"Servus Victor,
Iti multumesc pentru prezentarea facuta si te felicit la rindul meu pentru ca ai avut rabdarea sa parcurgi tot materialul sonor. Sper ca ti-a facut placere sa-l asculti asa cum mie mi-a facut placere sa-l alcatuiesc. Forma finala (duratele albumelor) a fost data tocmai de disponibilitatea unui ascultator (in cazul de fata tu) de-a le parcurge cap-coada, conditie necesara fara de care toata constructia e (aproape) inutila.
A fost desigur o provocare sa gasesc proportia potrivita intre cursivitate/coerenta si alternanta/contrast si, pe parcurs, aceasta metoda de lucru s-a rafinat intrucitva si a conditionat astfel structura si componenta 'albumelor', dincolo de subiectivitatea alegerilor facute. Ma refer in primul rind la 'Micul Atlas de Muzica Rock'.
Bunaoara, departe de-a fi globalizant cu un gen muzical care este international prin nastere am cautat sa
scot in evidenta tocmai particularitatile scenelor locale, adica nationale si care, cred eu, sint destul de evidente in majoritatea cazurilor pentru intreg deceniul opt al secolului douazeci. Am intarit de buna-seama aceasta idee cu faptul ca aproape toate inregistrarile provin initial de pe discuri de vinil
dorind astfel sa pastrez cite ceva din caracterul (sound-ul) lor original. De fapt, recunosc ca nici nu as fi putut face altfel.
Ceea ce pentru mine are valoarea unei concluzii, pentru cei mai tineri care vor sa se familiarizeze cu acest curent artistic si totodata fenomen social poate fi un ghid.
Si inca ceva : lucrul la acest material (si orice auditie in general) este mai mult decit un exercitiu de memorie sau decit o incursiune nostalgica in trecut, e chiar o terapie prin sunet cu ajutorul careia imi pastrez simtul auzului cit de cit nealterat si,prin el, capacitatea de-a asculta.
Fapt, atitudine prin care ma opun lumii-dez-articulate-sonor in care traim." H(orațiu)
....„dacă lumea asta ar fi dezarticulată doar sonor, încă ar fi bine...” a fost primul gând venit în minte după citirea depeșei de la Horațiu care s-ar bucura desigur ca „ghidul” său discografic pus pe un CD, fie și selectiv, să capete și prin mine ecou la oricine-ar fi curios. Iar legat de opoziția la ce trăim, cred că nu stau nici eu tocmai rău la capitolul ăsta. Bunăoară în urbe chiar zilele astea „se întâmplă lucruri”, cum se spune acum la modă în mass media: a fost „Reimagining Bartók” cu un nou episod „live” semnat Lucian Ban & Mat Maneri, TJF XII continuă la sala Capitol, premii Jazz Awards, premiera filmului John Scofield...iar eu, cu-ale mele 2 bloguri cu tot, nu „zic” nimic pe-aici despre toate astea...Mai întâi pentru că sunt persoane conectate la pulsul Timișoarei care s-o facă, iar apoi pt. că mi-am asumat de mult timp să focalizez în principal pe ambele bloguri despre ce NU se scrie în românește, vorbește, ascultă, dezbate, comentează, etc....deși ar trebui d.p.d.v. estetico-muzical (minus primul titlu de mai jos)...
Senzația asta de separație nu e deloc nouă, o aveam și în perioada radiourilor locale: atunci „cream conținut” (da, eram „content creator” poate înainte de inventarea termenului?) via playlist-uri destinate nu numai ascultătorilor ci și altor „creatori” similari din presa scrisă sau vorbită audio/video cu carențe în cultura lor muzicală personală, inclusiv muzicienilor lipsiți de școli și de instrucție/educație ca prin alte părți...sau care-și luau informația ori sursa de inspirație la care-aveam acum acces cu toții via Internet la modul trunchiat, fără criterii estetice de alegere și judecăți de valoare solide...și da, vizați erau și alți melomani/colecționari cu gusturi/preferințe (complet) diferite, cu partizanate subiective...
Și pentru că acest fenomen nu observ că s-ar fi prea schimbat deși-s ieșit de mai bine de 10 ani din „on air”, obișnuitul calup de...:
„NEWS / NEW ENTRIES”
...că dacă-i „nișă”, nișa-nișelor să fie! (cu observația că subiectul „Ahleuchatistas” pe larg tratat din postarea-pereche de pe blogul paralel, ar fi putut avea loc foarte bine și aici)
* Arild Andersen Group – Affirmation (ECM, 2022)
* Lady Blackbird (alias Marley Munroe) – Black Acid Soul (Foundation Music, 2021)...„jazz/soul debut album”...
* Robin Holcomb (p-no & voc) – One Way or Another, Vol. 1 (Westerlies Records, 2022)
....„alternative folk, classical, jazz” cu o artistă pe care-o cunoscusem odinioară via amicul MK din Germania, ca și pe soțul ei compozitorul/producător și aici prezent, Wayne Horvitz...
* Dawda Jobarteh (kora, Gambia/Denmark) – Do You Know a Place Called Flekkerøy? (Ajabu!, 2022)....album care urmează lui Soaring Wild Lands (2022) (cu avangardiștii Pierre Dørge și Stefan Pasborg), deasemenea peisagistic dar inspirat acum de o anumită insulă idilică norvegiană, cu trompetistul Gunnar Halle asociat de cronică prin calități unui anume Jan Garbarek...„if you know what I mean”...
* Blue Reality Quartet – Ella's Island (Mahakala Music, 2022)
....Trio X + 1, adică 2 saxofoniști (Joe McPhee și Jay Rosen) + 2 bateriști (Warren Smith & Michael Marcus)...
* John Zorn / Chaos Magick – Multiplicities: A Repository of Non-Existent Objects (Tzadik, 2022)
Multiplicities....
* Trevor Dunn's trio convulsant avec Folie à Quatre – Séances (Pyroclastics, 2022)
....T.D. (bass), Mary Halvorson (gtr) & Ches Smith (dr), plus Carla Kihlstedt (v-la, vln), Mariel Roberts (cello), Oscar Noriega (b-clar) & Anna Webber (flt)....
* Martina Verhoeven (p-no, Belgium) – Gratitude (13/Italy 2018, Dirk Serries self-released 2020)
* (Dirk) Serries /(Benedict) Taylor + (Martina) Verhoeven – An Evening at Jazzblazzt (A New Wave of Jazz, 2020)
* Anton Mobin & Martina Verhoeven – Cure and Mound (A New Wave of Jazz, 2021)
* Julie Tippets – Sunset Glow (Utopia, 1975)
....album care face stilistic și cam cu aceeași garnitură, bună pereche cu Julie Driscoll: 1969 (1971)...cu numele de domnișoară al aceleiași vocaliste acum de 75 ani văduva pianistului Keith Tippetts, cules dintr-un stoc din vară de la Wayside Music...
* Kada (Hungary) – Csinvat (Self-Released, 2019)
* Kada (Hungary) – Concert!: OHOAElb (Periferic Records, 2004)
* Kada (Hungary) – Búcsúzás (Bucsuzas) -2 CD- (Periferic Records, 2001)
* Kada (Hungary) – Kada (Periferic Records, 1999)
....în ordinea inversă a acelor ceasornicului, tot ce-am găsit ca și completare la subiectul Kada Ad Libitum (Hungary) din postările trecute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu