sâmbătă, 9 ianuarie 2016

"Long story short": despre circa 20 albume recente, pe scurt....(1)

* Adam Rudolph Go: Organic Guitar Orchestra - Turning Towards the Light (Cuneiform, 2015)
.....Go: Organic Orchestra a bateristului specialist în ”world music” Adam Rudolph -care a inventat "verticalismul ciclic" (combinație între poli-ritmurile muzicii africane cu ciclurile ritmice din muzica indiană) și a cântat mult timp cu regretatul Yusef Lateef- devine pentru a 10-a realizare discografică un grup la fel de numeros dar redus la un singur instrument -chitara- în căutarea unei palete nemaiauzite, un nou tip de orchestră ”a viitorului”. Sesiunea s-a înregistrat în noaptea solstițiului de iarnă, cea mai lungă a anului, cu 11 chitariști, printre care Rez Abbasi, Nels Cline, Joel Harrison, David Gilmore și Liberty Ellman, acesta din urmă regăsit ”radiind” apoi și separat pe al său:
* Liberty Ellman - Radiate (Pi Recordings, 2015)
....Chitaristul din Henry Threadgill's Zooid revine inspirat ca lider după vreo 9 ani, cu Steve Lehman (alto sax), Damion Reid (drums), plus cu trompetă, trombon și tubă pe alocuri, pe un album pe care criticul Dan Bilawsky îl vede nu mai puțin provocator decât orice album cu Zooid și un candidat la ”discurile anului”, remarcându-i accesibilitatea, bucuria emanată și ”impresionanta complexitate a viziunii și clarității”.




* Josh Maxey - Celebration of Soul (Miles High Records, 2015)
....Multe chitare, vreo 6 și pe acest album cu un jazz și mai accesibil, tot al 10-lea ca și la Go: Organic...și finalul seriei care a inclus 50 compoziții originale interpretate de 20 muzicieni. Celebrând tradiția jazzului ei nu citesc doar notele de pe pagini ci încearcă să ajungă cu muzica mai mult sau mai puțin retro la partea cea mai profundă, sufletul ascultătorului.
* Syberen Van Munster - Plunge for Distance (Beard ‘n Plaid Records, 2015)
....Chitaristul olandez stabilit la New York debutează aici în fruntea unei formule între care lângă olandezi îl întâlnim și pe acordeonistul brazilian Vitor Gonçalves din grupul lui Hermeto Pascoal și care conferă un fler retro și cinematic pieselor. Plus alte trăsături și elemente care conduc să nu se poată spune că-i vorba doar de ”încă un chitarist” sau ”un alt album de debut”. Bine ținând balansul și cu un stil compozițional personal... dar fricos în fața apei în copilărie, liderul s-a inspirat pentru titlu (vezi coperta) de la o disciplină sportivă acvatică inclusă exclusiv la Olimpiada de vară din 1904, plonjarea în apă ști plutirea fără propulsie cât mai lungă cu capul în apă timp de 60 secunde...
* Jakob Bro (gtr) - Hymnotic / Salmodisk (Loveland, 2015)
.....with Peter laugesen: poetry, recitation; Jesper Zeuthen: sax; Andrew D'Angelo: sax; Chris Speed: sax; Nikolaj Torp Larsen: keyb; Anders Christensen: bass; Thomas Morgan: bass; Nicolai Munch-Hansen: bass; Jakob Høyer: drums; Kresten Osgood: drums.
.... Explorând mereu diverse formate muzicale, chitaristul Bro a ajuns și la ”poetry & jazz”, așadar un regal danez aici de poezie și jazz, cu 2 bateriști, 3 basiști și tot atâția suflători, un claviaturist și vocea recitativelor unui important poet național ce se inspiră din genetația ”Beat”, Peter Laugesen. Un ”catarzis muzical” -cum îl numea un critic- ”care îndrăznește să vorbească despre mai toate aspectele vieții”.





* Jakob Buchanan - Requiem: A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) -2 LP/CD- (Self Produced, 2015)....Music for Jazz Orchestra, Aarhus Cathedral Choir and Soloists
...with Indra Rios-Moore: voc; Jakob Bro: gtr, loops; Marilyn Mazur: perc, etc
,,,Rămânem încă puțin în Danemarca pentru acest tribut monumental adus de trompetistul Buchanan victimelor uraganului Katrina din 2005, inspirat și de albumul tematic asemănător Terence Blanchard (trumpet) - A Tale of God's Will (A Requiem for Katrina) (Blue Note, 2007). Un album de aproape 80 minute cu multe contraste muzicale și lingvistice, cu titlurile în majoritate în limba latină, voci serafice -între care se distinge Indra Rios-Moore- și solouri improvizate unde-l regăsim pe precedent analizatul tiz al trompetistului, chitaristul Jakob Bro.
* Indra Rios-Moore - Heartland (Impulse!, 2015)
....Vocalistă mulatră nou descoperită, albumul de ”covers” jazz, rock & Americana fiind influențat și totodată dedicat mamei sale răpusă recent de cancer. Cei sceptici care ar suspecta apriori lipsa de originalitate sau că albumul ar fi prea depresiv, au din contră surpriza plăcută a melanjului deloc trenant inspirat de blues, soul și jazz amintind de Lizz Wright, Cassandra Wilson, Nancy Wilson sau Etta James, cu un solid suport danez instrumental (soțul Indrei este saxofonistul Benjamin Traerup) și a aranjamentelor la care își aduce aportul basistul producător Larry Klein (Joni Mitchell, Tracy Chapman, etc) asemănat de un critic cu Dan Auerbach din Black Keys pentru cum a contribuit acesta la albumul ”Ultraviolence” al Lanei Del Rey. ”Money” (Pink Floyd) și -cu tempo-ul mai diminuat- ”Heroes” (David Bowie) au ambele variante interesante.






* Emily Saunders - Outsiders Insiders (The Mix Sounds, 2015)..."Jazz Vocals, Brazilian Rhythms"
....E albumul meu preferat în ce privește jazzul vocal, o mare și plăcută surpriză mai ales că n-o știam pe vocalistă de pe debutul ei cu ”Cotton Skies”. Electronicele vibrate ale clapelor, efectele la vocea glissando și flerul ușor brazilian o aduc în zona muzicală neo-samba ”acoperită” de Bebel Gilberto, Ceu sau Cibelle -”Descending Down”, ”Summer Days”-...în timp ce de pe filon american se disting ecouri de la Gretchen Parlato și Lauren Desberg. Iar din cel (afro) britanic, de Sade (Adu). Câte 2 pianiști, 2 basiști și 2 percuționiști bine inserați în viziunea muzicală a lui Emily se perindă pe album interșanjabili de la piesă la piesă, tineri și puțin cunoscuți, până la dinamica piesă finală ”Residing”. Asta mi s-a părut că face albumul cu-atât mai interesant și pentru că n-o știam dinainte nici pe Lauren Desberg, iată încă un nume danez aici -oare al câtelea de azi?:
* Lauren Desberg - Sideways -EP- (2012)
* Lauren Desberg - Twenty First Century Problems (2015)
...În afară de o voce cu un bun timbru de soul-jazz, puține de remarcat muzical la o primă parcurgere a albumului pentru această vocalistă totuși rezidentă în Harlem/New York cu numai 3 originale și mult orientat spre pop, chiar dacă fundalul etalează câțiva muzicieni de jazz deja bine cunoscuți: Taylor Eigsti: pian (Kendrick Scott Oracle, Chris Botti), Walter Smith III: tenor-sax (Jason Moran), Corey Fonville: drums (Nicholas Payton, Christian Scott), Chris Smith: bass. Mi-e clar că nu-i un material destinat celor ce caută sound-uri mai inovatoare...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu