NEWS:
* Miho Hazama (Japan/USA) & Danish Radio Big Band – Imaginary Visions (Edition, 2021)
* Alon Farber (sax)('s) Hagiga ("Celebration") (Israel) – Reflecting on Freedom (Origin, 2021)
* Mark Zaleski (sax) Band – Our Time: Reimagining Dave Brubeck (Origin, 2021)
* Jeff Lederer (sax) & Sunwatcher – Eightfold Path (Little (i) Music, 2021)
* Zacc Harris (gtr) Group – Small Wonders (Shifting Paradigm, 2021)
* Offset 5 (Italy) – Deflections (Self Produced, 2021)
* Dos Santos – City of Mirrors (International Anthem Recording Co., 2021)
* Anat Cohen & Marcello Gonçalves (clar & gtr) – Reconvexo (Anzic, 2021)....„jazz, MPB/ Música Popular Brasileira)...
....clarinetista continuând cu același MG incursiunea în muzica braziliană de pe anteriorul Outra Coisa: The Music for Moacir Santos (Anzic, 2016) nominalizat la Grammy și primind în 2017 JJA Awards for „Clarinetist of the Year”....
* Degurutieni (Japan) – Dark Mondo: frightening music for scared people (Voodoo Rhythm, 2021)
......„Alco Degurutieni (Guitar, Keyboards, Vocals, Noises, Metallophone)”, etc...etc...
....cu mulțumiri lui Daniel Ionescu pentru semnalare și recomandarea de pe pagina „VINYLMANIA” / Facebook: într-adevăr, cum zice și titlul Lume întunecată: Muzică frisonantă pentru oameni (deja?) speriați, e vorba despre o „stranie combinație de Tom Waits și Captain Beefheart cu sonorități de Can și cabaret jazz cum doar un japonez ar putea amesteca în așa fel încât să nu știi la ce secțiune să îl clasezi muzical. Cu o contribuție a membrilor Acid Mother Temple”.
Discul acesta ar fi putut intra din aceste motive la fel de bine și pe celălalt blog, cum ar fi și cazul trupei Kropotkins cu o binemeritată revenire de care va fi vorba ceva mai jos în postare...
* Coşkun Karademir, Tord Gustavsen, Derya Türkan, Ömer Arslan (Turkey/Norway) – Silence (rec. 2019, rel. Kalan Müzik, 2021)
....disc înreg. la Istanbul cu un aer melancolic/trist și pe care, dacă ar fi fost fără pianistul norvegian, l-aș fi inclus în celălalt blog la secțiunea „world”. Sigur muzica are de-a face cu dispariția recentă a lui Hasan Saltik, fondatorul Kalan Müzik...iar scurta recenzie face referire și ne trimite spre căutarea lui Kerbela, „his (Coşkun Karademir) jazzy album” și/sau la 2 discuri în duet al acestuia cu vocalistul iranian Masha Vahdat (nu înțeleg însă nicicum ce vrea să însemne acel „Gondol” de pe coperta interioară...).
* John Zorn (Brian Marsella Trio) – Meditations On the Tarot (Tzadik, 2021)
* Rodrigo Amado This Is Our Language Quartet – Let The Free Be Men -live in Copenhagen- (Trost, 2021)
„Personnel:
- Joe Mcphee: pocket trumpet, soprano saxophone, pvc pipe
- Rodrigo Amado: tenor saxophone
- Kent Kessler: double bass
- Chris Corsano: drums”
* Whit Dickey, William Parker, Matthew Shipp – Village Mothership (TAO Forms, 2021)
....un trio pianistic atipic pentru că „vioara I-a” nu e MS ci bateristul WD secondat de 2 discipoli ai lui Cecil Taylor...
* The Delegation (Gabriel Zucker) – Evergreen (Canceled World) -2 CD- (ESP-Disk', 2016)
....o restanță notabilă a Big Band-ului pianistului GZ inclusă în selectele standarde impuse de respectiva casa de discuri...
Să-i „dăm cuvântul” acum amicului întru „suferința” descoperii muzicilor provocatoare MK (Germania):
"La pomul lăudat..." se merită să mergi din când în când...”
"Ce noroc că am fost în restanță cu câteva albume trimise de tine!...Savurez acum discurile cu The Kropotkins...cu interesanta Lorrette Velvette și complexul artist-multiinstrumentist și cercetător în neorologie/psihiatrie Dave Soldier (a.k.a. David Sulzer)...
...Mă scald în delta- , avant-blues-punk-ul trupei The Kropotkins cu mare plăcere! Influențe în mâlul fluviului Mississippi din zona Hill Country blues, delta-blues, dar si punk-rock, un cocktail deosebit de agreabil! Pe lângă muzicieni ca R.L. Burnside, Fred McDowell, North Mississippi Allstars, Otis Taylor, Othar Turner apar și scântei din trupe ca Jon Spencer Blues Explosion și chiar Led Zeppelin (doar pe primele două albume din 1996 și 2000, mai dinamice si tăioase). Un proiect al lui Dave Soldier care îmi aduce aminte de trupa Terraplane al lui Elliott Sharp, ambele atipice pt. cei doi muzicieni!...”
Pentru aducere aminte, ca să realizați pe unde ne conduc meandrele nebănuite ale muzicii, e vorba despre trupa cu numele anarhistului rus Pyotr/Peter Kropotkin (1842-1921), o personalitate cu o atât de vastă biografie și cu atât de multe lăsate în urma lui (vezi link-ul) încât îl face demn de numele unui grup muzical contemporan de oriunde din lume, cu-atât mai incitant dacă acesta provine tocmai dintr-un pol de putere ideologic diametral opus! Asta pe lângă faptul că Dave Soldier, cofondator și în principal interpret la banjo aici în trupa pe care-o considera „un fel de epifanie (revelație)”, nu apăruse chiar din neant, fiind un apropiat și „sideman” pentru o somitate ca John Cale de la Velvet Underground, ideea venindu-i chiar dintr-un concert cu acesta în Germania din 1999...
E vorba despre albumele încadrate la ”Style: Country Blues, Experimental, Avantgarde” (conform discogs.com):
* Dave Soldier - The Kropotkins (1996)...with Samm Bennett
* The Kropotkins (Dave Soldier, Lorette Velvette, etc) - Five Points Crawl (2000)...."cabaret"
* The Kropotkins (Dave Soldier, Lorette Velvette, etc) - Portents of Love (2015)
....și după acest subiect reluat care include și „Country” -un gen muzical rarisim prin blogurile mele-, continuă MK cu ceva cu totul nou:
...„Victor, am dat peste un comentariu privind duoul Karl Hjalmar Nyberg și Andreas Skar Winther despre un album intitulat Left Exit, Mr. K, în care se fac tot felul de asociații ce par interesante! Sunt trimiteri la "outer regions of jazz" cu analogii la Pauline Oliveros, John Tilbury, Rhodri Davies, AMM, Paal Nilssen-Love, Stale Storlokken și Motorpsycho, ce e drept foarte aventuroase și greu credibile! Pe album (Clean Feed 2015) mai apar ca invitați Michael Duch și Klaus Holm. Cunoști sau ai cumva acest CD?”
...Nu-l aveam la momentul semnalării/întrebării dar mi-erau mai mult decât suficiente cele aflate ca să mă facă curios și interesat, așa încât imediat l-am căutat, găsit și trimis lui MK...și iată reacția sa venită tot așa rapid la acest...:
* Left Exit Mr K featuring Michael Duch & Klaus Holm (Norway) – Left Exit Mr K (S/T) (Clean Feed, 2015)
„De ce unii artiști fac muzica asta, dezastroasă din punct de vedere financiar și al recunoașterii artistice în general? Left Exit, Mr K. ca grupare fac parte din categoria asta și îmi atrag tot respectul din cauza credoului lor artistic! Îmi aduc aminte de Magda Mayas (ce mare plăcere că am avut ocazia să o pot savura la Wels). Atmosfera „trance-like” a CD-ului eponim "Left Exit, Mr K" se datorează în mare parte basistului Michael Duch, generând o zonă acustică de vis (sau coșmar?). Saxofoniștii sunt foarte reținuți, acționează subtil la granița între „noise” și jazzul de avant-gardă. La un crescendo acustic se imită zgomote de animale preistorice sau respirații distorsionate! La tobe, Andeas Winther este pe urmele unui Eddie Prevost (mare surpriză!), combinând prestațiile lui de la AMM și formațiile mai convenționale de „free jazz” Eddie Prevost Band sau Eddie Prevost Trio.
În concluzie se poate spune că "la pomul lăudat" se merită să mergi din când în când...
La unii artiști mai predomină în primul rând crearea unei atmosfere acustice deosebite în detrimentul unui stil muzical anume sau etalarea unei dexterități tehnice superioare la un anumit instrument! Bate aici inspirația artistică (= software) tehnica instrumentală (=hardware)? Rămâne însă întrebarea de ce unii artiști se complac într-o regiune muzicală care este de fapt dezastruoasă din punct de vedere financiar, cum spuneam...și ei totuși persistă (???)
Cel mai mare respect posibil din partea mea și f. multă admirație pt. perseverența lor pe plan muzical și nu numai.
Aici mai trebuie să aduc o laudă casei de discuri Clean Feed din Portugalia care a reușit să acopere un spectru muzical modern așa de divers, în mare contrast cu unele label-uri consacrate ca ECM, W&W (Winter & Winter) sau Intakt, unde cam știi la ce să te aștepți...RESPECT!!!”
Despre casa Clean Feed care împlinește anul acesta 20 ani de existență -vezi ultima poză/copertă a postării- m-am mai pronunțat aici pe blog în aceeași direcție de la „respectabilă” în sus...inclusiv insistând când au fost lansate acele discuri cu subiectele românești Hurmuz și fenomenul Pitești: orice filtru de exigență ai folosi și oricât ai fi de adorator al altui „fel” de jazz ori chiar ostil acestei filiații cu sămânță portugheză, n-ai cum să ignori că la un asemenea vast catalog și nr. masiv de albume aflat întro perpetuă expansiune, trebuie să se strecoare și „lucruri” de calitate...și măcar o parte a acestora, dacă ar fi promovate de mai mulți și pe canale mai...sonore și mai oficiale, ar trebui să-și găsească ecou și la jazzofilul român, deci și loc prin colecții...
Întro încercare punctuală de răspuns pentru MK și în aceeași idee a persistenței păguboase financiar, ar fi acest album:
* Ohad Talmor Trio – Mise en Place (Intakt, 2021)
- Ohad Talmor, tenor saxophone
- Miles Okazaki, guitar
- Dan Weiss, drums
....care deși vine de la Intakt mie-mi place pentru că și pe el senzația la prima audiție e că...„a bătut „software-ul”, cum zicea MK, în mod sigur datorită saxofonistului lider cosmopolit și poliglot trecut prin varii culturi și tradiții și care are 3 pașapoarte (!): israelian, elvețian și american.
- Suport:
- Ohad Talmor's Newsreel Sextet – Long Forms (Intakt, 2020)
...pe de altă parte, se mai ridică o problemă: odată cu acumularea de zeci, poate sute de albume din aceleași direcții (case de discuri), fie și mai superficial derulate pentru că n-ai niciodată timp suficient și dispoziția adecvată cât ți le-ai dori, vine și un insidios pericol: să nu te mai surprindă (mai) nimic! De aceea când îmi pun pt. prima dată un nou disc spre ascultate sau mă feresc să-i aflu proveniența sau mă prefac, tot cumva „în orb”, că uit și ignor experiențe anterioare...
....și dacă nu „cu sacul”, măcar cu geanta/mapa de discuri trebuie mers la „pomul lăudat” pentru câteva exemplare, vreo 5-6 din această postare care merită cunoscute și eventual deținute în orice format....poate și dintre următoarele, cele mai noi intrate între care chiar 2 noutăți de la împricinata Clean Feed cu mare atenție la Dezvoltarea liberă a delirului:
* Yuma Uesaka & Marilyn Crispell (sax & p-no) – Streams (Not Two Records, 2021)
* Sten Sandell & Lisa Ullén (p-no & p-no) – Double Music (Clean Feed, 2021)
* The Rite of Trio – Free Development of Delirium (Clean Feed, 2021)
.....„André (B.) Silva (gtr), Pedro (Melo) Alves (dr) & Filipe Louro (bass)...provokes us to something different, uncompromised, committed and new: past avant-gardes coming from jazz, contemporary classical music, metal, punk and some other frontlines of counter-cultural expression”
....și album/trio la care la o primă „vedere” am găsit similitudini cu muzica inovatoarei chitariste Mary Halvorson....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu