„Luate la „puricat”: „The Last Hurrah!!, Talibam!, Jimmy Chamberlin Complex, Gordon Grdina, OWL, 2 X „Z”, Sun Ra...”

Primul grup din titlul postării vine cu o restanță norvegiană din 2013 de la Rune Grammofon, creația eclectică a chitaristului claviaturist Hans Petter Gundersen ieșită cumva din canoanele selectului label profilat pe jazz cât mai experimental dar nu mai puțin interesantă tocmai prin accesibilitatea country-pop „à l'américaine” (vorba francezului), transformată în atractivitate.
Așa o să fac de-acum în fața avalanșei de albume noi sau recuperări: încerc să le izolez/focalizez/comentez/remarc, etc...doar pe cele ieșite din tiparele predictibile ale caselor de discuri, atent și la auto-producții și labels-uri nou apărute (oricum mult mai puține decât albumele) și la cele în progres față de anterioarele materiale. Deci o să găsiți mai rar ECM-uri, Intakt-uri, ACT Music-uri, Blue Note-uri, Clean Feed-uri, Pi Recordings-uri, Edition-uri, Abstract Logix-uri...chiar Cuneiform-uri sau RareNoise-uri de care m-am tot ocupat pe-aici în zeci de postări în ultimii 5-6 ani, fiind puțin spre deloc „circulate” prin Ro, având în vedere amplitudinea cataloagelor lor cu  multitudinea de titluri lansate. De la un moment dat când ajungi să „baleiezi” peste zeci, chiar sute de albume de la unul și-același label, vizavi și de „familiile” de muzicieni implicați și combinațiile lor limitate matematic, observi elemente recurente, „sounds/patterns”-uri repetitive „déjà vu”-uri în sens acustic...și măcar acest avantaj îl obține un meloman după imensul timp alocat ascultărilor: acela al dispariției necesității de a trebui să vrei (cam) tot ce-apare sub o etichetă sau alta. Sigur că surprize, plăcute sau nu, pot apărea oricând -plus că unii chiar asta caută și promovează, albume la care ai nevoie de alte și alte ore la dispoziție, reclamând ascultări repetate pentru că la „prima vedere” îți scapă o parte din intențiile artistice- și atunci devin cu-atât mai utile recenziile celor care-s cunoscători și interesați numai de o felie sau alta din întregul „tort”, oricum imposibil de „consumat” (n-am găsit altă „rimă”) individual oricât ar fi de mare curiozitatea și interesul meloman(iac)!
Revenind la The Last Hurrah!!, de fapt nu e ultimul ci penultimul „Uraaaa”, pentru că mai există și un succesor pe nume „Mudflowers” (Rune Grammofon, 2015)...dar coeziva suită din 8 părți „Frumusețea falsului” din 2013, deși de doar 35 minute, mi se pare evident mai inspirată:

** The Last Hurrah!! (Norway) - The Beauty of Fake (Rune Grammofon, 2013)...."Jazz, Rock, Folk, World & Country" (conform www.discogs.com)
Ca efect al acestui album, am descoperit noua combinație de pe „Axis” și apoi am rememorat câteva realizări ale chitaristului John Hegre, unul dintre pionierii „noise-jazz”-ului nordic (cu un grup mai vechi în a cărui denumire s-a renunțat după 2002 la 2 dublări de consoane „z” și „m”):

* Jon Irabagon, John Hegre & Nils Are Drønen (UK/Norway) - Axis (Rune Grammofon, 2017)

  - Jazkamer (Norway) - Proud to be Un American (Gameboy Records, 2006)

  - Jazkamer (John Hegre & Lasse Marhaug) - Metal Music Machine (Smalltown Supernoise, 2006)

  - Jazkamer - Eat Shit (Asspiss Records, 2007)

  - Jazkamer (Jazzkammer) - Bentobox: Live In Japan 2005 -3 X Cassette, C60 Box Set- (Abisko, 2005)

** Talibam! (Matt Mottel & Kevin Shea) - Endgame of the Anthropocene (ESP-Disk, 2017)
„Antarctica va fi folosită numai în scopuri pașnice” se scrie în primul articol din tratatul despre suveranitatea continentului alb. Doar că în anul 2048, odată cu războaiele, suprapopularea, terminarea resurselor și încălzirea globală, restul lumii devine obligat în disperarea găsirii soluției de supraviețuire să renege acest tratat pentru a prelua cu forța armelor resursele cu prețul distrugerii inevitabile a ultimului ținut rămas pur pe Terra. Este scenariul S.F. apocaliptic imaginat de duoul „dadaiștilor provocatori” Kevin Shea (tobe, percuții) & Matt Mottel (clape) de-și zic insidios  Talibam! pentru noul lor album instrumental/electronic halucinant, cinematic, geosonic și ecogotic. „Aphex Twin meets a hologram Phil Collins”, „Silver Apples, Sun Ra, and Arca”...„Bernard Parmegiani, Don Cherry, Front 242, Hailu Mergia, Vangelis, Suicide, Islam Chipsy, Stockhausen and DJ Shadow”: iată ce trimiteri și analogii stilistice măgulitoare și diverse s-au făcut apropo de această muzică totuși foarte vivantă în ciuda scenariului tragic încheiat cu o notă de optimism prin „Ridicarea apărătorilor Antarcticei”. Să mai remarcăm în plus și scopul nobil legat de destinația încasărilor din vânzarea albumului, ceea ce dovedește că duoul nu și-a propus deloc compromisuri comerciale: [„All profits from „Endgame of the Anthropocene” go to long-term, on-the-ground relief for Puerto Rico in the wake of Hurricane Maria.”]

** Jimmy Chamberlin Complex (drums, ex-Smashing Pumpkins)  - The Parable (MAKE Records, 2017)
Album surprinzător de jazz progresiv cu o formulă schimbată de lider de la anteriorul „Life Begins Again” (scos în 2005 și pe care nu-l știam), păstrându-i pe Sean Woolstenhulme: guitar și Billy Mohler: bass, dar adăugându-i și pe Randy Ingram: p-no și Chris Speed: saxes. Liderului, ca baterist, i-au fost detectate influențe de la Keith Moon și Dennis Chambers...dar eu fac un alt gen de „parabolă” și nu pot să nu-mi amintesc -și nu doar pentru că numele se pronunță aproape identic- de un alt baterist activ în mai multe formule dar și cu un singur album solo eponim excelent, „Matt Chamberlain” (2005).

https://www.youtube.com/watch?v=2jo1ol6xGxw


* Django Bates’ Belovèd – The Study of Touch (ECM, 2017)
* David Virelles with Román Díaz & the Nosotros Ensemble - Gnosis (ECM, 2017)

* Alexander Hawkins & Elaine Mitchener Quartet – UpRoot (Intakt, 2017)

* Roswell Rudd, Fay Victor, Lafayette Harris, Ken Filiano – Embrace (RareNoise, 2017)

* Simon Phillips (dr) - Protocol 4 (Phantom Recordings, 2017)

* Keyon Harrold (tr) - The Mugician (SMG/Legacy, 2017)

Nimic de comentat la setul de mai sus, poate doar „cumințenia” 4-tetului de pe „Embrace” față de multe alte producții de la RareNoise și de apreciat consecvența cu care bateristul Simon Phillips, alături de noii veniți Greg Howe (gtr) și Dennis Hamm (keybs), „nu se culcă le lauri” (cum scrie Something Else), continuându-și ciclul „Protocol” demarat cu EPul din 1988!
http://somethingelsereviews.com/2017/11/10/simon-phillips-protocol-4/

Urmează 3 chitariști recent descoperiți de mine:

* Shane Theriot (gtrs) - Still Motion (Self Produced, 2017)
....Shane are 47 ani, e exponentul soul-funk-ului din New Orleans fără a fi străin nici de blues și jazz...iar pe acest album ceva mai apropiat de tradițiile locale decât precedentele materiale solo, e acompaniat, printre alții, de cunoscuți Jim Keltner (drums) și Leni Stern (voc)

* Tom Guarna (gtr) - The Wishing Stones (Destiny Records, 2017)

....with Jon Cowherd: p-no, Fender Rhodes, John Patitucci: upright bass & Brian Blade: drums

...Tom e din Brooklyn, a trecut scurt timp prin Blood, Sweat & Tears (1997-98) și aparține stilistic aceluiași spațiu ocupat recent de chitariștii Kurt Rosenwinkel, Adam Rogers, Mike Moreno sau Lage Lund...un fel de „mainstream modern”, dacă vreți să-l numiți așa” (cum scria într-un review John Kelman pe www.allaboutjazz.com)

* Gordon Grdina, Benoît Delbecq, Kenton Loewen & François Houle - Ghost Lights (Songlines, 2017)

* Gordon Grdina Quartet - Inroads (Songlines, 2017)

....G.G.: gtr/oud, Oscar Noriega: a-sax/clar/b-clar, Russ Lossing: p-no/Rhodes, Satoshi Takeishi: drums
* Gordon Grdina, Gary Peacock & Paul Motian - Think Like the Waves (Songlines, 2006)
...Gordon are 40 ani, e canadian originar din Vancouver și la nici 30 a avut șansa să introducă flerul arab al oud-ului în trioul care-l includea pe idolul său, basistul Gary Peacock. A cântat muzică clasică în East Van Strings (cu influențe din Bartok și Webern) și rock în grupul lui Dan Mangan (cu influențe Soundgarden!)...iar din jazz i-a studiat pe Ornette Coleman și pe Tim Berne(’s Snakeoil), de la fiecare împrumutând câte ceva sau găsind similitudini între ei ca bază de plecare pentru propria sa muzică, între timp mărindu-și și diversificându-și și „familia” colaboratorilor.
Efect al albumului lui Tom Guarna, un altul mai vechi al bateristului atât de lăudat de chitarist într-un interviu:
* Rodney Holmes (dr) - Twelve Months of October (2006)
...iar ca efect al albumelor lui Gordon Grdina, un nou proiect în duo de-al său orientat spre rock:
* Peregrine Falls (Gordon Grdina & Kenton Loewen) - S/T (Drip Audio, 2017)

https://www.youtube.com/watch?v=e-UByj_r-zE


* Amaury Faye Trio - Clearway (JazzVillage/[PIAS], 2017)

* Baptiste Trotignon & Yosvany Terry (France & Cuba/USA) - Ancestral Memories (OKeh, 2017)

....Yosvany Terry: a & s-saxes, chekeré; Baptiste Trotignon: p-no; Yunior Terry: c-bass; Jeff “Tain” Watts: drums

* Dictaphone (Germany) - APR 70 (Denovali, 2017)...."Dark Jazz"

....Oliver Doerell (electronics, bass, guitar), Roger Döring (sax, clar) & Alex Stolze (vlns)

* Akmee (Norway) - Neptun (Nakama Records, 2017)

* Kim Myhr & Lasse Marhaug - On the Silver Globe (Sofa, 2017)

* Kim Myhr - You / Me (Hubro,  2017)

* Live Maria Roggen & Helge Lien - You (Ozella, 2017)

Nimic de comentat la francezi, nemți sau la seria norvegiană de 4 albume de mai sus, „chimir”-ul (!) fiind chiar dezamăgitor pe ambele producții.

** The OWL (Poland) - On the Way -2 CD- (Fundacja Sluchaj!, 2017)

....Marcin Hałat: vln, Krzysztof Gradziuk: bass & Maciej Garbowski: drums

** (Waclaw) Zimpel, (Kuba) Ziołek (Poland) - Zimpel, Ziołek (Instant Classic, 2017)

* Trouble Hunting (Tomasz Licak, t-sax, clar/Poland) - Somebody Else With A Wrong Dog (RecArt, 2017)

Datorită lui Adam Baruch și a cronicilor sale de pe pagina de Facebook „The Soundtrack Of My Life” am dat de această serie nouă poloneză cu un grup OWL excelent al violonistului Marcin Hałat -demn urmaș, alături de Adam Bałdych, al înaintașilor iluștrii Zbigniew Seifert sau Michał Urbaniak-...și de un duo nu mai puțin interesant Z.Z. cu un jazz electronic-ambiental inspirat, repetitiv fără a plictisi pentru că se adaugă mereu ceva nou, așa cum întâlneam odinioară pe albume dominate de saxofon bariton și clarinet bas de-ale veteranului britanic John Surman (de ex. începutul și pasaje din „Fourth Mollar”). Nu întâmplător și ultimele realizări ale lui Zimpel solo și formulele lui Ziołek (Stara Rzeka și Inner City Ensemble), fără a fi de jazz sticto sensu, sunt albume printre favoritele selectei reviste Quietus. „Toate schițele compozițiilor ne-au venit natural prin improvizații,...” -spunea Zimpel-...„am lucrat la ele în concerte dezvoltând sunete și forme. După câteva luni de turnee am făcut o pauză și am intrat în studio înregistrând un material mai bogat decât cel etalat înainte iar apoi Kuba lucrând la producție a mai adăugat și alte straturi”. Albumul a fost promovat, destul de atipic pentru jazz, inclusiv cu ajutorul unui video-clip vizionabil aici:
http://thequietus.com/articles/22397-listen-new-zimpel-ziolek-on-instant-classic

Nici trioul cu 3 suflători dintre care 2 de Tomasz în componență -fără ca vre-unul dintre ei să fie cunoscutul trompetist Tomasz Stanko-, nu-i rău deloc chiar dacă totuși calcă pe „cărări bătătorite” ale idiomului „free” păstrând doze rezonabile de melodicitate post bop.

                         Zimpel & Ziołek

                                                                                                             

Mai puține prezențe feminine ca altădată între noutățile din jazz, totuși iată 3, cu 2 vocaliste și o saxofonistă:

* Joy Ellis (voc, p-no) - Life On Land (F-IRE, 2017)

* Sylvia Brooks - The Arrangement (SBM Records, 2017)

* Gaia Wilmer (sax) Octet (Brazil) – Migrations (Red Piano Records, 2017)

...care acest din urmă octet „migrează” spre ultimul set de 4 titluri cu dominantă „World” sud-americană și tropicală:

* Hamilton de Holanda Quintet(o) (Brazil) – Casa de Bituca: Music of Milton Nascimento (Edel, 2017)

* Pablo Ziegler Trio (feat. Hector del Curto & Claudio Ragazzi) (Arg/USA) - Jazz Tango (Zoho Music, 2017)

* Chuck Owen & The Jazz Surge, with Randy Brecker & Gregoire Maret - Whispers On The Wind (Mambo Maniacs, 2017)

* Sun Ra (& His Arkestra) - Exotica -2 CD/3 LP- (Modern Harmonic, 2017)
Ultimul e o noutate-capcană cu clasicul Sun Ra, de fapt o colecție cu extrase potrivite titlului/stilului anilor '50-'60 de pe mai multe albume tipice înșiruirii "space jazz, post-bop, electronic freakouts, and sonic experiments".