Fumaça Preta („Black Smoke”), The Comet Is Coming, Caterina Palazzi, Robert Stillman, Dave Harrington Group, Trondheim Jazz Orchestra, Kim Myhr & Jenny Hval

* Fumaça Preta („Black Smoke”): „Impuros Fanáticos” (2016)
* Fumaça Preta: „S/T” (2014)
Proiect/grup eclectic al producătorului percuționist portughezo-venezuelian Alex Figuiera stabilit în Olanda cu înregistrări realizate cu amici muzicieni în studioul improvizat din casa sa din Amsterdam. Muzica celor 2 albume exotice contopește „tropicalia, psychedelic rock, fuzz funk, musique concrete, acid house, radiophonic electronics, hair metal, voodoo and African, Brazilian and Latin rhythms, cumbia, etc". Atractivă și „live”, muzica e plină de mesaje incitante transmise într-o manieră puternic declamativă și teatrală de lider.

* The Comet Is Coming: „Channel The Spirits” (The Leaf, 2016)

Un mix antrenant și infecțios de funk, jazz și rock ajunge pe „canalul spiritelor” via satelit cu saxofonistul Shabaka „King” Hutchings (Sons Of Kemet, Melt Yourself Down, etc) în prim-plan, acum în compania duoului Soccer96...un fel de carnaval spațial în tradiția de 60 de ani cât s-au împlinit de la debutul avangardistei formații „cosmice” Arkestra a clasicului Sun Ra din ale cărei formule mai noi Shabaka chiar a făcut sporadic parte în ultimele 2 decade.

* Caterina Palazzi SudoKu KilleR: „Infanticide” (Auand Records, 2015)

Basista italiancă de 34 ani a recidivat la 5 ani de la debutul din 2010 cu 4-tetul ei de rock psihedelic, „noise” și jazz (cu sax, chitară, bas dublu și tobe) printr-un album net superior al cărui titlu inspirat de jocurile de computer logice japoneze are mai multe semnificații și trimiteri: pierderea inocenței copilăriei, anticiparea următorului material inspirat de personajele animate negative -„the bads”- a lui Walt Disney și e totodată o aluzie la celebrul album „Incesticide” al grupului Nirvana.

^ Caterina Palazzi; „SudoKu KilleR” (Zone di Musica, 2010)

* Robert Stillman: „Rainbow” (Orindal Records, 2016)

Semnatarul -un tânăr multi-instrumentist american din Maine expatriat în East Kent/U.K.- face cam totul pe acest „Curcubeu” apărut exclusiv pe vinil de 2 feluri -„clear & black”- ca LP de 34 minute și presat în doar câteva sute de exemplare, el cântând la piane, saxofoane, clarinete, tobe, percuții și „field recordings” („As He Walked into the Field”). Influențat de pierderea fiicei sale Ruth (elegiaca „Ruthie In May”), Stillman face apel indirect la moștenirea jazzului spiritual marca Alice Coltrane (în sacra temă-titlu centrală și „Epilogue”), la minimalismul lui John Adams („Warren Is a Great Car”) și la studiile folk complexe ale lui Harry Partch („Field with Pops”). Soția Anna și cealaltă fiică în viață Romilly apar pe „back cover” cu autorul înconjurat de instrumente, albumul fiindu-le lor dedicat în ideea de familie, ca și tradițiilor și libertății de expresie. 

http://www.aquariumdrunkard.com/2016/01/27/robert-stillman-rainbow/

* Dave Harrington Group: „Become Alive” (Other People, 2016)

* Darkside (Nicolas Jaar & Dave Harrington): „Psychic” (2013)....Pitchfork: „one of the best albums of the decade” (!)

Foarte elegant jazzul acesta cinematic de Big Band condus de un chitarist de 30 ani, cu o electronică plină de finețuri ce colorează mixul de stiluri împrumutând din moștenirea progresivă -Pink Floyd și King Crimson- și de la jazz-rock-ul „fusion” de pionierat al unor Tony Williams Lifetime sau John McLaughlin’s Mahavishnu Orchestra (evidentă în „Become Alive”)...totul filtrat de scena din Manhattan/Downtown de la finele anilor '90 cu artizanii principali Bill Frisell („All I Can Do”) și John Zorn pe care Dave Harrington dovedește că i-a asimilat. Așteptările erau mari după „Psychic” și au fost răsplătite după un hiatus de circa 3 ani de jumătatea duo-ului Darkside de „dub, prog rock, electronic dance music & jazz fusion” având un mare impact în 2013, prin fuziunea de stiluri de pe noul album sugerată și de fotografia copertei cu 3 tobogane diferit colorate deversând în aceeași piscină.

Nu insist prea mult la următoarele albume, doar le semnalez la categoria „Confirmări” fiind din jazzul de la Edition Records și din cel nordic european de la Hubro, cu o expunere cât-de-cât mai mare în Ro și implicit cu mica lor bază de fani:

* Phronesis: „Parallax” (Edition, 2016)

* Per Oddvar Johansen: „Let's Dance” (Edition, 2016)

 Album în trio cu liderul P.O.J.: drums, violins, vibraphon, guitras, wood perc, electronics...Helge Lien: piano & Torben Snekkestad: saxes, reed trumpet. Atenție, titlul „Hai la dans” trebuie citit în aceeași cheie ironică la adresa muzicii facile de consum cum era odinioară „The Singles Collection”-ul de din 1989 al chitaristului Terje Rypdal!

* Trondheim Jazz Orchestra, Kim Myhr & Jenny Hval: „In the End His Voice Will Be the Sound of Paper” (Hubro, 2016)

Titlul vine dintro conversație între chitaristul Kim și vocalista Jenny despre vocea actuală la aproape 75 ani a lui Bob Dylan iar albumul e o combinație între improvizația liberă, minimalismul contemporan marca Morton Feldman, „spoken word” și folk-pop. 

„Uneori simt că muzica improvizată și abstractă este încercarea disperată de a evita elementele emoționale inerente din muzică. „M-am gândit mult la asta când plecam să înregistrăm...” -spunea Kim- „...de aceea mi-am dorit versuri romantice trezind un sentiment de dor. Am vrut să combin în sunet și lirică ceva șarmant și doritor de iubire cu această muzică mai abstractă și fragmentată. Mă interesează vulnerabilitatea și muzica are un grad de vulnerabilitate la un anumit nivel”.

* Jazz at Lincoln Center Orchestra with Wynton Marsalis feat. Damien Sneed and Chorale Le Chateau: „The Abyssinian Mass” -2 CD- (Blue Engine, 2016)

Un album mai aparte al trompetistului exponent al jazzului „politic corect” de la Lincoln Center, dar mai bine îl las mai spre finalul lunii în preajma Zilei Internaționale a Jazzului (30 aprilie)