În loc de „De la Charlie Parker la Barry Guy”, „the one & only” Linda Sharrock (69)!

Problema unor expresii nu rareori întâlnite prin recenzii gen „one of free jazz’s most important icons" sau „one of the giants of avant-garde music” adresate celor care se consideră „connoisseurs" de jazz din România e că aproape nici nu merită traduse doar pentru „o mână” de oameni interesați, din păcate...Mă refer la micul grup răzleț care nu s-a mulțumit să-și facă educația muzicală în tinerețe doar din emisiunile radio și TV cu frecvențe naționale, atâtea câte au existat, ale unor Florian Lungu, M. Godoroja, A. Șipa...care a citit cu-atenție și curiozitate cărțile lui Virgil Mihaiu și enciclopedia lui Adrian Andrieș (părțile care punctează fenomenul „free”)...celor care după deschiderea culturală din 1990 au sesizat ce se întâmplă în EU până inclusiv în Ungaria și Serbia în acest areal -dar mai ales până în Austria, Slovenia sau Polonia-...care poate au recepționat din sutele de ore de emisiuni cu jazz ale subsemnatului de la fostele radiouri locale Analog și Campus (perioada Marius Giura) ori la actualul West City Radio 88,8 MHz (intervalul 2006-2010)...celor care citesc cât-de-cât regulat acest blog inițiat de circa 5 ani și au fost la curent și cu eforturile lui Mircea Streit/Sibiu (festivalurile din octombrie), ale asociației culturale JADD -„vizibilă" mai ales prin concertele de la clubul „Control”/București- și mai nou ale lui George Staicu via „www.muzicadevest.ro” și concertele de la Moszkva Kávézó/Oradea. Cam asta-i mica arie de adresabilitate unde riscul e cel mai mic ca termenii „free jazz” sau „free improvisation", fațete întrepătrunse ale jazzului, să nu fie persiflate sau neglijate. La care se adaugă de ultim moment un util compendiu preferențial gen „all time favourites" realizat și împrumutat mie de vechiul amic sătmărean împătimit de jazz, domnul Horațiu Cădariu cu care de peste 2 decade tot am schimbat impresii întro permanentă extensie a căutărilor și analizelor noastre stimulate și de amici melomani emigrați în Vest (de exemplu despre inovațiile „indo (fusion)" și „spiritual jazz" din anii '50 & '60 ale alto-saxofonistului jamaican expatriat în U.K., Joe Harriott).
Nu-i uit nici pe cei câțiva muzicieni români din generații diverse -saxofoniști și pianiști, în principal- care, mai ales datorită perioadelor de stagiu prin țări occidentale, au luat contact și s-au lăsat pătrunși de acest curent în muzica lor, cu micul lor cerc de fani cu tot. Cum însă toată această lungă introducere de azi e pentru o vocalistă, mi-ar fi făcut plăcere să remarc și voci din Ro sau chiar din Timișoara, dar din păcate n-am prea găsit, apropo de idiomul acesta deseori inclus și în mai generalul termen „experimental”...chiar dimpotrivă, anumiți germeni detectați cândva, odată cu trecerea timpului și eventualele școli absolvite (de ex. fosta clasă de jazz de la facultatea Tibiscus), am constatat că s-au estompat sau au dispărut cu desăvârșire la unii instrumentiști și vocaliste care promiteau pe tărâmul inovației și improvizației libere, preferând bluesul și jazzul în forme mult mai tradiționale. Prin „nu așa ceva ni se cere, nu asta cântăm” se poate închide simplist cercul vicios ca scuză afișată de cei/cele care n-au înțeles nici după un sfert de veac că acolo unde nu „se există", un public trebuie cu răbdare mai întâi format...pentru că altfel, a lăsa asta exclusiv la liberul arbitru, în general în sarcina vastului și generosului Internet, e o armă cu 2 tăișuri în care criteriile de discernământ valorice operează cu greu în crearea de preferințe noi dacă n-ai un fundament, o minimală cunoaștere a pionierilor Albert Ayler, Cecil Taylor, Anthony Braxton, Pharoah Sanders, Sun Ra, Charles Mingus (parțial), Ornette Coleman, grupul AACM (Chicago)...Sau, chiar dacă știi câte ceva inițiatic, să ignori „încremenit în proiect” că lucrurile n-au rămas în anii '60-'70 ci s-au perpetuat și se dezvoltă și reinventează continuu de-atunci printro miriadă de case de discuri și festivaluri orientate astfel stilistic. Sunt câteva care mai reușesc sporadic unele lucruri și pe la noi, dar nu pot să nu observ că și la mica-mare comunitate lent dar sigur creată a fanilor celui mai mare festival „open” est-european de la Gărâna, „calată” mai ales pe artiștii deja aleși și aduși de Marius Giura, lipsește o anume deschidere spre orizonturi neexplorate la noi dar demult implementate pe la alții care să conducă pe mai mulți decât o mână de oameni din Ro/Timișoara -doar circa 10-15 în ultimii 12-13 ani, aproape aceeași!- spre vecinătăți deja cu tradiție în astfel de muzici rarissim auzite pe plaiurile mioritice: vaporul budapestan A 38, germanul Moers, austriecele „Music Unlimited”/ Wels , Saalfelden sau „Konfrontationen”/ Nickelsdorf, Cerkno sau Ljubljana în Slovenia...

* Charlie Parker: „Unheard Bird: The Unissued Takes" -2 CD- (Verve, 2016)
* Håkon Kornstad: „Tenor Battle" (Jazzland, 2015)...."opera meets Scandinavian jazz"
* LUME [Lisbon Underground Music Ensemble]: „Xabregas 10" -live- (Clean Feed, 2016)
* Defibrillator & Peter Brötzmann: „Conversations About Not Eating Meat" (Border Of Silence, 2016)

* The New Monuments: „Long Pig" (rec. 2012, rel. Bocian Records/Poland, 2015)
....C. Spencer Yeh: vln & electronics, Ben Hall: trap set & Don Dietrich: sax and electronics

* The Rempis Percussion Quartet: „Cash and Carry" (Aerophonic, 2015)

* Joe Lovano Quartet (feat. Hank Jones, with George Mraz & Lewis Nash): „Classic! (Live At Newport)" (Blue Note, 2016)

* Nels Cline (gtr): „Lovers" -2 CD- (Blue Note, 2016)....arranged & conducted by Michael Leonhart

* Denny Zeitlin solo piano: „Early Wayne: Explorations of Classic Wayne Shorter Compositions" (Sunnyside, 2016)
* Levin Minnemann Rudess: „From the Law Offices of…" [Deluxe Edition] (2016)
* Barry Guy Blue Shroud Band / Small Formations: „Tensegrity" -4 CD- (Not Two Records, 2016)
....Recorded: November 18 & 19 & 20, 2014 at the Alchemia Club, Krakow

Setul de mai sus, cu confirmări și câteva surprize (vocea tenor a lui Håkon Kornstad, Big Band-ul extins „post-swing”, vechi vis devenit realitate a chitaristului Neils Cline) era inițial pregătit pentru ce aveam de gând. Îi face acest set loc însă cu reverență uneia și aceeași surprinzătoare și „renăscută” Linda Sharrock! Născută în 1947 Linda Chambers la Philadelphia, fosta soție a regretatului chitarist Sonny Sharrock (1940-1994) a împlinit pe 2 august 69 ani. Debutul și-l făcea în urmă cu 40-45 ani când cuplul Sonny & Linda (sau „Lynda") apărea ca o replică jazzistică a duoului pop deja stelar Sonny & Cher prin cele 3 albume/LPuri „clasice” (unii le consideră chiar „pivotale”):
* Sonny Sharrock: „Black Woman" (Vortex, 1969),
* Sonny Sharrock: „Monkey-Pockie-Boo" [BYG, 1970], respectiv...
* Sonny & Linda Sharrock: „Paradise" (Atco, 1975, remastered 2002)

 Erau 3 albume care etalau, alături de chitara cu accente free, funk & soul un stil vocal avangardist influențat de experiențele dobândite anterior de Linda din colaborările cu saxofonistul Pharoah Sanders și flautistul Herbie Mann. După divorțul de Sonny în 1978, revenirea definitivă de la „Lynda” la bazicul Linda, mutarea din S.U.A. în Europa la Viena, călătoriile în Asia și Africa și apariții sporadice mai ales alături de noul soț Wolfgang Puschnig, Linda Sharrock are în 1999 un accident vascular cerebral grav care o îndepărtează și mai mult de scenă, de-acum fiind țintuită într-un scaun cu rotile și rămânând și cu unele deficiențe de memorie și dificultăți de vorbire. Recuperarea ce urmează, lungă și doar parțială, conduce la schimbări în maniera de interpretare (care nu se baza oricum, din fericire, pe pronunția cu dicție a cuvintelor), acum cu o voce mai narativă și profundă. În ultima vreme, chiar în condițiile dificultăților de deplasare și comunicare, o regăsim din nou activă, totul pornind se pare de la o notificare/invitație pe Facebook a unui muzician austriac, saxofonistul Mario Rechtern. Urmarea a fost că din 2014 și până azi au apărut în Anglia și Franța nu mai puțin de 3 albume cu înregistrările unor sesiuni de mare amplitudine, parte „live” și parte în studio, 1 X 3 LP și, respectiv, 2 X 2 CDs (vezi detalii și coperți mai jos).
Cercul Lindei asociat stilistic improvizației și free-jazzului vocal le include, printre altele, pe americancele Jeanne Lee și Lauren Newton, elvețianca Irène Abei și polonezele stabilite în State Urszula Dudziak și Grazyna Auguscik, dar am mai găsit undeva și o potrivită asociere din punct de vedere al inspirației componistice recente cu britanicul ex-Soft Machine-ist Robert Wyatt ale căror cele mai multe și profunde lucrări au fost concepute, se știe, din scaunul cu rotile în care-a rămas imobilizat după accidentul din 1973...Însă și când nu compune Linda este originală prin aranjamentele originale și neașteptate (ex. în „Sometimes I Feel Like A Motherless Child” de pe „Confessions”, 2005), conferind cu eleganță și tandrețe muzicii o calitate intimă și senzuală...„a music to ease your disease” -cum scria cineva-, deși e vorba cu siguranță în aceeași măsură și de o auto-terapie „of her own disease". Indiferent dacă e vorba de o formulă mai mare de muzicieni sau una restrânsă, dacă e implicată Linda Sharrock e vorba de un „demanding, complex and cathartic jazz!” recomandabil oricum, fie că ținem sau nu cont de circumstanțele dure prin care-a trecut, descrise anterior. De 2 ori, în 1989 și 1993, cuplul Puschnig & Sharrock s-a suprapus pe albumele de atunci esteticii muzicale marca ECM a lui Manfred Eicher. Iată în ordine cronologică inversă despre ce albume e vorba cu scurte descrieri, plus un DVD francez rar, spectrul stilistic fiind lărgit de la caz la caz de partenerii implicați:

* Linda Sharrock & (In) the Abyssity of the Grounds: „Gods" -3 x LP limited edition of 300 sets- (Golden Lab/Manchester, 2016)
...„A truly stunning, demented and absolutely essential bombardment of relentless energy..."
https://goldenlabrecords.com/2015/12/15/linda-sharrock-the-antique-gods-3lp/

- Linda Sharrock (vocals), Theresa Eipeldauer (voice), Mario Rechtern (soprano, alto, baritone, saxoline and voice), Max Bogner (guitar, electronics and voice) and Didi Kern (drums)

* The Linda Sharrock Network: „They Begin To Speak" -2 CD- (Improvising Beings, 2016)
...„le choc de la matière sonore et l'énergie brute..." (Pierre Tenne)
http://www.djamlarevue.com/blog/2016/6/29/linda-sharrock-they-begin-to-speak

CD1 (France): Studio Part.1-3, CD2 (UK): Live Part.1-3

- Linda Sharrock: vocals, Mario Rechtern : reeds, Itaru Oki : trumpet, Eric Zinman : piano, Makoto Sato : drums, Yoram Rosilio: bass, Claude Parle: accordion, Cyprien Busolini: violin, Derek Saw : trumpet, John Jasnoch : guitar, Charlie Collins : drums

* Linda Sharrock /Itaru Oki/ Mario Rechtern /Eric Zinman /Makoto Sato /Yoram Rosilio: „No Is No: Don't Fuck Around With Your Women" -2 CD- (Improvisiing Being/France, 2014)
....„two extended and frenetic works of improvisation..." CD1 Studio, CD2 Live

http://www.squidco.com/miva/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=S&Product_Code=21022
- Linda Sharrock-lead vocals, Yoram Rosilio-double bass, percussion, Makoto Sato-drums, Eric Zinman-grand piano, Mario Rechtern-reeds, violin, Itaru Oki-trumpet, Flugerlhorn, flute

* Linda Sharrock / Eric Watson: „Listen To The Night" (Owl/Sunnyside, 2007)
* Linda Sharrock: „The Confessions" (Quinton/Austria, 2004)
* Wolfgang Puschnig, Red Sun, Kim Duk Soo, SamulNori, Linda Sharrock: „Then Comes The White Tiger" (ECM, 1993)
* Linda Sharrock & The Three Man Band (Wolfgang Puschnig, Jamaaladeen Tacuma, Frank Samba): „S/T" (Moers Music, 1991)
* AM 4 (Wolfgang Puschnig, Linda Sharrock, Uli Scherer): „...And She Answered" (ECM, 1989)
* The Pat Brothers (Linda Sharrock & 3 X Wolfgang: Puschnig, Reisinger & Mitterer): „Pat Brothers No.1" (Moers Music, 1986)
* Joe Bonner (p-no): „Angel Eyes" (Muse LP, 1976)...Linda Sharrock apare doar în piesa „Celebration"
...și un album pe care nu-l cunosc, recomandat de subtitlu:
* Mario Rechtern / Eric Zinman: „Zorn (Dedicated to Linda Sharrock)" (Improvising Beings, 2011)

* DVD: „TRIO SHARROCK, PUSCHNIG, GODARD, Opéra National de Lyon, 2004" (Mezzo TV)
- LINDA SHARROCK - chant
- WOLFGANG PUSCHNIG - saxophone et flûte
- MICHEL GODARD - tuba et serpent
...concert postat fragmentat și pe YouTube.

Curios de Irène Aebi, am revizuit și următoarele albume, cu specificația că vocea elvețiencei apare foarte rar, din păcate..:
* Steve Lacy/Steve Potts feat. the voice of Irène Aebi: „Tips" (Hat Hut Records, 1981)
* Steve Lacy (with Masa Kwate & Irène Aebi): „Shots" (Musica Records, 1977)
* Steve Lacy Quartet (with Irène Aebi, Bobby Few, Steve Potts): „Revenue" (Soul Note, 1993)






















La final, pentru că tot le-am pomenit și pe cele 2 (ex-)poloneze, iată un singur album elegant unde putem asculta vocile ambelor în limba maternă:
* Grazyna Auguscik & Urszula Dudziak: „To i Hola" (2000)

Celor ce vor să se inițieze în „free”, le pot recomanda o parte din cele câteva zeci (probabil maxim 100) de case de discuri...și pentru că în jazz nu prea există compilații gen Various Artists/Best Of, exponenți reprezentativi la fiecare (de ex. formule mai extinse de muzicieni) sau titluri de albume. Ce ziceți de ceva spicuiri de la Pi Recordings, Thirsty Ear, AUM Fidelity, Aerophonic, Relative Pitch Records, Intakt, Quark, Esp-Disk, Not Two Records, Moserobie Music Production, Discus...?