vineri, 11 decembrie 2020

"Costumele goale" ale lui Bobby Previte....și alte „bobby-țe”, pline cu jazz elaborat

 

* Bobby Previte's Empty Suits ‎– Slay The Suitors (Avant/Disk Union, 1994)

....Între seturile masive cu zeci de noutăți din postările cu care v-am obișnuit de 3-4 ori/lună, încercând să „acopăr” zone mari jazzistice fără reprezentare mediatică în Ro de parcă ar proveni din altă galaxie, iată o „insuliță” în care va fi vorba de numai câteva titluri și doar unul singur-singurel dezvoltat. Ideea mi-a venit pe la 6 dimineață chiar de 1 Decembrie, scopul fiind de a vedea cum mai sună după 15-20 ani de la începutul expansiunii digitalizării cu toate formatele noi, CDurile cu albume mp3 acumulate în anii '90 & '2000 via diverse surse internautice sau provenite din schimburile cu alți melomani. Am întins mîna și am apucat aleatoriu dintr-un raft 2 bucăți CDs, fiecare cu câte 7 albume, tot întâmplător mai toate de jazz. Și odată cu ele s-a deschis portalul a tot felul de amintiri cam din perioada 2000-2010 de pe vremea radiourilor locale pe FM care permiteau difuzare de jazz și alte genuri necomerciale seara, iar hard-urile externe/HD se limitau la sute de MB, nicidecum GB, la nivelele IT de atunci. În toată atitudinea asta mai mult de „hoarder” decât de „colecționar”, deci fără să-i neg fațeta obsesiv-compulsivă (!), cât depindea de mine mi-am impus totuși anumite criterii de selecție și grupare pe aceste CDuri -sau pe DVDuri ceva mai târziu-, indubitabil criterii utile când numărul unităților-suport  tot creștea ajungând la sute, poate chiar 1000...La CDuri cel puțin, am pus numere și m-am oprit parcă pe la 500 (deși acumularea continua), în schimb DVDurile -care conțineau de circa 6 ori mai mult, deci câte 30-50 albume fiecare (!)- nu le-am mai numerotat deși s-au adunat și ele câteva sute. Scăzând eventualele dubluri, tot rămân la un calcul grosier peste 10.000 titluri neîntabulate, precizez: din perioada când nici nu începusem să scriu blogurile, moment care a coincis de-atunci încoace de prin 2011/12 cu evidența în fine a unei liste ținută meticulos până azi, desigur mereu expansivă. Ce vreau să spun important în introducerea asta prea lungă și cu multe cifre e că tot setul acesta dinainte de 2011/12 când acumulasem ca job principal de realizator emisiuni radio circa 15 ani -de la 1 singură la 5-6/săptămână, la 4 posturi timișorene diferite în intervalul 1995-2010- oferă muzici neascultate sau pur și simplu neglijate sau uitate deși doldora de surprize odată cu cantitatea tot mai mare, sofisticarea priorităților și creșterea cu timpul (sper!) și a criteriilor de exigență în selecții și alegeri care să mai reducă prin efect cantitatea meritând a fi păstrabilă...
„Cufărul cu memorii” și mai vechi, respectiv postările recente de pe FB în derulare ale amicului mare audiofil și grafician Daniel Ionescu, sunt încă un impuls pentru ceea ce citiți aici, ca și „backround”-ul deja existent la momentul respectiv despre Bobby Previte via Germania de la MK, în frunte cu albumele excelente ale claviaturistului Wayne Horvitz cu formula și apelativul „The President” comentate odată nu foarte demult aici pe blog. O altă amintire care mi se fixase -dar care-mi pare acum îndoielnică- era mai puțin reușita ofertă a bateristului cu formula Bump, este clar că asta ar trebui verificat după cât de convingător se arată acest Ucide-i pe pretendenți (titlu preluat din Odisea lui Homer), album rar și refuzat de Gramavision Records pentru a fi fost prea diferit, estetico-muzical, față de anteriorele 4 albume scose acolo. Din fericire nu și pentru John Zorn și japonezii de la Disk Union!
„În ansamblu, Slay the Suitors este o scuturare, un apel la deșteptare în care Bobby Previte atacă clasicismul în sensul nu numai de a-i înăbuși impulsul artistic, ci și pentru a alerga contra curentului mână în mână cu forțe adânc înrădăcinate, chiar violente, ale opresiunii. Având această temă literară drept ghidaj în Ucide-i pe pretendenți, Previte atinge absolutul cel mai de fără compromisuri posibil, iar muzica rezultată -precum coperta CD-ului- este centrată perfect pe țintă"- scria All Music Guide.



„(Re)released October 5, 2017

 - Bobby Previte – drums
 - Robin Eubanks - trombone, electronics
 - Wayne Horvitz - Hammond organ, piano, synthesizer
 - Steve Gaboury - piano, synthesizer, keyboard bass
 - Jerome Harris - acoustic bass guitar, electric guitar
 - Roger Squitero - percussion

    -Production by Previte and Mark Helias,
Tags
jazz metal / bobby previte /  modern classical / newclassical rock / New York”

Albumul vine ca o confirmare în plus că la „labels-”urile din ce în ce mai mici fără restricții și impuneri -dar greu de aflat și procurat- apare muzica cea mai interesantă. 
Pe același CD cu albumul lui Bobby Previte mai există:

* Anne LeBaron Quintet - Phantom Orchestra (1991)
* Curios - Live at Jazz by Candle-Light -EP- (rec at St.Cyprian s Church, 2008)
* Jimi Tenor - Deutche Grammophon Recomposed (2006)
* John Eaton - Concert Piece for Synket & Symphony Orchestra (Turnabout, 1971)
* Jeff Parker - The Relatives (2004)
* Loren Connors & Jim O Rourke - Two Nice Catholic Boys (1997)
* V.A. - An Der Schonen Blauen Donau (1986)

(celălalt CD luat la întâmplare, verificat doar dacă „merge” nu și reascultat, este unul tematic cu artiști prezenți la festivalul sibian de toamnă „Jazz and...More” a lui Mircea Streit, ediția a 4-a din 2008, respectiv la „Music Unlimited” XXII / Wels/Austria din același an, 7 albume din intervalul 2001-2008 cu Le Quan Ninh, 2 X Paul Dunmall Trios (ambele cu Alan Purves), Rudresh Mahanthappa, Tommy Meier, Vijay Iyer și Wilbert De Joode) 

Am mai rămas ceva timp la Bobby Previte, realizând că-mi lipsesc 2 capitole, „Longitudinea” și ”Altitudinea” dintr-o trilogie scoasă la casa Thirsty Ear (”Urechea însetată”) și abia acum completată, ocazie de etalare și pentru un chitarist foarte bun Charlie Hunter de care cred că nu m-am ocupat atât cât ar merita (plus invitații de marcă). Titlurile (" ") nu sunt doar metafore ci pe fiecare copertă apare valoarea respectivă la propriu în metri sau grade marinărești, dovezi că avem de-a face cu 2 artiști care știau exact unde se află...:
 - (Groundtruther (I) + special guest Greg Osby ‎– Latitude ("lati-tude") (Thirsty Ear, 2004))
* Charlie Hunter & Bobby Previte as Groundtruther (II) + special guest DJ LogicLongitude ("longi-tude") (Thirsty Ear, 2005)
* Charlie Hunter & Bobby Previte as Groundtruther (III) + special guest John MedeskiAltitude ("alti-tude") -2 CD- (Thirsty Ear, 2008)





Pentru cineva care nu cunoaște muzica de la Thirsty Ear și ar fi curios, aceste 3 albume destul de accesibile ar fi foarte bune pe post de inițiere graduală, 2 fiind ascultabile integral aici: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu