-clar, Russ Lossing: p-no/Rhodes, Satoshi Takeishi: drums
* Gordon Grdina, Gary Peacock & Paul Motian - Think Like the Waves (Songlines, 2006)
...Gordon are 40 ani, e canadian originar din Vancouver și la nici 30 a avut șansa să introducă flerul arab al oud-ului în trioul care-l includea pe idolul său, basistul Gary Peacock. A cântat muzică clasică în East Van Strings (cu influențe din Bartok și Webern) și rock în grupul lui Dan Mangan (cu influențe Soundgarden!)...iar din jazz i-a studiat pe Ornette Coleman și pe Tim Berne(’s Snakeoil), de la fiecare împrumutând câte ceva sau găsind similitudini între ei ca bază de plecare pentru propria sa muzică, între timp mărindu-și și diversificându-și și „familia” colaboratorilor.
Efect al albumului lui Tom Guarna, un altul mai vechi al bateristului atât de lăudat de chitarist într-un interviu:
* Rodney Holmes (dr) - Twelve Months of October (2006)
...iar ca efect al albumelor lui Gordon Grdina, un nou proiect în duo de-al său orientat spre rock:
* Peregrine Falls (Gordon Grdina & Kenton Loewen) - S/T (Drip Audio, 2017)








































https://www.youtube.com/watch?v=e-UByj_r-zE


* Amaury Faye Trio - Clearway (JazzVillage/[PIAS], 2017)
* Baptiste Trotignon & Yosvany Terry (France & Cuba/USA) - Ancestral Memories (OKeh, 2017)
....Yosvany Terry: a & s-saxes, chekeré; Baptiste Trotignon: p-no; Yunior Terry: c-bass; Jeff “Tain” Watts: drums

* Dictaphone (Germany) - APR 70 (Denovali, 2017)...."Dark Jazz"
....Oliver Doerell (electronics, bass, guitar), Roger Döring (sax, clar) & Alex Stolze (vlns)

* Akmee (Norway) - Neptun (Nakama Records, 2017)
* Kim Myhr & Lasse Marhaug - On the Silver Globe (Sofa, 2017)
* Kim Myhr - You / Me (Hubro,  2017)
* Live Maria Roggen & Helge Lien - You (Ozella, 2017)

Nimic de comentat la francezi, nemți sau la seria norvegiană de 4 albume de mai sus, „chimir”-ul (!) fiind chiar dezamăgitor pe ambele producții.


** The OWL (Poland) - On the Way -2 CD- (Fundacja Sluchaj!, 2017)
....Marcin Hałat: vln, Krzysztof Gradziuk: bass & Maciej Garbowski: drums
** (Waclaw) Zimpel, (Kuba) Ziołek (Poland) - Zimpel, Ziołek (Instant Classic, 2017)
* Trouble Hunting (Tomasz Licak, t-sax, clar/Poland) - Somebody Else With A Wrong Dog (RecArt, 2017)
Datorită lui Adam Baruch și a cronicilor sale de pe pagina de Facebook „The Soundtrack Of My Life” am dat de această serie nouă poloneză cu un grup OWL excelent al violonistului Marcin Hałat -demn urmaș, alături de Adam Bałdych, al înaintașilor iluștrii Zbigniew Seifert sau Michał Urbaniak-...și de un duo nu mai puțin interesant Z.Z. cu un jazz electronic-ambiental inspirat, repetitiv fără a plictisi pentru că se adaugă mereu ceva nou, așa cum întâlneam odinioară pe albume dominate de saxofon bariton și clarinet bas de-ale veteranului britanic John Surman (de ex. începutul și pasaje din „Fourth Mollar”). Nu întâmplător și ultimele realizări ale lui Zimpel solo și formulele lui Ziołek (Stara Rzeka și Inner City Ensemble), fără a fi de jazz sticto sensu, sunt albume printre favoritele selectei reviste Quietus. „Toate schițele compozițiilor ne-au venit natural prin improvizații,...” -spunea Zimpel-...„am lucrat la ele în concerte dezvoltând sunete și forme. După câteva luni de turnee am făcut o pauză și am intrat în studio înregistrând un material mai bogat decât cel etalat înainte iar apoi Kuba lucrând la producție a mai adăugat și alte straturi”. Albumul a fost promovat, destul de atipic pentru jazz, inclusiv cu ajutorul unui video-clip vizionabil aici:
http://thequietus.com/articles/22397-listen-new-zimpel-ziolek-on-instant-classic

Nici trioul cu 3 suflători dintre care 2 de Tomasz în componență -fără ca vre-unul dintre ei să fie cunoscutul trompetist Tomasz Stanko-, nu-i rău deloc chiar dacă totuși calcă pe „cărări bătătorite” ale idiomului „free” păstrând doze rezonabile de melodicitate post bop.



                         Zimpel & Ziołek
                                                                                                             


Mai puține prezențe feminine ca altădată între noutățile din jazz, totuși iată 3, cu 2 vocaliste și o saxofonistă:

* Joy Ellis (voc, p-no) - Life On Land (F-IRE, 2017)
* Sylvia Brooks - The Arrangement (SBM Records, 2017)
* Gaia Wilmer (sax) Octet (Brazil) – Migrations (Red Piano Records, 2017)

...care acest din urmă octet „migrează” spre ultimul set de 4 titluri cu dominantă „World” sud-americană și tropicală:
* Hamilton de Holanda Quintet(o) (Brazil) – Casa de Bituca: Music of Milton Nascimento (Edel, 2017)
* Pablo Ziegler Trio (feat. Hector del Curto & Claudio Ragazzi) (Arg/USA) - Jazz Tango (Zoho Music, 2017)
* Chuck Owen & The Jazz Surge, with Randy Brecker & Gregoire Maret - Whispers On The Wind (Mambo Maniacs, 2017)
* Sun Ra (& His Arkestra) - Exotica -2 CD/3 LP- (Modern Harmonic, 2017)
Ultimul e o noutate-capcană cu clasicul Sun Ra, de fapt o colecție cu extrase potrivite titlului/stilului anilor '50-'60 de pe mai multe albume tipice înșiruirii "space jazz, post-bop, electronic freakouts, and sonic experiments".
























luni, 13 noiembrie 2017

Abisul trompetei lui Michael Mantler cu ecouri kobaïene de la Magma


E vorba despre senzația mea la atmosfera apăsătoare generală, una de cădere în abis, pe care-am avut-o mai mereu după ascultarea albumelor trompetistului austriac de 74 ani, muzician disociat stilistic de regele neîncoronat al trompetei Miles Davis și deci care n-a putut fi niciodată inclus în pleiada de epigoni/urmași ai acestuia. Ce-i drept e că și temele propuse și poemele alese, ca și textele originale care uneori i-au aparținut, cadrau tot cu acest fler, dacă nu chiar îl impuneau. Mă refer la circa o treime din albumele pe care le cunosc (*) din întreaga lui discografie ca lider, plus o parte a contribuțiilor încadrate în cam același spectru la discuri pe care sigur le-a influențat ale unor Charlie Haden/Liberation Music Orchestra, Carla Bley sau la „Sporturile fictive”, albumul din 1981 al bateristului Nick Mason de la Pink Floyd. Cum nu de puține ori distribuția îl includea și pe Robert Wyatt, era pentru mine clar, ca mare și împătimit fan al fostului „soft” mașinist (voce și tobe), că nu puteam ocoli asemenea adevărate experiențe și experimente muzicale, câteva abordate recent ca urmare a apariției noului album:
* Michael Mantler - Comment c'est (ECM, 2017)... with Michael Mantler, Himiko Paganotti, Max Brand Ensemble, conducted by Christoph Cech; words by Michael Mantler.
„Asta-i situația” pare că vrea să spună autorul cu acest nou titlu venit ca reacție de răspuns la „mediul înconjurător pervertit de ură, lăcomie și corupție” cu războaie, terorism, ostatici, migrație, sărăcie, teamă...de fapt starea generală extrem de precară a lumii, în general. Lista problemelor mult mai lungă și care apare în textele booklet-ului chiar dincolo de titluri revelatoare („Intolérance”, „Guerre”, „Folie”, etc...) vine ca o continuare a finalului „Que dire de plus/Ce-ar mai fi de spus” și este declamant recitată și cântată de Himiko, fiica experimentatului basist Bernard Paganotti (Cruciférius!, Vanilla Fudge, Magma 1974-1976, Weidorje, PAGA Group, Jacques Higelin), ea însăși cooptată vreo 10 ani alături de fratele ei Antoine (voce și tobe) în universul S.F. de pe planeta Kobaïa imaginată de Magma. Părțile orchestrale mi-au amintit și de „Songs from Liquid Days”, album pe care-l consider genial al lui Philip Glass (& Guests) din 1988, cu diferența că momentele de sublimă înălțare de-acolo au luat-o acum după aproape 30 de ani pe acest „Comment c'est” parcă într-un sens invers, spre infern...
(apropo de Magma, dacă tot am ajuns aici: o paralelă foarte interesantă am găsit cu interesanții germani Exmagma care au 3 albume de studio în același spirit („Exmagma”/1972, „Goldball”/1974 și, respectiv, un al „3”-lea material de revenire în 2006), în „story”-ul postat de Dion Ionesko în „Vinylmania” de pe Facebook, cumva în sensul unei inversări stilistico-geografice, nemții evitând clișeele krautrock germane (Can, Amon Düül, Neu!, etc) și sunând, fără ingrediente bombastice sau patetice, à la Pink Floyd după „Ummagumma” și înainte de „Atom Heart Mother”...sau probabil ca englezii Soft Machine dacă Robert Wyatt nu pleca...în vreme ce mult mai celebrii francezi ai lui Christian Vander -care existau deja când grupul german se înființa, trebuind să adauge prefixul „Ex” pentru a nu se numi identic-, sună adesea mult mai...teutonic!)



* Michael Mantler - The Jazz Composer's Orchestra Update (ECM, 2014)...with Michael Mantler, Bjarne Roupé, Harry Sokal, Wolfgang Puschnig, radio.string.quartet.vienna, David Helbock, Nouvelle Cuisine Big Band, conducted by Christoph Cech.
...Album pe care autorul revizuiește după peste 45 ani, cu alți parteneri, unele părți reorchestrate ale suitei sale  „Comunicații” numerotate cu care debuta Bigband-ul avangardist J.C.O.(A) la mijlocul anilor '60 pe 2 albume consecutive:
* The Jazz Composer's Orchestra - Communication -live- (Fontana, 1966)
https://en.wikipedia.org/wiki/Communication_(Jazz_Composer%27s_Orchestra_album)

* The Jazz Composers' Orchestra/Michael Mantler - Communications (JCOA/ECM, 1968)....with Cecil Taylor, Don Cherry, Pharoah Sanders, Larry Coryell, Roswell Rudd, and Gato Barbieri.
Pe ambele albume apar pe la începutul carierelor lor, cum se poate observa, muzicieni care aveau să devină iconici în jazzul contemporan.

Am mai completat discografia M.M. și cu „un fel de operă”, album pe care fanii grupului Cream și nu numai...l-au observat prezent și pe între timp regretatul basist/vocalist Jack Bruce, un alt celebru muzician apropiat pentru o lungă durată al trompetistului, cum veți sesiza și în lista de mai jos a albumelor  pe care le știu (*):
* Michael Mantler - The School Of Understanding -Sort-Of-An-Opera-2 CD- (ECM, 1997)....with Jack Bruce, Mona Larsen, Susi Hyldgaard, John Greaves, Don Preston, Karen Mantler, Per Jørgensen, Robert Wyatt, chamber ensemble, strings of the Danish Radio Concert Orchestra, conducted by Giordano Bellincampi; words by Michael Mantler.
Este vorba despre o lecție de viață în 2 acte predată la facultate de Profesor celorlalte personaje: Studentul (Clasa), Omul de afaceri, Refugiatul, Observatorul și Jurnalistul care dezbat împreună multe dintre problemele spinoase deja mintite, ceea ce dovedește o dată în plus că M.M. dezvoltă de peste 40 ani, chiar la intervale mari de timp, cicluri/volume complexe de albume-concept:
* 1974: No Answer (Watt/ECM) with Don Cherry, Jack Bruce, Carla Bley; words by Samuel Beckett
* 1976: The Hapless Child (Watt/ECM) with Robert Wyatt, Terje Rypdal, Jack DeJohnette; words by Edward Gorey
* 1983: Something There (Watt/ECM) with Nick Mason, Mike Stern, Michael Gibbs, and the London Symphony Orchestra strings
* 1988: Many Have No Speech (Watt/ECM) with Jack Bruce, Marianne Faithfull, Robert Wyatt, Rick Fenn, the Danish Radio Concert Orchestra; words by Samuel Beckett, Ernst Meister, and Philippe Soupault
* 1993: Folly Seeing All This (ECM) with the Balanescu Quartet, Rick Fenn, and Jack Bruce; words by Samuel Beckett
* 2001: Hide and Seek (ECM) with Robert Wyatt, Susi Hyldgaard, and chamber ensemble; words by Paul Auster





Tot Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Mantler) ne mai recomandă încă vreo 13 albume cu M. Mantler ca lider:

    1966: Jazz Realities (Fontana) with Steve Lacy and Carla Bley
    1975: 13 (Watt/ECM) for two orchestras and piano 
    1977: Silence (Watt/ECM) with Robert Wyatt, Kevin Coyne, Chris Spedding; words by Harold Pinter
    1978: Movies (Watt/ECM) with Larry Coryell, Steve Swallow, and Tony Williams
    1980: More Movies (Watt/ECM) with Philip Catherine, Steve Swallow, and Gary Windo
    1985: Alien (Watt/ECM) with Don Preston
    1987: Live (Watt/ECM) with Jack Bruce, Rick Fenn, Don Preston, John Greaves, and Nick Mason
    1990: The Watt Works Family Album (WATT/ECM) sampler
    1995: Cerco Un Paese Innocente (ECM) with Mona Larsen, Chamber Ensemble, and the Danish Radio Big Band; words by Giuseppe Ungaretti
     2000: Songs and One Symphony (ECM) with Mona Larsen plus Chamber Ensemble and the Radio Symphony Orchestra Frankfurt, conducted by Peter Rundel; words by Ernst Meister
    2006: Review (ECM) recordings 1968 - 2000
    2008: Concertos (ECM) with Michael Mantler, Bjarne Roupé, Bob Rockwell, Roswell Rudd, Pedro Carneiro, Majella Stockhausen, Nick Mason, Kammerensemble Neue Musik Berlin, conducted by Roland Kluttig
    2011: For Two (ECM) with Bjarne Roupé and Per Salo
 
...și câteva importante colaborări:
„With Carla Bley:
   * 1971: Escalator over the Hill
   * 1974: Tropic Appetites
      1977: Dinner Music
   * 1978: European Tour 1977
      1979: Musique Mecanique
   * 1981: Social Studies
      1982: Live!
      1983: Mortelle Randonnée (PolyGram)
      1984: I Hate to Sing
      1984: Heavy Heart
Contributions to Tribute Albums:
    1981: Amarcord Nino Rota (Hannibal)
    1984: That's the Way I Feel Now (A&M)
With others:
   * 1969: A Genuine Tong Funeral, Gary Burton (RCA)
   * 1970: Liberation Music Orchestra, Charlie Haden and the Liberation Music Orchestra (Impulse!)
   * 1976: Kew. Rhone., John Greaves and Peter Blegvad (Virgin)
   * 1981: Nick Mason's Fictitious Sports, Nick Mason (Harvest)
   * 1983: The Ballad of the FallenCharlie Haden and the Liberation Music Orchestra (ECM)”

Mai adaug și eu, de parcă n-ar fi destule, 2 recomandări puțin cunoscute din „familia” Magma, odată cu paranteza lungă a apropoului de la descrierea noului album Michael Mantler. E vorba de unul dintre basiștii care s-au perindat de fapt prin formulele derivate, Jannick (Yves) Top:
 - Utopic Sporadic Orchestra (Jannick Top) - Nancy '75 (1975)
 - Jannick Top (bass) - Soleil d'Ork (2001)





















miercuri, 1 noiembrie 2017

Despre noul Oregon și cura intensivă de Chris Speed, post-Timișoara Jazz Festival IX


* Oregon - Lantern (CAM Jazz, 2017)
Excelența acestui grup-unicat mă scutește de o focalizare în detaliu: un nou album, ca orice alt material anterior, este la Oregon o reușită garantată, fie și cu noul basist Paolino Dalla Porta în locul co-fondatorului Glen Moore, fie și revizuind unele teme semnate de Ralph Towner și Paul McCandless lansate anterior. Avem deci încă o perlă adăugată lungului șirag început în urmă cu 47 ani, o nestemată în plus la strălucita coroană, „un adevărat cadou de la un grup încă surprinzător și inimitabil care nu se mulțumește să rămână înto zonă de confort”, cum bine și argumentat le zice John Kelman (focalizând mai ales pe cele 3 piese noi din secțiunea mediană a discului, „Not Forgotten”, „Hop, Skip and A Thump” și „Figurine”), aici:
https://www.allaboutjazz.com/lantern-oregon-cam-jazz-review-by-john-kelman.php




** Craig Taborn Heroics Quartet (SUA) a.k.a. Heroic Frenzies (conform Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Chris_Speed) este 4-tetul de la Timișoara Jazz Festival IX, respectiv: Craig Taborn: piano, keyboard; Chris Speed: clarinet, saxophone; Chris Lightcap: bass, Dave King: drums
https://www.youtube.com/watch?v=g_D0cc7Y8j8

 Despre noile albume Craig Taborn:
* John Zorn/Craig Taborn Trio - Flaga: Book Of Angels, Volume 27- (Tzadik, 2016)
....Craig Taborn: p-no, Christian McBride: bass, Tyshawn Sorey: drums
* Craig Taborn & Ikue Mori - Highsmith (Tzadik, 2017)
* Mats Gustafsson & Craig Taborn - Ljubljana (Clean Feed, 2017)
* Craig Taborn - Daylight Ghosts (ECM, 2017)
...am comentat sau măcar le-am amintit acest blog, plus despre contribuția sa la:
* Miles Okazaki (gtr/Steve Coleman's Five Elements) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
....with Craig Taborn: p-no, Anthony Tidd: bass & Sean Rickman: drums

Haideți să vedem ce-au mai realizat notabil cei doi „Chris” urmăriți în formula lui Taborn pe scena sălii Capitol la Timișoara J.F. IX, basistul Lightcap și mai ales saxofonistul/clarinetist Speed de 50 de ani -„vitezist” la propriu și la figurat, dar nu numai...- un muzician ce deschide multe orizonturi sonore celor eventual interesați care nu-l știau ori care vor să-i completeze portretul, mai ales că în cele mai multe formule îl întâlnim la secția ritmică și pe bateristul Jim Black mai demult cunoscut și care-a impresionat „live” relativ recent în prestația de la Garâna XX în iulie 2016 în trioul AZUL al basistului portughez Carlos Bica (voi enumera doar formulele cu care dețin materiale pe CDs și în digital):

Ca lideri/co-lideri, basistul se remarcă aici, unde apare în rol invesat ca importanță Craig Taborn și printre alții, un al 3-lea Chris, tot tenor saxofonist ca și Speed:

* Chris Lightcap's Bigmouth - Epicenter (Clean Feed, 2015)
   - Craig Taborn: keybs, Gerald Cleaver: drums, Tony Malaby & Chris Cheek (t-saxes)
https://www.youtube.com/watch?v=Wv_I13XuXio

....în timp ce saxofonistul/clarinetist de care ne ocupăm pe larg e în rolul principal în următorul consistent set, în ordine descrescătoare cronologic:
* Chris Speed Trio (with Chris Tordini: bass & Dave King: drums) – Platinum On Tap (Intakt, 2017). Album -cu 8 teme originale semnate de lider și 2 preluări de la Hoagy Carmichael și Albert Ayler- este orientat, evitând clișeele, mai mult spre ritm și melodie și mai puțin spre armoniile  complexe, respectiv mai pregnant în tradiția jazzului și mai puțin „îmbibat” cu elemente din rockul alternativ sau muzica de cameră, cum se întâmpla în cazul trupelor sale mai vechi (vezi primele 3 din înșiruirea de mai jos).
http://www.londonjazznews.com/2017/10/cd-review-chris-speed-trio-platinum-on.html



* Chris Speed (with Chris Tordini: ac-bass & Dave King: drums) - Really OK (Skirl, 2014)
* Yeah No (with Chris Speed, Jim Black: drums, Skúli Sverrisson: bass & Cuong Vu: trumpet) - Swell Henry (Squealer, 2004)
* Chris Speed - Emit (Songlines, 2000)
* Chris Speed Trio - Iffy (Knitting Factory, 2000)
* Chris Speed - Deviantics (Songlines, 1999)
* Chris Speed, Chris Cheek & Stéphane Furic Leibovici - Jugendstil (ESP-Disk, 2008)

https://www.youtube.com/watch?v=0cHgUPdD97U

* Human Feel - Party Favor -EP- (2016)
....+ 5 albume în intervalul 1989-2007, din care ultimele 3 cu Kurt Rosenwinkel, în componența:
Chris Speed: t-sax, Andrew D'Angelo: a-sax, Jim Black: drums, + Kurt Rosenwinkel: gtr (din 1990)
  1989 - Human Feel (Human Use)
  1992 - Scatter (GM)
  1994 - Welcome to Malpesta (New World)
  1996 - Speak to It (Songlines)
  2007 - Galore (Skirl)
https://www.youtube.com/watch?v=tIU0Tl1YFrg

* Endangered Blood - Work Your Magic (Skirl, 2013)
* Endangered Blood - S/T (Skirl Records, 2011)
....with Jim Black: drums; Trevor Dunn: bass; Oscar Noriega: alto-sax & bass-clar; Chris Speed: t-sax & clar
https://www.youtube.com/watch?v=QwdiJGg48w0

* Pachora (with Jim Black, Chris Speed, Skúli Sverrisson & Brad Shepik):
 - S/T (Knitting Factory, 1997)
 - Unn (Knitting Factory, 1999)
 - Ast (Knitting Factory, 2000)
 - Astereotypical (Winter & Winter, 2003)

Pachora - The Man Who Sold the World (David Bowie):

* (Hilmar Jensson's) Tyft (Iceland) - Smell the Difference (Skirl, 2009)
* Tim Berne's Bloodcount (with Jim Black, Michael Formanek, Chris Speed & (sometimes) Marc Ducret): 7 albume la casele JMT și Screwgun (1995-2007)
https://www.youtube.com/watch?v=MrI-m3Ws5AM

* Jim Black's AlasNoAxis (with Chris Speed, Skúli Sverrisson & Hilmar Jensson): 6 albume la casa Winter & Winter (2000-2013)
Jim Black AlasNoAxis „Live at A Vaulx Jazz, 2009” (Mezzo TV):
https://www.youtube.com/watch?v=kfNm_xQdFrA
Toate aceste trupe ar merita abordări separate, poate mai puțin meteoricul episod cu Tyft.

Îl mai găsim pe Speed și în Claudia 4/5-tet, creația bateristului lider de care m-am ocupat deja, cel puțin cu albume din ultimii 6-7 ani (plus câteva solo J. Hollenbeck și alte formule cu același):
* (John Hollenbeck's) The Claudia Quintet (with Chris Speed, Matt Moran, Ted Reichman & Drew Gress): 1 album la CRI (Composers Recordings Inc.) și 7 la Cuneiform Records (2001-2016).

Alte participări ca invitat:
* Matt Mitchell (p-no) – Vista Accumulation -2 CD- (Pi Recordings, 2015)
....with Chris Speed: t-sax, clar; Chris Tordini: bass & Dan Weiss: drums
* Jakob Bro (gtr) - Hymnotic / Salmodisk (Loveland, 2015)
.....with Peter laugesen: poetry, recitation; Jesper Zeuthen: sax; Andrew D'Angelo: sax; Chris Speed: sax; Nikolaj Torp Larsen: keyb; Anders Christensen: bass; Thomas Morgan: bass; Nicolai Munch-Hansen: bass; Jakob Høyer: drums; Kresten Osgood: drums
* LAMA + Chris SpeedLamaçal -Live at Portalegre Jazzfest- (Clean Feed, 2013)
LAMA = Susana Santos Silva: trumpet & flugelhorn, Greg Smith: drums & electronics, Gonçalo Almeida: doublebass
https://vimeo.com/63611656

Mai apare și cu Uri Caine (p-no): 3 albume, Dave Douglas (trumpet): 5, Erik Friedlander (cello): 2, Jamie Saft (keybs): 1.

Am început postarea cu un produs de la CAM Jazz, închei cu unul tot de la același label italian pentru că l-am ascultat recent pe Speed și pe un nou album cu un jazz elegant înregistrat la New York de cuartetul unui baterist german, bosniac de origine, incluzându-l pe mai vechea noastră cunoștință pianistul sârb Bojan Z.:
* Dejan Terzić (drums) - Prometheus (CAM Jazz, 2017)

....with Chris Speed: sax, Bojan Zulfikarpašić: p-no & Fender Rhodes & Matt Penman: bass
https://www.youtube.com/watch?v=ms1wKKgkPV8




Necunoscute mi-au rămas aceste colaborări:
* The Clarinets: S/T (Skirl, 2006) și Keep On Going Like This (Skirl, 2011)
* Chris Speed & Zeno de Rossi: Ruins (Skirl, 2014)
* Midnight Lilacs - Midnight Lilacs + Marc Ribot (Tannen Records, 2013)
    -Vinyl LP 300 Handnumbered copies limited edition.

Se dedică această postare celor 2 Marius...declanșatori (ca să le zic așa): Marius Kraxner, de la care-am primit din Germania în anii '80-'90-'00 casete și copy CDuri cu Oregon, Bloodcount, AlasNoAxis, Pachora, etc...(unele inserate prin emisiunile mele de radio cu jazz la defunctele posturi Analog și Campus), respectiv Marius Giura, artizanul festivalurilor Gărâna XXI & Timișoara IX, cel care treptat i-a adus ca să-i putem avea „live” pe unii despre care-a fost vorba aici.




luni, 23 octombrie 2017

The Remote Viewers feedback!


„Bună Victor,

Am parcurs cu mare plăcere primele albume The Remote Viewers, perioada Leo Lab (1998-2000) și am rămas surprins de originalitatea sound-ului și de construcția aparte a pieselor. Da, cei trei (Adrian Northover, David & Louise Petts) joacă în propria lor ligă muzicală, greu de comparat cu ceva cunoscut! La un trio cu trei saxofoane te aștepti la cu totul altceva, densitatea sunetului este completată prin instrumentele electronice folosite cu multă inspirație și inteligență. Curios, m-au deranjat mereu aceste sunete artificiale plus „drum machines”-urile, dar aici sunt folosite în alt fel, greu de descris. David Petts o spune cam așa „am învațat să îmbrățișăm mașinile”, cred ca a nimerit miezul problemei căci chiar aceste sunete dobândesc în contextul muzicii lor „suflet”. Când sunt folosite în genul „free jazz britanic” saxofoanele sunt în „flăcări”, ca mai apoi totul să se prăbușească într-un sound auster, creînd o atmosferă acustică chiar amenințătoare. Muzica trăiește din aceste contraste peste care planează câteodată vocea rece-cerebrală a sublimei Louise Petts (pentru mine o mi-nu-na-tă descoperire). Din această cauză CD-ul pe care îl prefer din cele trei albume este „Obliques Before Pale Skin” (1999), cu geniala reinterpretare a piesei „Secret”.
Știi cumva de ce Louise Petts nu mai apare pe albumele mai noi ale grupului? Dacă dau căutare pe Google nu se gasesc înregistrări ceva mai recente cu ea.

Toate cele bune,
Marius”

Am transcris frumoasa analiză pornită de la 2 titluri de albume aflate pe placul amicului Adrian Sinescu din Deva, făcută în Germania de Marius K., cel de la care aveam încă din anii '90 ceva muzici cu trupa din care a derivat pe la finele acelei decade The Remote Viewers, este vorba de B-Shops For The Poor, grup mai puțin cunoscut și mai greu de găsit, indiferent formatul. Mi-am permis s-o postez completă aici alături de ceea ce-am avut la dispoziție, la care se adaugă tot ceea ce pot să fac în loc de răspuns pentru Marius la întrebarea lui de la final, negăsind nici eu infos/muzici mai noi de la Louise Petts: albumul „Stranded Depots/ Depozite irecuperabile” din 2001 al trupei „Privitorilor de la distanță”, cu vocalista saxofonistă încă în componență și apărut tot la Leo Lab (Records)....plus, cronologic, ultima sa contribuție în T.R.V., „Fiction Department”, volumul 4 al seriei de 5 CDuri „Control Room”. Separat, ne-ar mai rămâne deocamdată de studiat, dacă Adrian va fi amabil să ni-l ofere, albumul cel mai recent „Pitfall” (ReR Megacorp, 2015), fără Louise Petts dar cu 3 prezențe feminine mai noi.








* The Remote Viewers (David Petts, Adrian Northover) - To The North (Not On Label, 2010)
* The Remote Viewers (with Louise Petts) - The Minimum Programme Of Humanity: Sung Words by Bertold Brecht (Leo Records, 2002)
* The Remote Viewers - Low Shapes In Dark Heat (Leo Lab, 1998)
* The Remote Viewers - Obiliques Before Pale Skin (Leo Lab, 1999)
* The Remote Viewers - Persuasive With Aliens (Leo Lab, 2000)
* The Remote Viewers - Stranded Depots (Leo Lab, 2001)
* The Remote Viewers - Control Room 1: October Rush (Not On Label, 2008)
* The Remote Viewers - Control Room 2: The Art Of Empire (Not On Label, 2008)
* The Remote Viewers - Control Room 3: An Affair Of Cyphers (Not On Label, 2008)
* The Remote Viewers (with Louise Petts) - Control Room 4: Fiction Department (Not On Label, 2008)
* The Remote Viewers - Control Room 5: Situations (Not On Label, 2008)
* The Remote Viewers - City Of Nets (ReR Megacorp, 2012)

* B-Shops For The Poor featuring Peter BrötzmannVisions & Blueprints (No Wave, 1992)
* Sonicphonics featuring Billy BangExploded Views (rec. live 1997 & 1999, rel. No Wave, 2001)
* SonicphonicsSix (Tone Industria/Poland, 2007)
* (Rafal) Gorzycki & (Jon)athan) DobieNothing (Requiem/Poland, 2015)

Remote Viewers - „November Sky”/„Pitfall”, reviews:
http://www.theremoteviewers.com/New%20Releases2.html
http://www.jazzcds.co.uk/artist_id_1279/cd_id_1696

Recomandare:
* The Poison Cabinet ‎– Betrayal -cassette- (The General Ear, ????)




joi, 19 octombrie 2017

3 noi descoperiri: Ralf Nowy (R.I.P.), Limpe Fuchs și Thollem McDonas


* Ralf Nowy (Germany) - Lucifer's Dream (LP Intercord, 1973/CD Long Hair, 2008)
* Ralf Nowy (a-sax, fl, oboe) (The Ralf Nowy Group) - Nowy 2 (Atlantic, 1975)
* Nowy (Ralf Nowy Group) - Escalation (Atlantic, 1974)

Muzica acestui muzician clasic german (1940-2007) și a Jazz Big Band-ului său din zona München este definită "Orchestral Krautrock Fusion", sau, ceva mai nuanțat, "Middle-Eastern Symphonic Prog Jazz Krautrock" pe albume eclectice puțin cunoscute în care se întrepătrund „psychedelic, jazz, folk, symphonic, blues, funk, pop and Eastern music (Hindustani)”.
Primul album „Visul lui Lucifer” i-a inclus în componență pe 3 muzicieni invitați din Amon Dull II: Lothar Meid (bass), Keith Forsey (drums) & Alois Gromer (sitar), acesta fiind și materialul cel mai elaborat semnat de Nowy și de chitaristul Paul Vincent Gulia. Celelalte 2 albume ulterioare sunt mai convenționale, chiar dacă liderul apare și vocal și la mai multe instrumente cu set schimbat de la piesă la piesă, de ex. pe „Escalation”. Reeditările pe CD au constituit reparația morală necesară pentru un muzician cunoscut mai ales autor de jingles-uri comerciale, muzică de film și TV sau ca aranjor pentru alții, printre care Giorgio Moroder în prima sa fază până a devenit faimos.











* Limpe Fuchs (dr, perc/Germany) - Gestrüpp (Play Loud!, 2016)
* Anima (Limpe Fuchs Archive) - Monte Alto (LP Alter Pfarrhof Production, 1977, CD Play Loud!, 2015)
* Anima-Sound (Limpe Fuchs Archive) - Musik für Alle (Echolette, 1972)
Anima-Sound - Stürmischer Himmel (Ohr, 1971 / Spalax, 1998)
* Limpe Fuchs/Anima - Via (Dom, 1987)
* Limpe Fuchs - Muusiccia (Metal / Stones) (Streamline, 1993)

Percuționista aceasta de 76 ani originară tot din München nu-i deloc ușor de ascultat fără s-o și vezi în acțiune, ca stil și discurs  muzical, plus că există multe pasaje de finețe cântate încet unde e nevoie și de concentrare și de volum mare la sunetul redat cât mai fidel...deci nu întâmplător casa de discuri din Berlin la care au apărut sau au fost reeditate discuri de-ale ei se numește Play Loud! Dar elementul cel mai definitoriu e faptul că cea numită „acoustic visual artist - instrument building” și-a inventat și construit singură ori cu soțul ei basistul Paul Fuchs aproape toate instrumentele din lemn, piatră și metal sau mixte, pe care le etalează ingenios combinate cu mecanisme cinetice în seturi diferite în funcție de concept, spațiu scenic disponibil și anturaj, luând parte la  numeroase „performances” și „installations”-uri, solo sau în duouri, triouri sau cuartete. Își folosește și vocea, paleta de instrumente s-a extins și spre coarde și instr. de suflat ori combinații dintre acestea, cel mai frecvent cu soțul în duoul Anima(-Sound).
Un recent concert este disponibil de vizionat și audiat în link-ul următor:
Limpe Fuchs Konzert Braunschweig 07.01.2016
https://www.youtube.com/watch?v=blUSO_7wzuI














* Thollem (McDonas) + (Brian) Chase - Dub Narcotic Session (New Atlantis, 2014)
* Thollem (McDonas)/(William)/Parker/(Nels) Cline - The Gowanus Session (Porter Records, 2012)
* Thollem (McDonas)/(Michael) Wimberly/(Alex) Cline - Radical Empathy (Relative Pitch, 2016)

10,000 Tigers (T. McDonas & Arrington de Dionyso) - Intuition, Science and Sex (Edgetone, 2008)
* Bloom Project (with Rent Romus: sax) - Prismatic Season -live- (Edgetone, 2008)
* The Naked Future - Gigantomachia (ESP Disk, 2009)
....with Arrington de Dionysio: b & c-alto clarinets, John Niekrasz: drums & Gregg Skloff: amp. upright bass
* MAGIMC Trio/Thollem MacDonas - Polishing the Mirror (Amirani Records/Italy, 2012)
....with Stefano Giust: drums, cymbal & Edoardo Marraffa: t & sopranino saxes

Pianist american remarcabil de 50 ani, Thollem McDonas e a 3-a mea descoperire etalată azi, deocamdată fără albume solo ci „descifrat” prin 3 colaborări (duos/trios) ca principal compozitor și alte 5 -4 deja enumerate mai sus + 1 care urmează-, proiecte/trupe între care se distinge Estamos Ensemble: grup/proiect și concept în același timp, care mi se pare și cel mai reușit și elaborat dintre cele ascultate, în spiritul ideii de schimbare și deschidere permanentă la noi și diferite forme de implicare, muzicală și socială în general, independent de orice graniță fizică formală. Albumul este compus și interpretat împreună cu o consistentă fracțiune de muzicieni/compozitori mexicani, titlul într-un dialect arhaic folosit în munții Michoacán/Mexic însemnând „compositions and improvisations”. Multe dintre piese se referă la granița dintre cele 2 state inventată la mijlocul sec. XIX până la care moment timp de 4.5 milioane de ani de istorie planetară oamenii călătoreau liberi fără conceptul modern de frontieră controlată...





Iată fișa „tehnică” a discului, conform www.discogs.com:

* Estamos Ensemble (US/Mexico) - Jimpani Kustakwa Ka Jankwariteecherï
                                          -2 CD- (Edgetone, 2011)
CD1:
1-1 Edeghoyeneegheleedeneek
1-2 The Dead Angels
1-3 Little Steps
1-4 Improvisation Based On Through The Borderline And What Lichita Found There
1-5 Estamos Porque Somos
1-6 Disborder Control Desborde
1-7 Hoppin' John
CD2:
2-1 180 Points Of Light
2-2 4.5 Billion Years Before
2-3 158 Years Since
2-4 Olas, Sobre Las Olas
2-5 4 33 Of Silence At The Nogales Border Wall
2-6 Enemies Of The Soul, May I Have My Relino Now
2-7 Itsula
2-8 Stirring Awake
Credits:
  - Cello – Theresa Wong
  - Guitar – Ava Mendoza
  - Percussion – Emilio Tamez
  - Piano – Thollem McDonas
  - Saxophone – Marko Novachcoff, Vinny Golia
  - Vibraphone – Kjell Nordeson
  - Viola – Alexander Bruck
  - Violin – Julián Martínez Vázquez
  - Voice, Electronics – Carmina Escobar
Notes:
Premieres of compositions written specifically for the ensemble by: Ana Lara (MX); Nels Cline (US); Juan Felipe Waller (MX); Pauline Oliveros (US); Joan Jeanrenaud (US); Vinny Golia (US); Jorge Torres Sáenz (MX); William Parker (US); Thollem McDonas (US)

* Gregg Skloff - The Glacial Enclosure -cassette- (Eiderdown, 2016)
* Gregg Skloff - 3087 -cassette- (2015)
Aceste ultime 2 albume nu-l implică pe McDonas dar sunt albume rare cu basistul din The Naked Future. În schimb următoarele 5 încă „nedefrișate” îndeajuns dezvăluie alte fațete noi și diverse completând la puzzle-ul personalității pianistului, inclusiv portavocea sa literară cea mai răsunătoare ca activist politic anti război și nu numai: vocalist/pianist într-un grup „anarcho-punk jazz” cu colegi italiani la chitară, bas și tobe (vocea sa amintind de David Byrne de la Talking Heads).

TSIGOTI - Private Poverty Speaks To The People Of The Party (ESP-Disk, 2010)




* The Hand to Man Band - You Are Always On Our Minds (Post-Consumer, 2012)
 ....Thollem McDonas with Mike Watt, John Dieterich & Tim Barnes.
* Bad News From Houston (Thollem McDonas with John Dieterich) - In The Valley Of The Cloud Builder (Post-Consumer, 2013)
* Lukas Ligeti & Thollem McDonas - Imaginary Images (Leo, 2014)
* Markus Hunt (bass) & Thollem McDonas (p-no) - Adobe (Edgetone, 2016)


P.S.-bonusuri, „coborâte” chiar în timpul postării:
Thollem McDonas - Solo Piano (Pax Recordings, 2005)
* Thollem McDonas - RacingTheSun ChasingTheSun (Creative Sources, 2007)