R.I.P. Zbigniew Namyslowski...
MK:
...„Mare surpriză am avut cu albumul "The Scale" foarte special și greu de categorisit stilistic, căci se prelucrează aici o multitudine de influențe muzicale, de la art rock / prog rock, chanson, jazz, world music și chiar până la avantgarde! Carla Diratz se poate baza și pe o formație excelentă cu "The Archers of Sorrow": în mod deosebit am remarcat contribuția chitaristului Nick Robinson (activ și la keyboards) plus Martin Archer la instrumente de suflat, și el activând la instrumente cu clape și diverse efecte preînregistrate.
Da, vocea Carlei îmi aduce aminte de Diamanda Galas și undeva de Marianne Faithfull, deci este foarte marcantă, în plus cântă în mai multe limbi și are o dicție impecabilă! Mă mir că nu o știam mai de multă vreme căci este activă de prin anii '70 în mai multe formații ale căror nume nu îmi zic nimic: Triac, Change, Charnel, Oued, Alkemia, Baikal, FOY (Frets Of Yore) sau The Open Jazz Trio (activ în perioada 2002-2006).
Cu rădăcini provenind din Armenia, Grecia, Italia și chiar evreiești, se pare că acestea au avut multiple influențe culturale care se simt...
Interesant este și faptul că a colaborat pe un album al formației Eclectic Maybe Band a basistului Guy Segers din 2019, cu titlul "Reflection In A Moebius Ring Mirror", o trupă pe care am apreciat-o prin albumul "The Blind Night Watchers' Mysterious Landscapes" (din 2018), care aici a practicat un art/prog-rock modern cu influențe de jazz!
Tot în 2019 Carla a colaborat cu Pascal Vaucel pe albumul "pRéCis.AiMaNt". ($)
Atenție, merită laude și casa unde a apărut albumul Carlei: "Discus", activă din 1989, unde apar pe lângă Martin Archer (fiind fondator) și instrumentiști din scena britanică de free (jazz), cum ar fi Alex Ward, Julie și Keith Tippetts, Paul Hession, Simon H. Fell sau Derek Bailey, dar și colectivul Eclectic Maybe Band.
O artistă care merită un focus mai intensiv, cu o tehnică vocală și abilități improvizatorice deosebite!”
Iată ce-am mai găsit, ca s-o aprofundăm pe cea cu muzica etichetată „improg” (improvizație + progresiv), ca titulară dar și în ceea ce-i privrește pe unii din anturajul ei:
* Nick Robinson (gtrs, loops, electronics) – Lost Garden -2 CD- (Discus Music, 2022)
($) Carla Diratz / Pascal Vaucel – pRéCis.AiMaNt (2019)
....album numit „psihedelicatesă”, pe bandcamp:
($) Carla Diratz / Pascal Vaucel - Half Self / Immerged (singles) (2020)
....4 (1 + 1 + 2) materiale care-i propulsează și pe chitariștii parteneri, zic eu, printre alde Henry Kaiser, David Torn sau Elliott Sharp, dacă n-or fi cumva chiar discipoli („alumni”, „aficionados”) de-ai lor, Nick Robinson fiind lăudat pentru albumul solo de mult mai titrații Steve Hackett și Adrian Belew, cum aflăm din primul link...iar revenind la Carla D, dintre numele mai vechi enumerate în reușitul „review” de către MK, majoritatea fiind contribuții punctuale la compilații de genul Various Artists, am dat de acestea:
- Toirés (a.k.a. Florian Sériot, France) – Oued (1998)
....Carla Diratz sings on 04. „Honeymoon in Africa” & 08. „Kia”....
- Various Artists - FOY/Frets of Yore (2017)
....Carla Diratz - 05. Orion
„NEWS / NEW ENTRIES”:
...cum mi s-a mai întâmplat când începeam cu câte un subiect plasat la înalte cote de originalitate -dacă nu chiar spre revelație-, restul setului pregătit de azi parcă pălește prin involuntara dar greu de evitat comparație...Totuși, uitând pe moment de Carla Diratz, iată încă 2 „ele” descoperite recent: o franco-irlandeză violonistă de 32 ani și o poloneză vocalistă de 40, ultima grație criticului Adam Baruch (deși nu și cu cel mai nou album ci cu 3 discuri anterioare)...iar apoi in crescendo un calup de vreo 10 titluri noi și câteva restanțe, „^” fiind însemnul albumelor-restanțe din stocurile mai vechi Wayside Music:
* Fiona Monbet (vln, France/Ireland) – Maelström (Fo Feo Productions, 2022)
- Fiona Monbet (vln) – Contrebande (Fo Feo Productions, 2018)
- Fiona Monbet (vln) – O' Ceól (Just Looking Productions, 2013)
* Anna GadT i Marcin OlaK (Poland) – GombrowicZ (Hevhetia Records/Slovakia, 2019)
* Anna Gadt, Lukasz Ojdana, Maciej Garbowski, Krzysztof Gradziuk (Poland) feat. Annemie Osborne (Luxembourg) – Mysterium Lunae (Hevhetia Records/Slovakia, 2018)
* Nathan Borton (gtr) – Each Step (OA2 Records, 2022)
* Matt Olson (t & s-saxes) (& South Carolinians quintet) – Open Spaces (OA2 Records, 2022)
* Stephen Martin (sax) – High Plains (OA2 Records, 2022)
* Harald Bergersen (b-sax, Norway) – Baritone (Losen Records, 2022)
* Bill O'Connell (p-no) – A Change Is Gonna Come (SaVant, 2022)
* Sean Fyfe (p-no) – Late Night (Cellar Live, 2022)
* Mathis Picard (p-no solo) – Live at the Museum (Outside in Music, 2022)
* Abiodun Oyewole (of The Last Poets) – Gratitude -2 LP/CD- (AFAR Records, 2022)
....„jazz, R&B, soul” cu unul dintre cei mai importanți „influenceri”, cu „Ultimii poeți” sau solo, ai genului hip hop...
* Original Mind – You Know When It's Time (Mahakala Music, 2021)
....deși cu un distinctiv Brad Holden la saxofon și o secție ritmică (bass & dr), avem aici un trio fără lider din Minnesota pe un album improvizat spontan în studio și considerat „ca un vin bun...pe gustul ascultătorilor de muzici aventuroase” cu ecouri de la Ornette Coleman, Evan Parker, William Parker și Paul Motian...
* Kahil El'Zabar Quartet – A Time for Healing (Spiritmuse Records, 2022)
...percuționistul de 68 ani din Chicago și-a păstrat doar claviaturistul formulei similare anterioare din 2013 de pe What It Is! schimbându-și suflătorii, dar muzical păstrând solidele ancore dintotdeauna ale rădăcinilor afro și spiritual jazz, pe alocuri cu pigmentat cu soul și funk...
* Ingebrigt Håker Flaten (bass) – (Exit) Knarr -LP- (Odin Records, 2021)
....„(IHF) New York Quartet” (care apare pe unele site-uri) vrea să indice doar locul unde s-a „întâmplat” acest album, altfel în formulă fiind vorba exclusiv de muzicieni scandinavi printre care și saxofonista Mette Rasmussen...
* Sam Sadigursky (clar) – The Solomon Diaries Vol. I-III -3 CD- (Adhyaropa Records, 2022)....„Klezmer, jazz, American folk, and Middle Eastern rhythms”, un mixaj cu clarinete, acordeon, pian, banjo și multe voci, liric inspirat de perioada refugierilor masive evreiești peste ocean în America „post-WW II”....un proiect epic destul de neașteptat de la un nou venit în Philip Glass Ensemble, dar amintind de seria sa de 4 episoade din 2007 „jazz-and-poetry fusion” The Words Project...
Avem și noi ca vecini balcanici ceva piese aici, „Pines Hora” (Vol II) și „Abel's Doina” (Vol III) dar mă tot întreb cum a scăpat atenției așa ceva epopeic omnipotentului și omniprezentului John Zorn cu a sa Tzadik Records cu tot (?)...
* Peter Brötzmann, Milford Graves, William Parker – Historic Music Past Tense Future -2 LP- (Black Editions US, 2022)
*^ Stan Tracey Trio – The 1959 Sessions (ReSteamed Records, 2022)
*^ Henry Kaiser & Wadada Leo Smith: Yo Miles – Sky Garden (Cuneiform, 2004)
* Simone Gubbiotti (gtr, Italy) – Resilience (Dot Time Records, 2015)
* Borne (Spain) – Exprime La Naranja (Chapa Discos, 1979)
* The Amazing Band - Roar (rec. 1970, rel. CD FMR/Future Music Records 1997)...with Robert Wyatt...
....ultimele 2 fiind valoroase descoperiri de discuri rare pentru care le mulțumesc amicilor Sorin Voichiță și Ștefan Pelin.
* Anders Nilsson (gtr) – Night Guitar (Sound@One, 2012)
....găselnițe de ultimă oră cu chitaristul pe care-l știam până acum doar din acest trio:
- Kalabalik (Raoul Bjorkenheim, Anders Nilsson & Gerald Cleaver) - Kalabalik (DMG Arc, 2012)
* Tom Ludvigson & Gianmarco Liguori (New Zealand) – Espiritu Santo Variations (2019)
- Gianmarco Liguori: manipulated drum machine, synthesizer, electronics etc
- Tom Ludvigson: synthesizers, piano, electronics etc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu