EVIYAN înseamnă Iva Bittová, Gyan Riley & Evan Ziporyn - 3 unici compozitori/performeri contopind întrun singur sound un intim și acustic melanj de "world roots" (tradiții folk est-europene, clasic indian, gamelan), post-minimalism, jazz, rock și cabaret. Acești muzicieni eclectici la confluența de genuri își unesc forțele pentru a crea un fundal, o coloană sonoră pentru satul global al sec. 21 - simplu, organic și direct, o muzică a intensității și a lirismului, a impactului lumesc și a virtuozității instrumentale."
(http://www.eviyan.org/audio.html)
Oare ce'ar mai trebui să întreprindă Iva Bittová - violonistă, vocalistă și actriță născută în 1958 în Bruntál/ Moravia - activă de mai bine de 2 decenii și cu aproape 30 albume în discografie (solo, în duo, cu Cikori Band, Škampa Quartet, Netherlands Blazers Ensemble, etc)...ca să atragă atenția și interesul promotorilor de concerte, site-urilor și blogurilor specializate din Ro?...
A mai colaborat și are discuri, printre alții și cu: Bill Frisell, Bobby McFerrin, Don Byron, Fred Frith, George Mraz, Hamit Drake, Jiří Stivín, Marc Ribot, Phil Milton, Pierre Favre, Tom Cora, Vladimír Václavek...
Poate revenirea la casa ECM cu albumul eponim ("Iva Bittova", martie 2013) sau anteriorul excelent "Zvon" (Animal Music /Supraphon 2012) vor fi două impulsuri pentru ceva șanse în plus ca s'o vedem "live" aici în țară și nu pe la vecini pe cea pentru care vioara este "o oglindă reflectând visele și imaginația", iar "simfonia" vibrației și rezonanței dintre vioară și voce o conduc - după cum singură recunoștea - către "o perfecțiune la care eu tind, dar pe care totuși știu că n'am s'o ating niciodată".
Up-to-date: între timp "cineva" de acolo de sus m'a auzit și Iva Bittová grație Centrului Cultural Ceh a concertat solo în Ro, la Timișoara întro Sinagogă din Cetate arhiplină, pe 1 octombrie 2013.
Deasemeni, a apărut și albumul "Eviyan Live" la label-ul canadian Les Disques Victo al cărui catalog se ocupă exclusiv de înregistrări de la "Festival International de Musique Actuelle de Victoriaville" (Québec)
http://www.discogs.com/label/19483-Les-Disques-Victo?page=2
duminică, 24 martie 2013
A fost creatorul..."Creatorului..."
(Re)descoperiți'l pe Leon Thomas, vocalist clasic (1937–1999) de soul-jazz cu un gen de yodeling-scat unicat audibil pe multe piese de pe compilația de actualitate "The Creator 1969-1973:The Best of the Flying Dutchman Masters" (2013)
Intervalul de circa 4 ani sub contract la label-ul "Olandezul zburător" a însemnat perioada cea mai prolifică și creativă a...co-autorului suitei - împreună cu saxofonistul titular Pharoah Sanders - "The Creator Has A Master Plan" (de pe "Karma", 1969)...o lucrare de aproape 33 minute în trendul "spiritual jazz"-ului inovat de John Coltrane odată cu legendarele sale albume "cult classics": "A Love Supreme" (1964) și "Ascension" (1965/1966).
Veți găsi aici remasterizat un Leon Thomas versatil ce stăpânește bine și blues-ul, funk-ul și pop-ul, el și stilul său influențându'i printre alții pe Tim Buckley, Bobby McFerrin cât și pe unul dintre noii remarcați din jazul vocal masculin al ultimilor ani, Gregory Porter.
Leon Thomas a aparut și în grupul lui Carlos Santana, pe albumele "Welcome" (1973) și "Lotus" (1974)...și a declarat întrun interviu din anii '80 că și'a dezvoltat stilul atât de personal dintro nefericită întâmplare: înainte de un show important a căzut și și'a spart câțiva dinți...
http://www.youtube.com/embed/3S5OflDihYk
(Re)descoperiți'l pe Leon Thomas, vocalist clasic (1937–1999) de soul-jazz cu un gen de yodeling-scat unicat audibil pe multe piese de pe compilația de actualitate "The Creator 1969-1973:The Best of the Flying Dutchman Masters" (2013)
Intervalul de circa 4 ani sub contract la label-ul "Olandezul zburător" a însemnat perioada cea mai prolifică și creativă a...co-autorului suitei - împreună cu saxofonistul titular Pharoah Sanders - "The Creator Has A Master Plan" (de pe "Karma", 1969)...o lucrare de aproape 33 minute în trendul "spiritual jazz"-ului inovat de John Coltrane odată cu legendarele sale albume "cult classics": "A Love Supreme" (1964) și "Ascension" (1965/1966).
Veți găsi aici remasterizat un Leon Thomas versatil ce stăpânește bine și blues-ul, funk-ul și pop-ul, el și stilul său influențându'i printre alții pe Tim Buckley, Bobby McFerrin cât și pe unul dintre noii remarcați din jazul vocal masculin al ultimilor ani, Gregory Porter.
Leon Thomas a aparut și în grupul lui Carlos Santana, pe albumele "Welcome" (1973) și "Lotus" (1974)...și a declarat întrun interviu din anii '80 că și'a dezvoltat stilul atât de personal dintro nefericită întâmplare: înainte de un show important a căzut și și'a spart câțiva dinți...
http://www.youtube.com/embed/3S5OflDihYk
Je m'appelle Jack...
Personajul fictiv Jack Dupon călătorește prin timp în trecut și în viitor ca să facă lumea mai bună....muzical întruchipat de grupul sinonim având ca stil Rock In Opposition (R.I.O.)/avant-prog francez...Grupul a ajuns și la Timișoara la începutul lui aprilie 2011 în turneul european de promovare a albumului "Démon Hardi", iar un nou album e pe cale de apariție în 2013.
Între timp a mai aparut și dublul set "Bascule à Vif" [2012], la aceleași case de discuri Musea și Transit Music Group....iar concertele lor eclatante cu piese complexe dar fluente și executate cu precizie (cu inflexiuni din Magma, Frank Zappa sau King Crimson), pe același afiș cu veteranii Gong și cu Albert Marcoeur la tobe ca invitat îi recomandă și ne garantează că vom mai auzi de cei 4 membrii, fiecare cu câte un nume de personaj de scenă: Ray Gozzoli aka Gregory Pozzoli, guitar/vocal...Mike Popov aka Arnaud M'Doihoma, bass/vocal...Fil San aka Philippe Prebet, guitar/vocal...și L'Abbé aka Thomas Larsen, drums/vocal.
"La Secte des Mouches" de circa 30 minute este una dintre piesele centrale ale 2CD-ului..."jumătate de oră de nebunie contagioasă", cum era descrisă întro cronică de concert.
Personajul fictiv Jack Dupon călătorește prin timp în trecut și în viitor ca să facă lumea mai bună....muzical întruchipat de grupul sinonim având ca stil Rock In Opposition (R.I.O.)/avant-prog francez...Grupul a ajuns și la Timișoara la începutul lui aprilie 2011 în turneul european de promovare a albumului "Démon Hardi", iar un nou album e pe cale de apariție în 2013.
Între timp a mai aparut și dublul set "Bascule à Vif" [2012], la aceleași case de discuri Musea și Transit Music Group....iar concertele lor eclatante cu piese complexe dar fluente și executate cu precizie (cu inflexiuni din Magma, Frank Zappa sau King Crimson), pe același afiș cu veteranii Gong și cu Albert Marcoeur la tobe ca invitat îi recomandă și ne garantează că vom mai auzi de cei 4 membrii, fiecare cu câte un nume de personaj de scenă: Ray Gozzoli aka Gregory Pozzoli, guitar/vocal...Mike Popov aka Arnaud M'Doihoma, bass/vocal...Fil San aka Philippe Prebet, guitar/vocal...și L'Abbé aka Thomas Larsen, drums/vocal.
"La Secte des Mouches" de circa 30 minute este una dintre piesele centrale ale 2CD-ului..."jumătate de oră de nebunie contagioasă", cum era descrisă întro cronică de concert.
joi, 17 ianuarie 2013
Post Terrestrial Basho, Fahey, Rose...
Pornind de la recomandarea "www.muzicadevest.ro", respectiv albumul Particle Being Trio: "Post Terrestrial, Vol.1" (Debacle, 2012) investigații labirintice m'au condus la alte plăcute și foarte actuale și incitante găselnițe, ca mică parte a ceea ce generic ar putea fi încadrat în eticheta "Americana".
Maeștrii clasici ai stilului "american primitive fingerstyle steel-string (acoustic) guitar players" Robbie Basho, John Fahey și Jack Rose sunt 3 dintre idolii și modelele de urmat pentru cel mai prolific dintre artiștii descoperiți, Daniel Bachman (fost "Sacred Harp"), chitarist, compozitor și "visual artist" din Virginia.
Din 2010 până acum numele său apare pe coperțile a 10 albume autoproduse și apărute la aproape tot atâtea case discografice independente, între care Debacle Records și Dying For Bad Music (DFBM)...Labels-uri asociate stilistic surorilor mai mari care în urmă cu peste 2 decade au pus bazele genului post-rock electronic, cum ar fi Thrill Jockey din Chicago. Aria de cuprindere stilistică și estetică DFBM-ului (de exemplu) - "bedroom recordings & lo-fi aesthetics" - acoperă nișa "DIY underground", respectiv cu materiale autoproduse întro gamă largă de subgenuri ramificate divers și ingenios combinate în cautarea muzicilor originale și provocatoare, dacă nu chiar inovative: "psych progressive folk, singer songwriter, experimental, freak psychedelic, indie pop, acoustic ambient, mixtape electronic drone".
Dintre exponenți:
Boy Fruit (Jay Harmon)...Brain Fruit...Deep Magic...Magdalena Solis...First Dog To Visit Center Of The Earth...Least Carpet...Secret Colors...King Tears Bat Trip...și preferatul meu din acest set de nume, exceptându'l pe Daniel Bachman: Zac Nelson...pentru albumul "Wicked Work It Out" (2011).
Maeștrii clasici ai stilului "american primitive fingerstyle steel-string (acoustic) guitar players" Robbie Basho, John Fahey și Jack Rose sunt 3 dintre idolii și modelele de urmat pentru cel mai prolific dintre artiștii descoperiți, Daniel Bachman (fost "Sacred Harp"), chitarist, compozitor și "visual artist" din Virginia.
Din 2010 până acum numele său apare pe coperțile a 10 albume autoproduse și apărute la aproape tot atâtea case discografice independente, între care Debacle Records și Dying For Bad Music (DFBM)...Labels-uri asociate stilistic surorilor mai mari care în urmă cu peste 2 decade au pus bazele genului post-rock electronic, cum ar fi Thrill Jockey din Chicago. Aria de cuprindere stilistică și estetică DFBM-ului (de exemplu) - "bedroom recordings & lo-fi aesthetics" - acoperă nișa "DIY underground", respectiv cu materiale autoproduse întro gamă largă de subgenuri ramificate divers și ingenios combinate în cautarea muzicilor originale și provocatoare, dacă nu chiar inovative: "psych progressive folk, singer songwriter, experimental, freak psychedelic, indie pop, acoustic ambient, mixtape electronic drone".
Dintre exponenți:
Boy Fruit (Jay Harmon)...Brain Fruit...Deep Magic...Magdalena Solis...First Dog To Visit Center Of The Earth...Least Carpet...Secret Colors...King Tears Bat Trip...și preferatul meu din acest set de nume, exceptându'l pe Daniel Bachman: Zac Nelson...pentru albumul "Wicked Work It Out" (2011).
luni, 14 ianuarie 2013
Aulochrome...Aka Moon
Aka Moon a împlinit 20 ani de existență în 2012! Un trio belgian aflat acum la "Unison", acesta fiind chiar titlul ultimului album, în formula condusă de fondatorul Fabrizio Cassol: sax, cu Michel Hatzigeoriou: bass și Stéphane Galland: drums...Și având 16 albume la activ, dintre care 15 înregistrate cu contribuția consistentă a altor grupuri și invitați și cu o paletă extrem de vastă de contribuții, apariții și ipostaze artistice.
Fabrizio Cassol a fost și primul muzician care a folosit Aulochrome-ul, un dublu saxofon soprano inventat de François Louis cu contribuția inginer/designer-ului François Decorte...și considerat de mulți cea mai revoluționară evoluție de la inventarea instrumentului de catre conaționalul Adolphe Sax, în anul 1846.
http://www.bing.com/videos/search?q=Fabrizio+Cassol&FORM=VQFRVS#x0y0
http://www.aulochro
me.com/aulochrome
Fabrizio Cassol a fost și primul muzician care a folosit Aulochrome-ul, un dublu saxofon soprano inventat de François Louis cu contribuția inginer/designer-ului François Decorte...și considerat de mulți cea mai revoluționară evoluție de la inventarea instrumentului de catre conaționalul Adolphe Sax, în anul 1846.
http://www.bing.com/videos/search?q=Fabrizio+Cassol&FORM=VQFRVS#x0y0
http://www.aulochro
Oren(ophone) Marshall
Ascultând aceste 2 albume pe care vi le recomand la începutul lui 2013,am avut recent plăcute surprize și senzații similare ca în urmă cu vreo 20 de ani când descopeream ingeniosul daxofon al (între timp) regretatului chitarist avangardist, lutier improvizator, inventator și designer german Hans Reichel (1949-2011):
*Oren Marshall + The Charming Transport Band: "Time Spent At Traffic Lights" [Slowfoot Records, 2003]...și, respectiv:
*Oren Marshall: "Introduction to the Story of Spedy Sponda, Part One: In a Silent Room" [Slowfoot Records, 2005]
Acestea sunt cele 2 albume solo ale unui muzician "Swiss-born, London-resident" de 46 ani, inovator "multi-tasker" și interpret la "acoustic & electric tuba & electronics"...Un maestru contemporan așadar al tubei, Bill Barber, Bob Stewart sau grupul Dirty Dozen Brass Band fiind 3 nume importante de care se leagă folosirea tonurilor joase ale acest voluminos instrument în jazz, dar destul de rar auzit astăzi...Nu e vorba însă de aceeași tubă ca cea mânuită de predecesori: cu ajutorul unor ingenioase devices-uri Oren a atras atenția apărând înconjurat de fapt de mai multe tube amplasate radial în jurul său și unite de tuba "mamă" prin niște furtune de plastic...și cântând la întregul set simultan!
A acumulat anterior experiențe în grupurile Loose Tubes, London Brass, Jazz Warriors, Microgroove și Mervyn Africa...și își descrie singur muzica proiectelor solo astfel: "a contemporary classical ambient space heavy metal experimental improvised folk blues"...
Tuba de bază are vreo 5 efecte de pedală, este una unicat invenție personală a lui Oren și de aceea se numește cum era firesc..."orenophone", iar proiectul Charming Transport Band a reunit muzicieni de top din Ghana și Nigeria alături de maeștrii improvizatori londonezi.
Între timp datorită noului și extinsului vocabular al instrumentului marca Oren Marshall, el a fost nominalizat pentru premiul "BBC Innovation in Jazz", colaborările s'au diversificat, publicația The Guardian l'a numit un "Jimi Hendrix al turbulentei tube astupate" și s'a ajuns și la "Introduction to the Story of Spedy Sponda, Part Two" (doar partea secundă dintrun concept vast de 5 etape!) cu formula de grup Sons of Kemet.
http://orenmarshall.com/?page_id=44
http://thespace.org/items/e00012xs?t=4j2c
*Oren Marshall + The Charming Transport Band: "Time Spent At Traffic Lights" [Slowfoot Records, 2003]...și, respectiv:
*Oren Marshall: "Introduction to the Story of Spedy Sponda, Part One: In a Silent Room" [Slowfoot Records, 2005]
Acestea sunt cele 2 albume solo ale unui muzician "Swiss-born, London-resident" de 46 ani, inovator "multi-tasker" și interpret la "acoustic & electric tuba & electronics"...Un maestru contemporan așadar al tubei, Bill Barber, Bob Stewart sau grupul Dirty Dozen Brass Band fiind 3 nume importante de care se leagă folosirea tonurilor joase ale acest voluminos instrument în jazz, dar destul de rar auzit astăzi...Nu e vorba însă de aceeași tubă ca cea mânuită de predecesori: cu ajutorul unor ingenioase devices-uri Oren a atras atenția apărând înconjurat de fapt de mai multe tube amplasate radial în jurul său și unite de tuba "mamă" prin niște furtune de plastic...și cântând la întregul set simultan!
A acumulat anterior experiențe în grupurile Loose Tubes, London Brass, Jazz Warriors, Microgroove și Mervyn Africa...și își descrie singur muzica proiectelor solo astfel: "a contemporary classical ambient space heavy metal experimental improvised folk blues"...
Tuba de bază are vreo 5 efecte de pedală, este una unicat invenție personală a lui Oren și de aceea se numește cum era firesc..."orenophone", iar proiectul Charming Transport Band a reunit muzicieni de top din Ghana și Nigeria alături de maeștrii improvizatori londonezi.
Între timp datorită noului și extinsului vocabular al instrumentului marca Oren Marshall, el a fost nominalizat pentru premiul "BBC Innovation in Jazz", colaborările s'au diversificat, publicația The Guardian l'a numit un "Jimi Hendrix al turbulentei tube astupate" și s'a ajuns și la "Introduction to the Story of Spedy Sponda, Part Two" (doar partea secundă dintrun concept vast de 5 etape!) cu formula de grup Sons of Kemet.
http://orenmarshall.com/?page_id=44
http://thespace.org/items/e00012xs?t=4j2c
Troyka= "King Crimson for the iPod generation"
"A band to watch"...
Am aflat din depeșa de Crăciun a casei de discuri Edition Records (U.K.) despre planuri mari în 2013 și despre evidențierile anului care se încheie, considerat "a fantastic year"(!).
Alături de Phronesis, Dave Stapleton, Neon Quartet, Ivo Neame, Josh Arcoleo și Daniel Herskedal & Marius Neset, atrage atenția trioul cu numele saniei tradiționale rusești Troyka (fără vreo legatură cu grupul de krautrock canadian din anii '60-'70 cu același nume), o formulă așadar actuală care candidează la secțiunea ‘Best Jazz Act’ a premiilor JazzFM pentru 2012 și care este formată din: Chris Montague (guitars & loops), Joshua Blackmore (drums) și Kit Downes (organ)....Completând pleiada de trupe care definesc noua și fertila scenă a jazzului londonez (alături de nume ca Trio VD, Polar Bear, Acoustic Ladyland sau Portico Quartet) Troyka combină inspirat pe ambele albume ("Troyka" 2009 și "Moxxy" 2012) influențe dintre cele mai ingenioase: Tim Berne, Wayne Krantz, Steely Dan, Wayne Shorter, Aphex Twin, Soundgarden, Rage Against the Machine, Keith Jarrett...Dintre mai multe reviews-uri de după debut am ales două: "(A band) like King Crimson for the iPod generation” (Time Out)..."an uninhibited collision between jazz, rock, free improvisation and funky jamming.” (BBC online).
O prezentare chiar de către cei 3 a noului album precum și alte câteva impresii găsiți pe youtube.
http://www.jazzcds.co.uk/artistreview_id_1144
TROYKA 'Moxxy' The New Album OUT NOW
Am aflat din depeșa de Crăciun a casei de discuri Edition Records (U.K.) despre planuri mari în 2013 și despre evidențierile anului care se încheie, considerat "a fantastic year"(!).
Alături de Phronesis, Dave Stapleton, Neon Quartet, Ivo Neame, Josh Arcoleo și Daniel Herskedal & Marius Neset, atrage atenția trioul cu numele saniei tradiționale rusești Troyka (fără vreo legatură cu grupul de krautrock canadian din anii '60-'70 cu același nume), o formulă așadar actuală care candidează la secțiunea ‘Best Jazz Act’ a premiilor JazzFM pentru 2012 și care este formată din: Chris Montague (guitars & loops), Joshua Blackmore (drums) și Kit Downes (organ)....Completând pleiada de trupe care definesc noua și fertila scenă a jazzului londonez (alături de nume ca Trio VD, Polar Bear, Acoustic Ladyland sau Portico Quartet) Troyka combină inspirat pe ambele albume ("Troyka" 2009 și "Moxxy" 2012) influențe dintre cele mai ingenioase: Tim Berne, Wayne Krantz, Steely Dan, Wayne Shorter, Aphex Twin, Soundgarden, Rage Against the Machine, Keith Jarrett...Dintre mai multe reviews-uri de după debut am ales două: "(A band) like King Crimson for the iPod generation” (Time Out)..."an uninhibited collision between jazz, rock, free improvisation and funky jamming.” (BBC online).
O prezentare chiar de către cei 3 a noului album precum și alte câteva impresii găsiți pe youtube.
http://www.jazzcds.co.uk/artistreview_id_1144
TROYKA 'Moxxy' The New Album OUT NOW
Abonați-vă la:
Postări (Atom)