Trompeta lui Fulvio, alte ecouri la poll-uri și despre primele noutăți din 2019

* Dewa Budjana (gtr, Bali/Indonesia) – Mahandini (Dawaiku Records, 2018)
....Marco Minnemann: dr, Jordan Rudess: keybs, Mohini Dey: bass...with Mike Stern, John Frusciante, Soimah Pancawati.

"Mahandini" provine din 2 cuvinte, "Maha" și "Nandini": "Maha" înseamnă "mare/grandios" iar "Nandini", în limba indiană, este vehiculul care-l purta pe mitologicul zeu Shiva. „Folosind termenul și pentru noua formulă de grup, ăsta nu poate fi decât un semn bun, un „mare vehicul” pentru muzica mea. Am fost un norocos!”, spunea autorul. Dar nu numai titlul aliterat interesant, ci și coperta, subiectele, componența nouă și ilustră, chiar dacă total neașteptată...și în primul rând muzica, deși înregistrată întro sesiune de numai 1 zi la Los Angeles, conduc la poate cel mai bine realizat album (nr. 11) din discografie, primul pe care apare o piesă necompusă de chitarist: „Crowded” a lui John Frusciante din Red Hot Chilli Peppers. Cum melomanul român rămâne și din vina sa proprie și din lipsa promovării altora în afara sferei de influență a casei new-yorkeze a lui Leonardo Pavkovič urcată pe un mai mult decât onorant loc 3 conform poll-ului Down Beat pe 2018 (după Blue Note și ECM, dar înaintea multor altor labels-uri majore), mă simt obligat să adaug că din 2012 chitaristul indonezian a scos mai multe albume în formule variate și cu o expunere internațională lărgită la MoonJune Records, în ordine cronologică: Dawai in Paradise (2012), Joged Kahyangan (feat. Larry Goldings, Bob Mintzer, Jimmy Johnson, Peter Erskine & Janis Siegel) (2013), Surya Namaskar/"Salute to the Sun" (with Jimmy Johnson & Vinnie Colaiuta) (2014), Hasta Karma (2015), Zentuary -2 CD- (2016). 
 - Dewa Budjana - HYANG GIRI feat. Soimah Pancawati (From Mahandini):
https://www.youtube.com/watch?v=fXs_6exAZG4

* The Wrong Object (Belgium) – Zappa Jawaka (Off, 2019)....rearanjat nou album-tribut adus „Waka...”-ului original din 1972 a lui „pappa” Frank, belgienii zappafili fiind și în pregătirea lansării unui nou material cu piese proprii, Into the Herd.
 - Apostrophe-Chunga's Revenge:
https://www.youtube.com/watch?v=xbyUXglrY4M&index=5&list=OLAK5uy_k-mX4li5ZdzWVi14GB7nTadB6Y4W6zohM

* Sun Ra – Crystal Spears (rec. 1973, rel. Modern Harmonic, 2019)....programat odinioară dar nelansat la casa Impulse! în 1973, „Sulițele de cristal” a fost lansat în 2014 și reeditat acum, fiind înscris în lunga serie de reluări recente și chiar prime apariții inedite cu descoperiri din arhive cum a fost și cazul lui:
 - Sun Ra & His Astro-Ihnfinity Arkestra – Sun Embassy (rec. '68-'69, rel. Roaratorio, 2018)

 (cred că-i o greșeală pe copertă la numele trupei, un „h” în plus pus la „Infinity”)

* Sun Ra (Arkestra) featuring Pharoah Sanders & Black Harold – Live at Judson Hall (rec 1964, rel ESP-Disk, 2009/2018)
Aceste apariții vin într-un context mai larg de rememorare multimedia a excentricului și vizionarului artist „saturnian”:
https://www.wweek.com/arts/2018/11/21/the-largest-sun-ra-retrospective-yet-is-hidden-on-the-top-floor-of-the-portland-art-musuem

Miniset nou-nouț elvețian:

* Stephan Thelen (gtr, SONAR / Swiss): Fractal Guitar (MoonJune, 2019)
Titlul albumului (din nou o producție MoonJune Records!) și nu numai...îmi amintește de ceva din urmă cu 20 ani, albumul * Vernon Reid, Elliott Sharp, David Torn: Gtr Oblq (1998), prescurtarea de la „Guitar oblique”, chitarele (sunând) „oblic” ale trioului de a cărui muzică elvețianul sigur nu este străin, mai ales că David Torn, de la care împrumută peisajele sonore texturale, a tot cântat invitat de elvețienii din SONAR (de ex. pe SONAR with David Torn: Vortex (RareNoise Records, 2018), în timp ce de la Elliott Sharp Stephan Thelen preia teoria fractalilor folosită în soft-urile efectelor la chitară experimentate cu computerul (apropo, pe lista mea de așteptare/căutări se mai află și SONAR: Live at Moods care ca și Fractal Guitar apar în poll-ul de Avant-Prog al lui Udi Koomran, comentat pe blogul paralel:
https://victimofspecialrock.blogspot.com/2018/12/en-avant-2018-sau-cum-poti-sa-fii.html 
 - Stephan Thelen - Fractal Guitar (2019):
https://www.youtube.com/watch?v=nNyqvU5tyVY

* Dominic Egli's PLURISM (Swiss / South Africa) – Azania in Mind (Unit, 2019)
....with Feya Faku: trumpet & special guest Siya Makuzeni: vocals.
Azania -„țara negrilor”- semnifică mișcarea de eliberare sud africană, muza primordială a acestui al 3-lea album al formulei „pluraliste” a bateristului elvețian, cel mai manifest (ex. "For The Ones Left", "The N’Nonmiton of Dahomey") și omagial pentru muzica și cultura continentului negru (ex. "Crossing the Sahara (For the Women on the Road)"), o mantră spirituală citând printre altele și din poemul premiat „Elegie africană” (1997) al lui Ben Okri. Vocalista Siya se remarcase în 2017 cu piesa „New Age” pe o compilație de tip Various Artists: „Stylin' 800”, iar aici mai ales în piesa "Assiko" debordează efectiv întro gamă largă de tehnici vocale.
https://www.youtube.com/watch?v=7wPi7bodlIY




* Epic J Trio (Swiss) – Time of No Time (Unit, 2019)
„J” din numele trioului vine de la „Jazz”, dar ca să devină și „epic” mai aveam nevoie în rețetă și de Blues și Soul condimentate cu esențe de „World Music”, Tango, Klezmer și Folk în trioul cu Andi Appignani (Hammond organ, harmonium, piano), Max Pizio (saxophones, contrabass clarinet, Akai EWI) și condus de Thomas Egli (drums), plus un invitat ieșind imediat în evidență despre care citesc, nu pentru prima dată în acest „review”, că este „one of Europe’s best and most exceptional contemporary jazz trumpet players”. E vorba de italianul Fulvio Sigurtà cu care, dorind să mă edific, am ascultat cu el inclusiv în postură de lider următoarele 4 albume cronologice care-l califică în plus și ca autor sau coautor remarcabil:
* Fulvio Sigurtà (tr) – House of Cards (C.A.M. Jazz, 2011)
* Enzo Pietropaoli, Battista Lena, Fulvio Sigurtà – La Notte (Fonè Jazz, 2013)
* Fulvio Sigurtà (tr) – SPL (C.A.M. Jazz, 2013)...titlul fiind prescurtarea numelor din trioul trompetistului: Sigurtà, (Alessandro) Paternesi (drums) și (Andea) Lombardini (electric bass)
* Fulvio Sigurtà with Steve Swallow (bass) & Federico Casagrande (gtr) – The Oldest Living Thing (C.A.M. Jazz, 2015)

 -Sigurtà / Casagrande Duo (special guest Kevin Glasgow) - Marmotte - Live @ the Vortex:
https://www.youtube.com/watch?v=lt8QbntC7is

Alte albume noi, unele intrate prin poll-urile ”Best Of” ale anului trecut pe la diverse reviste și site-uri de jazz:
* Lisa Hilton (p-no) – Oasis (Ruby Slippers, 2018)
* Chantal Acda & Bill Frisell – Live at Jazz Middelheim (mini album/EP) (Glitterhouse, 2018)
* David Lord (gtr) – Forest Standards, Vol.1 (BIG EGO Records, 2018)
* David Virelles – Igbó Alákorin (The Singer’s Grove), Vol. I & II (Pi/El Tivoli, 2018)
* Henri Texier – Sand Woman (Label Bleu, 2018)
* María Grand (t-sax) – Magdalena (Biophilia, 2018)....with Mary Halvorson (el-gtr)

Se evidențiază imediat acest Magdalena, albumul tenor saxofonistei de numai 26 ani María Grand născută în Elveția cu mama de acolo și tatăl argentinian, dar din 2011 stabilită la New York unde a devenit repede discipola unor somități ca Billy Harper, Von Freeman și Steve Coleman (apare pe albumele acestuia Synovial Joints and Morphogenesis și se simte imediat influența în tonurile instrumentului), combinând mai nou muzica ei cu „art performance” și dansul. Albumul este unul feminist pe mai multe paliere, de la titlu plecând -María...Magdalena- el venind după debutul din 2017 cu EP-ul Tetrawind (“cinetic și abstract….intuitiv și confident”, conform recenziei din jazzweekly.com). 
Mituri feminine egiptene și creștine timpurii „exemple ale forței femeii” sunt invocate alături de ideile de pionierat privind însănătoșirea familiei împrumutate de la terapista Virginia Satir, de genul „healing families, heals humanity”, ori „tensiunile apar când oamenii își expun traumele adânci lumii exterioare iar durerile ascunse își găsesc drum spre suprafață și sunt în final recunoscute”. Sunt teme dorite a fi transpuse muzical într-un mănunchi de piese instrumentale alternând cu cele vocale, de autoare și invitați (și așa cum a demonstrat-o și pe EPul de debut, vocea Maríei nu pare a fi deloc „instrumentul nr. 2”, tot ea compunându-și singură versurile). Încă o dată un album feminist prin prezența lui Jasmine Wilson în deschiderea „La Inmortal” („aveam nevoie de o voce cu accent nebritanic”, explica autoarea), la chitară în 2 piese a deja bunei ei prietene Mary Halvorson, dar și datorită lui “Where Is E” unde saxofonul tenor și pianul (David Bryant) în duo o „caută” insistent, ca la răsfoitul cărții de telefon, pe sora artistei, ciudata Eleanora. 

* CINEMA SOLORIENS (James Harrar's) featuring Marshall Allen – Cult of Saint Margaret (Soloriens Media, 2015)
Un album-restanță al unui trio (fost quartet, + 4 invitați) care m-a impresionat chiar mai mult decât cele cu Sun Ra pe ale cărui urme de jazz spiritual cosmic pare a păși, liderul James Harrar (creditat la „Tenor Sax, Crumar & Akai EVI, Hulusi, Bulbul Tarang, Koto, Kora, voice and electronics”) fiind autor de numeroase coloane sonore dar și propriul regizor de videoclipuri și filme de artă:
  https://www.youtube.com/watch?time_continue=287&v=-t2BIjapOdM
James Harrar's SOLORIENS NATIVE UNITY QUARTET ft. Marshall Allen:
  https://www.youtube.com/watch?time_continue=44&v=Gya33RwzT3A

* Krzysztof Kobylinski feat. Erik Truffaz – Give Me November (Jazovia, 2018)
Se pare că l-am mai amintit, dar remarc aici din nou cele 9 compoziții originale ale veteranului „Polish Jazz pianist / composer / bandleader / entrepreneur” K.K. pe un album „accesibil și îmbucurător”, după cum îl caracteriza criticul polonez Adam Baruch.

* Chris Lightcap (d-bass) – Superette (Royal Potato Family, 2018)....with Nels Cline & John Medeski.
.....Superette: An Interview with Chris Lightcap:
  https://www.notreble.com/buzz/2018/09/13/superette-an-interview-with-chris-lightcap/

Specialități „free-improv”:
* Drone Trio (Evelyn Davis, Fred Frith, Philip Greenlief) – Lantskap Logic (Clean Feed, 2018)
* Frame Trio [Luis Vicente, Marcelo Dos Reis (Portugal) & Nils Vermeulen (Belgium)] – Luminária (FMR, 2018)
* The Open Secret (John Butcher) – A Geography for Plays (Rastascan, 2018)....prezent  dacă nu mă înșel, între preferatele lui George Staicu, a.k.a. „www.muzicadevest.ro”

* Doors Not Shut (Poland) – Luty (Audio Cave, 2018)

* Kukuruz Quartet – Julius Eastman Piano Interpretations (Intakt, 2018)

Neo-clasic:

* Viktoria Mullova & Paavo Järvi (with Estonian National Symphony Orchestra) – Arvo Pärt (2018)

* International Contemporary Ensemble – Aequa: I.C.E. performs Anna Thorvaldsdottír (2018)